O Femeie Isi Face Un Plan - Maye Musk

O FEMEIE ÎȘI FACE UN PLAN
This translation published by arrangement with

CookeMcDermid Agency, The Cooke Agency International,
and Simona Kessler International Copyright Agency Srl
A Woman Makes a Plan
Copyright © 2019 Maye Musk
Originally published in English by Viking
© 2021 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Beatrice Popescu

Redactor: Anca Dobre
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MUSK, MAYE
O femeie îşi face un plan / Maye Musk; trad.: Beatrice Popescu. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2021
ISBN 978-606-913-811-3
I. Popescu, Beatrice (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

tei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le
promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o trans-
miteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de
respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea
acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu
ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat
din acest material, într-un mod corect și responsabil.
MAYE MUSK
O FEMEIE
ÎȘI FACE
UN PLAN
Sfaturi pentru o viață plină de aventură,
frumusețe și succes
Traducere din limba engleză de

BEATRICE POPESCU
2021
Aș dori să dedic această carte acelora care mi-au influ-
ențat cel mai mult viața:
Regretatei mele mame, Wyn Haldeman, care mi-a dat
mie, surorilor mele și fiecărei femei pe care a întâlnit-o
încrederea că se va descurca în viață.
Regretatei mele surori, Lynne Haldeman, care mi-a as-
cultat frământările noapte de noapte timp de cinci ani
și care m-a încurajat pe tot parcursul procesului in-
tentat asociației cu scopul de a repara hornul de pe
clădirea în care locuiesc.
Surorii mele gemene, Kaye, care m-a protejat toată viața,
și care mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ.
Toscăi, frumoasa mea fiică, lui Elon și Kimbal, cei doi
fii ai mei, care mă respectă și mă sprijină în tot ceea
ce fac.
Celor unsprezece nepoți, care mă provoacă să învăț în
continuare și care îmi aduc atât de multă bucurie cu
toate întrebările lor.
Familiei mele extinse, prietenilor și echipei care m-au
sprijinit atât în vremurile dificile, cât și în cele bune, și
care continuă să o facă.
CUPRINS
INTRODUCERE
TRĂIEȘTE PERICULOS, DAR CU GRIJĂ: Fă-ți un plan și
încearcă-ți norocul 11
PRIMA PARTE: Frumusețe

1 ARGINTIUL ESTE NOUL BLOND: Viața devine din ce în ce mai bună 17
2 FII FASCINANTĂ: Este mai bine să fii interesantă decât frumoasă 30
3 MODEL GROZAV, SE ÎMBRACĂ ÎNGROZITOR: Nu trebuie să fii

stilată; e suficient să îți găsești o prietenă care este 35
4 EU IUBESC MACHIAJUL, IAR MACHIAJUL MĂ IUBEȘTE PE MINE:

Machiajul îți poate schimba aspectul și dispoziția 45
5 JOCURILE ÎNCREDERII: Ține capul sus și fii politicoasă 50
PARTEA A DOUA: Aventură

6 SEZONUL JACARANDEI: Urmează-ți propriul drum 57
7 EXPLORARE: Fă planuri pentru lucrurile la care te aștepți și

fii pregătită pentru cele la care nu te aștepți 68
8 DE CE NU?: Spune da oricărei oportunități 76
9 O FEMEIE ÎȘI FACE UN PLAN: Ia-ți viața în mâini și țintește

spre fericire 82
10 REFĂ-ȚI VIAȚA: Identifică-ți problemele 100

PARTEA A TREIA: Familia
11 MAMĂ ANGAJATĂ: Preia conducerea prin puterea exemplului 111
12 MAGIA NUMĂRULUI DOISPREZECE: În cazul în care copiii tăi

manifestă vreun interes anume, încurajează-i 119
13 CUM SĂ O IEI DE LA CAPĂT: Spune da unei vieți interesante 126
14 MUTĂ-TE ÎN ALTĂ ȚARĂ, DACĂ E NEVOIE: Încearcă-ți norocul;

te poți întoarce oricând 132
15 FAPTE BUNE: Apreciază faptele bune 138
PARTEA A PATRA: Succes

16 O FEMEIE CARE MUNCEȘTE: Cu cât muncești mai mult,
cu atât ai mai mult noroc 147
17 CERE CEEA CE VREI: Perseverența duce la succes 152
18 CUM SĂ TE SIMȚI FANTASTIC: Nu te complace în dezamăgiri 157
19 MERGI ÎNAINTE: Să o iei de la capăt poate fi cel mai bun lucru

pe care îl poți face 166
20 IEȘI DIN TIPAR: Forțează-ți limitele 174
21 INSTA-FAIMOASĂ: Nu ești niciodată prea bătrână pentru

a învăța o nouă tehnologie 179
22 TOATE DOAMNELE SINGURE: Poți să fii fericită în dragoste,

dar poți să fii fericită și singură 185
PARTEA A CINCEA: Sănătate

23 O ALIMENTAȚIE SĂNĂTOASĂ TE FACE FERICITĂ:
Planifică-ți mesele 195
24 BUCURĂ-TE DIN NOU DE MÂNCARE: Nu există o pastilă magică 209

25 CIOCOLATA PLEACĂ ACASĂ ODATĂ CU OASPEȚII:
Ține tentațiile departe de tine 217
26 FĂ MIȘCARE: Alege activități care îți plac 222
27 ALEGE COMPANIA OAMENILOR FERICIȚI: Relațiile sănătoase

sunt benefice pentru tine 228
28 ESTE MINUNAT SĂ AI ȘAPTEZECI ȘI UNU DE ANI: Zâmbește

în continuare 233
CONCLUZIE
FĂ-ȚI PLANUL: Începe acum 241
Mulțumiri245
INTRODUCERE
TRĂIEȘTE PERICULOS,
DAR CU GRIJĂ
Fă-ți un plan și încearcă-ți norocul
A m crescut î�ntr-o familie care deț�inea un avion ș� i î�n care

toată lumea avea o fascinaț�ie pentru explorare. Părinț�ii
mei au traversat î�n zbor Canada, America, Africa, Europa,
Asia ș� i Australia î�ntr-un mic avion cu elice, fără GPS sau
radio. Când eram copii, făceam î�n fiecare iarnă excursii î�n
deș� ertul Kalahari, î�n căutarea oraș� ului pierdut. Uitându-mă
î�n urmă, î�mi dau seama că era periculos să mergi prin de-
ș� ert cu cinci copii, echipat doar cu o busolă ș� i provizii de
apă ș� i mâncare pentru trei săptămâni. Î� nsă părinț�ii mei
plănuiau excursiile până î�n cel mai mic amănunt. Motto-ul
familiei noastre era: „Trăieș� te periculos, dar cu grijă”. Tatălui
meu î�i plăcea aventura, î�nsă ș� tia cum să procedeze, astfel
î�ncât neprevăzutul să nu-l ia prin surprindere. Datorită
acestui lucru, eu sunt mereu curioasă ș� i dispusă să explorez.
Ș� i ș� tiu că î�mi pot asuma un risc dacă sunt pregătită.
12 Introducere
Printre vorbitorii de africaans există o zicală cu care am

crescut: „‚N boer maak’n plan”. Î�n traducere literală ar suna
astfel: „Un fermier î�ș�i face un plan”, iar locuitorii din Africa
de Sud o repetă de câte ori au ocazia. Indiferent dacă era
vorba despre un lucru mărunt sau despre unul important,
noi o foloseam ori de câte ori trebuia să găsim o soluț�ie
pentru o problemă. Dacă î�ntâmpini un obstacol, trebuie să
î�l conș� tientizezi ș� i să găseș� ti o cale de a-l depăș� i.
Iniț�ial, doream să intitulez această carte Struggling and
Surviving (Luptă și supraviețuire), î�nsă nimănui nu i s-a
părut un titlu interesant. Sper că, după ce o vei citi, te vei
lupta mai puț�in ș� i vei supravieț�ui mai mult decât am făcut-o
eu. Î� n viaț� a mea, lucrurile nu au mers bine de multe ori
ș� i de fiecare dată a trebuit să î�mi fac un plan. Ca femeie
plănuieș� ti lucruri, î�nsă te poț�i trezi că planurile ț�i-au fost
năruite ș� i că trebuie să-ț�i faci altele noi. (Apropo, acest lucru
li se î�ntâmplă ș� i bărbaț�ilor.)
Am luat viaț�a de la capăt de multe ori, iar ca adult am
trăit î�n nouă oraș� e din trei ț�ări. Nu-ț�i recomand s-o iei de la
capăt iar ș� i iar, aș� a cum am făcut eu, î�nsă, dacă este nevoie
să o faci, trebuie să ai un plan dinainte stabilit. Mi-am asu-
mat multe riscuri ș� i m-am zbătut la î�nceput, dar am perse-
verat până când am obț�inut succesul atât î�n viaț�a personală
cât ș� i î�n cea profesională. Nu trebuie să plănuieș� ti fiecare
detaliu al schimbărilor din viaț�ă; poț�i să rezolvi problemele
pe măsură ce apar. Ș� i, desigur, vor apărea diverse probleme.
Î�nsă trebuie să plănuieș� ti acel prim pas.
Viaț�a î�ț�i oferă surprize î�n orice moment. De la a avea
grijă de tine, de familie ș� i de prietenii tăi, la a arăta ș� i a te
simț�i fantastic ș� i până la a avea o carieră de succes ș� i a trăi
Introducere 13
o viaț�ă aventuroasă, sunt multe lucrurile la care trebuie să

te gândeș� ti î�n acelaș� i timp. Î�nsă, dacă faci primul pas, apoi
pe următorul, cu siguranț�ă vei î�nainta.
Când mă aflam î�n situaț�ii dificile, citeam multe romane de

dragoste sau cărț�i de self-help. Ele î�mi dădeau speranț�ă.
Poate că î�nsuș� i faptul de a-mi î�mpărtăș� i experienț�ele de
viaț�ă cu tine î�ț�i va da ș� i ț�ie speranț�ă.
Este fantastic să ajungi la vârsta mea. Am trăit ș� apte de-
cenii, am avut parte de două cariere de succes ș� i am crescut
trei copii. Sunt bunica a unsprezece nepoț�i. Ș� i î�n prezent
sunt mai solicitată ca oricând, î�n calitate de speaker motiva-
ț�ional. Am fost chiar rugată să scriu această carte! De aceea
spun că este grozav să ai ș� aptezeci ș� i unu de ani! Mă trezesc
mereu plină de entuziasm pentru ziua ce urmează.
Dacă ai o atitudine pozitivă, î�ț�i faci un plan ș� i î�ț�i î�ncerci
norocul, poț�i să ajungi chiar ș� i pe Marte.
PRIMA PARTE
Frumusețe
UNU
ARGINTIUL ESTE NOUL BLOND
Viața devine din ce în ce mai bună
L a cincizeci ș� i nouă de ani am î�ncetat să mă mai vopsesc ș� i

mi-am lăsat părul să devină argintiu. Doi ani mai târziu,
apăream î�nsărcinată pe coperta revistei New York. (Ei bine,
nu eram chiar î�nsărcinată, dar fotografia era foarte convin-
gătoare.) La ș� aizeci ș� i ș� apte de ani am defilat pentru prima
dată pe podiumul unui show de modă organizat î�n cadrul
New York Fashion Week, î�mpreună cu femei care aveau o
treime din vârsta mea. La ș� aizeci ș� i nouă de ani, am devenit
imaginea companiei CoverGirl.
Î� ț�i poț�i imagina una ca asta? Mie î�ncă nu î�mi vine să
cred. Nu m-aș� fi gândit niciodată că părul argintiu va fi
secretul pentru a deveni supermodel. Am defilat pentru
prima dată pe podiumul unui show de modă la vârsta de
cincisprezece ani ș� i mi s-a spus că, la optsprezece ani,
cariera mea se va î�ncheia. Ca model, nu m-am aș� teptat
niciodată să dureze atât de mult – cu siguranț�ă nu până la
18 O femeie își face un plan
venerabila vârstă de ș� aptezeci ș� i unu de ani. Î�nsă, iată-mă,

cincizeci ș� i ș� ase de ani mai târziu, ș� i abia sunt la î�nceput.
Femeile nu trebuie să î�ncetinească ritmul pe măsură ce
î�mbătrânesc. Eu una alerg ca glonț�ul de repede. Î�ncerc să
experimentez cât mai multe lucruri, să mă distrez, să lucrez
mai mult decât oricând, să fiu activă pe reț�elele de sociali-
zare, ca să fiu sigură că sunt mai prezentă decât oricând, ș� i
să mă bucur cât mai mult de viaț�ă. Am menț�ionat că vreau
să mă distrez? Dacă bărbaț�ii nu trebuie să î�ncetinească rit-
mul, atunci nici noi, femeile, nu ar trebui să fim nevoite să
facem asta. Nu-i permite î�naintării î�n vârstă să-ț�i î�nceti-
nească ritmul sau să te î�mpiedice să mergi mai departe. Ai
grijă de tine cât poț� i de bine, mâncând bine, zâmbind ș� i
fiind activă, fericită ș� i î�ncrezătoare. Nu mi-a fost niciodată
teamă să î�mbătrânesc. Este nostim cât de amuzante mi se
par acum ridurile de pe faț�ă ș� i, după vârsta de ș� aizeci de ani,
ș� i vergeturile de pe coapse ș� i de pe braț�e. Adevărul este că
sunt nepus de fericită că sunt sănătoasă.
Am î�nceput să fac modelling î�n adolescenț�ă, când eram la

Pretoria, î�n Africa de Sud, deoarece una dintre prietenele
părinț�ilor mei avea o ș� coală ș� i o agenț�ie de modelling. Nu-
mele ei era Letti, iar soț�ul ei avea un avion, la fel ca tatăl
meu. Î�n fiecare seară de duminică cei doi luau cina î�mpre-
ună cu familia mea. Lettie era foarte frumoasă ș� i graț�ioasă
ș� i avea o î�ncredere î�n sine subtilă, care te convingea să faci
orice te ruga.
Când eu ș� i sora mea geamănă aveam cincisprezece ani,
Lettie ne-a oferit posibilitatea să urmăm gratuit cursul de
modelling, lucru pe care l-am făcut fără să stăm prea mult
Argintiul este noul blond 19
pe gânduri. Pentru ultima reprezentaț�ie, cea pentru care

primeam diploma, mi-am făcut un costum roz î�n stil Chanel.
Mi-am vopsit părul î�n castaniu ș� i m-am machiat singură.
Lettie a fost cea care m-a angajat prima dată ca model.
Participam la spectacole de modă sâmbăta dimineaț�a, î�n
magazine universale, sau pozam pentru reviste. Nu mă sim-
ț�eam specială sau privilegiată pentru că eram model. Era
doar o slujbă. Era mai bine plătită decât altele, ceea ce era
bine, dar, când am aflat asta, am fost surprinsă. Mergeai
undeva, î�ț�i puneai o rochie pe tine, te plimbai printr-o î�ncă-
pere ș� i te î�ntorceai acasă. De ce ar fi fost acest lucru bine
plătit? Î�nsă era, mai ales pentru o fată de vârsta mea.
Nici nu visam atunci că voi fi model ș� i la vârsta de ș� ap-
tezeci ș� i unu de ani. Trebuia doar să arunci o privire î�n jur
ca să te prinzi că toate modelele erau foarte tinere. Ș� tiam
că este ceva temporar, ș� i nu mă deranja deloc. Eram doar
fericită să câș� tig niș� te bani. Scopul meu nu era să fiu model;
scopul meu era să ajung la universitate.
Spre surprinderea mea, am lucrat ca model ș� i î�n facul-
tate. Aș� a cum am plănuit, mi-am luat diploma, iar apoi m-am
căsătorit: o altă surpriză. Nici să am copii atât de repede
nu a fost scopul meu. Nu mi-am dat seama că puteam să
rămân î�nsărcinată î�n luna de miere ș� i că o să nasc trei copii
î�n trei ani. Elon, Kimbal ș� i Tosca au fost alte trei surprize.
Cu fiecare copil, am adăugat mai multe ș� uviț�e blonde păru-
lui meu. După Tosca, devenisem complet blondă.
Am î�nceput să lucrez din nou ca model după naș� terea
celor trei copii, fiindcă m-a rugat Letti. Agenț�ia ei avea ne-
voie de cineva care să joace rolul de mamă a miresei î�n ca-
drul unor spectacole, ș� i nu puteau distribui o persoană de
optsprezece ani î�n acest rol. Toate celelalte fete erau prea
tinere. Aș� a că m-au rugat pe mine, fiindcă aveam deja do-
uăzeci ș� i opt de ani. Astfel, am devenit cel mai î�n vârstă
model din Africa de Sud.
La vârsta de treizeci ș� i unu de ani, eram deja mamă singură

ș� i m-am mutat la Durban, fiindcă fugeam de soț� ul meu.
Nu-mi mai permiteam să plătesc pe cineva să î�mi vopsească
părul, aș� a că am î�nceput s-o fac singură ș� i astfel a căpătat
diverse nuanț�e de blond ș� i portocaliu. Blorange, după cum
î�l numesc unii. Arăta destul de rău. Era foarte ondulat ș� i mă
tundeam singură ca să economisesc bani. Nu ș� tiu de ce, dar
continuam să fiu solicitată pentru modelling, aș� a că nu î�mi
făceam griji. Oricum, lucrul acesta nu î�mi afecta afacerea
cu cabinetul de nutriț�ie pe care o demarasem la vârsta de
douăzeci ș� i doi de ani î�n apartamentul meu din Pretoria.
La patruzeci ș� i doi de ani, când m-am mutat î�n Toronto,
mi-am reluat studiile ca să-mi dau doctoratul, î�n timp ce
făceam modelling ș� i predam. Aveam un portofoliu de mo-
delling care î�mi asigura oricând un loc de muncă. La momen-
tul acela o agenț�ie din Toronto voia să mă angajeze î�ntrucât
preconizau că vor face bani cu mine. Majoritatea slujbelor
de pe piaț�a de modelling erau pentru femei mai tinere, î�nsă
uneori aveau nevoie de un model mai î�n vârstă pentru ceva
autenticitate î�n plus. Atunci am participat la prima mea re-
clamă î�n rol de bunică, reclamă care a avut mare succes.
Aveam doar patruzeci ș� i doi de ani!
Desigur, nu eram singurul model de patruzeci de ani din
Toronto. Deș� i, de regulă, eram singurul model mai î�n vârstă
dintr-o echipă care abia depăș� ise vârsta adolescenț�ei, nu

se î�ntâmpla mereu aș� a. Reț�ine că nu vorbesc despre modă
de lux sau haute couture. Nu era vorba despre săptămâna
modei de la New York sau despre prezentări de modă la
Milano.
Î�mi amintesc că odată am fost la o reprezentaț�ie la care
au participat doar femei ș� i bărbaț�i mai î�n vârstă. După ace-
ea, am mers cu toț�ii să bem ceva. Unul dintre bărbaț�i mi-a
spus:
— Va trebui să î�ț�i plăteș� ti singură băutura, fiindcă eș� ti
singura persoană care nu a trecut prin patul meu.
M-am uitat la el fără să zic nimic.
— Da, am făcut reclame la saltele cu toate celelalte mo-
dele, a adăugat.
Acesta era tipul de slujbe disponibile pentru modelele
mai î�n vârstă: reclame la paturi ș� i alte lucruri asemenea.
Dar nu-mi păsa, fiindcă nu mă aflam acolo pentru că era
incitant. Era doar o slujbă, ș� i eu aveam nevoie să muncesc.
Am continuat să fac modelling fiindcă era amuzant, mă
menț�inea î�n formă ș� i mă făcea să ies din birou, dându-mi
ocazia să vizitez oraș� e noi ș� i să î�ntâlnesc oameni noi. Î�n
acea perioadă ceream să fiu programată cu trei săptămâni
î�n avans, pentru ca afacerea mea să nu aibă de suferit, ș� i nu
doream să lucrez ca model mai mult de patru zile pe lună.
Câș� tigam din modelling la fel de bine ca din afacerea mea
pe probleme de nutriț�ie, care reprezenta venitul stabil,
de bază, ș� i nu aveam de gând să periclitez acest lucru – î�mi
acoperea cheltuielile zilnice, chiria, biletele de autobuz, uni-
formele copiilor ș� i î�ntreț� inerea maș� inii. Modellingul î�mi
permitea să cumpăr bilete de avion ieftine ca să merg î�n

vizită la ai mei, ceva haine ș� i lucrurile de care aveam nevo-
ie î�n casă. Uneori î�mi cumpăram câte o rochie. Modellingul
era cireaș� a de pe tort.
Nu le spuneam clienț�ilor mei că făceam modelling, ș� i,
cum pe atunci nu existau reț�ele online de socializare, nu
ș� tia nimeni.
Uneori î�nsă se găsea cineva să mă î�ntrebe:
— Tu eș� ti tipa din revistă?
— Da. Sunt regina capoatelor de la Sears, răspundeam
eu.
Aceasta era slujba mea. Dacă Sears avea un capot de
promovat, apelau la mine să î�l fac să se vândă.
Când am î�mplinit cincizeci de ani, locuiam la New York.

Participasem la niș� te campanii grozave, apoi am î�ncheiat
un contract cu o agenț�ie mai mare, deoarece consideram
că acest lucru mă va face mai vizibilă. S-a î�ntâmplat exact
pe dos. Am trecut de la a face modelling din când î�n când,
la a nu mai face aproape deloc.
Le trimiteam e-mail-uri, î�n care le reaminteam că sem-
nasem un contract ca să fac modelling. Ei î�mi răspundeau
că nu aveau de lucru pentru mine.
Atunci î�i sunam.
— Dar lumea nu doreș� te să te vadă. Preferă modele
care sunt mult mai cunoscute decât tine, î�mi spuneau.
Dar nici ele nu sunt atât de cunoscute, î�mi ziceam î�n
sinea mea.
Nu î�nț�elegeam de ce nu mai voiau clienț�ii să lucreze

cu mine. Făceam modelling de zeci de ani; poate că venise
momentul să mă opresc. Mi s-a spus că nimănui nu î�i mai
plăcea look-ul meu.
Din fericire, mă mai î�ntâlneam câteodată cu oameni
care lucrau î�n domeniu. Mă opreau pe stradă sau î�n vreun
restaurant ș� i î�mi spuneau:
— Am î�ncercat să dăm de tine, dar nu eș� ti niciodată
disponibilă.
Mă duceam la agenț�ie ș� i le spuneam că omenii î�ncerca-
seră să mă contacteze.
— Nu, n-au î�ncercat. Te-au confundat cu altcineva.
Atunci a fost momentul î�n care m-am hotărât să nu mă
mai vopsesc. „Ei bine, nu prea mai fac modelling. Î�n cazul
ăsta aș� putea să văd ș� i eu care este culoarea mea naturală”,
mi-am zis.
Părul î�ncepuse să-mi crească ș� i arăta î�ngrozitor. Era alb
la rădăcină ș� i blond pe umeri. Când eș� ti dietetician, nu con-
tează ce culoare are părul tău, atât timp cât eș� ti bun î�n ceea
ce faci. La sfatul celei mai bune prietene, Julia Perry, m-am
tuns foarte scurt. Era o schimbare î�ndrăzneaț�ă, incitantă,
nu mai făcusem niciodată aș� a ceva.
După ce mi-am vopsit părul î�n argintiu, agenț�ia nu m-a mai

contactat timp de ș� ase luni. A fost o perioadă foarte grea.
Părea că nu mai existau oportunităț�i pentru mine, că pro-
babil chiar era finalul carierei mele de modelling.
Apoi s-a î�ntâmplat ceva interesant. Un director de cas-

ting a sunat la agenț�ie ca să î�mi propună să apar pe coperta
revistei Time. De această dată, agenț�ia nu a mai putut spu-
ne că nu eram disponibilă, î�ntrucât biroul directorului era
la o stradă distanț�ă de locuinț�a mea ș� i mă vedea plimbân-
du-mi câinele î�n fiecare dimineaț�ă.
Aș� a că au trebuit să mă cheme ș� i să-mi aducă la cunoș� -
tinț�ă că mi se propusese contractul respectiv. Aș� a am ajuns
să apar î�n revista Time, pe prima pagină a secț�iunii dedica-
te sănătăț�ii.
Mi-am dat seama că existau oportunităț�i pentru mine.
Problema nu era î�nfăț�iș� area mea. Problema era agenț�ia mea.
Aș� a că aveam nevoie de un plan.
Oamenii au interesele lor ascunse. Voiam să profit de toate

oportunităț�ile de lucru care mi se puteau oferi. Agenț�ii mei
ar fi trebuit să î�mi promoveze cariera, î�nsă, dintr-un mo-
tiv anume, nu o făceau. Imediat ce am î�nț� eles acest lucru,
am hotărât că trebuie să fac ceva. Nu puteam să stau cu
mâinile î�n sân î�n timp ce alț�ii mă privau de ș� ansa unui loc
de muncă.
Am mers la sediul agenț�iei ca să le spun ce aveam pe
suflet, fiindcă, dacă vrei ceva, trebuie să ceri.
Agenta mea era furioasă.
— Cum î�ndrăzneș� ti să ne acuzi că nu ne străduim î�nde-
ajuns pentru tine?
Femeia minț�ea. Ș� i o ș� tiam amândouă. Una este să mergi
la un interviu ș� i să nu primeș� ti slujba. Mi s-a î�ntâmplat de
nenumărate ori. Mergi undeva ș� i aș� tepț�i la rând î�mpreună

cu alte douăzeci de femei ș� i, la final, nu primeș� ti slujba.
Astea sunt riscurile meseriei de model. Ș� i alta este să nu fii
trimisă la casting-uri de către propria ta agenț�ie – asta nu
e bine deloc.
Dar ei au refuzat să recunoască asta. Au insistat că nu
existau oferte de muncă pe piaț�ă. Eram legată de mâini ș� i
de picioare, fiindcă semnasem un contract cu ei.
Când te afli î�ntr-o situaț�ie profesională dificilă, care nu
se poate schimba ș� i din care nu poț�i ieș� i, nu eș� ti sigur ce
urmează să se î�ntâmple î�n continuare. Este î�nfricoș� ător.
Fiindcă fiecare zi de muncă este î�ngrozitoare. Dacă nu ai
parte de nicio bucurie, ziua î�ț�i va fi î�ntunecată.
Trebuie să aș� tepț�i cu nerăbdare fiecare zi de muncă ș� i
să iubeș� ti ceea ce faci, î�ntrucât î�ț�i petreci majoritatea tim-
pului muncind. Î�n cabinetul meu de nutriț�ie veneau multe
cliente care lucrau ca avocate ș� i care, deș� i î�ș�i iubeau mun-
ca, erau î�n conflict cu ș� efii lor. Ș� tiu asta fiindcă nefericirea
ș� i stresul le făceau să mănânce prost. Le spuneam să î�ș�i
schimbe situaț�ia. Aș� a că făceau o schimbare: aplicau la altă
firmă de avocatură sau î�ș�i î�nființ�au propria firmă; ajungeau
să fie mai fericite ș� i să mănânce mai bine. Clienț�ii î�mi spu-
neau mereu că serviciile mele erau mai ieftine ș� i mai de
folos decât ale unui psiholog.
Mi-am analizat contractul ș� i am văzut că era valabil doar î�n

New York. Aș� a că am contactat mai mulț�i agenț�i din Phila-
delphia, Hamptons, Connecticut, New Jersey, LA, Hamburg,
Munchen, Paris, Londra. Am semnat contracte cu toate
aceste agenț�ii ș� i am î�nceput să primesc de lucru. Mergeam

î�n Europa să pozez pentru cataloage, pentru reviste sau
apăream î�n reclame la produse pentru păr sau produse
farmaceutice. Câș� tigam bine, dar î�ntotdeauna zburam la
clasa a doua ș� i nu cheltuiam î�n exces.
Mai aproape de casă, pozam pentru cataloage, reclame
ș� i showroom-uri. Nu era nimic nemaipomenit î�n asta, dar
aveam de lucru. Slujba mea era să prezint haine pentru cli-
enț�ii magazinelor universale ieftine. Aveam o cabină mică,
din carton, î�n care mă schimbam pentru prezentarea de
modă. Erau treizeci de oameni care mă priveau defilând
î�n hainele acelea. Î�ntre ț�inute, mă î�ntorceam î�n cabina mea
mică, unde aveam un covrig cu brânză ș� i, de fiecare dată
când mă schimbam, mai luam o muș� cătură din el, fiindcă
nu aveam timp să-l mănânc pe tot.
Totuș� i, majoritatea slujbelor erau î�n New York, iar agen-
ț�ia mea î�ncă î�mi bloca accesul la acele oportunităț�i. Ș� tiam
că mă pot descurca mai bine. Ș� tiam că obstacolul nu era
vârsta sau î�nfăț�iș� area mea. Ei erau de vină, nu eu!
Trebuia să găsesc o modalitate de a ieș� i din asta. Aș� a că
m-am dus la ei, m-am aș� ezat î�n sala de aș� teptare, ș� i am aș� -
teptat, ș� i am aș� teptat, până când mi-au permis să mă duc ș� i
să stau de vorbă cu ș� eful agenț�iei.
— Nu m-aț�i mai trimis la un casting de ș� ase luni. Tre-
buie să mă lăsaț�i să plec, i-am spus.
Eram hotărâtă să nu ies din birou până când nu pri-
meam ceea ce doream, aș� a că î�n cele din urmă au fost de
acord. Ar fi trebuit să fac asta mai devreme. Te rog aș� adar
să î�nveț�i acest lucru mai repede decât am făcut-o eu, dacă
vrei să suferi mai puț�in. Dacă vezi că nu se schimbă nimic,

pleacă cât mai repede cu putinț�ă, î�n ciuda faptului că nu ai
nimic aranjat sau că ț�i-e teamă că nu o să găseș� ti de lucru.
Pleacă chiar dacă vei fi strâmtorată financiar după aceea.
Apoi m-am angajat la o mică agenț�ie cu care mai colabo-
rasem. Ei erau entuziasmaț�i să lucreze cu mine ș� i le plăcea
noul meu look. M-au trimis să pozez pentru un editorial î�n
Toronto, ceea ce a fost remarcabil, fiindcă, pe măsură ce
î�naintezi î�n vârstă, nimeni nu te mai vrea pentru editori-
ale. Să pozezi pentru un editorial era cool. Doar că eu nu
eram cool. Nu aveam nicio idee cum se pozează pentru un
editorial!
La cataloage eș� ti relaxată ș� i fericită, ș� i nu ș� ifonezi
î�mbrăcămintea. Nu poț� i prezenta lucrurile dintr-o per-
spectivă amuzantă. Î�ntr-un editorial î�nsă, te trezeș� ti brusc
că poț�i să sari ș� i să dansezi, să te î�ntinzi ș� i să faci lucruri
nebuneș� ti. Trebuia să î�nvăț� , aș� a că am î�nceput să mă uit
prin reviste.
Singura mea experienț�ă cu un editorial a fost când
aveam patruzeci de ani, iar î�n acea ș� edinț�ă foto eu nu eram
decât un fundal pentru un supermodel pe care î�l prezentau
î�n revistă.
Am zburat la Toronto. Eram singurul model care parti-
cipa la acea ș� edinț�ă foto.
— Unde sunt celelalte modele? am î�ntrebat.
— Tu eș� ti singura, mi s-a răspuns.
Aș� a m-am trezit î�n această lume creativă a hainelor fru-
moase, de marcă, couture. Am pozat pentru opt pagini de
ț�inute albe, o poveste albă. Totul era atât de frumos! O coa-

fură diferită de fiecare dată, chiar dacă aveam părul scurt.
Când am văzut pozele, tot ce am putut spune a fost:
„Uau”!
Apoi am î�nceput să primesc oferte. Când am ajuns
pentru prima dată la New York, eu ș� i Kimbal ne-am dus î�n
Times Square ș� i, privind î�n sus la reclamele enorme, i-am
spus: „Î�ntr-o zi voi fi ș� i eu acolo”. Am râs amândoi. Ș� i iată-mă
acum acolo: pentru prima dată, pe un panou ridicat la pa-
tru metri î�nălț�ime, î�n Times Square.
Am fost la un casting pentru o reclamă la Virgin Ame-
rica î�mpreună cu alte trei sute de femei ș� i m-au angajat pe
mine. La ș� edinț�a foto mai erau o fată ș� i un băiat, amândoi
tineri, care se uitau de sus la mine, prea preț�ioș� i ca să-mi
adreseze vreun cuvânt. Ș� i totuș� i, î�n reclama finală, eu eram
faț�a pe care o vedeai prima dată. La ș� aizeci ș� i ș� apte de ani
eram peste tot: î�n Times Square, î�n metrouri ș� i î�n fiecare
aeroport din America. Nu puteai să cobori din tren sau din
avion fără să î�mi vezi chipul.
Cine ar fi bănuit că lucrurile aveau să-ș� i ia zborul odată
cu părul meu argintiu?! La cincisprezece ani mi se spusese
că viaț�a mea profesională de model se va termina la opt-
sprezece, dar la ș� aptezeci ș� i unu sunt mai faimoasă ca ori-
când. Î�ntotdeauna poț�i să î�ț�i faci un alt plan. Desigur, mi-a
luat mult timp să î�nvăț� asta; ș� i î�ncă mai î�nvăț�!
S-a mai î�ntâmplat ș� i altceva care a fost o surpriză uriaș� ă
pentru mine. Reț�elele de socializare! Prin intermediul pos-
tărilor mele, oamenii s-au î�ndrăgostit de părul meu alb ș� i
am obț�inut multe contracte de modelling datorită acestei
culori. Acum mă simt foarte bine când intru î�ntr-o î�ncăpe-

re ș� tiind că sunt singura persoană cu părul alb de acolo.
Dacă se î�ntâmplă să î�ntâlnesc ș� i altă femeie cu părul alb,
î�ntotdeauna zâmbesc ș� i î�i spun: „Ce bine ne asortăm”.
Sunt sigură de un singur lucru, ș� i anume că viaț�a devi-
ne din ce î�n ce mai bună. Fiecare zi de luni î�mi produce o
imensă bucurie, fiindcă mă aș� tept să mă distrez la muncă.
Chiar dacă nu se î�ntâmplă mare lucru, sunt fericită că
pot să postez pe reț�elele de socializare sau pe site-ul meu.
Acesta este motivul pentru care susț�in că este grozav să ai
ș� aptezeci ș� i unu de ani. De asta nu mă î�ngrijorez î�n legătu-
ră cu vârsta mea.
Sunt prea ocupată să mă distrez.
DOI
FII FASCINANTĂ
Este mai bine să fii interesantă decât frumoasă
A veam peste cincizeci de ani când m-am dus la un cas-

ting pentru o reclamă la produse cosmetice.
— Eș� ti atât de frumoasă! mi-a spus directorul de
casting.
— Păi… nu este asta o condiț�ie absolut necesară?
Î�n fond, venisem pentru o campanie de reclame la pro-
duse cosmetice. M-am gândit că replica mea era ilară, fi-
indcă, petrecându-mi copilăria î�n Africa de Sud, eram
obiș� nuită ca oamenii să se subaprecieze foarte mult.
Î�nsă toț�i au rămas mască. Nu li s-a părut deloc că aș� fi
amuzantă... nici măcar nu m-au luat î�n considerare pentru
acea slujbă, fiindcă eram prea obraznică.
După această î�ntâmplare am î�nvăț�at să mă limitez la a spu-

ne „mulț�umesc”.
Fii fascinantă 31
Nu am î�nț�eles niciodată
de ce î�n America toată lumea
vorbeș� te despre frumuseț�ea
fizică. Î� n Africa de Sud eș� ti
mult mai apreciată ca fe-
meie dacă eș� ti inteligentă ș� i
interesantă ș� i ai un simț� al
umorului dezvoltat. Aspectul
exterior contează mai pu-
ț� in. Oamenii spuneau despre
mine că sunt amuzantă. Ș� i
chiar am crezut că eram. Ș� i
chiar cred că sunt. Erau mult
mai interesaț�i de activitatea mea de nutriț�ionist ș� i erau î�n-
cântaț�i că eram mereu la curent cu ultimele noutăț�i din do-
meniu ș� i că ț�ineam discursuri pe teme de larg interes. Că
lucram ș� i î�n media. Că aveam propriul meu cabinet. Erau
mult mai interesaț�i de etica mea de muncă ș� i de profesio-
nalismul meu.
Când am ajuns î�n America, am sunat-o pe sora mea
geamănă, Kaye, să î�i spun despre această ciudăț�enie ame-
ricană cu privire la aspectul fizic.
Kaye este unul dintre oamenii cei mai dragi mie. Vorbim
î�n fiecare seară ș� i este mereu sinceră cu mine. Ea este per-
soana căreia î�i cer sfaturi î�n legătură cu orice, de la investiț�ii
până la porț�elanul pentru dinț�i (ea a spus să î�ncetez cu
chestia asta). Mereu a fost alături de mine ș� i î�ntotdeauna
m-a susț�inut.
Cel mai bun lucru la Kaye este faptul că este directă ș� i
nu suportă prostiile. Pur ș� i simplu spune ceea ce gândeș� te.
Asta nu î�nseamnă că este o persoană sobră. Kaye râde

tot timpul, ș� i, dintre noi două, ea este cea amuzantă. Doar
că nu î�ncearcă să amuze pe nimeni altcineva, doar pe ea
î�nsăș� i. Rezultatul este că oamenii o iubesc enorm ș� i se adună
î�n jurul ei atunci când î�ncepe să vorbească. Dacă ai î�ntâlni-o,
ș� i tu ai î�ndrăgi-o pe loc. Din momentul î�n care cineva dă cu
ochii de Kaye, e clar că eu aș� putea foarte bine să mă retrag
î�ntr-un colț� ș� i să mă apuc de tricotat. Din nefericire, nu o
vei î�ntâlni niciodată, fiindcă este o pustnică.
Kaye î�mi spunea: „Oamenii mereu au considerat că eș� ti

frumoasă, chiar dacă nu au spus-o niciodată. Când intrai
î�ntr-o cameră, toate privirile se î�ndreptau spre tine”.
Eu nu am observat niciodată asta fiindcă nu mă uitam
la nimeni. Mă uitam doar î�n direcț�ia î�n care mergeam. M-a
făcut să î�mi amintesc de bărbaț�ii cu care am ieș� it î�n oraș�
de-a lungul anilor, bărbaț�i care-mi spuneau: „Maye, n-ai vrea
să treci î�n faț�a mea, când intrăm î�n restaurant?”
Aș� a făceam, iar apoi veneau lângă mine, pentru ca toată
lumea să vadă că eram î�mpreună. Evident că, până la urmă,
tot mă părăseau, fiindcă asta fac oamenii pe care î�i intere-
sează doar î�nfăț�iș� area exterioară.
Ar fi trebuit să î�i părăsesc eu prima. Când î�ntâlneș� ti o
persoană frumoasă, e firesc să vrei să te bucuri de compa-
nia ei. Dar dacă nu este ș� i un om interesant, o vei părăsi
foarte repede. Este mai bine ca oamenii să te placă pentru
personalitatea ta decât pentru frumuseț�ea fizică.
Î� mi amintesc că am î�ntâlnit odată un cuplu: el era ex-
trem de chipeș� , ea o femeie obiș� nuită. Aș� a că păreau o
Fii fascinantă 33
pereche cam bizară. Până î�n momentul î�n care ea a î�nceput

să vorbească: te atrăgea ca un magnet.
Prin atitudinea ei. Prin î�ncrederea pe care o emana. Prin
felul î�n care privea viaț�a. Mi-a devenit o bună prietenă fi-
indcă era atât de inteligentă ș� i de amuzantă. Nu puteam să
mă mai satur de ea.
O persoană poate fi î�n multe feluri, î�nsă eu aș� prefera
ca pe piatra mea funerară să scrie: „A fost amuzantă” î�n loc
de: „A fost frumoasă”.
Obsesia pentru frumuseț�ea exterioară î�ț�i poate aduce
multă nesiguranț�ă, mai ales dacă nu arăț�i perfect. Ar putea
să te facă nefericită ș� i să te î�mpiedice să î�ț�i foloseș� ti multe
alte atuuri de valoare, cum ar fi inteligenț�a sau avantajul
de a fi amuzantă ș� i interesantă.
Sfatul meu este să fii bună cu ceilalț�i, să î�i asculț�i ș� i să
fii optimistă. Să nu î�ncepi să vorbeș� ti despre viaț�a ta nefe-
ricită. Arată î�ncredere, respect, interes pentru cei din jur ș� i
zâmbeș� te; asta te va face să pari fascinantă. Toată lumea
are un talent pe care î�l poate î�mpărtăș� i cu ceilalț�i. Dacă î�n
acest moment simț�i că nu ai niciun talent, î�ntoarce-te la un
moment din trecut când te-ai simț� it î�ncrezătoare î�n pri-
vinț� a unui aspect al vieț�ii tale. Lucrează la acest aspect,
studiază-l, î�mpărtăș� eș� te-l ș� i devino mult mai interesantă.
Dacă ai o profesie, un hobby sau un interes special, citeș� te
despre asta ș� i menț�ionează ce ș� tii î�n conversaț�ii. Arată-te
entuziasmată de lucrul respectiv ș� i vei părea mult mai in-
teresantă ș� i mai inteligentă. Nu trebuie să fii bună la toate,
dar trebuie să fii bună la ceva. Când oamenii mă î�ntreabă
despre reț�ete, nu pot să î�i ajut pentru că nu sunt un bucătar
bun. Nu mă simt prost din cauza acestui lucru; pur ș� i simplu
nu sunt talentată sau interesată de bucătărie. Ș� i cu sigu-

ranț� ă nu am de gând să experimentez feluri noi de mânca-
re pentru a-i impresiona pe ceilalț�i, din moment ce nu î�mi
aduce nicio bucurie. Asigură-te că eș� ti bună la ceva care î�ț�i
aduce bucurie.
De asemenea, î�ncearcă să î�ț�i cultivi simț�ul umorului
ș� i să fii mult mai puț�in sensibilă la ceea ce spun oamenii.
Când un bărbat vrea să iasă cu mine, iar eu refuz, î�mi va
spune că poate găsi oricând o alta mai tânără decât mine.
Pur ș� i simplu mă apucă râsul. Nu-mi pasă de ce ar putea găsi
el; nu sunt interesată de el ș� i cu siguranț�ă nu voi fi supăra-
tă din cauza asta.
Trebuie să mergem mai departe ș� i să fim fericite cu noi
î�nș� ine. Dacă poț�i să glumeș� ti, să râzi pe seama ta ș� i să o faci
cu uș� urinț�ă, atunci vei fi mai amuzantă. Este greu să nu
vorbeș� ti despre tine, mai ales dacă treci printr-o perioadă
dificilă, î�nsă trebuie să o faci î�n aș� a fel î�ncât să stârneș� ti
interesul oamenilor.
TREI
MODEL GROZAV,
SE ÎMBRACĂ ÎNGROZITOR
Nu trebuie să fii stilată;

e suficient să îți găsești o prietenă care este
M ă î�mbrăcam ș� ic o dată sau de două ori pe an, de ziua

mea de naș� tere sau pentru o nuntă. Abia la ș� aizeci ș� i
ș� apte de ani, când am mers la Met Ball, o gală de modă im-
presionantă, ca invitată a lui Elon, am aflat câte pregătiri
presupune o apariț�ie pe covorul roș� u. Când sunt î�mbrăcată
î�ntr-o rochie de gală, mă simt fantastic. Mă simt mai î�naltă,
stau mai dreaptă, zâmbesc tuturor ș� i sunt mai sprintenă.
Acum î�mi dau seama câtă muncă trebuie să depună o
echipă care pregăteș� te o vedetă să apară pe covorul roș� u î�n
cadrul festivităț�ilor de decernare a premiilor ș� i la premie-
rele cinematografice. Creatori de modă, stiliș� ti ș� i asistenț�i
ai acestora fac eforturi pentru a găsi ț�inuta perfectă. Î�nsă
ceea ce sigur nu ș� tiai este că lenjeria intimă perfectă
face ca rochia să cadă frumos. De asemenea, accesoriile
sunt importante, de la cele mai discrete până la cele mai
extravagante. Părul trebuie să arate diferit de fiecare dată

pentru ca oamenii să vadă că te străduieș� ti. Persoanele
responsabile de machiaj vor hotărî� dacă optează pentru o
î�nfăț�iș� are naturală, „fără machiaj” (tot durează o oră pre-
gătirea), sau pentru un aspect de gală cu gene false ș� i con-
tururi pronunț�ate. Acum ș� tiu că este nevoie de o armată
î�ntreagă pentru toate astea. Ar trebui să le apreciezi pe
vedete ș� i pentru acest lucru.
Când particip la un eveniment ș� i sunt î�mbrăcată minunat,

asta se datorează Juliei Perry, care mi-a fost cea mai bună
prietenă ș� i stilistă timp de treizeci de ani.
Am î�ntâlnit-o pe Julia când aveam patruzeci ș� i trei de
ani. Î�mi luasem a doua diplomă de master la Toronto ș� i mă
zbăteam să î�mi deschid cabinetul de nutriț�ie. Cariera mea
de modelling s-a dovedit utilă, deoarece agenț�ia, care avea
ș� i o ș� coală de modelling, mi-a oferit gratuit un birou dacă
mă angajam să lucrez pentru ei ș� i să predau seara la ș� coala
lor. Le î�nvăț�am pe cursante cum să meargă pe scenă, tehnici
de modelling, toate la nivel profesionist ș� i, pentru prima
dată, aveam propriul meu birou, care nu mai era acasă. Era
foarte incitant ș� i mă simț�eam ca un profesionist.
A durat doar o lună până când m-au rugat să devin di-
rectorul ș� colii de modelling, fiindcă persoana care ocupa
acel post era dezorganizată. Aveam reputaț�ia de a fi de î�n-
credere ș� i punctuală, ceea ce era un mare avantaj. M-am
oferit să predau ș� i noț�iuni despre garderobă – eram obiș� -
nuită să predau astfel de lecț�ii î�ncă de când eram î�n Africa
de Sud, î�nsă nu aveam idee cât de puț�in ș� tiam de fapt des-
pre asta.
Model grozav, se îmbracă îngrozitor 37
Au adus un expert ș� i, imediat ce am î�nceput să vorbim,

mi-am dat seama că nu ș� tiam nimic despre garderobă.
Femeia a î�nceput să vorbească despre cele patru anotim-
puri ș� i despre culori diferite ș� i texturi diferite... am fost
impresionată.
Aș� a am cunoscut-o pe Julia. Î�n ceea ce o priveș� te, î�ț�i va
spune singură ce reacț�ie a avut când m-a î�ntâlnit prima
oară: „Ș� i iată că am î�ntâlnit-o pe această femeie frumoasă,
care preda la ș� coala de modelling. Era un model grozav, dar
care se î�mbrăca î�ngrozitor. Pur ș� i simplu î�ngrozitor”.
Deș� i acum mă î�mbrac conform ultimelor tendinț�e din
modă, nu m-am î�mbrăcat aș� a î�n mare parte din viaț�ă. Când
eram copil, mama î�ș�i făcea singură toate hainele, ș� i ni le
făcea ș� i pe ale noastre. Ca adolescentă, am î�nvăț�at să cos, ca
să pot face ș� i eu acelaș� i lucru. La î�nceput, copiam tipare,
dar mama m-a trimis la niș� te cursuri, ca să reuș� esc să fac
hainele care apăreau î�n reviste, pentru care î�ncă nu erau
disponibile tipare. Dacă voiam să port haine de lux, trebuia
să mi le croiesc singură.
Ca profesionist, când î�mi alegeam hainele pentru mun-
că, mă opream de obicei la taioare. Nu purtam nimic mulat
sau strâmt, deoarece consideram că nu se potrivea cu ceea
ce făceam. Purtam taioare ș� i acest lucru î�mi dădea î�ncrede-
re î�n mine oriunde mă duceam, pentru că mă simț�eam bine
î�n acest gen de haine. Mi se părea că sunt elegantă ș� i că
inspir î�ncredere.
Fiica mea, Tosca, mă î�ntreba: „Ai de gând să-ț�i pui iar
un taior gri sau iar unul bleumarin?”
Fiindcă hainele pe care le purtam nu variau niciodată.
Î�ntotdeauna am avut grijă de mine. Doar că nu prea

aveam gust. Din fericire, nu mi-am dat seama de asta. Cum
aș� fi putut? Eram î�nconjurată de intelectuali, alături de
care mă concentram asupra cercetărilor ș� i făceam lucruri
bune pentru alț�i oameni. De exemplu, ne gândeam cum să
î�i ajutăm să rămână sănătoș� i. Pur ș� i simplu iubeam ceea
ce făceam. Eram mai stilată decât prietenii mei intelectuali,
aș� a că, evident, toț�i colegii considerau că mă î�mbrac fabu-
los. Ș� i mă simț�eam foarte stăpână pe mine.
Apoi am î�ntâlnit-o pe Julia. Ea mi-a spus că ar trebui să
mă î�mbrac mai bine. Ea a insistat ca î�n locul tuturor acelor
costume să am doar unul singur care să-mi pice perfect ș� i
care să fie confecț�ionat dintr-un material mai de calitate.
Mi-a promis că mă va ajuta cu garderoba. Aveam nevoie de
ajutorul ei, î�nsă nu î�mi permiteam să o plătesc, aș� a că am
căzut de acord să î�i ofer o consultaț�ie î�n materie de nutriț�ie
î�n schimbul unei consultaț�ii despre stilul vestimentar. Cred
că am ajutat-o să î�ș�i î�mbunătăț�ească obiceiurile alimenta-
re, ș� i ea recunoaș� te că am făcut-o ș� i o fac î�n continuare. Iar
î�n ce mă priveș� te ș� tiu că sfatul pe care mi l-a oferit mi-a
schimbat viaț�a.
Î�nainte de Julia, nu ș� tiam cum să mă î�mbrac pentru a
avea un impact maxim asupra celorlalț�i. După Julia, arătam
la fel de î�ncrezătoare la exterior pe cât mă simț�eam ș� i î�n
interior, ș� i sunt convinsă că succesul pe care l-am obț�inut
î�n ambele mele cariere are legătură cu sfaturile pe care mi
le-a dat cu privire la modul î�n care mă î�mbrăcam.
Iniț�ial, Julia a venit ș� i a scotocit prin dulapul meu, arun-
când aproape tot. Am rămas doar cu câteva lucruri pe care
le mai puteam purta.
— Acum, trebuie să cumperi un taior, două bluze, o pe-

reche de pantofi ș� i o geantă. Î�n regulă?
— Dar nu-mi permit să cumpăr nimic.
— Trebuie să arăț�i la fel de bine precum clienț�ii tăi.
Î�ncă aveam probleme financiare, aș� a că am stabilit că aș�
putea face asta î�n etape. Nu aveam nevoie de prea multe.
Î�ntrucât clienț�ii mei mă vedeau o dată pe săptămână, nu
era nevoie să port ceva diferit î�n fiecare zi.
Prima dată când am purtat acea ț�inută, care avea o cro-
ială impecabilă ș� i care era confecț�ionată dintr-un material
minunat, ei bine, m-am simț�it mai sigură pe mine.
Pe măsură ce am î�nceput să câș� tig mai bine, Julia a in-
sistat să continui să investesc î�n garderoba mea, î�nsă
problema era că nu mai aveam timp pentru cumpărături.
Lucram prea mult ca să-mi permit să pierd timpul mergând
la cumpărături.
— Rezervă-ț�i o oră pentru asta, m-a sfătuit ea.
Erau câteva magazine universale î�n apropiere, aș� a că
s-a oferit să meargă î�n locul meu, să selecteze toate lucru-
rile pe care le considera importante, cum ar fi un al doilea
taior, pantofii ș� i bluzele, o ț�inută casual, o haină. Puteam
trage o fugă până acolo î�ntr-o pauză, să probez rapid totul,
să plătesc ce alegeam, după care să mă î�ntorc la birou. Fă-
ceam asta o dată la două luni. Aș� a mi-a creat ea garderoba.
Dacă vrei să fii stilată, dar ț�i se pare dificil, ia exemplul meu
ș� i găseș� te un prieten care are stil. De regulă, acestor oameni
le place să meargă la cumpărături. Roagă-l pe respectivul
prieten să meargă cu tine la cumpărături, să aleagă câteva

articole de bază, precum ș� i ceva deosebit pentru ocazii spe-
ciale. Ar trebui să î�ț�i aleagă ș� i accesoriile, cum ar fi cercei,
coliere, genț�i, pantofi, ciorapi. Ai nevoie de o ț�inută comple-
tă. Atunci când î�ț�i aleg alț�ii î�mbrăcămintea, te simț�i incon-
fortabil ș� i ciudat î�n ț�inutele respective. Aș� a mă simț�eam ș� i
eu, tot timpul, î�nsă mi s-au făcut atât de multe complimente
î�ncât am î�nț�eles că trebuie să am î�ncredere î�ntr-o persoană
care are mai mult stil decât mine. Fii dispusă să te schimbi,
să faci greș� eli, să te schimbi din nou, până când găseș� ti sti-
lul care să ț�i se potrivească.
Î�n cea mai mare parte a vieț�ii nu am fost bogată ș� i tot
am reuș� it să mă î�mbrac pe atât de stilat pe cât î�mi permitea
talentul meu limitat. Ai putea să î�ț�i croieș� ti singură hainele,
aș� a cum am făcut ș� i eu mai mulț�i ani. Cu un tipar ș� i cu un
material destul de ieftin poț�i să î�ț�i faci o rochie drăguț�ă.
Desigur, trebuie să ai ș� i o maș� ină de cusut. Există magazine
ieftine ș� i magazine cu reduceri, de tip outlet. Uneori mă
duceam cu câte o prietenă, care mă ajuta să î�mi cumpăr
haine. La un moment dat, abia ajunsă î�n Toronto, o prietenă
m-a dus la un magazin de reduceri ș� i m-a forț�at să cumpăr
o fustă mini de 10 dolari, deș� i aveam patruzeci ș� i doi de ani.
Eram tare jenată, î�nsă tuturor le-a plăcut. Oamenii cred că
ai nevoie de mulț�i bani ca să arăț�i bine. Î�nsă, vorbind din
perspectiva unei persoane care a avut probleme financiare
timp de mulț�i ani, trebuie să priveș� ti ș� i acest lucru ca fiind
o parte a cheltuielilor tale anuale necesare. Este vorba de
un buget similar stabilirii bugetului pentru coafor ș� i pen-
tru vizitele la stomatolog. Dacă ai doar 500 de dolari pe
care î�i poț�i cheltui de două ori pe an, există perioade de
reduceri, magazine cu produse second-hand ș� i magazine

de unde poț�i î�nchiria care te pot ajuta cu două sau trei ț�inu-
te ce î�ț�i vor î�mbunătăț�i stilul de viaț�ă ș� i munca. Merită să
faci această investiț�ie. Ai nevoie doar de un plan.
Iată care este planul meu: de două ori pe an, prietena mea,
Julia, vine î�n vizită pentru a-mi inspecta garderoba. Î�ntot-
deauna î�ncercăm să ne limităm la ceea ce este strict nece-
sar, dar fără să facem rabat de la calitate. Ca să faci ș� i tu
asta, scoate totul din dulap ș� i din sertare. Pune la loc haine-
le ș� i accesoriile care ț�i se potrivesc ș� i pe care î�ț�i place să le
porț�i. Repară-le pe cele care trebuie reparate.
Fiindcă mi-am redus garderoba strict la articolele pe
care chiar le port, am reuș� it să transform această corvoadă
a î�mbrăcatului î�ntr-o plăcere. Există mulț�i oameni care ci-
tesc bloguri de modă ș� i petrec ore î�ntregi la cumpărături
sau probând diverse ț�inute. Pur ș� i simplu le place să facă
asta. Nu ș� i mie! Î� mi place să mă î�mbrac frumos, î�nsă nu
vreau să petrec prea mult timp cu asta î�n fiecare zi. De aceea
verific atât de des hainele î�mpreună cu Julia, selectându-le
pe cele pe care nu le-am mai purtat ș� i punându-le î�n saci
pentru a fi donate la Dress for Success. Aceste haine sunt
impecabile ș� i curate; nu mi se mai potrivesc, î�nsă vor face
pe altcineva extrem de fericit. Mi-aș� fi dorit să fi existat
asemenea locuri î�n Toronto atunci când nu î�mi permiteam
să-mi cumpăr haine.
Dacă nu ai grijă î�n mod constant de garderoba ta, este
foarte posibil ca jumătate din lucrurile care-ț�i atârnă prin
dulap să fie prea mici, prea mari, să trebuiască reparate,
sau pur ș� i simplu să nu te mai reprezinte. Cel mai
important lucru este ca hainele să ț�i se potrivească. Altfel,

imediat ce devin un pic prea mari, î�ncepi să arăț�i prost î�m-
brăcată. Când sunt prea strâmte, arăț�i î�ngrozitor.
Eu ș� i cu Julia suntem amândouă de părere că un set de
articole de bază este un î�nceput bun; la acestea poț�i adăuga
o brăț�ară de aur sau o pereche de blugi la modă precum ș� i
o pereche de ghete ș� ic. Î�ncepe cu lucrurile simple: ț�inutele
zilnice, cum ar fi o pereche de blugi negri care arată sexy î�n
orice combinaț�ie. O pereche de colanț�i din piele ecologică
pe care î�i poț�i purta cu un pulovăr sau cu o cămaș� ă cu nas-
turi. O haină faină de lână gri sau un pardesiu. Tricouri fru-
moase ș� i niș� te cercei pe care să-i poț�i asorta la orice. Dacă
abia î�ncepi să î�ț�i creezi garderoba sau dacă ai nevoie de o
schimbare urgentă, investeș� te î�ntr-un blazer sau î�ntr-o ja-
chetă de calitate. Acestea vor aduce un plus de stil hainelor
tale ș� i te vor face să pari mai distinsă.
Apoi, odată ce ai achiziț�ionat articolele de bază, devine
foarte amuzant să adaugi culoare. Un pulovăr cu nasturi,
verde sau roz, sau ceva care poate fi purtat peste orice, ori
o curea î�ndrăzneaț�ă pe care o poț�i folosi ca să schimbi as-
pectul pardesiului. Articolele din piele de calitate sunt o altă
modalitate de a-ț�i scoate din anonimat hainele mai vechi ș� i
de a ieș� i î�n evidenț�ă. Când Julia a î�nceput să se ocupe de
garderoba mea, a renunț�at la toată colecț�ia mea de genț�i ș� i
a î�nlocuit-o cu o singură geantă de calitate din piele. Chiar
dacă aveam un buget restrâns, ea m-a î�nvăț�at că nu canti-
tatea este importantă, ci calitatea, aș� a că am î�nvăț�at să mă
răsfăț� din când î�n când cu câte un articol de firmă, fără să
mă simt vinovată pentru asta. Astfel, putem să fim ș� i cum-
pătate ș� i la modă, purtând haine pe care le avem de ceva
vreme î�n garderobă, fără să trebuiască să ne cumpăram

mereu altele noi.
Iată ș� i morala poveș� tii: nu trebuie să fii stilată, ca să te î�m-

braci bine. Ai nevoie doar de o prietenă stilată.
Uneori văd ș� i alte femei care au părul alb, ca al meu.

— Î�mi place la nebunie rochia ta, î�mi spun ele.
— Dar ș� i voi puteț�i purta aș� a ceva! le răspund
— Nu, nu am putea, mi se răspunde.
Multe femei cred că nu pot. Femei de vârsta mea, femei
de toate vârstele, care pur ș� i simplu nu î�ncearcă. Ș� tiu asta
fiindcă aș� a am fost ș� i eu cândva.
— Î�mbracă-te cu asta!
î�mi spunea Julia.
— Nici vorbă! mă î�n-
căpăț�ânam eu.
Î�ncercam să mă î�mpo-
trivesc, î�nsă ea era de ne-
clintit. La fiecare petrecere
de ziua mea, se făcea că nu
aude când î�i spuneam că
o rochie este prea strâmtă
sau prea extravagantă. Sunt
atât de bucuroasă că a fă-
cut-o, fiindcă toate pozele
au ieș� it minunat!
Care e motivul pentru care acum spun da? Fiindcă am

î�nvăț�at că, dacă î�ncerc ceva, probabil o să-mi placă. Iar dacă
nu î�mi place, ce o să se î�ntâmple? Î�n fond, sunt doar niș� te
haine. Poț�i să î�ncerci ț�inute care te sperie, fiindcă nu trebu-
ie să le porț�i ș� i a doua oară. Nimic nu este permanent.
Î�n trecut nu eram deloc î�ndrăzneaț�ă, dar acum sunt.
Cum particip la multe editoriale de modă ș� i ș� edinț�e foto de
testare, unde tematica este nespus de creativă, adesea sunt
î�mbrăcată foarte î�ndrăzneț� ș� i neaș� teptat. Acum sunt mai
curioasă ș� i mai curajoasă î�n privinț�a modei, ș� i mă las pe
mâinile echipei mele de designeri haute-couture. De multe
ori mă uit î�n oglindă î�nainte să plec la un eveniment ș� i mă
gândesc: „Ce-o fi fost î�n mintea stilistului meu? Pur ș� i sim-
plu nu î�nț�eleg acest look”. Î� nsă mă bucur de reacț�iile pe
care le primesc de la fotografi, de la prieteni ș� i chiar de la
străini care î�mi spun că nu arăt ca o persoană de ș� aptezeci
ș� i unu de ani ș� i că sunt tare curajoasă î�n privinț�a modei. De
ce mi-a luat atât de mult timp?
Odată ce ț�i se va face primul compliment, te vei simț�i
minunat, vei păș� i mai drept, vei zâmbi mai mult ș� i te vei
simț�i mai confortabil cu noul tău stil. Î�ncearcă!
PATRU
EU IUBESC MACHIAJUL,
IAR MACHIAJUL MĂ IUBEȘTE PE MINE
Machiajul îți poate schimba aspectul și dispoziția
S ă fii o personalitate fascinantă nu î�nseamnă că trebuie

să ai o î�nfăț�iș� are ș� tearsă. Î�mi place machiajul fiindcă î�mi
transformă chipul: dintr-o pânză incoloră face o operă de
artă. Am pete de la soare, cearcăne negre sub ochi ș� i, da,
riduri. Un fond de ten bun ș� i o cremă î�mpotriva cearcănelor
î�mi uniformizează culoarea pielii. Am sprâncene ș� i gene
rare ș� i buze subț�iri. Un dermatograf pentru sprâncene î�mi
conturează frumos faț�a. Fardul de pleoape î�mi scoate ochii
î�n evidenț�ă ș� i î�i face să pară mai mari. Rimelul la fel. Genele
false mă fac să arăt fabulos ș� i pregătită pentru covorul
roș� u. Conturul pentru buze le face să pară mai pline, iar
rujul le dă volum. Machiajul î�mi ascunde ridurile, î�mi face
ochii să pară mai mari ș� i î�mi conturează obrajii. Iată deci
motivul pentru care apelez la el.
Orice look poate fi deosebit, dacă recurgi la nuanț�e di-
ferite pentru pleoape ș� i la rujuri de diverse culori. Este
amuzant să experimentezi ș� i este extraordinar când văd

rezultatele.
Mă machiez din adolescenț�ă. Erau anii ș� aizeci ș� i o vâ-
nam pe Twiggy* prin reviste. A trebuit să depun un efort
serios ca să î�i copiez look-ul: o linie neagră trasată pe pliul
ochilor, gene false, bogate, pe pleoapa de sus ș� i unele mai
rare, î�n partea de jos; obiș� nuiam să ne coloram ș� i genele
inferioare. Dura cam o oră ș� i era distractiv. Ne plăcea să
facem asta fiindcă arătam fabulos ș� i la modă. Tatăl meu ne
spunea: „Este prea mult”.
Problema cu moda este că trebuie să ț�ii pasul. Aș� a că,
atunci când machiajul natural a revenit la modă, a trebuit
să î�mi schimb complet stilul de machiaj. Î�n anii ș� aizeci, după
stilul lui Twiggy, î�mi doream sprâncene subț�iri. Am reuș� it
să-mi pensez aș� a de bine sprâncenele, că nici nu mi-au mai
crescut la loc. Cred că nici nu au fost foarte dese de la bun
î�nceput! Î�nsă am pensat tot ce era de pensat.
Imediat ce s-a schimbat stilul, am î�nvăț�at cum să le fac
să pară mai groase.
Ș� i fac asta î�n continuare! Aceasta este bucuria machia-
jului. Nu mă pricep prea bine să î�mi desenez sprâncenele,
dar cel puț�in î�n felul ăsta am sprâncene!
Acum am ș� aptezeci ș� i unu de ani, ș� i î�n continuare î�mi place

să mă î�mbrac pentru covorul roș� u sau pentru defilări pe
podiumul spectacolelor de modă. Î� nsă nu mă î�mbrac aș� a
î�n fiecare zi! Î�n cea mai mare parte a timpului, când sunt
* Dame Lesley Lawson DBE este model, actriță și cântăreață engleză,

cunoscută pe scară largă sub numele de Twiggy. (n. red).
Eu iubesc machiajul, iar machiajul mă iubește pe mine 47
acasă, nu mă machiez, ci doar mă spăl bine pe faț�ă ș� i aplic

un balsam pe buze. Nu mă machiez nici când plimb câinele,
nici când lucrez la computer sau î�mi iau nepoț�ii de la ș� coală.
Mă machiez când ies î�n oraș� să iau prânzul, când mă î�ntâl-
nesc cu prietenii sau când merg la o î�ntâlnire.
Rutina mea î�n materie de machiaj î�ncepe î�ntotdeauna
cu o faț�ă curată ș� i hidratată. Iar felul î�n care î�mi î�ngrijesc
pielea este simplu. Acasă folosesc un săpun special pentru
faț�ă, iar când călătoresc doar apă ș� i săpun. Aplic crema de
ochi ș� i apoi o cremă cu un factor de protecț�ie solară de cel
puț�in 15% î�n zilele cu soare. Seara, î�mi curăț� faț�a, ca să î�n-
lătur orice urmă de machiaj, iar apoi aplic o cremă de ochi
ș� i o cremă de noapte.
Î� ntotdeauna să foloseș� ti o cremă cu protecț�ie solară!
Este alegerea ta dacă te machiezi sau nu. Dar dacă sari pes-
te protecț�ia solară, atunci o cauț�i cu lumânarea. Nu î�ț�i pot
spune cât de multe femei folosesc tot felul de tratamente
pentru ten ș� i apoi se expun la soare, o greș� eală pe care eu
o numesc „sabotarea tenului”. Cea mai bună decizie pe care
o poate lua cineva este să î�ș�i protejeze pielea atunci când
se expune la soare, adică, să poarte o pălărie ș� i să foloseas-
că o cremă cu protecț�ie solară.
Dacă nu particip la un eveniment cu covor roș� u, î�mi fac sin-

gură machiajul. Î� nsă, dacă fac asta pentru covorul roș� u,
par ș� tearsă. Când machiajul este făcut de un profesionist,
rezultatul este fabulos. Uneori am un fard de pleoape
verde, alteori unul auriu î�n colț�ul ochilor. Foarte deosebit
pentru o femeie de ș� aptezeci de ani. Comentariile de pe
reț�elele de socializare sunt pozitive, aș� a că experimentez
î�n continuare. Ș� i am parte de complimente precum „neî�nfri-

cată”, „incendiară”, „GOAT”, care î�nseamnă „Greatest of All
Time” (cea mai grozavă din toate timpurile) ș� i „OG” de la
„Original Gangster” (gangster original). Cel din urmă este
foarte amuzant.
Durează zece minute să î�mi fac singură machiajul. Ma-
chieurilor profesioniș� ti le ia cam o oră. Chiar dacă aș� avea
la dispoziț�ie o oră, tot nu aș� fi capabilă să creez look-ul po-
trivit, fiindcă nu am talentul necesar. Asta o pot face doar
artiș� tii! Eu sunt un intelectual, care nu are talentul necesar
pentru a face ceea ce fac artiș� tii. Dar chiar ș� i oamenii care
nu sunt artiș� ti se pot descurca bine cu machiajul dacă au
câteva instrumente simple ș� i î�nvaț�ă să le folosească. Cunosc
un machieur profesionist care î�ș�i ț�ine toate fardurile ș� i in-
strumentele de machiaj î�ntr-o valiză. Douăzeci ș� i patru de
kilograme de instrumente ș� i farduri pe care le cară cu ea
când zboară cu avionul. Ș� i î�ntotdeauna trebuie să plătească
tariful pentru greutate suplimentară, î�nsă are nevoie de
acest kilogram î�n plus. Fiindcă aceasta este slujba ei.
Cât despre mine, sunt norocoasă să o am pe Julia ală-
turi pe post de regizor artistic atunci când mă î�mbrac pen-
tru un eveniment. Ș� i stabilim î�mpreună cine voi fi î�n seara
respectivă. Ea se gândeș� te la tot ce ar putea face pentru ca
eu să ies î�n evidenț�ă.
Cum î�mi vor face părul? Cum mă vor machia? Voi arăta
fresh? Vom folosi un fard de pleoape cu efecte dramatice?
Un ruj puternic? Ea se poate opri la nuanț�e de auriu, mov
sau albastru. Se gândeș� te ș� i la evenimentul la care mergem,
fiindcă personajul este creat pentru un anumit eveniment.
Eu iubesc machiajul, iar machiajul mă iubește pe mine 49
Este o premieră de film? Este o lansare de carte? Este un

eveniment de binefacere? Apoi se pune pe treabă. Este ca o
petrecere costumată.
Când am fost aleasă ca imagine pentru CoverGirl la vârsta

de ș� aizeci ș� i nouă de ani, a fost o surpriză uriaș� ă ș� i fantas-
tică. Mai participasem la campanii pentru machiaj ș� i î�nain-
te, dar la nici una nu fusesem personajul principal. Eram
foarte entuziasmată. Acum America poate vedea că machia-
jul se potriveș� te tuturor vârstelor. Nu mi s-a cerut niciodată
să arăt mai tânără, nici nu am simț�it nevoia să î�mi ascund
vârsta. Sunt atât de fericită că am ș� aptezeci ș� i unu de ani!
Sunt atât de fericită să le arăt oamenilor cât de fabulos pu-
tem să arătăm la vârsta asta. Machiajul ne poate î�mbunătăț�i
î�nfăț�iș� area. Haide să profităm de asta.
CINCI
JOCURILE ÎNCREDERII
Ține capul sus și fii politicoasă
Î� ncrederea î�ț�i poate fi afectată î�n multe feluri. Câteodată,

trebuie să te prefaci că eș� ti stăpână pe tine, ț�inând capul
sus. Este un joc. Î�n cazul meu, postura elegantă este moș� te-
nire de familie. Mama mea a fost dansatoare, tatăl meu a
fost chiropractician, iar mama lui a fost unul dintre primii
chiropracticieni din Canada. Eu ș� i fraț�ii mei mai mari am
î�nvăț�at de timpuriu să avem o postură elegantă, ș� i tradiț�ia
a continuat cu surorile mele, care au devenit profesoare de
dans, ș� i cu fratele meu, Scott, care a devenit chiropractician.
Noi toț�i avem o ț�inută dreaptă ca lumânarea.
Tatăl meu organiza anual competiț�ii de mers î�n curtea
din faț�a casei. Nu am mai auzit de nimeni care să organizeze
astfel de competiț�ii. Era un organizator pe cinste! Î�i invita
pe toț�i pacienț�ii ș� i prietenii lui î�n grădina mare din curtea
clinicii. Mama pregătea din timp o groază de plăcinte pe
care le punea la congelator. Aveam un congelator imens,
suficient de mare î�ncât î�ncăpeau plăcinte cât să hrăneș� ti o
Jocurile încrederii 51
mie de oameni. Ea servea cafea ș� i ceai. Competiț�ia î�ncepea

după ce soseau toț�i oaspeț�ii, iar la final se dădeau diplome
pentru cea mai elegantă postură. Toț�i păreau î�ncrezători ș� i
fericiț�i.
Oamenii mi-au remarcat postura toată viaț�a. Î�ș�i î�nchipuie

că se datorează modellingului, î�nsă nu acesta e adevărul.
Se datorează familiei mele. Când vezi pe cineva care merge
cu spatele drept, nu ț�i-ai dori să mergi ș� i tu la fel? Poț�i ș� i
tu, dacă exersezi. Când stai cocoș� at, pari trist ș� i nesigur pe
tine. Când mergi cu spatele drept, pari puternic ș� i î�ncreză-
tor. Dacă vrei să pari mai î�ncrezător, î�ncepe cu o postură pe
măsură. Stai drept. Trage-ț�i umerii, afiș� ează o expresie plă-
cută, ș� i uită-te la oameni când vorbesc cu tine; nu te uita î�n
altă parte. Spune-i jocul î�ncrederii.
Pe lângă postură mai contează ș� i manierele. Am fost crescu-

tă de niș� te părinț�i rezervaț�i ș� i manieraț�i, poate fiindcă erau
canadieni. Erau î�ntotdeauna politicoș� i ș� i atenț�i cu ceilalț�i.
La ș� coala de modelling am urmat un curs de etichetă. Aco-
lo ne-au î�nvăț�at cum să comandăm la restaurant ș� i cum să
folosim tacâmurile.
M-am folosit toată viaț�a de ce am î�nvăț�at atunci despre
bunele maniere la masă. Când predam la ș� coala de mo-
delling din Bloemfontein, Africa de Sud, ț�ineam ș� i un curs
de etichetă. Nu era doar pentru modele; toț�i părinț�ii î�ș�i tri-
miteau copiii să î�nveț�e bunele maniere.
Pe elevele mele le î�nvăț�am cum să fie punctuale, cum
să aibă o dicț�ie bună ș� i cum să scape de timiditate. Când ai
maniere elevate, cu siguranț�ă eș� ti mai î�ncrezător. De aseme-

nea, le pari mult mai î�ncrezător ș� i altor oameni. Când î�ntâl-
nesc o persoană cu maniere alese, o apreciez. Ș� i este atât de
uș� or să ai maniere alese!
Î�ntotdeauna mi-am dorit ca copiii ș� i nepoț�ii mei să se
comporte politicos ș� i demn, să aibă o postură elegantă ș� i
maniere alese, ș� i sper că am fost un exemplu bun pentru ei,
aș� a cum au fost părinț�ii mei pentru mine.
Fiul meu, Elon, are cinci băieț�i. Când m-am mutat î�n LA,
luam cina î�n familie, ș� i era un haos general. Î�ț�i poț�i imagina
cât de mare era zgomotul când toată lumea vorbea î�n ace-
laș� i timp.
Am spus: „De acum î�nainte, voi petrece treizeci de
minute cu fiecare băiat î�n parte, î�n fiecare săptămână”. Î�n
după-amiezile de vineri, mergeam la ei acasă. Stăteam ș� i
vorbeam despre temele pentru ș� coală ș� i despre ce doreau
să facă ș� i care erau interesele lor. Uneori pur ș� i simplu ne
jucam un joc sau le citeam o carte.
Apoi î�i duceam la masă. Le arătam cum să mănânce ci-
vilizat. Cum să vorbească politicos. Cum să aș� tepte până
când se iveș� te momentul potrivit pentru a vorbi ș� i să nu
ridice vocea pentru a se face auziț�i atunci când vorbesc cei-
lalț�i. „Mănâncă cu gura î�nchisă!” „Nu vorbi cu gura plină!”
Cum să folosească î�n mod corect cuț�itul ș� i furculiț�a. Ș� i co-
piii au î�nvăț�at!
Le-am spus: „După ce termini de mâncat, î�ț�i duci farfu-
ria la bucătărie ș� i iei ș� i farfuria tatălui tău ș� i farfuria mea.
Ș� i, î�n loc să î�i spui tatălui tău ce ai făcut tu astăzi, î�ntreabă-l
cum a fost ziua lui”.
Jocurile încrederii 53
Ne-am adunat cu toț�ii la cină, iar copiii s-au comportat

foarte frumos. Elon a venit ș� i s-a aș� ezat la masă, iar unul
dintre băieț�i a î�ntrebat: „Tati, cum a fost ziua ta?”
Elon a rămas perplex.
Un alt băiat a spus: „Voiam să î�ntreb eu primul!”
Iar altul a zis: „Nu, eu voiam să î�ntreb primul!”
Asta chiar a fost amuzant.
Apoi s-au certat î�n legătură cu cine să î�i ducă farfuria la
bucătărie. Am spus că trebuie să o facă pe rând.
Astăzi, ani de zile mai târziu, sunt niș� te copii foarte po-
liticoș� i ș� i sunt mândră de ei.
Oamenii sunt mult mai receptivi atunci când te com-
porț�i politicos ș� i ai mult mai mult de câș� tigat decât când
eș� ti gălăgios, fără astâmpăr ș� i treci de la una la alta. Doar
aș� a ceilalț�i î�ț�i vor aprecia compania.
Chiar dacă eș� ti î�n mod natural o persoană foarte î�ncre-
zătoare î�n forț�ele proprii, pe parcursul vieț�ii tot î�ț�i vei câș� ti-
ga ș� i î�ț�i vei pierde î�ncrederea î�n tine de multe ori. Sper ca,
pe măsură ce î�naintezi î�n vârstă, să î�ț�i pierzi î�ncrederea
pentru perioade mai scurte de timp. La ș� aptezeci de ani ai
putea crede că am mai puț�ină î�ncredere î�n mine. Î�nsă î�n-
crederea este mai puternică decât oricând, fiindcă nu î�mi
fac griji că voi fi respinsă sau insultată. Ca model, sunt res-
pinsă de nouă ori din zece. Dacă î�ț�i pierzi î�ncrederea, tre-
buie să găseș� ti motivul pentru care ț�i se î�ntâmplă asta.
Multe femei nu sunt î�ncrezătoare. Simt că trebuie să fie
bune la toate, au fost descurajate de oamenii care le critică
sau î�ș�i asumă prea multe responsabilităț�i ș� i nu pot reuș� i î�n
tot ceea ce î�ș�i propun. Exersează lucrurile la care eș� ti bună

ș� i nu î�ncerca să fii bună î�n toate.
Când eram copil, eram bună la î�nvăț�ătură ș� i î�ngrozitoare
la sport, deș� i am î�ncercat toate sporturile. Sora mea gea-
mănă, Kaye, nu a fost bună la î�nvăț�ătură, dar a fost o spor-
tivă î�nnăscută. Eram mândre una de cealaltă ș� i ne apreciam
realizările. Cu siguranț�ă, nu ne-am pierdut î�ncrederea î�n
noi din cauza faptului că nu eram bune la ambele activităț�i.
Dacă eș� ti de regulă o persoană î�ncrezătoare, dar î�ț�i
pierzi î�ncrederea când ai o zi mai puț�in bună, analizează
motivul pentru care ziua respectivă nu a fost bună. Ce anu-
me te-a făcut să î�ț�i pierzi î�ncrederea? A făcut cineva un co-
mentariu care te-a deranjat? Ș� i-a dat seama că te-a făcut să
suferi? De ce eș� ti atât de afectată de acel comentariu? Une-
ori, la serviciu, vezi oameni care sunt mai buni decât tine
la unele lucruri ș� i ai dori să fii ș� i tu la fel de bună. Ar trebui
să munceș� ti mai mult să-ț�i dezvolț�i abilităț�ile ș� i să î�nveț�i de
la cei care sunt mai buni ș� i au mai multă experienț�ă.
După divorț�, mi-am redobândit î�ncrederea î�n mine prin
faptul că am reuș� it să am un cămin fericit, că am crescut copii
fericiț�i, că mi-am făcut noi prieteni care au fost buni cu mine,
că am avut succes î�n meseria de nutriț�ionist ș� i de model.
S-ar putea să fii nevoită să faci o schimbare importantă
pentru a-ț�i recâș� tiga î�ncrederea î�n tine odată ce ț�i-ai pier-
dut-o. Trebuie să te î�nconjori de familie, de prieteni ș� i colegi
care te apreciază pentru cine ș� i cum eș� ti tu. Asta te va face
să mergi cu capul sus ș� i să ai î�ncredere î�n tine.
PARTEA A DOUA
Aventură
ȘASE
SEZONUL JACARANDEI*
Urmează-ți propriul drum
M ajoritatea oamenilor se conformează normei. Tatăl meu

nu a făcut asta. El a fost diferit. El voia să zboare î�n
jurul lumii.
* Este un arbore subtropical originar din centrul și nordul Americii de

Sud, care a fost plantat pe scară largă și în alte părți datorită florilor
sale atractive de culoare violet, care durează mult timp. (n. red.)
Tatălui meu, Joshua Haldeman, î�i plăcea să exploreze,

ș� i nu era mulț�umit doar să conducă o maș� ină, aș� a că am
crescut alături de un membru al familiei mai puț�in obiș� -
nuit, un avion Bellanca. Era din pânză, avea o elice ș� i fusese
botezat Winnie, după mama mea.
Pe mama o chema Winnifred, dar toată lumea î�i spunea
Wyn. Era o femeie fabuloasă ș� i, cu cât am î�naintat î�n vârstă,
cu atât i-am î�nț�eles mai mult strălucirea.
Părinț�ii ei părăsiseră Anglia ș� i veniseră î�n Canada, ast-
fel că mama mea a crescut î�ntr-un oraș� numit Moose Jaw.
Familia tatălui emigrase din Elveț�ia î�n Philadelphia î�n 1727.
El s-a născut î�n Minnesota ș� i, când avea patru ani, familia lui
s-a mutat î�n Waldeck, Saskatchewan, la o fermă.
Părinț� ii mei s-au î�ntâlnit la scurt timp după Marea
Depresiune. Criza economică din Canada a fost o perioadă
î�ngrozitoare: oamenii stăteau la rând pentru a cerș� i mân-
care ș� i ajutor medical pentru copiii lor. Disperaț� i să su-
pravieț�uiască, apelau adesea la troc. Tatăl meu studiase
medicina chiropractică î�n Davenport, Iowa. El î�mblânzea
cai î�n schimbul unui loc î�n care locuiască ș� i oferea ș� edinț�e
de chiropracț�ie î�n schimbul mâncării. Mama mea avea doar
ș� aisprezece ani. Ea lucra la Moose Jaw Times-Herald, fiind
unul dintre cei doi angajaț�i rămaș� i, ș� i ș� i-a păstrat slujba doar
fiindcă era angajatul cel mai prost plătit. Familia ei supra-
vieț�uia cu ajutorul micului ei salariu săptămânal.
Când avea douăzeci de ani, a î�nceput să ia cursuri de
dans ș� i a plecat la Chicago, New York ș� i Vancouver pentru
a studia dansul ș� i teatrul. Poț�i să-ț�i imaginezi lunga ei călă-
torie cu trenul î�n condiț�iile î�n care era o femeie singură î�n
acea epocă? Chiar că a fost o aventură!
Sezonul jacarandei 59
După criză, părinț�ii mei s-au mutat î�n Regina, Saskat-

chewan, ș� i ș� i-au deschis propriile afaceri. Tatăl meu a des-
chis un cabinet de chiropracț�ie. Mama mea a î�nființ�at o
ș� coală de dans. Am păstrat articole din ziarele locale ș� i foto-
grafii cu ea dansând, ș� i din anii de ș� coală ș� i de studenț�ie.
Tatăl meu a venit la această ș� coală pentru o lecț�ie de
dans de societate. El a plăcut-o foarte mult ș� i a invitat-o la
cină.
Ea a spus: „Nu ies î�n oraș� cu clienț�ii mei”. Aș� a că el ș� i-a
anulat lecț�iile ș� i a rugat-o din nou să iasă î�mpreună la cină.
Ea a acceptat.
Î�n fotografia lor de nuntă, par foarte săraci, fiindcă nu
avuseseră bani de haine. Ea purta un taior gri simplu, iar el
era î�mbrăcat tot î�ntr-un costum. Mama î�ș�i cosea singură
toate hainele ș� i probabil că î�ș�i făcuse singură ș� i ț�inuta de
nuntă. Cu toate acestea, ei erau mereu fericiț�i, î�ntotdeauna
zâmbeau, î�ncă de la î�nceput.
Părinț�ii mei au avut patru copii î�n Regina. Tatăl meu avea
deja un fiu dintr-o căsnicie anterioară, pe fratele meu, Jerry,
care î�i semăna leit. Apoi a apărut fratele meu, Scott, sora
mea mai mare, Lynne, iar î�n 1948, eu ș� i cu sora mea gea-
mănă, Kaye.
Bellanca a apărut î�n familia noastră î�n 1948, î�n acelaș� i
an î�n care ne-am născut eu ș� i sora mea Kaye. Bellanca a fost
al doilea avion al lor. Primul, un Luscombe, a fost achiziț�io-
nat când părinț�ii mei călătoreau din Regina spre Calgary.
Tata a văzut un avion pe câmpul unui fermier, pe care scria
de vânzare. Nu avea bani gheaț�ă, dar avea maș� ina cu care
mergeau spre Calgary. Aș� a că a dat maș� ina î�n schimbul

avionului, a urcat-o pe mama î�ntr-un tren spre Regina ș� i a
angajat un pilot să î�l ducă cu avionul î�napoi.
Din nefericire, tatălui meu i se tot făcea rău, probabil
din cauza afecț�iunilor de la nivelul urechii interne pe care
le avea din perioada î�n care î�mblânzea cai, î�n timpul Marii
Depresiuni, iar pilotul era nevoit să aterizeze de mai multe
ori pe ș� osea, până când tata î�ș�i revenea. Nu i se făcea ni-
ciodată rău când pilota el avionul, dar avea probleme când
stătea î�n dreapta.
Avea patruzeci ș� i patru de ani pe atunci.
Tatăl meu s-a folosit î�n mod frecvent de avioane pentru
a călători î�n zona Saskatchewan ș� i Alberta. La un moment
dat, a zburat până î�n LA, î�nsă i-a fost dificil să vadă aero-
portul din cauza smogului. Pe atunci, sistemele de naviga-
ț�ie nu erau la fel de performante ca cele de astăzi: nici pe
departe! Odată, ei au fost nevoiț�i să se ț�ină după un pilot de
charter pentru a se î�ntoarce prin Munț�ii Stâncoș� i.
Am zburat prima dată când aveam trei luni, când părin-
ț�ii mei trebuiau să ajungă, cu mine ș� i cu sora mea, Kaye,
la o conferinț�ă î�n Iowa. Mai î�ntâi, ne-am oprit î�n Edmonton.
Singurul motiv pentru care ș� tiu acest lucru este că s-au pu-
blicat poze cu mine ș� i cu Kaye î�n ziarele locale. Ne-au nu-
mit atunci „gemenele zburătoare”.
Tatăl meu era magnific. Era neî�nfricat ș� i aventuros ș� i aveam

î�ncredere deplină î�n el.
A fost un om extraordinar, care ne-a educat prin pute-
rea exemplului. Muncea mult, era atent ș� i blând. Era un
uriaș� blând care niciodată nu vorbea prea mult. Copiii mei

nu ș� i-l amintesc fiindcă a decedat când băieț�ii erau foarte
mici, iar eu eram î�nsărcinată cu Tosca. Toț�i trei fluieră des-
tul de bine ș� i î�mi place când fac asta. Î�mi amintesc de tatăl
meu, care obiș� nuia să fredoneze tot timpul. Mă face să mă
simt fericită fiindcă î�ntotdeauna am crezut că, atunci când
eș� ti fericit, î�ț�i vine să fluieri sau să fredonezi o melodie.
Î�n 1950, părinț�ii mei s-au hotărât să se mute din Cana-
da. Se î�ntâlniseră cu misionari care fuseseră î�n Africa de
Sud ș� i care le spuseseră cât de frumos era acolo. Aș� a că au
î�mpachetat avionul, Cadillac-ul din 1948, pe noi toț�i ș� i toate
bunurile personale ș� i duș� i am fost, la bordul unui vapor de
transport marfă, care nu a făcut decât două luni până î�n
Africa. Nu ș� tiu cum a reuș� it mama să se descurce pe vas cu
doi copii gemeni de doi ani ș� i cu alț�i doi de ș� ase ș� i opt ani.
Î�nsă a reuș� it.
Tata a demontat aripile avionului, fiindcă el era cel care
se ocupa î�ntotdeauna de avion, l-a pus î�ntr-o ladă ș� i l-a tri-
mis la Cape Town. Am zăbovit cu toț�ii o perioadă î�n aero-
port î�n timp ce tata a montat la loc aripile avionului pentru
a-l face din nou funcț�ional. Lemnul din care au fost făcute
acele lăzi s-a transformat î�n mobilierul clinicii pe care tata
avea să o deschidă după ce ne-am stabilit î�n Africa de Sud.
Câteva dintre acele rafturi pentru cărț�i au rezistat zeci de
ani.
Tata voia să locuiască pe continent, aș� a că ni s-a sugerat
să ne stabilim la Johannesburg, fiindcă acolo se vorbea en-
gleză. Î�n Pretoria, care era mai aproape, toată lumea vor-
bea africaans ș� i ar fi fost mult mai greu să ne acomodăm
acolo.
Î�nsă, când am zburat pe deasupra Pretoriei, era vremea

jacarandei ș� i tot oraș� ul era plin de flori liliachii.
El nu mai văzuse niciodată ceva atât de frumos, ș� i a
spus: „O să rămânem aici!”
Am crescut la Pretoria, î�ntr-o casă î�nconjurată de copaci

î�nalț�i (lucru rar î�n preeriile din Saskatchewan), unde oame-
nii erau foarte calzi. Africanii le spuneau tuturor adulț�ilor
unchi ș� i mătuș� ă, oom ș� i tannie, indiferent dacă ii cunoș� teau
sau nu. Mi s-a părut foarte drăguț� .
Î�n Canada, oamenii credeau că eram nebuni, fiindcă
părinț�ii mei zburau cu avionul lor de pânză cu elice î�mpre-
ună cu niș� te copii aș� a de mici; era ceva nemaiauzit. Apoi
am ajuns î�n Africa de Sud. Acolo ne-au considerat ș� i mai
nebuni. Cineva ne-a numit „americani nebuni”. (Desigur,
eram canadieni, dar pentru ei era acelaș� i lucru.)
Oamenii ne considerau atât de ciudaț�i, fiindcă făceam
lucrurile î�n stilul nostru. Nu era vorba doar despre faptul
că veneam din altă parte a lumii, fiindcă noi făcuserăm lu-
crurile după cum ne-a tăiat capul ș� i î�n Canada. Eram diferiț�i
din cauza călătoriilor noastre; fiindcă uniformele noastre
erau făcute de mama, î�n timp ce alț�i copii aveau uniforme
cumpărate de la magazin; fiindcă făceam cafea î�n loc de
ceai; fiindcă uș� a noastră era mereu deschisă pentru orici-
ne dorea să vină î�n vizită, î�n timp ce alț�i părinț�i trebuiau să
stabilească din timp vizitele copiilor; ș� i fiindcă ne duceam
la ș� coală cu sandviș� uri din pâine neagră, î�n timp ce toț� i
ceilalț�i aveau sandviș� uri din pâine albă. Nu primeam ni-
ciodată bani pentru magazinul de la ș� coală. Tânjeam după
cârnăciorii î�n foietaj ș� i după pateurile cu carne, î�nsă rare-

ori mâncam câte unul fiindcă nu voiam să î�mi cheltuiesc
banii de buzunar pe aș� a ceva. Aveam ș� i un Cadillac, care
era singurul Cadillac din zonă, cu excepț�ia celui al priete-
nului tatălui meu, care a luat ș� i el unul din import. Plus că
aveam ș� i avion. Nu mai ș� tiam pe nimeni altcineva care să
aibă avion, din nou, î�n afară de prietenul tatălui meu.
Tata nu a făcut niciodată ce au făcut alț�ii. Când simț�ea
nevoia să facă ceva, făcea. Aș� a a fost ș� i mama, care î�ș�i crea-
se singură o carieră ș� i păș� ise pe propriul ei drum î�nainte
să-l î�ntâlnească pe tata.
Când aveam cinci ani, ei au zburat din Pretoria până la
Oslo pentru o conferinț�ă de chiropracț�ie, călătorie î�n tim-
pul căreia au văzut ș� i alte zone din Africa, Spania ș� i Franț�a.
Au făcut ș� i o escală la Londra, pentru ca tata să se poată
î�ntâlni cu niș� te chiropracticieni pe care î�i cunoș� tea.
Când aveam ș� ase ani, au î�nceput să plănuiască o călă-
torie î�n Australia, o călătorie dus-î�ntors de peste treizeci
de mii de mile, fiindcă, desigur, trebuiau să se ș� i î�ntoarcă.
Aceasta era norma pentru ei; î�nsă nu era ș� i norma pentru
vecinii noș� tri. Pe lângă faptul că erau cu totul ieș� iț�i din co-
mun, părinț�ii noș� tri trebuiau să navigheze folosind o buso-
lă, fiindcă nu exista GPS sau radio. Călătoriile lor necesitau
o planificare detaliată, fiindcă ș� tiau că lucrurile puteau să
ia o î�ntorsătură neplăcută ș� i voiau să fie pregătiț�i. Atunci
când nu ai GPS, trebuie să studiezi hărț�ile cu mare atenț�ie.
Fără radio trebuie să fii pregătit să te bazezi doar pe tine.
Un zbor pe o distanț�ă atât de lungă necesita foarte mult
combustibil, aș� a că au trebuit să renunț�e la scaunele din
spate ale avionului pentru a pune rezervoare cu benzină:

aveau nevoie de mult combustibil pentru a traversa oceanul
spre Australia. Au luat cu ei toate uneltele de care ar fi avut
nevoie î�n caz că s-ar fi defectat avionul, fiindcă tata se pri-
cepea să î�l repare singur.
Părinț�ii mei au supravieț�uit acestor călătorii datorită
faptului că au fost foarte atenț�i. Când zburau cu avionul,
verificau mereu starea vremii, foloseau busola, recurgeau
la hartă, iar apoi zburau jos, deasupra unui oraș� pentru a
citi indicatoarele ș� i a se asigura că era oraș� ul î�n care trebu-
iau să aterizeze. Uneori aterizau pe un teren de sport sau
pe o stradă oarecare, fiindcă nu existau aeroporturi. Î�n mod
cert, au fost mai curajoș� i decât mine. Acum, că î�mi dau sea-
ma ce au făcut, sunt surprinsă că au supravieț�uit.
Î�nsă simplul fapt că ai un plan nu este suficient ca să fii
sigur că lucrurile vor merge bine. Î�nseamnă că, atunci când
lucrurile nu merg bine, trebuie să î�ț�i faci alt plan.
Călătoria i-a purtat pe coasta Africii, deasupra Asiei,
a Oceanului Pacific ș� i î�napoi. Î�ncă avem hărț�ile care arată
ruta pe care au urmat-o, doar tatăl meu, mama ș� i Winnie,
zburând deasupra Pacificului, explorând lumea.
Până atunci, călătoriseră deja î�n ș� aizeci de ț�ări. De fi-
ecare dată când se opreau undeva, scriau pe aripă numele
acelui loc.
Copii fiind, trebuia să ne asumăm responsabilitatea
pentru noi î�nș� ine, ceea ce era ceva neobiș� nuit, chiar ș� i pen-
tru acea perioadă.
Chiar de la vârsta de numai patru ani, eu ș� i cu sora mea
mergeam la ș� coală ț�inându-ne de mână. Mergeam î�mpreună
cu sora noastră mai mare, Lynne, care avea ș� apte ani, ș� i

care ne ajuta să traversăm trei drumuri pe o distanț�ă de
aproape un kilometru ș� i jumătate. Grădiniț�a noastră era cu
aproape trei sute de metri mai departe decât ș� coala ei, aș� a
că eu ș� i Kaye parcurgeam singure ultima porț�iune. Apoi, ne
î�ntorceam singure la ș� coala lui Lynne ș� i o aș� teptam. Iar ea
ne î�nsoț�ea î�napoi spre casă.
Eram î�ncurajaț�i să fim independenț�i.
Fratele meu, Scott, î�ș�i aminteș� te de o călătorie pe care
a făcut-o î�mpreună cu părinț�ii mei. Ei au zburat deasupra
Africii Centrale, prin Uganda, Kenya, Zanzibar ș� i Nairobi.
Scott spune că, î�n Zanzibar ș� i Nairobi, i s-a permis să se
plimbe singur pe străzi. După cum spune ș� i el, astăzi asta
ar fi considerat abuz! Î� nsă pentru noi era ceva complet
normal.
Î� n toate călătoriile noastre se aș� tepta de la noi să de-
monstrăm că suntem capabili. Prima călătorie pe care am
făcut-o pe ș� aua unui cal a fost î�ntr-o ț�ară care se numeș� te
astăzi Lesotho. Era o regiune muntoasă. Drumul pe care
urma să-l parcurgem avea nouăzeci ș� i ș� ase de kilometri ș� i
dura mai multe zile. Fratele meu mai mic, Lee, care s-a năs-
cut î�n Pretoria, avea doar cinci ani ș� i a rămas cu mama. Scott
avea ș� aptesprezece ani.
Am petrecut zile lungi î�n ș� a ș� i a fost o călătorie destul
de dură, ș� i umedă. Nu făceam niciodată focul ș� i mâncam
doar conserve ș� i pâine. Nu ne puteam odihni suficient fi-
indcă noaptea vitele î�ncercau să ne lingă pe faț�ă ș� i să ne fure
păturile.
Poate acesta este motivul pentru care nu m-a deranjat

niciodată să î�mpart un apartament mic cu copiii mei. Poate
o canapea extensibilă nu este foarte confortabilă, dar este
mult mai uș� or să dormi î�năuntru, la adăpost, departe de
prezenț� a unui bou care î�ncearcă să-ț� i lingă sarea de pe
obraz cu limba lui aspră.
Nu trebuie să faci î�ntotdeauna ce aș� teaptă ceilalț�i de la

tine. Poț�i să î�ț�i urmezi propriul tău drum. Am î�nvăț�at aceas-
tă lecț�ie când eram copil ș� i am pus-o î�n practică toată viaț�a
de adult. După ce mi-am luat diploma de nutriț�ionist ș� i am
rămas î�nsărcinată, nu puteam să î�mi caut de lucru, aș� a că
mi-am deschis propriul cabinet. Colegii mei nu au fost de
acord cu asta, î�ntrucât considerau că trebuie să fac practi-
că cel puț�in cinci ani î�ntr-un spital î�nainte să î�mi deschid
un cabinet. Nu am avut altă opț�iune, ș� i chiar î�mi plăcea să-i
ajut pe oameni să mănânce mai sănătos. Acesta a fost mo-
tivul pentru care am putut să mă mut atât de uș� or de atâ-
tea ori ș� i să î�mi deschid cabinetul iar ș� i iar. Să te muț�i este
î�ngrozitor de greu, dar cred că sunt mereu dispusă să î�n-
cerc lucruri care ar putea fi distractive sau incitante.
Dacă faci acelaș� i lucru î�n fiecare zi pentru tot restul
vieț�ii, ai aceeaș� i slujbă, locuieș� ti î�n acelaș� i loc ș� i eș� ti fericit
cu asta, poț�i să rămâi aș� a.
Dacă eș� ti neliniș� tit sau nefericit ș� i vrei să faci o schimba-
re, î�ncearcă să afli totul despre ce ai putea face, unde ai pu-
tea locui ș� i ce slujbă ț�i s-ar potrivi. Să afli lucruri despre
locuri noi ș� i să cunoș� ti oameni noi te poate face mai fericit.
Tatăl meu spunea mereu că „nu există niciun lucru pe care

un Haldeman să nu-l poată face”. Ș� i am crezut asta î�ntot-
deauna, la fel cum au crezut ș� i fraț�ii mei. Probabil că le-am
arătat acelaș� i lucru ș� i copiilor mei. Acum nu există nimic ce
nu poate face un Musk.
ȘAPTE
EXPLORARE
Fă planuri pentru lucrurile la care te aștepți

și fii pregătită pentru cele la care nu te aștepți
Î�n fiecare lună iulie, care este o lună de iarnă î�n Africa de
Sud, familia mea pleca î�n căutarea oraș� ului pierdut din
deș� ertul Kalahari. Î�n acea perioadă, Botswana se numea
Bechuanaland. Uneori, tata zbura cu avionul, iar mama mer-
gea cu maș� ina. Alteori, mergeam cu toț� ii cu camionul, ne
orientam cu ajutorul unei busole ș� i petreceam trei săptă-
mâni traversând deș� ertul Kalahari. Pe lângă cei cinci copii,
mama mai punea î�n maș� ină mâncare, apă ș� i benzină pen-
tru trei săptămâni.
Tatălui meu i-a venit ideea să caute oraș� ul pierdut după
ce a citit o carte scrisă de Guillermo Farini, un canadian care
a traversat deș� ertul la sfârș� itul secolului al XIX-lea î�ntr-o
căruț�ă trasă de bivoli. El a spus că a găsit ruinele unui oraș�
pierdut. Farini mai era cunoscut ș� i pentru faptul că a tra-
versat cascada Niagara mergând pe sârmă, aș� a că poț�i să-ț�i
imaginezi că era mereu î�n căutarea unei aventuri.
Explorare 69
Tata a vrut mereu să î�ncerce să reconstituie drumul lui

Farini cu maș� ina, aș� a că aceasta a devenit activitatea noas-
tră din timpul vacanț�elor de vară. Acum stau ș� i mă gândesc:
Î�ț�i poț�i imagina cum e să pleci cu cinci copii mici î�ntr-o ex-
cursie de trei săptămâni prin deș� ert? Desigur că mama nu
era obligată să meargă. Ea putea să aleagă. Putea să rămâ-
nă acasă cu copiii. Î�nsă el ar fi mers oricum, ș� i nu voia să î�l
lase singur, aș� a că mergeam cu toț�ii.
Nu mi-a fost niciodată frică î�n timpul călătoriilor prin

deș� ert fiindcă tata ș� i mama erau stăpâni pe situaț�ie. Chiar
ș� i atunci când mi s-a spus că exista pericolul ca hienele să
mă muș� te de faț�ă, pur ș� i simplu m-am î�nchis bine î�n sacul
de dormit, pentru ca animalele să nu poată ajunge la mine.
Nu credeam că se putea î�ntâmpla ceva rău î�n aceste excursii.
Poate că părinț�ii mei au discutat despre siguranț�ă, fiindcă
erau mereu pregătiț�i. Păreau să se gândească la tot ș� i la
toate. Nu î�mi băteam capul cu î�mpachetatul fiindcă se ocupa
mama. Uitându-mă î�n urmă, î�mi dau seama că ea trebuia să

se ocupe de fiecare detaliu: haine, mâncare, apă pentru toț�i
cei cinci copii. Tata trebuia să se ocupe de hărț�i, de busolă,
de benzină, de instrumentele pentru repararea maș� inii. Erau
de-a dreptul uimitori.
Totul era planificat dinainte. Trebuia să avem cu noi
rezerve de apă care să ne ajungă timp de trei săptămâni.
Luam cu noi conserve de legume ș� i de fructe. Aveam sufici-
entă mâncare proaspătă pentru prima săptămână, î�nsă nu
mai mult de atât, iar apoi, desigur, nu mai aveam de unde
face rost.
Î�n aceste condiț�ii a fost testată deviza familiei noastre:
„Trăieș� te periculos, dar cu grijă”. Desigur, lucrurile puteau lua
o î�ntorsătură urâtă. Aș� a că te gândeai î�n avans ce anume ar
fi putut să meargă prost ș� i stabileai inclusiv un plan B.
Ș� tiam că ne puteam rătăci. Vedeam pietrele de mormânt
ale oamenilor care muriseră î�n deș� ert. Uneori tatăl meu
angaja ghizi care traduceau pentru noi, î�nsă erau prea mul-
te triburi, ș� i toate vorbeau limbi diferite, aș� a că de cele mai
multe ori eram doar noi. Mai î�ntâlneam patrule pe cămile
care lucrau î�n colaborare cu guvernul Bechuanaland-ului,
î�ntrucât Botswana era controlată de britanici. Părinț�ii mei
plănuiau plecarea dintr-un oraș� mic ș� i sosirea î�n altul, iar
patrulele pe cămile ș� tiau unde ne aflam ș� i când să ne aș� -
tepte. Erau mereu pregătiț�i să vină să ne caute dacă nu
ajungeam la destinaț�ie î�n trei săptămâni.
Tata ș� tia că ne vom î�mpotmoli î�n nisip, aș� a că luam cu
noi ș� i lopeț�i. Când ne î�mpotmoleam, tot noi eram cei care
reuș� eam să ieș� im din situaț� ia respectivă. Ca să evităm
gropile din terenul accidentat al deș� ertului, noi, copiii,
Explorare 71
făceam cu rândul mergând î�naintea maș� inii, să ne asigu-

răm astfel că nu erau gropi sau cioturi de copaci, fiindcă nu
existau drumuri. Ș� i aveam cu noi ș� i uneltele necesare pentru
ca tata să poată repara orice defecț�iune ar fi avut camionul.
Aveam ș� i un aparat de sudură, aș� a că odată, când maș� ina a
lovit un ciot, tatăl ș� i fratele meu mai mare au făcut un foc
pentru a î�ncălzi aparatul de sudură ș� i au sudat totul la loc
ca să ne putem continua călătoria.
Lucrurile se stricau, dar noi nu intram î�n panică. Le
reparam ș� i mergeam mai departe. Î�n viaț�ă, ne temem de
multe lucruri care nu se î�ntâmplă niciodată. Când totuș� i se
î�ntâmplă ceva rău, trebuie să găsim o soluț�ie. Odată, ben-
zina a contaminat apa noastră de băut, ș� i am băut apă cu
benzină, fiindcă nu aveam altă soluț�ie. Imediat ce s-a ivit
ocazia, am făcut rost de apă proaspătă, ș� i asta a fost tot.
Î�n fiecare zi ne trezeam la răsăritul soarelui, î�mpachetam

totul ș� i mergeam până când se î�ntuneca, iar apoi instalam
tabăra. Aveam un cort care adăpostea alimentele.
Cu toț�ii aveam sarcini de care trebuia să ne achităm. Eu
ș� i Kaye adunam lemne uscate, iar fratele meu făcea focul.
Mama amesteca apă, praf de ouă, lapte praf, făină ș� i praf de
copt, ș� i ne făcea brioș� e î�ntr-o oală mare de fier. Î�n mijlocul
deș� ertului mâncam brioș� e proaspete, calde. Î�ț�i poț�i imagi-
na nivelul de planificare necesar pentru a face toate astea?
Ca adult, mă gândesc la toată munca pe care o depunea
mama ca să poată să ne facă lucrurile astea absolut deli-
cioase î�n mijlocul deș� ertului.
Tata avea licenț�ă să î�mpuș� te un animal pe săptămână,

pentru consum propriu. Î�mpuș� cam un căprior sau o bibili-
că, ș� i, când aveam suficientă mâncare pentru noi, dădeam
restul unui trib oarecare cu care ne î�ntâlneam. Cu toț�ii am
luat lecț�ii de tir î�n deș� ert. Mama era campioană la tir.
Luam cu noi toate lucrurile de care aveam nevoie. Eu ș� i
Kaye aveam un lighean î�n care ne spălam seara ș� i diminea-
ț�a. Î�n deș� ert, se făcea atât de frig noaptea î�ncât apa î�ngheț�a,
ș� i dimineaț�a trebuia să spargem gheaț�a ca să ne spălăm pe
mâini ș� i pe faț�ă.
Am î�nvăț�at să trăim departe de confortul casei. Dacă
trebuie, o faci ș� i pe asta. Ca să ne facem nevoile, ne duceam
î�n spatele unui tufiș� . Ne descurcam fără să facem duș� . Era
î�n regulă, fiindcă era deș� ert, iar nisipul nu este murdar.
Î�n timp ce părinț�ii noș� tri cartografiau ruta următoare, noi,
copiii, citeam mult. Am poze cu noi citind, cu nasurile bă-
gate cu totul î�ntre paginile cărț�ilor.
Explorare 73
Lucrul pe care l-am î�nvăț�at fără urmă de î�ndoială a fost

că nu am nevoie de confort. Te poț�i descurca cu foarte pu-
ț�ine lucruri.
Atunci am î�nvăț�at că î�ț�i poț�i reduce mult cheltuielile;
nu acumula datorii, nu-i invidia pe oamenii care trăiesc î�n
lux – fă tot ce poț�i, străduieș� te-te să supravieț�uieș� ti, apoi
speră că vei avea succes.
Î�ntr-o iarnă, am avut un ghid pe nume Hendrik. Omul dor-

mea lângă foc, locul cel mai sigur după cum ne-a spus el,
fiindcă niciun animal nu se apropie de foc.
Î�nsă, î�ntr-o seară, tata a aprins lampa cu parafină care
era pe masă ș� i a văzut un leu, chiar acolo, î�n tabăra noastră.
S-a retras î�ncet către cort ș� i a spus: „Wyn, un leu. Dă-mi
lanterna ș� i puș� ca.” (El folosea cuvântul britanic pentru lan-
ternă, torch. Când am ajuns î�n Canada, a trebuit să schim-
băm felul î�n care foloseam cuvântul.)
Leul s-a apropiat de locul î�n care stătea Hendrik, lângă
foc. Din nefericire, leul nu era la curent cu regulile. Nu ș� tia
că nu trebuie să se apropie de foc.
― Hendrik, un leu! a strigat tata.
Hendrik a sărit din păturile cu care era î�nvelit ș� i s-a
apropiat de foc strigând: Voetsek!, care î�nseamnă „Pleacă
de aici!” Leul s-a î�ndepărtat î�ncet de tabără. Tata a tras de
două ori pe deasupra capului lui, î�nsă leul nu a reacț�ionat.
Partenera lui, leoaica, î�l aș� tepta la marginea taberei. Tata
s-a urcat î�n maș� ină ca să î�ncerce să-i alunge, î�nsă leii s-au
cocoț�at pe duna de nisip de lângă tabăra noastră ș� i ș� i-au
petrecut dimineaț�a uitându-se la noi.
Fratele meu, Lee, î�ș�i aminteș� te că a fost trimis să doar-

mă î�n maș� ină. El era cel mai mic, ș� i ar fi fost bucăț�ica cea
mai delicioasă pentru lei, aș� a că trebuia să î�l protejăm.
Tata nu părea să fie speriat, iar dacă era, noi nu ne-am
dat seama. Atitudinea lui ne făcea să ne simț�im î�n siguranț�ă.
Am văzut multe animale ș� i insecte î�n aceste călătorii:
gazele, gnu, ș� opârle, muș� uroaie de furnici, vulturi ș� i alte
păsări de pradă. Odată, un scorpion a muș� cat-o pe mama ș� i
a trebuit să folosim un garou ș� i să sugem sângele otrăvit.
Altă dată, un struț� a fugărit-o pe Lynne. Ni s-a părut amu-
zant. Ș� i mai erau hienele. Eram speriaț�i de hiene! Hienele
sunt foarte agresive.
Î�mi amintesc o dimineaț�ă î�n care eu ș� i Scott ne-am dus
să ne plimbăm pe malul râului Okavango, iar el a î�mpuș� cat
o bibilică ca să o mâncăm. A căzut î�n râu. Scott m-a trimis
să o aduc. Când am ieș� it, m-am aș� ezat pe ceva care s-a miș� -
cat. Era un crocodil. Habar nu aveam că râul era plin de
crocodili. A fost î�nfricoș� ător, dar, iată, sunt aici, deci totul
s-a terminat cu bine.
Ș� tiu că tata î�ș�i dorea să găsească acel oraș� pierdut, dar nu

l-a găsit niciodată. S-a î�ntors acolo de douăsprezece ori.
Am fost alături de el î�n opt dintre aceste călătorii. Nu am fost
dezamăgită că nu am găsit oraș� ul pierdut, fiindcă părinț�ii
mei nu se arătau deloc dezamăgiț�i. Am avut multe aventuri
î�mpreună ș� i ne-am distrat mereu î�n familie.
Poț�i să urmăreș� ti un scop ș� i lucrurile să nu meargă cum ț�i-ai

dorit, dar nu contează.
Explorare 75
Cred că tatei î�i plăcea să exploreze necunoscutul, să afle

despre culturi noi, să descopere locuri noi; el ș� i mama nu
au î�ncetat niciodată să î�nveț�e. Î�i plăcea să-ș� i croiască pro-
priul drum prin deș� ert. Mergea mereu î�n direcț�ia pe care
i-o arăta busola. Nu ne-am rătăcit niciodată; î�ntotdeauna
ajungeam unde dorea el să ajungem.
OPT
DE CE NU?
Spune da oricărei oportunități
A veam un plan pentru cariera mea: voiam să studiez

ș� tiinț�ele exacte. Mă gândeam la medicină, sau la mi-
crobiologie, sau la biochimie. Tata m-a î�ncurajat să aspir
la o diplomă care să-mi ofere posibilitatea de a avea o pro-
fesie după cei patru ani de studiu. M-am hotărât să studiez
nutriț�ia.
Î�n anul al treilea, unul dintre colegii mei mi-a spus:
― Am să te nominalizez pentru Regina Vaal.
― Dar ce î�nseamnă asta? am î�ntrebat.
Cât de puț�ine ș� tiam despre astfel de lucruri!
El mi-a explicat că era un concurs de frumuseț�e. Nu par-
ticipasem niciodată la o asemenea competiț�ie. I-am spus că
eram o tocilară, nu o regină a frumuseț�ii.
De amuzament, m-a î�nscris la concurs, ș� i am fost ac-
ceptată. Nu eram sigură dacă voiam să o fac, fiindcă nu era
De ce nu? 77
stilul meu. Ș� i totuș� i am spus da. De ce nu? Nu avea să î�n-

semne nimic pe termen lung.
Credeam că va fi o după-amiază stupidă despre care
probabil nici nu î�mi voi mai aminti. Î�nsă mi-a schimbat viaț�a.
Mă bucur foarte mult că am participat la acel concurs de
frumuseț�e. Î�n felul acesta am aflat de existenț�a unei agenț�ii
de modelling profesioniste, cu sediul î�n Johannesburg. Î�n
mod surprinzător, aceasta a devenit o a doua carieră pentru
mine, una care a durat toată viaț�a.
Î�nainte să ajung să particip la acest concurs, nu aveam
nicio idee despre câtă importanț�ă dădeau unele femei aces-
tor concursuri. Reț�ine că eram doar o simplă studentă, ș� i nu
aveam de unde să ș� tiu că pentru a participa la un astfel de
concurs trebuie să investeș� ti timp ș� i să cheltuieș� ti bani dacă
vrei o ș� ansă să câș� tigi un titlu. Celelalte fete arătau magnific.
Erau coafate superb, iar machiajul lor era unul profesionist.
La fel erau ș� i costumele lor de baie.
Eu purtam costumul meu de baie obiș� nuit, ș� i î�mi făcusem
singură părul ș� i machiajul. A venit toată familia mea, ceea
ce a fost surprinzător. Nu era genul de eveniment la care ar
fi participat, î�nsă au făcut-o.
Î�nainte să urcăm pe scenă, ne-au î�mpărț�it niș� te numere.
― Nu vreau să fiu numărul unu, a comentat fata care
fusese aleasă să intre prima.
― Î�l iau eu, am zis.
Nu î�mi era teamă. Nu fiindcă aveam prea multă î�ncre-
dere î�n mine, ci fiindcă nu î�mi păsa prea mult de ce avea să
se î�ntâmple. Mă gândeam la examenele mele, aveam un
iubit care tocmai mă î�nș� elase.

Aveam lucruri mai importan-
te la care să mă gândesc. La
final, Kaye a plâns, ș� i mi-a
spus:
― Tu ai fost cea mai bună.
― Da... cum să nu! am
replicat.
Dar am câș� tigat! Am fost
î�n culmea fericirii.
Unele dintre fete erau
foarte supărate fiindcă depindeau de acest premiu pentru
a-ș� i promova cariera de model. M-am bucurat că am câș� ti-
gat, dar am considerat că experienț�a a fost doar ceva dis-
tractiv. Premiul a î�nsemnat 100 de ranzi (cam 150 de dolari),
un contract cu o agenț�ie de modelling din Johannesburg ș� i
taxele pentru un curs de modelling la Johannesburg.
Mi s-a părut destul de ciudat că, după ce am câș� tigat ș� i
toată lumea a terminat de făcut fotografii, nu s-a dat nicio
petrecere. A trebuit să plecăm pur ș� i simplu. Aș� a că ne-am
dus cu toț�ii la bowling folosind biletele mele. A fost foarte
frumos. Nu mi-am putut imagina nimic din ce avea să
urmeze. Nici nu am putut să prevăd că acel concurs de mo-
delling î�mi va crea oportunităț�i pentru ș� edinț�e foto î�n
Johannesburg, care se afla la doar 50 de kilometri de Pre-
toria. Era principalul centru de modelling. Am î�nceput să
merg acolo cu maș� ina surorii mele. E locul unde am î�nvăț�at
tehnici profesioniste de modelling.
De ce nu? 79
Să spun da modellingului ș� i să î�mi obț�in diploma au

reprezentat două lucruri complet diferite. O bună bucată
de vreme, scopul meu principal a fost să studiez nutriț�ia ș� i
să am propriul meu cabinet de nutriț�ie. Nu m-am bazat
niciodată pe modelling ca pe o sursă de venit stabilă. Când
făceam modelling, î�nsemna cu siguranț�ă un bonus, dar am
făcut-o fiindcă era distractiv, mă conecta cu lumea modei ș� i
î�mi oferea ș� ansa să î�ntâlnesc oameni foarte creativi.
Cariera de modelling mi-a oferit atât de multe! Mo-
dellingul mi-a dăruit un grup complet diferit de colegi ș� i
prieteni pe care nu i-aș� fi î�ntâlnit dacă aș� fi activat doar î�n
domeniul nutriț�iei ș� i aș� fi socializat doar cu oameni de ș� ti-
inț� ă. De asemenea, modellingul m-a ajutat să explorez
lumea, am vizitat o mulț�ime de oraș� e, î�ntrucât casting-urile
puteau avea loc oriunde, iar ș� edinț�ele foto puteau fi orga-
nizate fie î�n locuri î�ngrozitoare, fie î�n locuri fabuloase.
Acum nu mă gândesc prea mult î�nainte să spun da. Spun
da din curiozitate ș� i dacă consider că va fi interesant ș� i dis-
tractiv sau că mi se vor deschide ș� i alte uș� i.
Dacă vrei să faci schimbări trebuie să spui „da, de ce
nu?”
La acel moment, concursul de modelling părea să î�nsemne

un mic „da, de ce nu?” Î�nsă, uneori, aceasta poate fi atitudi-
nea potrivită chiar ș� i când e vorba să faci schimbări mari î�n
viaț�ă.
Când Tosca avea treizeci ș� i ș� apte de ani, a hotărât că era mo-

mentul să aibă copii. Se concentrase până atunci exclusiv pe
carieră, iar ideea de a avea copii rămăsese mereu î�n fundal.

Î�nsă, a î�nceput să simtă că ș� ansele de a avea copii se dimi-
nuau pe zi ce trecea, ș� i nu voia să se mulț�umească cu orice
relaț�ie doar pentru a avea copii. Ne-a anunț�at că doreș� te să
apeleze la inseminarea artificială, iar familia a susț�inut-o.
Bineî�nț�eles că au fost ș� i oameni care au sfătuit-o să nu
se î�nhame la aș� a ceva. I-au spus că î�i va fi prea greu singură,
că nu este alegerea corectă, că î�i va afecta cariera ș� i că nu
va fi bine pentru copii. Î�nsă oamenii respectivi aveau pro-
priile lor temeri. Nu ar trebui să î�ț�i bazezi deciziile î�n legă-
tură cu viaț�a ta pe ceea ce cred alț�i oameni, care nu au nicio
legătură cu tine. Desigur, să ai copii este o schimbare im-
portantă, indiferent de situaț�ia î�n care te afli.
Î�mi amintesc că am spus doar: „Fă-o! Am să te ajut să
alegi donatorul de spermă!” Am asigurat-o că totul va fi mult
mai uș� or fără un bărbat – lucru cu care este de acord ș� i î�n
ziua de astăzi. Am fost alături de ea la toate testele (multe
teste) ș� i î�n toate momentele de dezamăgire pe care le-a
avut (uneori foarte mari), ș� i a fost greu. Cum a trebuit să
stea la pat timp de patru zile după implantarea ovulelor,
am luat avionul ș� i m-am dus la New York. Era î�n aceeaș� i
săptămână î�n care trebuia să se ș� i mute. Î�n timp ce ea stătea
pe canapea ș� i se uita la The West Wing, i-am sortat toate
lucrurile cu care am umplut doisprezece saci mari, pe care
urma să-i donez magazinelor second hand sau să-i arunc la
gunoi. Î�n ziua î�n care a î�mplinit treizeci ș� i opt de ani, a aflat
că ambele ovule fuseseră fecundate ș� i că era î�nsărcinată.
Nici sarcina nu a fost uș� oară, dar sarcinile nu sunt niciodată
uș� oare. Iar acum are doi copii frumoș� i care ne luminează
viaț�a (ș� i ne provoacă) zilnic. Toate femeile care urmează
De ce nu? 81
un tratament de inseminare artificială merită aplauze. Este

dificil, dar merită.
Tosca spune că este cea mai bună decizie pe care a luat-o

î�n viaț�a ei. Copiii î�i dau un sens ș� i sunt o sursă de iubire
necondiț�ionată. Ea î�mi spune că o fac să privească lumea
î�ntr-un mod cu totul diferit – o fac să se gândească la ce
poate să facă pentru ca lumea să fie mai bună pentru ei. La
ce poate să facă ca să-i ajute. O fac să fie mai modestă ș� i o
inspiră.
Este complicat cu munca, deoarece călătoreș� te î�n î�n-
treaga lume cu filmele ei, î�nsă copiii au ș� ansa de a fi î�mpre-
ună, de a explora locuri noi ș� i de a-ș� i vedea mama muncind
din greu (la fel cum ș� i copiii mei m-au văzut pe mine). Iar
eu am uneori ocazia să am grijă de ei.
Indiferent de cât de mare sau de mică este oportunita-
tea, î�ntotdeauna se va găsi cineva care să răspundă î�n locul
tău la î�ntrebarea „de ce nu?” Î�nsă gândeș� te-te la ce anume
te va face pe tine fericită. Nu î�nceta să deschizi uș� i î�n viaț�ă,
fiindcă nu ș� tii niciodată ce poate fi dincolo, dacă nu î�ncerci.
NOUĂ
O FEMEIE ÎȘI FACE UN PLAN
Ia-ți viața în mâini și țintește spre fericire
C ât timp am fost î�n sânul familiei mele, am fost mereu

î�nconjuraț�i de bunătate ș� i respect. Odată ce am ieș� it î�n
lume, a trebuit să facem faț�ă realităț�ii. Eu ș� i fraț�ii mei glu-
mim mereu că nu am ș� tiut cât de î�ngrozitori pot fi oamenii
până când nu am plecat de acasă! Eram î�ncredinț�ată că
orice om e î�nzestrat cu bunătate. Î�n consecinț�ă, am avut de
suferit. Din nefericire, mi-a luat foarte mult timp să î�nvăț�
să mă protejez.
Am studiat la universitatea din Pretoria, oraș� ul î�n care
locuia familia mea. Părinț�ii mei erau nord americani ș� i vor-
beam engleză acasă, î�nsă, pentru a obț�ine diploma de nu-
triț�ionist pe care o doream, trebuia să urmez cursurile unei
universităț�i africane. Toate cursurile, absolut totul, era î�n
africaans. Cum nu cunoș� team limba, a trebuit să muncesc
de două ori mai mult decât ceilalț�i doar pentru a ț�ine pasul
cu ei, iar acest lucru a fost departe de a mă ajuta să î�mi fac
prieteni.
O femeie își face un plan 83
Totuș� i am avut o relaț�ie cu un băiat, cu î�ntreruperi, î�n-

cepând de la vârsta de ș� aisprezece ani. El era bun la mate-
matică ș� i ș� tiinț�e, mai bun ca mine, iar eu nu cunoș� team
prea mulț�i băieț�i ca el. Ș� i spunea mereu că vrea să se căsă-
torească cu mine.
Când am aflat că mă î�nș� ela cu altă fată, m-am supărat
atât de tare î�ncât nu mai puteam nici să mănânc. Am plâns
o săptămână î�ncheiată. Din pricina suferinț�ei am slăbit pa-
tru kilograme. Î�n acea perioadă am participat la concursul
de frumuseț�e Regina Vaal care m-a introdus î�n lumea mo-
dellingului profesionist, mi-a adus un contract ș� i o cu totul
altă viaț�ă î�n afara ș� colii. Mergeam la Johannesburg să fac
modelling ș� i mă descurcam destul de bine. Am devenit
Miss Radio LM, care era cel mai grozav post de radio la care
se putea asculta topul celor mai bune 20 de melodii ale
vremii.
Am fost una dintre finaliste la Miss Africa de Sud. Mă
gândeam că, î�n cazul î�n care câș� tigam, puteam chiar să re-
nunț� la facultate, fiindcă eram sătulă până peste cap să stu-
diez î�n africaans. Î�n ultimul an de facultate, eram cumplit
de stresată. Nu mi-am dat seama cât de greu avea să fie să
studiez fizică ș� i chimie î�ntr-o limbă care nu era limba mea
maternă. Ca să mă simt mai bine, am î�nceput să mănânc
haotic. Am mâncat atât de mult, î�ncât, până la finalul facul-
tăț�ii, atinsesem 92 de kilograme. Din fericire, nu am câș� tigat
Miss Africa de Sud.
Am î�nceput să merg la interviuri pentru slujbe, ș� i eram
fie supracalificată, fie subcalificată, pentru joburile care mă
interesau pe mine. La un interviu î�n vederea unei funcț�ii
pentru care s-a stabilit că nu eram potrivită am făcut
cunoș� tinț�ă cu o persoană care avea o companie alimentară

ș� i care se afla î�n căutarea unui expert nutriț�ionist î�n Cape
Town. Aș� a că am acceptat slujba ș� i m-am mutat. Aveam do-
uăzeci ș� i unu de ani.
Băiatul cu care aveam relaț�ia aceea cu î�ntreruperi, pe care

nu î�l mai văzusem de un an, a venit să mă viziteze ș� i mi-a
dăruit un inel de logodnă. El susț�inea că era î�ndrăgostit de
mine ș� i că intenț�iona să se poarte bine cu mine de acum
î�ncolo. Că se va schimba dacă mă căsătoresc cu el.
Am spus nu. Nu aveam să port niciodată acel inel.
S-a î�ntors la Pretoria ș� i le-a spus părinț�ilor mei că fuse-
sem de acord să mă căsătoresc cu el. Ei au fost surprinș� i,
fiindcă nu ș� tiau că eram î�mpreună. Asta fiindcă nu eram
î�mpreună.
Acasă, Kaye ș� i iubitul ei erau î�mpreună de multă vreme
ș� i se pregăteau să se căsătorească. Tata a sugerat să facem
o nuntă dublă. Toată lumea a considerat că este o idee mi-
nunată! Au organizat nunta, au tipărit invitaț�iile ș� i le-au
trimis. Î�ncepuseră să sosească cadourile.
Am aflat despre toate acestea dintr-o telegramă pe care
scria „Felicitări!” Atunci am aflat pentru prima dată despre
logodna mea. Am fost ș� ocată. Telegrama spunea că trebuie
să renunț� la serviciul meu ș� i să revin acasă fiindcă nunta
urma să aibă loc î�ntr-o lună.
S-ar putea ca, pentru niș� te urechi moderne, asta să sune
a mare ciudăț�enie, î�nsă trebuie să î�nț�elegi că eram î�n 1970,
î�n Africa de Sud, unde oamenii nu î�ș�i permiteau apeluri
telefonice la distanț�ă. Erau prea scumpe. Trimiteam telegra-

me sau ne vizitam personal. Iar bărbaț�ii î�l abordau adesea
pe tatăl fetei pentru a o cere î�n căsătorie. Aș� a că tatălui
meu nu i s-a părut nimic ciudat, fiindcă i se spusese că am
fost de acord să mă căsătoresc cu fostul meu iubit.
Î�n mod cert acesta sincronizase lucrurile perfect. Mă
simț�eam singură, î�mi forț�asem spatele ș� i aveam dureri cum-
plite. Nu mai aveam î�ncredere î�n mine deloc din cauza kilo-
gramelor pe care le acumulasem. Î�mi uram î�nfăț�iș� area ș� i
credeam că niciun bărbat nu va mai dori să iasă cu mine.
Aș� a că am făcut ce spunea telegrama: am renunț�at la slujbă,
mi-am î�mpachetat lucrurile ș� i am zburat spre casă.
Î�n Pretoria am descoperit că iubitul meu nu se schim-
base. Era î�n continuare foarte agresiv. Nu ș� tiam ce să fac î�n
legătură cu nunta. Eram apropiată de ai mei, dar nu vor-
beam foarte mult despre sentimentele noastre. Î�n jurul meu,
oamenii se pregăteau pentru nuntă. Sora mea mai mare,
Lynne, î�mi făcea o rochie de mireasă cu suficient ș� ifon î�n-
cât să î�mi ascundă silueta. Î�n câteva săptămâni urmau să
sosească opt sute de oameni. Toț�i prietenii părinț�ilor mei,
prietenii surorii mele gemene, prietenii logodnicului ei. Ș� i
prietenii mei ș� i ai lui. Nu vedeam nicio ieș� ire din această
situaț�ie. Î�n mintea mea, nu aveam cum să scap.
Ș� i a fost o nuntă dublă. Î�mi amintesc că Kaye ș� i viitorul
ei soț� erau nespus de fericiț�i. Noul meu soț� era furios fiindcă
fericirea lor î�i răpea ș� ansa de a fi î�n lumina reflectoarelor.
Apoi au urmat anii de iad din viaț�a mea. Nu este o perioadă

despre care î�mi place să vorbesc, fiindcă este nespus de
dureros. Mă face să devin furioasă ș� i plină de resenti-

mente. Nu vreau să fiu aș� a. După ce vorbesc despre asta,
mă zvârcolesc î�n pat toată noaptea. Nu pot dormi. Ș� i totuș� i,
ar fi un neadevăr să sugerez sau să pretind că viaț�a este
uș� oară. Viaț�a cu siguranț�ă nu este uș� oară. Poate fi brutală
ș� i necruț�ătoare. Atunci când viaț�a este astfel, trebuie să
evadezi. Te rog. Ș� i fă-o cât de repede poț�i.
Bărbaț�ii m-au făcut să sufăr, am avut momente de că-
dere psihică ș� i mi-am pierdut î�ncrederea î�n mine de multe
ori pe parcursul vieț�ii. De fiecare dată î�n astfel de situaț�ii,
nu reuș� eam să văd nicio cale de ieș� ire. Ș� i totuș� i, de fiecare
dată am găsit o modalitate de a ieș� i din tunelul î�ntunecat.
Ș� i nu pentru că sunt extrem de puternică. Deș� i mi s-a spus
asta, nu mă consider o astfel de persoană. Cred totuș� i că
sunt suficient de puternică, chiar dacă au fost ș� i destule
momente î�n care nu m-am simț�it aș� a. Mi-a luat timp până
am reuș� it să scap. Dar î�n cele din urmă am făcut-o. Î�ț�i spun
această poveste, care nici măcar nu este la fel de rea pre-
cum poveș� tile altor femei, ca să î�nț�elegi că ș� i tu poț�i scăpa
din situaț�ii nefericite. Î�ț�i spun povestea mea ca dovadă că
ș� i tu poț�i găsi inspiraț�ia ș� i î�ncrederea să faci o schimbare ș� i
să ai o viaț�ă mai fericită. Cu toț�ii merităm o viaț�ă fericită.
Am descoperit imediat că rolul meu de soț�ie era să fac totul.

Am zburat spre Europa î�n noaptea nunț�ii noastre folosind
economiile mele. Am luat un zbor foarte ieftin ș� i am stat la
vărul lui î�n Geneva ca să economisim niș� te bani. Era pe-
rioada î�n care puteai să călătoreș� ti prin Europa cu cinci
dolari pe zi, ș� i acesta era ș� i scopul nostru.
Trebuia să despachetez totul, apoi trebuia să î�mpache-

tez totul. Trebuia să î�i gătesc. Trebuia să fac curăț�enie î�n
timp ce el stătea ș� i citea Playboy. Revista Playboy era inter-
zisă î�n Africa de Sud, aș� a că se bucura să descopere că nu
era interzisă ș� i î�n Europa.
M-a lovit pentru prima dată chiar î�n luna de miere. Am
fost ș� ocată când a î�nceput să mă bată. Voiam să plec, dar nu
puteam fiindcă paș� aportul era la el.
Când am ajuns acasă, m-am gândit să merg la familia
mea ș� i să le spun: „Aț�i avut dreptate. Este un monstru”! Î�nsă
î�mi era prea jenă. Nu mult după aceea am î�nceput să am
greț�uri matinale ș� i mi-am dat seama că eram î�nsărcinată.
Rămăsesem î�nsărcinată chiar î�n a doua zi din luna noastră
de miere. Era atât de clar că fusese o greș� eală să mă mărit
cu el, dar acum era imposibil să mai fac ceva.
Dădea dovadă de o cruzime care friza absurdul. Chiar
î�nainte să î�l nasc pe Elon, î�ș�i revopsea avionul, iar eu î�l aju-
tam. De fiecare dată când aveam o contracț�ie, trebuia să
î�ncetinesc. Iar el spunea: „Nu trebuie să î�ncetineș� ti când ai
contracț�ii”.
A refuzat să mă ducă la spital până î�n momentul î�n care
contracț�iile au î�nceput să apară o dată la cinci minute.
Î�mi spunea că sunt „doar leneș� ă ș� i slabă”.
Apoi, la spital, am născut natural, ș� i am avut dureri foar-
te mari.
― Faceț�i-i un masaj la spate. O va face să se simtă mai
bine, i-a spus asistenta soț�ului meu.
― Ce vreț�i să spuneț�i? Ea ar trebui să î�mi facă mie. Uite

pe ce scaun trebuie să stau. Plec. Chemaț�i-mă cu cinci mi-
nute î�nainte să nască, a fost răspunsul lui.
Astfel de om era el.
Eram foarte ocupată pe la douăzeci de ani. Î�n timpul dimi-

neț�ii lucram pentru soț�ul meu, dactilografiindu-i specifi-
caț�iile tehnice ș� i ț�inându-i contabilitatea. Aveam ș� i un mic
cabinet de nutriț�ie î�n apartament. După Elon, i-am născut
pe Kimbal ș� i pe Tosca, trei naș� teri î�n trei ani ș� i trei săptă-
mâni. Pe lângă toate acestea, era datoria mea să am grijă de
copii, de casă, să gătesc ș� i să fac curat.
Părinț�ii mei ne-au lăsat să construim o casă pe o parcelă
de pământ de lângă casa lor, aș� a că ne-am apucat de lucru.
Aveam o camionetă cumpărată din economiile mele, pe care
o umpleam cu cărămizi, ciment ș� i lemn; făceam o oră până
la terenul nostru.
Copiii se rostogoleau pe bancheta din dreapta, fiindcă
nu existau centuri de siguranț� ă pe atunci. Constructorul
care construise casa alor mei ne ajuta ș� i pe noi.
Î�mi amintesc că eram î�n ultimele luni de sarcină când
puneam faianț�a î�n baie.
Când casa a fost gata, ne duceam ș� i stăteam acolo î�n
weekenduri. Eram î�nsărcinată cu Tosca când tata a murit
î�ntr-un accident de avion. Zbura î�mpreună cu soț�ul lui Kaye,
cumnatul meu; niciunul dintre ei nu a supravieț�uit.
Soț�ul meu voia să ș� tie câț�i bani ne rămâneau î�n urma
morț�ii tatălui meu.
— Păi nu cred că vom primi ceva. Cred că î�i va reveni

mamei totul, i-am spus.
— Nu este adevărat. Nu m-am î�nsurat cu tine, doar ca
să primească maică-ta toț�i banii.
Î�ntre timp, mama ne-a dat avionul tatălui meu ș� i ne-a
vândut terenul pe care ne construiserăm casa la un preț�
foarte mic.
Dar el era tot furios, fiindcă voia mai mult.
La ceva timp după asta, Kaye s-a recăsătorit. Soț�ul ei
era chiropractician, aș� a că Kaye a cumpărat clinica tatălui
meu, care se afla exact lângă casa ei. Î�nsă soț�ul meu a cre-
zut că ea obț�inuse mai mult decât mine ș� i s-a î�nfuriat.
Nu m-a lăsat să vorbesc cu familia mea timp de doi ani.
Nu aveau voie să î�i vadă nici pe copii. De fiecare dată când
suna mama, î�i spuneam repede la revedere ș� i î�nchideam
telefonul.
El spunea: „Aaa, era un bărbat. Te sună un bărbat.” Ș� i
mă lua la bătaie.
Nu era un bărbat. Era mama mea. Dacă i-aș� fi spus ade-
vărul, m-ar fi bătut ș� i pentru asta.
M-a izolat de familia mea. A fost o perioadă groaznică.
Pe măsură ce afacerea soț�ului meu se dezvolta, a cumpărat

mai multe maș� ini, un avion ș� i o barcă. Nu voia decât să î�ș�i
etaleze averea.
De-a lungul căsniciei, mi s-a spus de mai multe ori
pe zi că sunt plictisitoare, proastă ș� i urâtă. Mă gândeam:
„Ei bine, nu pot face nimic î�n legătură cu faptul că sunt
plictisitoare. Dar nu pot fi chiar atât de proastă din mo-

ment ce am o diplomă de studii superioare. Ș� i nu pot fi
chiar atât de urâtă dacă am câș� tigat concursuri de frumu-
seț�e ș� i am făcut modelling”. Nu i-am spus niciodată aceste
lucruri. Dacă i-aș� fi spus, m-ar fi bătut.
„Ș� tiu ce gândeș� ti”, î�mi spunea uneori, ș� i mă bătea ș� i
pentru asta.
La douăzeci ș� i cinci de ani, am citit cartea I’m OK-You’re
OK. Mi-a dat putere ș� i speranț�ă. El voia să î�mi ia cartea. Nu
î�i convenea deloc că o citeam.
Uneori aveam invitaț�i la cină. Fiecare fel de mâncare
trebuia pregătit de la zero, inclusiv pâinea. Nu î�mi place să
gătesc, dar aveam cărț�i de bucate. Urmam instrucț�iunile cu
sfinț�enie, iar rezultatul era uimitor.
El î�mi vorbea foarte urât ș� i mă insulta î�n faț�a oaspeț�ilor,
iar aceș� tia nu mai reveneau. Când observa că oamenii nu
mai veneau la noi, spunea: „Vezi, mâncarea ta nu a fost su-
ficient de bună, ș� i eș� ti plictisitoare. De aceea nu ne mai
vizitează”.
După naș� terea copiilor nu am mai făcut modelling. Ș� i
nici nu credeam că voi mai face vreodată. Chiar dacă aș� fi
fost solicitată să revin, nu aș� fi putut din cauza vânătăilor.
Eram la o petrecere de Oktoberfest î�mpreună cu alte trei

cupluri ș� i toată lumea bea bere ș� i se distra; câț�iva chiar se
ameț�iseră puț�in. Celelalte trei doamne erau niș� te femei su-
perbe. Eu mă î�mbrăcam atât de conservator de nu-ț�i venea
să crezi, iar acele femei erau î�mbrăcate foarte elegant, ș� ic.
Ne-am ridicat toate să mergem la baie, iar niș� te bărbaț�i

de la masa alăturată, au î�nceput să ne fluiere.
— Hei, frumoaselor, ce sexy sunteț�i toate! ne-au strigat
ei. Sau ceva de genul ăsta.
Soț�ul meu a ț�ipat la mine ș� i m-a făcut târfă. A sărit să
mă lovească î�n faț�a tuturor.
Î�ș�i pierduse minț�ile. Cu trecerea timpului a devenit tot
mai violent. La î�nceput mă lovea doar acasă. Acum abuzul
era atât de atroce, î�ncât era dispus să o facă ș� i î�n public.
Prietenii soț�ului meu l-au tras de pe mine, iar soț�iile lor
m-au luat pe mine ș� i m-au dus la mama. A fost surprinsă să
mă vadă la ora 2.00 noaptea, bătând la fereastră, ț�inând
cont că nu mă mai văzuse de doi ani de zile.
A doua zi dimineaț�a, el a venit la uș� a ei. A implorat-o să
mă trimită î�napoi la el. A plâns ș� i ș� i-a cerut scuze.
— Dacă o mai loveș� ti o dată, se î�ntoarce aici.
Era furioasă că mă bătea. Ș� i nici nu î�nț�elegea de ce nu
î�i spusesem despre căsnicia mea oribilă. Cred că mi-a fost
jenă. Ș� i î�mi era teamă să nu facă rău familiei mele.
Ei bine, a ascultat-o pe mama ș� i nu m-a mai lovit niciodată

după asta. Î�nainte mă lovea î�n faț�a copiilor. Î�mi amintesc
cum Tosca ș� i Kimbal, care aveau doi ș� i patru ani, plângeau
î�ntr-un colț� , î�n timp ce Elon, care avea cinci ani, î�l lovea
peste genunchi î�ncercând să-l oprească. M-am simț�it uș� u-
rată că nu a mai făcut-o când copiii erau î�ncă suficient de
mici ca să nu-ș� i amintească. După asta, trebuia doar să î�i
tolerez abuzul verbal. Când abuzul fizic a î�ncetat, abuzul
verbal s-a î�nrăutăț�it; dar măcar nu mai aveam parte de du-

rere ș� i de vânătăi.
Lettie m-a sunat ș� i m-a î�ntrebat dacă eram disponibilă
să fac modelling. Acum, că nu mai aveam vânătăi, am putut
să spun da. A fost furios. M-a urmărit la unul dintre specta-
cole, s-a aș� ezat î�n spatele unui stâlp ș� i s-a holbat la mine
cât timp am lucrat. A venit î�n spatele scenei ș� i l-a văzut pe
stilist coafându-mă. Voia să î�l bată pentru că î�mi atingea
părul. Voia să controleze tot ce făceam.
Spunea că, dacă divorț�ez vreodată de el, o să î�mi taie
faț�a cu lama ș� i o să î�i î�mpuș� te pe copii î�n genunchi, ca să fiu
nevoită să cresc trei copii schilozi ș� i să nu mai pot lucra ca
model. A fost terifiant. Nu am divorț�at mai devreme de el
fiindcă î�mi era teamă.
Ș� i nici nu ș� tiam că pot scăpa. Nu aveam un caz solid. La
vremea aceea, legile din Africa de Sud nu erau î�n favoarea
mea, ș� i nu exista niciun motiv legal pentru divorț� . Faptul că
un bărbat abuza o femeie nu era motiv de divorț� . De fapt,
asta făceau bărbaț�ii, fiindcă asta î�i făcea să se simtă băr-
baț�i, sau cel puț�in aș� a am fost î�nvăț�ată să cred.
Î�n anul î�n care s-a adoptat legea „rupturii iremediabile
a legăturii conjugale” mi-am spus: „Acum e momentul să
divorț�ez”. Dintr-odată, aveam o ș� ansă de scăpare.
Am hotărât ș� i unde să mă duc. Aș� fi putut să stau cu mama,

dar am considerat că aș� pune-o î�n pericol. Nu voiam să
devină ț� inta lui. Vândusem proprietatea de lângă casa
de weekend a părinț�ilor mei ș� i cumpărasem o alta lângă
Durban, î�n mijlocul pustietăț�ii. Am luat copiii ș� i ne-am dus

acolo.
Am fost norocoasă că am avut acea opț�iune. Avocatul
lui î�i sugerase să treacă casa pe numele meu.
— Nu. Nu vreau să fie nimic pe numele ei, i-a spus
avocatului.
Î�nsă avocatul i-a amintit că avea deja o casă, un iaht, un
avion, ș� ase maș� ini. Toate erau pe numele lui. Dacă se î�ntâm-
pla ceva ș� i oamenii î�l dădeau î�n judecată, putea să piardă tot.
— Nu î�mi pasă. Trece-o pe numele lui, am zis eu atunci.
— Eș� ti sigură că vrei să fie pe numele meu?
— Da, sunt sigură.
— Bine. Trece-o pe numele ei, a zis el atunci.
Imediat ce a trecut-o pe numele meu, am simț�it că î�n
interiorul meu apare un soi de liniș� te. Am dat banii pentru
avans, ș� i am rămas cu o ipotecă de 300 de dolari pe lună.
Am fost norocoasă. Când legile s-au schimbat, am avut
un loc î�n care să mă duc cu copiii. Acesta este unul dintre
motivele pentru care am fost capabilă să plec.
Eram î�ncrezătoare că î�mi voi putea plăti ipoteca, fiind-
că aveam niș� te economii. El nu avea bani când s-a căsătorit
cu mine, dar s-a descurcat bine ca inginer, ș� i acum era bo-
gat. Avea foarte mulț�i bani î�n conturile de economii, î�nsă
eu nu aveam mare lucru. Dar simț�eam să sunt suficienț�i
bani ca să-mi hrănesc copiii ș� i să-mi plătesc ipoteca, cel
puț�in pentru primele câteva luni.
Mi-a fost teamă de soț�ul meu tot timpul cât am fost căsăto-
riț�i. Ș� i pe toată durata divorț�ului.
Î�n perioada î�n care aș� teptam decizia de divorț� , a venit
la casa mea din Durban ș� i m-a fugărit cu un cuț�it pe străzile
oraș� ului.
Am bătut la uș� a vecinei mele, care era î�n bucătărie.
— Du-te î�n grădină; prietenii mei sunt acolo, m-a î�n-
demnat ea.
El a intrat î�n casă cu cuț�itul ș� i a î�nceput să urle:
— O vreau pe soț�ia mea!
— Vrei o ceaș� că de ceai? l-a î�ntrebat ea.
Mai târziu mi-a spus că era atât de ș� ocată î�ncât nu a ș� tiut
ce altceva să spună.
Î�nsă nu ș� tiu cum a
făcut, dar a funcț�ionat. El
s-a prăbuș� it pe podea,
plângând, spunând că mă
vrea î�napoi.
Femeia era î�ngrozită.
La fel eram ș� i eu. După
asta, am obț�inut un ordin
de restricț� ie î�mpotriva
lui.
Tot ce doream era să scap

de el, ș� i, pe vremea aceea,
aveam doi pacienț�i care
erau avocaț�i. Unul dintre
ei era un avocat specializat î�n divorț�uri extrem de dur, iar

celălalt era avocat de drept imobiliar. L-am ales pe ultimul.
Nu voiam să se lungească procesul. Voiam ca totul să se
termine cât mai repede. Nu voiam nici banii lui. Nu voiam
nimic î�n afară de copiii mei.
M-am î�mbrăcat ca să merg la tribunal cu o fustă mini
roș� ie, o bluză albă ș� i pantofi roș� ii cu toc; mi-am făcut o coa-
fură ș� i un machiaj extraordinare. Mama s-a uitat la mine ș� i
mi-a spus:
— Ș� terge-ț�i machiajul, prinde-ț�i părul la spate ș� i pune-ț�i
pe tine hainele vechi ale surorii tale ș� i pantofi fără toc.
Mi-am pus o rochie î�nflorată care era prea mare pen-
tru mine; când m-am prezentat la tribunal, arătam cât se
poate de banală.
Judecătorul a zâmbit ș� i a flirtat cu mine.
— Soț�ul tău chiar vrea să divorț�eze de tine? m-a î�ntre-
bat judecătorul.
— A semnat actele, i-am răspuns.
Nu puteam să mint ș� i să spun că el voia. El nu voia. Dar
semnase.
Nu am cerut nimic î�n afară de copii, î�nsă judecătorul a
hotărât că trebuia să î�mi dea cinci la sută din venitul lui ș� i
să le plătească ș� coala, serviciile medicale ș� i stomatologice;
numai că el nu a făcut niciodată asta. Judecătorul a hotărât
că trebuia să î�mi dea o maș� ină, fiindcă aveam copiii. El avea
cinci maș� ini de lux ș� i camioneta mea, î�nsă a cumpărat cea
mai ieftină maș� ină pe care a găsit-o, o Toyota Corolla, fără
geamuri electrice ș� i fără aer condiț�ionat. Apoi mi-a oferit
un Jaguar sau un Mercedes, cu condiț�ia să î�l las să o inspec-

teze î�n fiecare lună.
Era o altă modalitate de a î�ncerca să mă controleze,
aș� a că am ales Toyota. Era suficient de bună, mă ducea unde
aveam nevoie să merg ș� i scăpam cu totul de el.
Am fost bucuroasă să am o maș� ină care să î�mi aparț�ină.
Mi-am deschis imediat cabinetul. Î�n Africa de Sud cunoș� -
tinț�ele de nutriț�ie sunt valoroase, iar doctorii din Durban
erau fericiț� i să î�ș�i trimită pacienț� ii la mine. Făceam ș� i
modelling.
Î� ntotdeauna am avut probleme cu banii, mi-era greu
să plătesc ipoteca. Copiii aveau uniforme ș� colare care erau
mai ieftine decât hainele obiș� nuite. Nu î�mi cumpăram
haine frumoase, de fapt nu î�mi cumpăram haine î�n gene-
ral, ș� i, dacă o făceam, le luam la mâna a doua.
Î�n primii câț�iva ani, un weekend pe lună, copiii mergeau
la el, iar eu le pregăteam bagajul, le puneam haine. Î�i trimi-
tea î�napoi fără haine ș� i fără genț�i, aș� a că trebuia să le cum-
păr haine noi de fiecare dată. Toate astea mă supărau peste
măsură, fiindcă nu î�mi permiteam.
Făcea totul intenț�ionat. Mereu spunea că până la urmă
tot mă voi î�ntoarce la el, fiindcă voi fi prea săracă ș� i nu î�mi
voi putea permite să hrănesc copiii. Î�n următorii zece ani
m-a dat î�n judecată î�n repetate rânduri pentru custodia co-
piilor. Mi-am cheltuit toate economiile, dar măcar nu mai
trebuia să î�l suport douăzeci ș� i patru de ore din douăzeci ș� i
patru de ore, zilnic. Deș� i era î�ngrozitor cu toate procesele
acelea pe cap, cu teama că o să-mi pierd copiii, tot era mai
bine decât să trăiesc cu o frică permanentă.
Nu m-am î�ntors niciodată. Oricât de greu ar fi, trebuie să

treci prin asta. Trebuie să scapi. Merită.
Dacă trăieș� ti cu frică, dacă eș� ti î�ngrozit de cel de lângă
tine, trebuie să î�ț�i faci un plan de scăpare. Dacă te afli î�ntr-o
relaț�ie nefericită, fă orice î�ț�i stă î�n putinț�ă să pleci. Am stat
prea mult, sperând că ceilalț�i se vor schimba sau că situa-
ț�ia se va schimba. Î�nsă nimic nu s-a schimbat până când nu
am făcut eu o schimbare.
Când reuș� eș� ti totuș� i să ieș� i dintr-o relaț�ie toxică, des-
coperi că urmează să fie mai greu î�nainte să devină mai
uș� or. S-ar putea să resimț�i o singurătate extremă, ș� i va tre-
bui să suporț�i asta. Când te simț�i astfel, ieș� i ș� i vizitează-ț�i
prietenii. Sună-ț�i familia. Găseș� te-ț�i o nouă slujbă. Du-te la
un film. Mută-te î�n alt oraș� .
Un plan bun trebuie să cuprindă ș� i aspectele legate de
finanț�e ș� i de logistică. S-ar putea să fii nevoită să ceri aju-
tor, de la prieteni sau de la profesioniș� ti. Vor fi motive de
stres pe toate planurile – financiar, social – î�nsă am fost
plăcut surprinsă că mulț�i prieteni au revenit, prieteni care
mă evitaseră din cauza soț�ului meu. Unele cupluri chiar
s-au oferit să mă ajute financiar, chiar dacă nu am acceptat
niciodată.
Planul tău nu trebuie să fie un plan pe următorii cinci
ani. Dacă te gândeș� ti prea departe î�n viitor, s-ar putea să fie
ș� i mai dificil să faci acel prim pas. Cel mai important lucru
este să scapi. Nu te concentra pe viitorul î�ndepărtat. Con-
centrează-te asupra următoarei tale miș� cări.
Când î�ț�i dai seama că este momentul să pleci, cel mai
important lucru este să nu te laș� i copleș� ită de imaginea a
tot ceea ce se va î�ntâmpla după. Plănuieș� te-ț�i primul pas ș� i

apoi fă-ț�i un alt plan.
Când mă gândesc la toate situaț�iile dificile î�n care m-am
aflat, î�mi dau seama că trebuia să evadez mai devreme. Î�n
momentul î�n care realizezi că o anumită situaț�ie nu-ț�i este
benefică, ș� i că ea nu se va schimba, atunci trebuie să te ho-
tărăș� ti să scapi. Cât de repede poț�i.
Dacă ai o relaț�ie nefericită, ce ai de pierdut dacă o rupi?
Dacă nu î�ț�i poț�i schimba partenerul î�n ciuda tuturor î�ncer-
cărilor, nu există niciun motiv pentru care să fii nevoită să
rămâi nefericită pentru tot restul vieț�ii.
M-am simț�it foarte singură după divorț� , mai ales când
copiii mergeau la tatăl lor î�n weekend sau î�n vacanț�ă. El i-a
dus la schi î�n Austria, î�n Hong Kong ș� i la New York. Nu voiam
să î�mi privez copiii de aceste experienț�e. Mereu m-a invitat
ș� i pe mine, ș� i mie î�mi place să călătoresc î�n alte ț�ări, dar î�n-
totdeauna mi-am amintit cât de oribil era să călătoresc cu el.
El strica buna dispoziț�ie î�ntotdeauna, î�n orice situaț�ie.
Să te simț�i singură este mai bine decât să ai o relaț�ie î�n
care să trăieș� ti cu frică. Să fii nefericită este mult mai rău.
Singurătatea nu m-a făcut niciodată să revin la căsnicia
mea nefericită. Să ai o situaț�ie financiară dificilă este mult
mai bine decât să fii abuzată zilnic. Nu am nevoie de vila,
hainele elegante, maș� inile, avioanele, bărcile, fermele care
vin la pachet cu acea suferinț�ă.
Aș� a că am schimbat multe apartamente mici, de mai multe

ori. Prin urmare, eu ș� i copiii am mâncat multe sandviș� uri
cu unt de arahide. Ș� i am mâncat multă supă de fasole. Ș� i ce?
Ne iubeam unii pe alț�ii. Ne-am distrat mult î�mpreună.

Asta contează.
Î� ț�i spun povestea mea fiindcă, dacă te afli î�ntr-o situ-
aț�ie dificilă, vreau să ș� tii că există o modalitate de a scăpa.
Vreau să ș� tii că, dacă cineva te răneș� te, trebuie să scapi
dacă vrei să supravieț�uieș� ti. Timp de nouă ani am suferit
î�ntr-o căsnicie abuzivă. Odată ce am plecat, m-am simț�it
de parcă s-ar fi risipit norul negru de la orizont: exista
speranț� ă.
Oricât de sumbru ar arăta lucrurile acum, există î�ntot-
deauna o cale de ieș� ire.
ZECE
REFĂ-ȚI VIAȚA
Identifică-ți problemele
Î� n timpul căsniciei, greutatea mea a fluctuat mult. Am ră-

mas î�nsărcinată î�n luna de miere, ș� i am avut greț� uri
matinale, care se prelungeau pe parcursul î�ntregii zile. Mai
î�ntâi am slăbit prea mult. Apoi m-am î�ngrăș� at prea mult.
La fiecare copil, greutatea mea a fluctuat. Am fost norocoa-
să să am copii atât de sănătoș� i. Voiam ca ei să rămână aș� a.
Î�i hrăneam sănătos ș� i le preparam eu singură mâncarea.
Acei ani au fost cei mai grei din viaț�a mea. Copiii mei
sunt cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată, î�nsă
căsnicia a fost o greș� eală. După ce am divorț�at ș� i m-am mu-
tat î�n Durban, mamă singură cu trei copii, trebuia să am
grijă de noi toț�i. Era esenț�ial să nu mă î�ngraș� pentru a pu-
tea face modelling ș� i pentru a obț�ine un venit suplimentar
ca să-mi î�ntreț�in copiii. M-am bazat pe tot ce ș� tiam despre
nutriț�ie, mâncând doar atunci când î�mi era foame ș� i doar
alimente sănătoase: cereale, lapte, legume, fructe, sandvi-
ș� uri cu pâine integrală ș� i unt de arahide, supă de fasole,
Refă-ți viața 101
peș� te la conservă ș� i uneori pui. Faptul că oricum aveam un

buget redus pentru mâncare făcea ca totul să fie mai uș� or,
iar mâncarea sănătoasă nu trebuie să fie scumpă.
Am făcut un efort să socializez î�n Durban, î�nsă familia
mea nu a fost impresionată de niciunul dintre iubiț�ii mei.
Kaye î�mi zicea mereu că sunt un magnet pentru nemernici,
ș� i avea dreptate. Î�ntr-o seară, când am ieș� it î�n oraș� , am î�n-
tâlnit un bărbat care m-a plăcut cu adevărat, ș� i am î�nceput
o relaț�ie. El voia să slăbesc, fiindcă i se părea că eram grasă.
Nu eram grasă, dar am slăbit ca să î�i fac pe plac. Era foarte
stresant pentru mine să slăbesc atât de mult. Dieta pe care
o ț�ineam era foarte restrictivă.
Mi-a cerut să mă căsătoresc cu el, î�nsă am spus nu, fi-
indcă mă î�nș� ela. Î�nsă tot a organizat oricum o petrecere de
logodnă surpriză. Cred că atrag un anumit gen de bărbaț�i.
El construia o casă î�n care să locuiască cu mine, cu dormi-
toare pentru copiii noș� tri, plus un birou separat ș� i o came-
ră de aș� teptare pentru cabinetul meu de nutriț�ie. De fiecare
dată când î�ncercam să î�i dau î�napoi inelul, mă ameninț�a că
se sinucide. Am î�nceput să mănânc trei deserturi de fiecare
dată când ieș� eam î�mpreună, ca să-l sperii. M-am î�ngrăș� at
foarte repede.
Î� mi plăcea să mănânc tot felul de prăjeli, alimente gra-
se ș� i dulci, î�nsă o făceam fiindcă eram nefericită ș� i stresa-
tă. Ajunsesem din nou la 92 de kilograme. Mi-a luat doar
câteva luni ca să mă î�ngraș� la loc, î�nsă a durat zece ani
până am revenit la o greutate normală. Desigur, nu ș� tiam
asta pe atunci.
Trebuia să mă gândesc la ce voi face î�n continuare. Mi se

părea imposibil să î�mi fac un plan până când vorbele unei
prietene m-au salvat. Sfatul ei a fost simplu. Mi-a spus ca,
zilnic, timp de jumătate de oră, să mă gândesc la momente-
le fericite din viaț�a mea ș� i m-a asigurat că asta mă va ajuta
să mă hotărăsc ce voi face mai departe.
Nu meditasem niciodată ș� i nici nu-mi petrecusem
vreodată timpul stând ș� i reflectând. Î�nsă prietena mea mi-a
spus că trebuie să fac asta. Mi se părea foarte ciudat, dar
am î�ncercat. Aș� a că, timp de treizeci de minute, am stat pur
ș� i simplu fără să fac nimic; î�nsă creierul meu era gol. Adică,
nu mă puteam gândi la nimic doar stând aș� a ș� i î�ncercând
să î�mi amintesc când am fost fericită. Eram atât de tristă,
î�ncât nu î�mi venea î�n minte niciun moment de fericire.
M-am gândit: „Ei bine, anii de liceu au fost amuzanț�i”, dar
nu aveam cum să mă î�ntorc î�n trecut. Mi-am dat seama că
cele mai fericite amintiri erau din perioada când eram la
universitate, î�n ciuda stresului cauzat de limba africaans.
Beneficiul era că acum vorbeam fluent africaans!
Atunci m-am hotărât să merg la Bloemfontein pentru
un curs de specializare î�n domeniul nutriț�iei. Am renunț�at
la tot ș� i m-am mutat din frumoasa casă din Durban, î�mpre-
ună cu copiii mei, î�ntr-un oraș� mic din centrul ț�ării, unde
toată lumea vorbea africaans.
Eram atât de tristă î�ncât mi-am spus: „Merită să mă mut”.
Nu se punea problema vreunei vieț�i sociale pentru o mamă

divorț�ată cu copii mici î�ntr-un oraș� mic, dar nu mă deranja
pentru că eram complet absorbită de studiu. Locuiam cu
copiii mei î�n căminul medicilor. Copiii dormeau î�n dormi-

tor, iar eu dormeam î�n sufrageria-bucătărie. A meritat, fi-
indcă, atunci când am ajuns acolo, eram fericită că fugisem
de tristeț�e. Faptul că nu mai eram î�ntr-un loc care să î�mi
amintească permanent de durerea pe care o trăisem a avut
un efect puternic asupra mea.
M-am oferit voluntară să ț�in cursuri de modelling ș� i
despre cum să î�ț�i construieș� ti imaginea, î�n vederea strân-
gerii de fonduri pentru burse î�n cadrul programului de nu-
triț�ie. A mers atât de bine î�ncât studenț�ii cărora le-am fost
profesoară m-au convins să accept postul de director de
ș� coală. Această nouă activitate a devenit un succes. Copiii
profesorilor, colegii, prietenii ș� i presa, cu toț�ii m-au spriji-
nit. Am organizat spectacole de modă, am ț�inut discursuri
despre nutriț�ie ș� i despre î�ncrederea î�n sine, ș� i m-am dis-
trat de minune. Am făcut ș� i un master. Ce modalitate groza-
vă de a-mi construi stima de sine!
Aveam o viaț�ă bună. Predam seara târziu, aș� a că asta
devenise viaț�a mea socială. Iar î�n acest oraș� universitar, ni-
meni nu mă judeca î�n funcț�ie de greutatea mea, ceea ce mă
făcea să mă simt mai relaxată. Chiar am ieș� it î�n oraș� cu niș� -
te bărbaț�i drăguț�i, dar care erau mai tineri decât mine.
Voiam să sprijin cariera modelelor pe care le formam,
aș� a că am mers la Johannesburg, la cea mai cunoscută agen-
ț�ie de modelling, G3, pentru a le promova portofoliul.
Agentul cu care m-am î�ntâlnit era Gaenor Becker. Nu
s-a arătat interesată de niciunul dintre modelele mele. M-a
măsurat din priviri ș� i m-a î�ntrebat:
— Dar tu nu faci modelling?
— Nu, nu, nu mai fac modelling.

Slăbisem, probabil, nouă kilograme î�n câteva luni, dar
nu mă gândeam la propria mea carieră de modelling.
Gaenor a spus că modellingul XXL* era un nou trend, ș� i
m-a î�ncurajat să mă apuc de asta fiindcă aveam experienț�ă.
Din nou, mi-am făcut un bine pe termen lung prin faptul
că mi-am spus „de ce nu?”
Cariera mea de model XXL a î�nceput cu o serie de re-
clame TV filmate la Johannesburg. Fiindcă eram singurul
model XXL din Africa de Sud, nu a durat mult până când
am î�nceput să călătoresc prin toată ț� ara, pozând pentru
reviste ș� i participând la spectacole de modă, terminân-
du-mi î�n acelaș� i timp ș� i masteratul î�n ș� tiinț� e. Se căutau
astfel de modele, mai î�n vârstă, ș� i eu î�ndeplineam ambele
condiț�ii.
Î�ntre timp, eu ș� i Gaenor am devenit prietene bune. După ce

m-am mutat î�n Johannesburg, Gaenor mi-a spus:
— Cunosc un bărbat î�ngrozitor pe nume Musk.
— Cred că vorbeș� ti de fostul meu soț� .
— S-a căsătorit cu prietena mea ș� i a dat-o afară din casă
imediat după nuntă, m-a anunț�at ea.
— Sigur el e! i-am zis.
Doi ani mai târziu, m-a î�ntrebat dacă nu vreau să o î�n-
tâlnesc pe Sue Musk.
„Desigur”, i-am răspuns.
* Plus-size, în original. (n. red.)

Sue era un top model, o femeie frumoasă, mult mai sti-

lată decât mine. Am mers la o petrecere unde se serveau
cocktailuri. Mă prezenta oamenilor spunând: „Ea este Maye
Musk. A fost căsătorită cu fostul meu soț� timp de zece ani,
pe când eu doar zece minute”.
Râdeam copios. Oamenii nu î�nț�elegeau gluma, dar nu
ne păsa. Noi pur ș� i simplu ne distram.
Î�n Johannesburg, î�ncă aveam cabinetul de nutriț�ie, iar re-

putaț�ia mea crescuse atât de mult î�ncât ț�ineam discursuri
despre alimentaț�ia sănătoasă. Eram obeză din punct de
vedere medical, dar î�ncercam să î�mi maschez suferinț�a
făcând haz de necaz. Î�ncercam să fiu amuzantă, ca să par
mai sigură pe mine, dar nu mă simț�eam mai deloc aș� a ș� i
purtam haine largi pentru a-mi ascunde corpul. Ș� i totuș� i,
clienț�ii veneau la mine la cabinet ș� i plecau motivaț�i. Mă
simț�eam ca o impostoare, fiindcă eu făceam exact opusul
a ceea ce î�i sfătuiam pe ei să facă. Deț�ineam informaț�ia, dar
eu nu o aplicam.
La patruzeci ș� i unu de ani aveam colesterolul mărit, iar
genunchii ș� i spatele mă dureau. Era î�nfricoș� ător, fiindcă
trebuie să fii sănătos atunci când ai trei copii de crescut.
Î�mi era dor să mă simt bine î�n corpul meu.
Aș� a că am î�nceput să î�mi urmez propriile sfaturi: să
mănânc doar când î�mi era foame, să mănânc alimente să-
nătoase, să nu mănânc î�n exces. Cum am î�nceput să fac
asta, cum am slăbit. De data aceasta, am rămas aș� a timp de
treizeci de ani.
Vreau să ș� tii că mă lupt cu asta î�n fiecare zi. Ș� i nu e

uș� or.
Cum nu sunt o persoană cu o constituț�ie zveltă de la natură,

dacă vreau să î�mi păstrez silueta, trebuie să fiu atentă zi de
zi. Î�ntotdeauna î�mi plănuiesc mesele ș� i mă asigur că am la
î�ndemână mâncare sănătoasă. Dacă nu mănânc suficient,
nu funcț�ionez la potenț�ial maxim. Dacă mă î�nfometez prea
mult, devorez apoi tot ce văd î�n faț�a ochilor. Dacă mănânc
alimente nesănătoase, simt cum obosesc mental ș� i fizic ș� i
mă balonez. Chiar dacă sunt nutriț�ionist de peste patru-
zeci de ani, î�n continuare mă lupt cu tentaț�iile ș� i sufăr din
această cauză. Î�nsă î�n majoritatea timpului aleg, iar ș� i iar,
să mănânc bine, fiindcă vreau să mă simt fantastic.
Fotografiile frumoase nu dezvăluie toată munca depusă
pentru a ajunge î�n acel punct – m-am î�ngrăș� at ș� i am slăbit
câte treizeci de kilograme de două ori î�n viaț�ă. Sunt pe de-
plin conș� tientă că, dacă mănânc excesiv, greutatea mea va
continua să crească până când mă opresc din mâncat. La
un moment dat, chiar am crezut că voi reuș� i să mă menț�in
la o anumită greutate. Nu s-a î�ntâmplat aș� a. A trebuit să
depun un efort enorm ca să slăbesc. Ș� i î�n continuare trebu-
ie să depun la fel de mult efort.
Este uș� or să apelezi la soluț�ia cea mai la î�ndemână
atunci când te simț�i rău, aș� a cum am făcut eu cu mâncatul
excesiv. Asta te î�mpiedică să te confrunț�i cu problema ta,
ș� i probabil te va face să te simț� i ș� i mai rău. Dacă vrei să
te simț�i mai bine, trebuie să o iei de la capăt ș� i să faci o
schimbare adevărată. Fie că este vorba despre o schimbare
măruntă, cum ar fi să î�nveț�i să meditezi, sau despre o schim-

bare mare, cum ar fi să-ț�i schimbi obiceiurile alimentare
sau să te muț�i î�ntr-un loc nou ș� i să iei viaț�a de la capăt,
trebuie să î�ț�i faci un plan.
PARTEA A TREIA
Familia
UNSPREZECE
MAMĂ ANGAJATĂ
Preia conducerea prin puterea exemplului
A veam douăzeci ș� i trei de ani când l-am născut pe Elon,

vârsta medie a unei mame î�n 1971. Totul a î�nceput cu
trei zile de travaliu fals, ceea ce î�nseamnă contracț� ii pe
tot parcursul zilei care dispar noaptea. Naș� terea a fost grea
deoarece cântărea aproape patru kilograme ș� i avea capul
mare. Optasem pentru o naș� tere naturală, fără analgezice;
î�ncă mai simt durerea.
Toată agonia a fost dată uitării când l-am ț�inut pentru
prima dată î�n braț�e. Am fost atât de fericită. Era ca un î�nge-
raș� . Nu puteam să cred că există ceva atât de frumos pe
lumea asta. Era lângă mine, iar eu pur ș� i simplu nu mă să-
turam să-l privesc.
Era cel mai minunat lucru care mi se î�ntâmplase
vreodată.
Era un mâncăcios ș� i l-am alăptat timp de trei luni.
Plângea mult, aș� a că, la trei luni, am î�nceput să-i suplimen-
tez mesele cu un amestec jumătate lapte fiert, jumătate
apă fiartă. La patru luni î�l hrăneam doar cu lapte. La cinci

luni, mânca cereale pentru copii. Apoi piure de fructe, de
legume ș� i feluri normale de mâncare. Lui Elon î�i plăcea să
mănânce.
Cam î�n perioada î�n care m-am oprit din alăptat, am
rămas î�nsărcinată cu Kimbal, care s-a născut când aveam
douăzeci ș� i patru de ani. Kimbal a fost un bebeluș� lung, slă-
buț� , avea cu o sută de grame mai mult decât fratele lui mai
mare. Naș� terea lui a fost mai uș� oară. Din nou, am alăptat
timp de trei luni, ș� i, când era prea flămând, î�i dădeam acel
amestec de lapte ș� i apă, aș� a cum am procedat ș� i î�n cazul lui
Elon. Eu le î�nvăț�asem pe asistente că alimentaț�ia solidă ar
trebui să î�nceapă la ș� ase luni, î�nsă băieț�ii mei erau mari,
aș� a că am î�nceput mai devreme.
Odată ce m-am oprit din alăptat, câteva luni mai târziu,
am rămas din nou î�nsărcinată. Am născut-o pe fiica mea
când aveam douăzeci ș� i cinci de ani. Tosca a cântărit cu două
sute de grame mai puț�in decât Kimbal. A fost o surpriză ș� i
o bucurie enormă să am o fiică.
Î�i ț�ineam î�n braț�e pe cei doi copii mai mici, î�n timp ce
primul născut mergea deja pe picioarele lui. Erau neastâm-
păraț�i, minunat de neastâmpăraț�i.
Cum am născut de trei ori î�n trei ani consecutivi, la ur-
mătoarea vizită la ginecolog mi s-a montat un sterilet, deoa-
rece corpul meu avea nevoie de timp ca să se refacă.
Doctorul mi-a observat ș� i vânătăile.
La treizeci ș� i unu de ani, eram o mamă singură, iar pri-
oritatea mea era să am grijă de copiii mei.
Mamă angajată 113
Eram o mamă care lucra, la fel cum au lucrat ș� i părinț�ii

mei. Spre deosebire de ei, eu m-am descurcat singură. Copiii
mei au fost ș� i sunt î�n continuare cea mai importantă reali-
zare din viaț�a mea.
Mama mea nu s-a simț�it niciodată vinovată pentru că a
lucrat cu normă î�ntreagă. Eu nu m-am simț�it niciodată vi-
novată pentru că am făcut acelaș� i lucru, fiindcă nu aveam
de ales. Am lucrat ca să avem un acoperiș� deasupra capu-
lui, mâncare î�n stomac ș� i haine pe noi. Copiii mei trebuiau
să fie responsabili ș� i să î�mi aprecieze munca, î�ntrucât trans-
formasem unul dintre dormitoare î�n birou. Dacă nu mun-
ceș� ti, ș� i te î�nvinovăț� eș� ti pentru asta, nu va fi distractiv
pentru copiii tăi. Pentru a-ț�i menț�ine o atitudine pozitivă,
va trebui să î�ț�i faci un plan de lucru, fie cu jumătate de nor-
mă, fie cu normă î�ntreagă, ș� i să obț�ii ajutor sub orice formă
ar veni el. Î�ț�i poț�i aranja programul de lucru î�n aș� a fel î�ncât
să reuș� eș� ti să-i duci pe copiii tăi ș� i pe copiii vecinilor la
ș� coală, astfel î�ncât vecinii să î�i poată aduce apoi acasă. Vei
avea nevoie de cineva care să aibă grijă de copii după-amiaza
până ajungi acasă, î�nsă vei fi fericită ș� i î�mplinită. Asta am
făcut eu.
Când copiii mei erau mici, î�mi consiliam clienț�ii pe pro-
bleme de nutriț�ie de acasă. Când făceam modelling, aveam
o bonă pentru ei. Totuș� i, uneori, eram nevoită să î�i iau cu
mine, iar ei se aș� ezau î�n primul rând cu cărț�ile de ș� coală î�n
braț�e, î�n timp ce eu defilam pe scenă.
Tata avea cabinetul de chiropracț�ie lângă casă, iar mama
lucra pentru el. Ș� i eu ș� i sora mea geamănă am lucrat pen-
tru el, î�ncepând de la vârsta de opt ani. Primeam cinci cenț�i
pe oră pentru faptul că î�l ajutam să trimită prin poș� tă bule-
tinul lunar. Am fi lucrat ș� i gratis ca să-l ajutăm. Tata î�i dicta
buletinul mamei, care î�l stenografia ș� i apoi î�l dactilografia.
Era sarcina noastră să aranjăm ș� ablonul ș� i să facem co-
piile. Apoi, eu ș� i Kaye ne aș� ezam pe podeaua din sufrage-
rie, î�mpătuream buletinele î�n trei, le puneam î�n plicuri ș� i
lipeam timbrele. Aranjam aproximativ o mie de plicuri pe
lună. Eram atât de tânără î�ncât nu ș� tiam că există un ase-
menea instrument de marketing, î�nsă chiar asta era. Am
î�nvăț�at foarte multe lucruri î�n acea perioadă pe care le-am
aplicat î�n propria mea afacere.
Când eu ș� i Kaye aveam doisprezece ani, am î�nceput să
lucrăm ca recepț�ionere la clinica tatei. De la 6.45 la 7.30 ș� i
de la 16.00 la 18.00, eu ș� i sora mea geamănă făceam cu
rândul. Î�nregistram clienț�ii, î�i serveam cu ceai, developam
radiografii ș� i vorbeam cu ei până când tata era pregătit să
î�i primească.
Mamă angajată 115
Eram tratate ca niș� te adulț�i î�n care puteai avea î�ncredere.

Influenț�a părinț�ilor mei este evidentă î�n viaț�a pe care
eu ș� i fraț�ii mei ne-am ales-o ș� i î�n modul î�n care ne-am cres-
cut la rândul nostru copiii. Tatăl meu era om de ș� tiinț�ă ș� i
avea o afacere, iar eu am devenit om de ș� tiinț�ă ș� i antrepre-
nor; la fel s-a î�ntâmplat ș� i cu fratele meu, Scott. Fratele
meu, Lee, avea propria ș� coală de afaceri î�n Africa de Sud,
iar apoi a ocupat funcț�ia de decan ș� i vice-preș� edinte la o
mare instituț�ie de profil tehnic din Canada. Mama a avut o
ș� coală de dans, iar surorile mele, Kaye ș� i Lynne, au avut ș� i
ele ș� coli de dans.
Î�ncă de la o vârstă fragedă, copiii m-au ajutat cu cabinetul

de nutriț�ie. Tosca dactilografia scrisorile către medici pe
un procesor de text. Adăuga numele ș� i adresa medicului
ș� i câteva cuvinte de î�ntâmpinare, precum ș� i numele paci-
entului, iar apoi eu le completam cu detaliile consultaț�iei
ș� i eventualele recomandări. Deloc surprinzător, Elon era
foarte bun la explicaț�iile tehnice despre procesorul de text!

Ș� i Kimbal era î�ntotdeauna de ajutor.
Când locuiam î�n Bloemfontein, am luat-o pe Tosca să
lucreze alături de mine la ș� coala de modelling ș� i etichetă
pe care o conduceam. I-a î�nvăț�at pe studenț�i poziț�ia corectă
î�n timpul mersului, realiza coregrafia pentru spectacolele
de modă ș� i preda cursuri de etichetă. Se ocupa ș� i de costu-
me pentru toate reprezentaț�iile mele. Avea opt ani pe atunci.
Ce pot să spun? Aveam nevoie de ajutor.
Mi-am crescut copiii aș� a cum ne-au crescut ș� i părinț�ii mei

pe noi î�ncă de când eram mici: să fie independenț�i, buni,
sinceri, atenț�i ș� i politicoș� i, să muncească din greu ș� i să facă
lucruri bune. Nu i-am tratat ca pe niș� te bebeluș� i ș� i nu i-am
certat. Nu le-am spus niciodată ce să studieze. Pur ș� i sim-
plu î�mi spuneau ce studiau sau nu î�mi spuneau deloc. Nu le
verificam temele; aceasta era responsabilitatea lor. Ș� i cu
siguranț�ă nu le-a afectat cariera. Cred că eu ș� i fraț�ii mei –
dar ș� i copiii mei – am beneficiat de pe urma responsabili-
tăț�ii asumate de mici.
Pe măsură ce au crescut, copiii mei au continuat să î�ș�i
asume responsabilitatea pentru propriul lor viitor prin
alegerile pe care le-au făcut. Tosca ș� i-a ales singură liceul.
Apoi s-au î�nscris la facultăț�ile pe care le-au ales singuri ș� i
ș� i-au completat singuri formularele pentru obț�inerea de
burse sau î�mprumuturi pentru studenț�i. Eu nu le-am văzut
niciodată.
Copiii nu trebuie să fie feriț�i de responsabilitate. Ai mei
au beneficiat de pe urma faptului că m-au văzut muncind
Mamă angajată 117
din greu pentru a avea un acoperiș� deasupra capului, pen-

tru a avea ce pune pe masă ș� i pentru a cumpăra haine la
mâna a doua. Ei î�ș�i doresc să se ș� tie cât de mult am muncit
eu, mai ales pentru că viaț�a mea pare atât de uș� oară acum.
La facultate au trăit î�n condiț�ii destul de precare: saltele
direct pe podea, ș� ase colegi de cameră, clădire dărăpănată,
î�nsă nu i-a deranjat.
Î�n cazul î�n care copiii tăi nu sunt obiș� nuiț�i cu condiț�ii
de lux, vor supravieț�ui fără probleme. Nu trebuie să î�i răsfeț�i.
Odată ce eș� ti sigură că se află î�n condiț�ii de siguranț�ă, lasă-i
să aibă singuri grijă de ei.
Faptul că eram ocupată cu munca mea a î�nsemnat ș� i că au

avut libertatea de a mai face ș� i năzbâtii; cred că nici la ora
actuală nu ș� tiu tot. (Î�mi place să cred că eram severă atunci
când erau iresponsabili, î�nsă ei î�ț�i vor spune că eram uș� or
de manipulat.)
Copiii î�mi aduc aminte că, atunci când am avut o rela-
ț�ie cu un tip fumător – ș� i nu î�l plăceau prea mult fiindcă
familia noastră era î�mpotriva fumatului – î�i puneau mici pe-
tarde î�n ț�igări. El a aprins una ș� i... BANG! Nu se mai opreau
din râs. Ș� i mie mi s-a părut destul de amuzant. El nu a râs.
Nu i-am pedepsit niciodată pentru asta.
Ș� i nu e vorba că nu î�i disciplinam. Î�i pedepseam dacă
erau gălăgioș� i sau obraznici. Le î�nchideam televizorul sau
î�i trimiteam î�n camera lor. Deș� i acum î�mi spun că, atunci
când erau trimiș� i î�n camera lor, se furiș� au î�napoi ș� i î�ș�i
î�nregistrau emisiunile favorite pe vechiul nostru aparat
video ca să nu piardă niciun episod din The A-Team sau
MacGyver, după care se î�ntorceau repede î�n cameră. Eu

eram î�n biroul meu ș� i nu observam nimic.
Ei ar spune că acesta a fost un alt beneficiu al faptului
că mama lor muncea.
DOISPREZECE
MAGIA NUMĂRULUI DOISPREZECE
În cazul în care copiii tăi

manifestă vreun interes anume, încurajează-i
O amenii mă î�ntreabă cum am reuș� it să cresc copii de

succes. Am reuș� it fiindcă i-am lăsat să î�ș�i urmeze pro-
priile interese.
Î�mi iubesc copiii, ș� i sunt atât de mândră pentru tot ce
au realizat. Primul născut, Elon, construieș� te maș� ini elec-
trice pentru a salva mediul ș� i lansează rachete. Mijlociul,
Kimbal, are câteva restaurante de tipul alimente de la fer-
mă-direct-pe masă ș� i î�i î�nvaț�ă pe copiii din î�ntreaga ț�ară
cum să planteze pomi fructiferi ș� i legume î�n diverse spaț�ii
nefolosite deț�inute de ș� coli. Cea mică, Tosca, î�ș�i conduce
propria companie de divertisment, producând ș� i regizând
filme adaptate după bestselleruri. Fiecare are interese di-
ferite de ale celorlalț�i.
Asta î�mi aminteș� te de mine ș� i de fraț�ii mei; cu toț�ii ne-am
urmat propria cale. Părinț�ii mei erau fericiț�i să ne sprijine
î�n orice alegeam să ne implicăm. Pe acelaș� i model, copiii
mei ș� i-au manifestat interesele de la o vârstă fragedă, ș� i

până î�n ziua de astăzi, ei continuă să se implice î�n ceea ce
le place să facă.
Când au avut nevoie, i-am î�ncurajat ș� i i-am ajutat. Când
au avut nevoie de sfatul meu, li l-am dat. De obicei dau răs-
punsuri foarte scurte, î�nsă, de data asta, am î�ncercat să le
dezvolt special pentru carte. Ha-ha!
Kimbal a spus-o foarte frumos î�ntr-o postare pe Insta-
gram: „Mama mea, @MayeMusk, a fost dintotdeauna o
lumină călăuzitoare î�n viaț�a mea. Pe lângă faptul că este
imaginea CoverGirl la vârsta de 70 de ani, are două diplo-
me de master î�n nutriț�ie, ș� i a fost î�ntotdeauna pasionată
de #mâncareadevărată. Ea este, ș� i a fost dintotdeauna, o
inspiraț�ie pentru mine. Sunt atât de recunoscător pentru
ajutorul pe care î�l oferă companiei @BigGreen pentru a
educa noua generaț�ie cu privire la importanț�a cultivării,
creș� terii ș� i consumului de alimente sănătoase. Mulț�umesc,
mamă!”
Î�n jurul vârstei de doisprezece ani, copiii mei au dez-
voltat interese, care aveau să se transforme î�n cariere î�n
toată regula.
Când Elon era mic, am observat că citea tot ce î�i pica î�n
mână. Ș� i eu citeam, dar uitam ce am citit î�n momentul î�n
care î�nchideam cartea. Elon, î�n schimb, î�ș�i amintea tot ce
citea. Era ca un burete, absorbea toată informaț�ia. Î�l alintam
spunându-i enciclopedia, fiindcă citise Encyclopedia Britan-
nica ș� i Colliers Encyclopedia, ș� i reț�inuse totul. Din acelaș� i
motiv î�l numeam Băiatul Geniu. Puteam să î�l î�ntrebăm ori-
ce. Să nu uităm că asta se î�ntâmpla î�naintea internetului.
Cred că acum i-am spune chiar Internetul.
Magia numărului doisprezece 121
A primit primul computer la vârsta de doisprezece ani.

Era anul 1983, ș� i computerele erau foarte, foarte noi. El a
î�nvăț�at să î�l folosească ș� i a creat un program, BLASTAR,
care era, de fapt, un joc. L-am prezentat unor studenț�i de
la universitate care erau ș� i elevi la ș� coala mea de mode-
lling. Au fost surprinș� i de faptul că Elon ș� tia toate scurtătu-
rile de codare. Erau studenț�i î�n al doilea sau alt treilea an la
informatică ș� i au fost foarte impresionaț�i.
I-am spus să î�l trimită unei reviste de tehnologie.
El a trimis BLASTAR la PC Magazine, iar ei i-au trimis

500 ranzi (500 de dolari). Nu cred că ș� tiau că are doispreze-
ce ani. A fost publicat când avea treisprezece ani. Nu mi-am
dat seama atunci ce avea să facă î�n continuare.
Când Kimbal era mic, î�i plăcea foarte mult mâncarea. La

vârsta de doisprezece ani, ș� i-a asumat responsabilitatea
pregătirii mesei ș� i a î�nceput să gătească pentru toată fami-
lia. Voia ca mâncarea să fie delicioasă, ș� i, pentru a-ș� i atinge
acest scop, era dispus să o facă singur. Î�i plăcea să meargă

la aprozar cu mine. Î�mi amintesc că mergeam la piaț�ă cu el,
iar el lua câte un ardei verde ș� i î�l mirosea. Vorbea cu arde-
iul: „De unde vii tu?” Mie nu mi-a plăcut deloc să gătesc. Î�i
hrăneam cu mâncare sănătoasă, dar era destul de simplă:
sandviș� uri cu unt de arahide, mazăre ș� i morcovi.
Kimbal cumpăra toate aceste legume noi, pe care nu le

mai văzusem niciodată, ș� i le folosea la gătit. Găsea câte un
peș� te proaspăt care fusese prins î�n ziua respectivă ș� i î�l gă-
tea la grătar cu roș� ii, lămâie ș� i ceapă. Era un bucătar î�nnăs-
cut. Se descurca de minune cu legumele, care erau ș� i foarte
ieftine, deci totul era perfect. Tot ce ieș� ea din mâna lui era
delicios, ș� i mult mai bun decât ce pregăteam eu.
Când ne-am mutat la Toronto, el l-a î�nvăț�at pe Elon să
gătească gnocchi Alfredo cu carne de crab ca să-ș� i impre-
sioneze iubitele.
De curând, m-am simț�it foarte bine când Kimbal mi-a

spus că a simț�it că l-am susț�inut, indiferent ce alegea să facă.
El ș� i-a schimbat cariera de mai multe ori! A studiat afaceri-
le, a devenit antreprenor pe internet, apoi a studiat arta
culinară la Institutul Culinar Francez din New York. Mer-
geam la sala de mese a ș� colii la ora 23.00, când se termina
programul lui, ș� i luam cina î�mpreună. Când s-a mutat î�n
Boulder ș� i a deschis un restaurant numit Kitchen, î�n locul
î�n care fusese un alt restaurant, am făcut lună aragazurile
ș� i frigiderele. Din nefericire, a cumpărat altele până la urmă!
Ei bine... asta a fost.
Kimbal a avut un parcurs interesant. După un accident
suferit î�n timp ce făcea tubing cu copiii lui, o fractură la nive-
lul gâtului i-a oferit suficient timp pentru a se gândi la ceea
ce voia să facă cu adevărat î�n viaț�ă. Restaurantele erau pa-
siunea lui, aș� a că ș� i-a deschis câteva restaurante de tipul
alimentele de la fermă-direct-pe masă î�n America Centrală
ș� i a î�nființ�at organizaț�ia non-profit Big Green. E vorba des-
pre folosirea spaț�iilor neexploatate din patrimoniul ș� colilor
cu scopul de a-i î�nvăț�a pe copii tehnici de plantare. El a î�n-
ființ�at ș� i o companie numită Square Roots, î�n cadrul căreia
î�i î�nvaț�ă pe tinerii antreprenori cum să devină fermieri ur-
bani, cum să construiască grădini î�n containere reciclate,
instalate î�n parcări.
Gândindu-mă la ceea ce î�i plăcea să facă la vârsta de
doisprezece ani, totul are logică.
Când Tosca avea doisprezece ani ș� i era î�n clasa a ș� aptea,

profesoara de actorie s-a hotărât să nu mai conducă clubul
de actorie. Aș� a că Tosca a preluat conducerea.
Fiica mea a fost dintotdeauna o actriț�ă. Î�i plăceau teatrul,

dansul, actoria ș� i muzica de la o vârstă foarte fragedă, ș� i
dintotdeauna i-au plăcut filmele.
Î�n Johannesburg, ne petreceam serile de vineri î�mpreu-
nă, pe canapea, uitându-ne la filme de dragoste ș� i mâncând
î�ngheț�ată (pe vremea când nu eram atentă la ce mâncam,
cum sunt acum). Î�ntotdeauna a făcut parte dintr-un club
pentru activităț�i artistice. Aș� adar, este complet logic că acum
este regizoare ș� i î�ș�i face propriile filme după romane de
dragoste celebre î�n cadrul companiei ei, Passionflix.
Î�ntotdeauna sunt î�ncântată să mă î�mbrac elegant ș� i să

o î�nsoț�esc pe covorul roș� u la premierele filmelor ei.
Părinț� ii se stresează mult î�n legătură cu copiii lor.
Am văzut asta pe parcursul activităț�ii mele de nutriț�ionist.
Î�ntâlneam frecvent câte un tată sau o mamă care mâncau

mult din cauza stresului, fiindcă erau atât de multe formu-
lare de completat pentru î�nscrierea copiilor la o anumită
ș� coală sau la o facultate bună. Le spuneam să î�i lase pe copii
să î�ș�i completeze singuri formularele pentru admiterea la
facultate sau pentru obț�inerea unei slujbe. Ei ar trebui să
fie responsabili pentru viitorul lor. Dacă vor să pornească
o afacere ș� i tu crezi că este o idee bună, susț�ine-i. Î�nvaț�ă-i
pe copiii tăi bunele maniere. Î�nsă lasă-i să hotărască singuri
ce vor să facă.
Nu aș� fi putut prezice apariț�ia Tesla sau SpaceX sau
Kitchen sau Big Green sau Passionflix. Î�nsă acum î�mi dau
seama că ceea ce realizează Elon î�n domeniul tehnologiei,
ceea ce reuș� eș� te Kimbal î�n lumea alimentaț�iei ș� i ce face
Tosca cu filmele ei, toate î�ș�i au rădăcinile î�n ceea ce le plă-
cea să facă atunci când erau copii.
TREISPREZECE
CUM SĂ O IEI DE LA CAPĂT
Spune da unei vieți interesante
E ste greu să o iei de la capăt, mai ales când asta î�nseamnă

să te muț�i î�ntr-un loc nou.
Î�n cele opt oraș� e î�n care m-am mutat ca adult, î�n primul
an m-am simț�it singură, î�n al doilea an mi-am făcut câț�iva
prieteni, î�nsă î�n al treilea an aveam deja prieteni de care
mă puteam bucura cu adevărat. Trebuia doar să accept
faptul că e greu să o iei de la capăt. Motivul principal era că
lucram pe cont propriu. Nu aveam o slujbă de birou care
să-mi permită să stabilesc legături cu colegii. De aceea î�n-
cepeam prin contactarea tuturor nutriț�ioniș� tilor pentru a
stabili î�ntâlniri. Câț�iva mi-au devenit prieteni. Unii î�mi sunt
î�n continuare prieteni.
Când o iei de la capăt î�ntr-un loc nou, trebuie să ieș� i
î�n oraș� . Nu poț�i să stai ș� i să te complaci î�n singurătatea ta,
î�n speranț�a că viaț�a socială ș� i afacerea ta se vor revigora
de la sine. Trebuie să ieș� i, să socializezi ș� i să stabileș� ti rela-
ț�ii. Trebuie să î�ncepi să î�ntâlneș� ti oameni, fiindcă aș� a î�ț�i
Cum să o iei de la capăt 127
vei găsi de lucru. Acolo î�ț�i vei găsi prietenii ș� i partenerii.

Ș� tii ceva, trebuie să săruț�i multe broaș� te până când una se
va transforma î�n prinț� . Î�ntr-un loc nou, până ș� i ieș� itul î�n
oraș� sau socializarea poate fi considerată muncă. Fiindcă
asta ș� i este.
Nu este uș� or să mergi singură la evenimente. Este stresant.

Nimeni nu te cunoaș� te, iar toț�i ceilalț�i î�ș�i trimit bezele ș� i se
î�mbrăț�iș� ează. Tot ce poț�i face este să stai ș� i să te uiț�i, singu-
ră. Nu poț�i să dai buzna î�n cercurile lor de prieteni sau î�n
micile lor bisericuț�e; ar fi ciudat. Dacă eș� ti norocos, cineva
va fi suficient de atent ș� i va veni la tine să te salute. Uneori
î�mi acord o oră î�n care aș� tept să vină cineva să vorbească
cu mine ș� i, dacă nu se î�ntâmplă, plec. Totuș� i, rareori am ple-
cat de la o petrecere.
Am aflat asta când aveam treizeci ș� i unu de ani ș� i eram
proaspăt divorț�ată. O prietenă mi-a spus: „Să ieș� i mereu î�n
oraș� . Este singurul mod î�n care poț�i să î�ntâlneș� ti oameni
î�ntr-un oraș� nou”. Aș� a am făcut, î�nsă de multe ori aveam
senzaț�ia că ieș� eam prea mult î�n evidenț�ă.
Î�ntre timp, mi-am dat seama că toată lumea simte acest
lucru. Uneori chiar ș� i vedetele se pot simț�i singure. Pe vremea
când conduceam ș� coala de modelling din Bloemfontein,
am fost rugată să î�mi duc elevii la aeroport ca să o î�ntâmpi-
năm pe Miss Univers. Am văzut-o de departe stând singu-
ră. Am fost foarte politicoasă ș� i nu am vrut să o abordez de
teamă să nu o deranjez.
Exact acelaș� i lucru î�l simț�eam ș� i eu când mergeam la
petreceri, unde nu cunoș� team pe nimeni, până când cuiva i
se făcea milă de mine. M-am gândit: „Î�mi amintesc acest

sentiment” .
Aș� a că m-am dus la ea ș� i am spus:
— Bună. Sunt directoarea ș� colii de modelling. Vreau să
î�ț�i urez bun venit.
— Î�ț�i mulț�umesc că vorbeș� ti cu mine! Este oribil să stai
aici singur!
Reț�ine aș� adar: chiar ș� i Miss Univers se simte stânjenită
la petreceri.
Odată ce am obț�inut diploma de master, m-am mutat din

Bloemfontein î�napoi la Johannesburg, pentru a fi mai aproa-
pe de familia mea. Trebuia să î�mi pun afacerea pe picioare
rapid.
Dacă lucrezi î�ntr-un loc î�n care eș� ti î�nconjurat de ace-
iaș� i oameni î�n fiecare zi, aceș� tia î�ț�i pot deveni prieteni. Eu
nu stabileam legături sociale pentru a-mi construi cariera;
eu stabileam legături cu colegii mei de breaslă pentru a î�n-
văț�a mai multe ș� i pentru a schimba informaț�ii î�ntre noi.
Prin urmare, toț�i aveam de câș� tigat la capitolul experienț�ă.
Eu doream ca tot mai mulț�i nutriț�ioniș� ti să-ș� i deschidă ca-
binete pentru a spulbera miturile dietelor la modă care de-
veniseră atât de populare. Î�n timp, mulț�i dintre colegii mei
mi-au arătat bunăvoinț�ă, recomandându-mă pentru a ț�ine
discursuri, pentru a fi purtător de cuvânt, pentru a lucra cu
mass-media; ba chiar mi-au trimis ș� i clienț�i. Dacă eș� ti î�n
contact cu oamenii, vei reuș� i să î�ț�i dezvolț�i afacerea mult
mai mult decât dacă stai acasă ș� i aș� tepț�i să sune telefonul.
Sau, î�n ziua de azi, să aș� tepț�i e-mailuri.
Pe lângă acceptarea invitaț�iilor, strategia mea era să mă

î�nscriu î�n orice asociaț�ie puteam. M-am î�nscris î�n Asociaț�ia
Nutriț�ioniș� tilor ș� i am obț�inut o listă a tuturor nutriț�ioniș� ti-
lor din zona mea. Dacă reuș� eș� ti să faci parte din mai multe
grupuri, vei î�ntâlni mereu aceiaș� i oameni ș� i vei î�ncepe să
î�i cunoș� ti. Am găzduit î�ntâlniri pentru nutriț�ioniș� tii care
doreau să facă schimb de experienț�ă, le-am dat sfaturi des-
pre cum să aibă succes, iar apoi am avut timp să discutăm
î�ntre noi. Am avut ocazia să î�ntâlnesc oameni noi ș� i să ne
cunoaș� tem mai bine. Colegii mei au apreciat atât de mult
aceste î�ntâlniri, î�ncât m-am hotărât să le organizez î�n mod
regulat.
De-a lungul timpului, mi-am făcut o listă impresionantă
de clienț�i. După doi ani, aveam douăzeci de clienț�i pe zi!
Apoi s-a î�ntâmplat cel mai neaș� teptat lucru: telefonul meu
nu a mai funcț�ionat. Cablul telefonului din biroul de acasă
se stricase, iar asta se î�ntâmpla î�n anii `80, când Africa de
Sud nu mai producea astfel de lucruri. Ar fi durat ș� ase luni
ca respectivul cablu să vină din Europa.
Eu î�mi făceam toate programările prin intermediul te-
lefonului ș� i era singurul mod î�n care mă puteau contacta
clienț�ii, asta î�n cazul î�n care nu veneau personal la cabinet
sau nu î�mi trimiteau o scrisoare. Ș� i pentru ca lucrurile să
fie ș� i mai complicate, nu exista nici posibilitatea de a trans-
mite vreun mesaj audio care să î�i informeze că telefonul
meu nu funcț�iona. Dacă î�ncercau să mă contacteze, tot ce
puteau auzi era semnalul de ocupat! Aveam nevoie de un
plan dacă voiam să supravieț�uiesc. La un moment dat am
crezut că am găsit o soluț�ie, am cumpărat un pager ș� i am
trimis mesaje tuturor clienț�ilor ș� i medicilor, informându-i

că tot ce trebuiau să facă era să î�mi trimită un mesaj, ur-
mând ca eu să găsesc apoi un telefon ș� i să-i sun î�napoi.
Planul nu a funcț�ionat. După trei săptămâni, mai aveam
doar un singur client pe zi.
Eram pe punctul de a ceda. Pierdeam bani î�n mod con-
stant. Nu ș� tiam ce să fac.
La următoarea î�ntâlnire pe care o organizasem cu co-
legii mei, ei mi-au spus că au î�ncercat să mă sune, dar că
telefonul meu era mereu ocupat. M-am prăbuș� it pe un
scaun ș� i am î�nceput să plâng. Atunci ceva minunat s-a î�n-
tâmplat. Mi-au spus că eu î�i ajutam deja de doi ani ș� i că
acum venise momentul să mă ajute ș� i ei pe mine. Mi-au
oferit ș� ase angajamente de consultanț�ă cu jumătate de
normă: la un azil de bătrâni, la o clinică privată, î�n cadrul
unui proiect de cercetare a alimentaț�iei sugarilor, pentru
scrierea unor articole, ore de curs ș� i un contract cu un su-
permarket î�n vederea unui program de sfaturi despre nu-
triț�ie pentru clienț�ii lor. Fiecare dintre acestea necesita
de la patru până la opt ore pe săptămână ș� i nu aveam ne-
voie de telefon. Eram entuziasmată să lucrez din nou ș� i să
explorez o zonă a nutriț�iei pe care nu o cunoș� team.
Când mi-a fost reparat cablul de la telefon, ș� i-a revenit
ș� i activitatea cabinetului, astfel că eram mai ocupată ca ori-
când! Consultanț�a a devenit o nouă sursă de venit, care
m-a ajutat pe tot parcursul carierei mele de nutriț�ionist.
Uneori cel mai bun plan este să accepț�i ajutor.
Acest plan a funcț�ionat bine ș� i atunci când unul dintre

prietenii mei nutriț�ioniș� ti mi-a dat un pont despre o slujba
potrivită pentru unul dintre copii.
Abia ne mutaserăm la Toronto ș� i Elon trebuia să î�ș�i
găsească de lucru. Am participat la o î�ntrunire a nutriț�io-
niș� tilor, unde am menț�ionat că fiul meu avea nevoie de o
slujbă. Soț�ul uneia dintre participante lucra la Microsoft.
„Fiul meu se descurcă grozav cu computerele”, i-am
spus. Orice mamă spune lucruri de genul acesta. Î�n cazul
meu, au fost surprinș� i să afle cât de multă dreptate aveam.
Pe parcursul carierei mele, m-am străduit mereu să-i ajut

pe ceilalț�i să aibă succes. Partea surprinzătoare a fost că ș� i
eu aveam uneori nevoie de sprijinul lor. Nu fi bun cu cei-
lalț�i doar pentru a obț�ine ceva î�n schimb; fă-o fiindcă î�ț�i
place, ș� i fiindcă î�i ajuț�i să le fie mai bine.
Până la ș� aptezeci ș� i unu de ani, i-am î�ntâlnit pe unii
dintre cei mai buni prieteni ai mei prin intermediul muncii
depuse timp de ani de zile. Ș� i continui să î�mi fac prieteni
minunaț�i graț�ie celor două cariere ale mele: de nutriț�ionist
ș� i de model!
Acum, când merg la un eveniment ș� i văd că cineva se
simte stingher, mă duc la respectiva persoană ș� i o includ î�n
cercul meu de cunoș� tinț�e. Dacă vezi o persoană care este
complet singură, du-te ș� i stai de vorbă cu ea. Există ș� i posi-
bilitatea să te pui î�ntr-o situaț�ie jenantă, dar de cele mai
multe ori nu va fi cazul. Vei avea plăcuta surpriză să î�ntâl-
neș� ti oameni foarte drăguț�i.
PAISPREZECE
MUTĂ-TE ÎN ALTĂ ȚARĂ,

DACĂ E NEVOIE
Încearcă-ți norocul; te poți întoarce oricând
V iaț�a este imprevizibilă ș� i plină de surprize. Uneori

trebuie doar să î�ț�i asumi riscul ș� i să faci o schimbare
majoră.
Aveam patruzeci ș� i unu de ani, afacerea mea din Johan-
nesburg mergea bine ș� i aveam o casă frumoasă. Î�n sfârș� it,
mă simț�eam î�n siguranț�ă.
Elon voia să se mute î�n Canada. Simț�ea că America de
Nord era locul potrivit pentru a-ș� i urma vocaț�ia cu privire
la computere. M-a rugat să depun o cerere de redobândire
a cetăț�eniei, urmând ca, î�n felul acesta, toț�i cei trei copiii ai
mei să obț�ină ș� i ei cetăț�enia.
Tosca a vrut să i se alăture fiindcă i s-a părut distractiv.
Când avea treisprezece ani, a vrut să studieze limba fran-
ceză la Alliance Francaise, î�n caz că s-ar fi mutat î�n Canada
la un moment dat. Ea era foarte interesată de lecț�iile de
Mută-te în altă țară, dacă e nevoie 133
franceză, fiindcă citise că franceza era cea de a doua limbă

oficială a Canadei.
Ș� i eu am luat lecț�ii. Studiasem franceza la ș� coală, aș� a că
eram î�ntr-o clasă pentru avansaț�i. La Alliance Francaise,
fiecare clasă trebuia să susț�ină un spectacol, aș� a că profe-
soara mea a spus că avem nevoie de o cântăreaț�ă de operă.
Niciunul dintre noi nu era talentat.
— Fiica mea poate face asta! am zis eu.
— Dar este î�n clasa pentru î�ncepători. Nu ș� tie franceză,
m-au atenț�ionat ei.
— Vedem noi cum facem, am replicat.
Am î�nchiriat o rochie
aurie de operă ș� i o perucă,
ș� i a cântat î�n franceză. Deș� i
era atât de tânără, ș� i nu
ș� tia franceză, a acceptat
provocarea ș� i a strălucit pe
scenă.
Nimeni nu a recunos-
cut-o! Unii au fost de pă-
rere că a fost exagerat să
aducem o cântăreaț�ă de
operă. Au fost ș� ocaț�i să afle
că era Tosca, care avea doar
treisprezece ani.
Ea era î�ncă panicată că nu stăpânea perfect limba fran-
ceză, fiindcă î�n Africa de Sud, dacă nu iei examenele de
africaans, nu treci clasa. Era convinsă că ne vom muta ș� i
credea că, dacă ajunge î�n Canada ș� i nu ș� tie franceză, avea

să rămână corijentă la toate materiile.
A durat mult până când am aranjat toate lucrurile. Trei săp-

tămâni mai târziu, când au sosit ș� i paș� apoartele, Elon era
deja î�n drum spre Canada. Avea ș� aptesprezece ani.
L-am trimis cu un carneț�el de adrese ș� i cu 2.000 de do-
lari î�n cecuri de călătorie. Banii proveneau din acei 100 de
ranzi pe care î�i câș� tigasem la primul meu concurs de fru-
museț�e î�n urmă cu douăzeci de ani. Un prieten m-a sfătuit
să î�mi investesc câș� tigurile î�n acț�iuni. Când piaț�a s-a pră-
buș� it î�n 1969 ș� i 100 de ranzi ajunseseră să valoreze doar
10, i-am pus î�ntr-un cont pe numele lui Elon, imediat după
ce l-am născut, ș� i am uitat de ei. Î�n 1989, am descoperit acel
cont, ș� i valora 2.000 de dolari. Erau suficienț�i bani ca să
supravieț�uiască câteva săptămâni.
Am scris familiei mele din Canada ca să î�i anunț� de so-
sirea lui, dar el a ajuns î�naintea scrisorii. Î�n acea perioadă,
unei scrisori î�i lua ș� ase luni ca să ajungă la destinaț�ie.
Când a aterizat î�n Montreal, Elon l-a sunat pe unchiul
meu, î�nsă nu i-a răspuns nimeni. Atunci m-a sunat cu taxă
inversă ș� i m-a î�ntrebat: „Ș� i acum ce fac?”
I-am spus să găsească un YMCA. Apoi a călătorit la To-
ronto î�n speranț�a că va da de un alt unchi, dar nici acesta
nu era acolo. Aș� a că a luat un autobuz spre Saskatchewan
unde locuiau verii mei.
Ș� i-a făcut apariț�ia la uș� a lor ș� i le-a spus: „Bună, sunt fiul
lui Maye”. Acolo l-a prins aniversarea de optsprezece ani.
Tosca, care avea aproape cincisprezece ani pe atunci,

mi-a spus î�ntr-o zi:
— Poate că ar trebui să mă duc la Elon. Să văd ce face.
Î�nsă eu tocmai fusesem acceptată la Universitatea din
Cape Town pentru doctorat.
— O să-mi fac doctoratul aici ș� i apoi mergem.
— Dacă nu ne mutăm, o să plec singură î�n Canada ș� i o
să aibă grijă Elon de mine, mi-a zis.
Am considerat că era o prostie, dar am fost de acord să
merg ș� i să văd cum stăteau lucrurile. Nu eram deloc inte-
resată să mă mut, dar Elon era deja acolo. Kimbal a spus
că vrea ș� i el să meargă după ce termină liceul, iar Tosca
era foarte hotărâtă, aș� a că nu aveam de gând să î�i las să

plece singuri. Puteam cel puț�in să merg ș� i să văd care era
situaț�ia.
Am găsit doi nutriț�ioniș� ti care erau dispuș� i să se ocupe
de cabinetul meu cât timp eram plecată. Ei s-au mutat la
mine acasă pentru a avea grijă de Tosca.
Î�n timpul petrecut î�n Canada pentru a explora oportu-
nităț�ile, eu ș� i Elon am vizitat universităț�i din cinci provincii.
Toate erau dispuse să mă accepte, cu excepț�ia universităț�ii
din Montreal care a spus că franceza mea nu era suficient
de bună pentru domeniul cercetării.
Cea care mi-a stârnit interesul a fost Universitatea din
Toronto, fiindcă erau dispuș� i să mă plătească pentru jobul
de asistent de cercetare cu o normă de zece ore pe săptă-
mână, ș� i aș� fi avut timp ș� i pentru cabinet, studiu ș� i modelling.
Toronto era ș� i centrul modellingului din Canada. Ș� i aș� fi fă-
cut parte din personalul universităț�ii, ceea ce î�nsemna că
copiii mei puteau studia gratuit.
Am bătut la uș� ile tuturor agenț�iile de modelling din cinci
oraș� e mari. Aveam patruzeci de ani ș� i nu eram sigură cum
voi fi primită. Dar toate au spus da. Aveau nevoie de un
model mai î�n vârstă.
M-am î�ntors î�n Johannesburg trei săptămâni mai târ-
ziu ș� i am aflat că Tosca î�mi vânduse casa, mobila ș� i maș� ina.
Acestei adolescente de cincisprezece ani ș� i un metru ș� ap-
tezeci ș� i ș� apte nu î�i păsa că era prea tânără ș� i nu primise
permisiunea mea: pur ș� i simplu vânduse tot. Dispăruse tot
din casă. Î�n plus, ș� i maș� ina mea.
Tot ce a trebuit să fac a fost să semnez actele, ș� i totul a fost

gata. Am părăsit ț�ara câteva săptămâni mai târziu. Planul
era ca Kimbal să î�ș�i termine studiile ș� i apoi să ni se alăture.
Mulț�i m-au î�ntrebat cum de nu am fost furioasă pe Tosca

pentru că vânduse casa, maș� ina, mobila. Ei bine, pentru că
a avut dreptate. Discutaserăm despre mutarea î�n Canada;
ea a vrut doar să urgenteze lucrurile. Dacă un membru al
familiei are dreptate, chiar dacă este o schimbare drastică,
acceptă acest lucru.
Mutarea la Toronto a fost un lucru bun pentru familia
noastră fiindcă aveam noi oportunităț�i. Atinsesem apogeul
î�n Johannesburg ș� i eram fericită acolo, î�nsă copiii mei au
considerat că au un viitor î�n America. Puteam să o luăm de
la capăt î�n Canada. Ș� tiam că va fi dificil la î�nceput, î�nsă faptul
că ne-am demonstrat că o putem face ne-a ajutat pe termen
lung.
Pe termen scurt, surpriza plăcută a fost că nu trebuia
să-mi mai fie frică de fostul meu soț� niciodată, după două-
zeci de ani de iad. Să trăieș� ti fără teamă este minunat. Chiar
dacă nu ai de unde să ș� tii dacă mutarea va fi benefică pen-
tru tine ș� i familia ta, merită să î�ncerci, deoarece există î�n-
totdeauna cale de î�ntors. Nu m-am mai î�ntors niciodată.
Dacă este timpul să mergi mai departe, asumă-ț�i riscul,
acordă-ț�i trei ani ș� i î�ncearcă din toate puterile să reuș� eș� ti
să te acomodezi. Dacă viaț�a ta nu se î�mbunătăț�eș� te ș� i eș� ti
foarte nefericită, î�ntoarce-te de unde ai plecat.
CINCISPREZECE
FAPTE BUNE
Apreciază faptele bune
Î�ț�i faci griji î�n legătură cu atât de multe lucruri care nu se

vor î�ntâmpla niciodată, î�nsă se pot î�ntâmpla lucruri ori-
bile pe care nu le-ai prevăzut. Nu î�ncerca să afli care vor fi.
Poț�i să plănuieș� ti ș� i să te pregăteș� ti, î�nsă nu poț�i ș� ti nicio-
dată dinainte ce se va î�ntâmpla. Tosca fusese atât de î�ngri-
jorată că limba î�i va crea probleme î�ncât a studiat intens
franceza, î�nsă, când ne-am mutat î�n Toronto, am descoperit
că nimeni din acel oraș� nu vorbea franceza.
Totuș� i au fost altele care au mers rău. Am făcut tot ce am
putut. Mulț�i oameni au fost buni cu noi. Unii ne erau prie-
teni, î�n timp ce alț�ii doar niș� te străini binevoitori.
Cu puț�in timp î�nainte să părăsim Africa de Sud, un pri-
eten ne-a spus despre cineva din Toronto care putea să
ne î�nchirieze un apartament mobilat pentru câteva luni ș� i
pentru care puteam plăti î�n Africa de Sud, aceasta fiind
doar prima dintre multele mâini î�ntinse de care am avut
Fapte bune 139
parte. Ne-a fost de folos, fiindcă guvernul Africii de Sud

avea să î�mi blocheze fondurile odată ce plecam definitiv ș� i
nu mi-ar fi permis să ies din ț�ară cu mai mult de 2.000 de
dolari, iar eu trebuia să plătesc chiria imediat.
Eu ș� i Tosca ne-am mutat la Toronto, î�n acel apartament.
Avea un singur dormitor, iar noi, fetele, dormeam î�n patul
din dormitor, î�n timp ce Elon dormea pe canapeaua din
sufragerie. Am ajuns î�n decembrie, când este î�ngrozitor
de frig la Toronto. Hainele noastre erau potrivite pentru
Miami, nicidecum pentru vreme friguroasă. Cred că am î�m-
prumutat haine de la sora ș� i de la mama mea, care erau
vechi de douăzeci ș� i respectiv cincizeci de ani.
A trebuit să î�nvăț�ăm o mulț�ime de lucruri. Nu cunoș� team
foarte bine oraș� ul, ș� i mi-a fost foarte greu să mă descurc.
Nu î�mi permiteam o maș� ină, aș� a că mergeam cu metroul
ș� i cu autobuzul. Tot ce ș� tiam era că trebuie să ai un loonie,
care este o monedă de metal, grea, de un dolar, ca să poț�i
călători cu metroul sau cu autobuzul.
Î�n primele două săptămâni am cărat după mine o gean-
tă enormă cu monede de un dolar ca să-mi plătesc biletul
de autobuz, apoi biletul de metrou, iar apoi din nou biletul
de autobuz, fiindcă trebuia să merg î�n multe locuri pentru
audiț�ii ș� i să î�mi caut un apartament de î�nchiriat.
Î�ntr-o zi eram î�n autobuz ș� i niș� te turiș� ti l-au rugat pe
ș� ofer să î�i ajute să găsească o legătură de tranzit. Au luat
această legătură ș� i au coborât la metrou. „Există aș� a ceva?”,
am î�ntrebat eu.
Aș� a am aflat de existenț�a unui lucru nemaipomenit.
Aveam niș� te oferte de modelling, î�nsă, ca să ajung până
acolo, trebuia să merg destul de mult. Acum puteam să

mă folosesc de aceste legături ca să merg cu orice mijloc de
transport, oriunde voiam, pe acelaș� i sens de mers. A fost
nespus de bine să nu mă mai car după mine cu genț�ile ace-
lea cu monede, ș� i a fost ș� i o uș� urare financiară.
La patruzeci ș� i doi de ani eram nerăbdătoare să î�mi
deschid cabinetul î�n Toronto, dar nu puteam să î�ncep până
când nu deveneam nutriț�ionist î�nregistrat, ceea ce î�nsem-
na că trebuia să î�mi dau examenele care erau recunoscute
î�n Canada. Î�n acelaș� i timp trebuia să dau cinci examene la
Universitatea din Toronto, pe care să le iau cu note sufi-
cient de bune, ca să fiu admisă la doctorat. Aș� adar, pentru
a primi această autorizaț�ie, trebuia să dau aceleaș� i exa-
mene pe care le dădeau studenț�ii la nutriț�ie care aveau
douăzeci de ani. Din fericire, pentru prima dată î�n viaț�ă, am
avut ocazia să studiez î�n engleză, ceea ce a fost fantastic!
Î�n ziua examenului trebuia să particip la filmarea unei
reclame TV de care aveam nevoie disperată din cauza cir-
cumstanț�elor financiare. Dând dovadă de o mare omenie,
unul dintre nutriț�ioniș� tii de la departamentul de ș� tiinț�e ale
nutriț�iei a fost de acord să mă supravegheze la acest exa-
men î�n altă după-amiază.
La o î�ntâlnire a nutriț�ioniș� tilor, o colegă mi-a mărturi-
sit că programul nu î�i permitea să ț�ină un curs de educaț�ie
nutriț�ională pentru copii de două seri pe săptămână, aș� a
că mi-a propus să î�l ț�in eu. Facultatea era dispusă să î�mi
recunoască diploma de masterat î�n ș� tiinț� e obț� inută î�n
Africa de Sud ș� i nu trebuia să fiu nutriț�ionist autorizat.
Deodată, aveam î�ncă o slujbă.
Fapte bune 141
Î�ntre timp, făceam ș� i modelling. Se vedea de la o poș� tă

care erau modelele fiindcă erau toate î�nalte ș� i slabe ș� i pur-
tau genț�i voluminoase. Ne coafam ș� i ne machiam singure,
ș� i purtam mereu propriile noastre accesorii, pantofi, peru-
ci ș� i extensii de păr. Î�n fond, nu participam la prezentări de
haute couture.
Aveam multă experienț�ă î�n modelling, î�nsă pentru ni-
velul de modelling care se făcea î�n Africa de Sud.
La prima prezentare la care am mers î�n Toronto, eu
eram mama miresei.
— De ce porț�i sandale? m-a î�ntrebat producătorul. Ai
nevoie de hose* de toamnă ș� i de pumps**.Nu î�nț�elegeam ce
spune.
— Nu sunt pompier. Ce sunt hose? Dar pumps? Am î�n-
trebat eu.
Hose mai î�nseamnă ș� i ciorapi de damă, iar pumps sunt
pantofi cu toc î�nalt. De unde să ș� tiu eu asta? Acesta e genul
de lucruri de care te loveș� ti când te muț�i î�n altă ț�ară.
Producătorul a sunat la agenț�ia mea ca să depună o
plângere. Aproape că plângeam fiindcă aveam nevoie să
muncesc, dar eram tratată urât pentru că nu mă compor-
tam ca un profesionist. O colegă care fusese martoră la ce
se î�ntâmplase mi-a spus: „Există un magazin î�n Toronto care
vinde pantofi cu 19 dolari perechea”.
Mi-am cumpărat o pereche de pantofi argintii ș� i o pe-
reche de pantofi aurii, ș� i i-am purtat la fiecare spectacol
* Hose înseamnă „ciorapi de damă”, dar și „furtun”. (n. trad.)

** Pump înseamnă „pantof cu toc înalt”, dar și „pompă”. (n. trad.)
până când situaț�ia mea financiară s-a î�mbunătăț�it. A fost o

dovadă de bunătate, din partea unui model.
Era î�n toiul iernii ș� i, î�n timpul zborului spre Toronto, mi-a
fost rătăcit bagajul, î�n care aveam toate hainele ș� i diplo-
mele. Bineî�nț�eles că bagajul plin cu jucăriile de pluș� ale
Toscăi a ajuns cu bine. Până când mi-am recuperat baga-
jul a trebuit să port hainele lui Elon ș� i ale Toscăi fiindcă
nu î�mi permiteam să î�mi cumpăr unele noi. Trebuia să le
explic oamenilor de ce eram î�mbrăcată atât de ciudat.
Repetam î�ntruna: „Î� mi pare rău, bagajul meu s-a
pierdut”.
Î�n fiecare lună î�nchiriam o maș� ină ș� i mergeam la aero-
port să î�ntreb de bagajul meu. De fiecare dată mi se spunea:
„Ne pare rău, nu ș� tim unde este”.
Câteva luni mai târziu, am explicat unui bărbat pe care
l-am î�ntâlnit î�n Toronto care era motivul ț� inutei mele
ciudate.
— Cum adică nu î�ț�i pot găsi bagajul? Merg eu cu tine la
aeroport, mi-a zis.
Ș� i m-a dus cu maș� ina, ceea ce a fost grozav, fiindcă eu
nu mai aveam bani să î�nchiriez una. Omul habar nu avea
cât de săracă eram.
Ne-am dus la sediul companiei aeriene, am intrat ș� i el
a spus:
— Sunt avocatul doamnei. Trebuie să î�i găsiț�i bagajul!
— Da, domnule, i s-a răspuns.
Fapte bune 143
De fapt, el era contabil. Ne-am amuzat copios. Nu î�mi

venea să cred.
A doua zi l-au sunat ș� i i-au spus că au găsit bagajul î�n
Mexico City. Trei zile mai târziu, intram î�n posesia celor
două genț�i mari ale mele. Una era uș� or deteriorată. Î�mi lip-
sea un pulovăr. Î�nsă diplomele mele erau acolo!
Un minunat act de bunătate, din partea unui om care
nici măcar nu era avocat.
Aveam o ofertă de modelling î�n Mississauga, la o distanț�ă

de patruzeci ș� i cinci de minute de Toronto – dacă aveai ma-
ș� ină. Când m-am trezit, mi-am dat seama că ningea. Ei bine,
dacă trebuie să mergi la lucru, trebuie să găseș� ti ș� i o mo-
dalitate să ajungi acolo, chiar ș� i pe viscol. Mi-am pus pan-
tofii î�n geanta mea mare ș� i am pornit la drum. Trebuia să
schimb două autobuze, două metrouri, î�ncă două autobu-
ze, ș� i apoi să merg î�ncă trei sute cincizeci de metri pe jos,
prin zăpada de aproape un metru, până la studio.
Nu puteam să disting trotuarul. Vedeam un felinar ș� i
un drum pentru maș� ini, aș� a că am presupus că trotuarul se
afla î�ntre ele, î�nsă nu se zărea nimic. Nu era nici ț�ipenie pe
stradă, doar eu luptându-mă să î�mi croiesc drum prin ză-
padă î�n î�ncercarea de a ajunge la studio. Mi-a luat mai mult
de două ore să ajung.
Când am ajuns, cei de acolo mi-au spus:
— Mulț�umim că v-aț�i î�ncumetat să conduceț�i pe vre-
mea asta î�ngrozitoare.
— Nu am condus, am venit cu autobuzul.
Au fost surprinș� i.
Am făcut ș� edinț�a foto, ș� i, după aceea, am luat-o din nou
prin stratul gros de zăpadă.
Î�n depărtare, la capătul drumului, am văzut că staț�iona
un autobuz. M-am dus î�ntr-acolo ș� i, când am trecut pe lân-
gă el, ș� oferul a deschis uș� a.
— Sunteț�i î�nzăpezit? l-am î�ntrebat.
— Nu. V-am văzut venind, aș� a că v-am aș� teptat. Mi-era
clar că vreț�i să luaț�i autobuzul, fiindcă î�n altă parte nu aveaț�i
unde să mergeț�i pe jos.
Eram singura persoană din autobuz. Un alt minunat act
de bunătate, de data asta din partea unui ș� ofer de autobuz.
Ceea ce am vrut să spun cu toate aceste povestiri de viaț�ă

este că vei fi fericită dacă vei aprecia bunătatea venită din
partea unor oameni străini. Nu mi-am dat seama cât de
mulț�i oameni au fost buni cu mine până când nu am scris
această carte. Acum mi-am amintit. Viaț�a a fost mai uș� oară
datorită faptului că oamenii au fost drăguț�i. M-au ajutat
să ies din situaț�ii incomode, nefericite sau dificile. Ș� i nu au
aș� teptat nimic î�n schimb. Aceș� tia sunt oamenii buni, ș� i
sunt mulț�i. Apreciază lucrurile bune care ț�i se î�ntâmplă î�n
viaț�ă. Când eș� ti î�ntr-o situaț�ie dificilă, caută sprijin la fami-
lia ta, la prietenii tăi, chiar ș� i la străini. Ș� i fii ș� i tu la rândul
tău bun cu străinii.
PARTEA A PATRA
Succes
ȘAISPREZECE
O FEMEIE CARE MUNCEȘTE
Cu cât muncești mai mult, cu atât ai mai mult noroc
M ottoul tatălui meu era: „Cu cât munceș� ti mai mult, cu

atât ai mai mult noroc”. Oamenii î�i spuneau cât de
norocos este că are atât de mult succes. Ș� i mie î�mi spun
acelaș� i lucru, î�nsă se î�nș� ală. Familia mea ș� i prietenii mei au
văzut cât de mult am muncit, câte eforturi am făcut, ș� i au
dorit să scriu despre ele î�ntr-o carte. Niciunul dintre ei nu
a spus că sunt norocoasă. Poate părea un noroc că am ajuns
pe un panou publicitar din Times Square sau imaginea
CoverGirl la vârsta de ș� aizeci ș� i nouă de ani. Ș� i este! Î�nsă
trebuie să munceș� ti din greu pentru a-ț�i face norocul.
Când ne-am mutat la Toronto, am reuș� it să luăm cu noi
doar o mică sumă de bani. Muncisem mult ș� i trăiam bine î�n
Johannesburg, dar, cum conturile mi-au fost blocate, a tre-
buit să o iau de la capăt.
Contabilul meu a reuș� it să obț� ină permisiunea de a
trimite î�n fiecare lună o mică sumă de bani pentru fiecare
student din familie, ș� i noi, fiind patru studenț�i, am profitat
de acest avantaj ca să ne acoperim cheltuielile zilnice. Lu-

cram ca cercetător zece ore pe săptămână, ș� i î�n felul acesta
puteam plăti chiria pentru apartament. Am î�nceput ime-
diat să fac modelling, ș� i astfel am reuș� it să acoperim restul
cheltuielilor.
Î�ncepusem să predau ș� i la universitate ș� i eram atât de
ocupată, î�ncât nu am avut timp să mă gândesc la o ș� coală
pentru Tosca.
Ea ș� i-a procurat singură mai multe pliante pentru a ale-
ge o ș� coală din cartier. Ș� i aș� a am rezolvat cu ș� coala. Î�nsă,
când venea acasă, î�ș�i dădea seama că nu are nimic de făcut
î�n complexul de apartamente î�n care locuiam. Aș� a că s-a
dus la un local din apropiere care servea hamburgeri ș� i a
î�ntrebat dacă nu făceau angajări.
— Câte zile pe săptămână vrei să lucrezi? au î�ntrebat-o.
— Păi aș� lucra î�n fiecare zi.
— Legal, ai voie să lucrezi doar ș� ase zile pe săptămână.
Apoi ei au î�ntrebat câte ore pe zi voia să lucreze. Le-a
spus că se gândea la douăsprezece ore. I s-a spus că legal
avea voie să lucreze doar opt ore pe zi. Afla lucruri noi des-
pre ce era legal ș� i ce nu ș� i lucra pentru prima dată pentru
altcineva.
Tosca s-a angajat imediat cu normă î�ntreagă, iar când a î�n-

ceput ș� coala, lucra după ore.
La localul respectiv spăla podelele ș� i toaletele, ducea
gunoiul, lucruri pe care nu le mai făcuse î�nainte. Era o lume
foarte diferită de lumea cu care era obiș� nuită î�n Africa de
O femeie care muncește 149
Sud, unde avea un dormitor mobilat după gustul ei, cu un

dulap care acoperea un perete î�ntreg. Ea avea cea mai fru-
moasă cameră din casă.
Acum î�mpărț�ea un dormitor cu mine ș� i spăla toaletele
la un local tip fast-food.
Î�nsă ea a luat toată această experienț�ă ca pe o aventură.
Ș� i-a spus: „Ă� sta e jobul” ș� i l-a făcut. Nu s-a plâns niciodată.
A mâncat hamburgeri ș� i cartofi prăjiț�i toată luna. Aceas-
ta era o experienț�ă nouă î�n sine, fiindcă î�n Africa de Sud nu
exista fast-food. A lucrat ca femeie de serviciu doar o lună,
apoi a fost promovată î�n funcț�ia de asistent manager pen-
tru drive-in.
Î�n cele din urmă, Tosca a găsit o slujbă mai aproape de
casă. De această dată, era vorba despre un supermarket de
lux, iar salariul era aproape dublu. Pentru ea a î�nsemnat o
lecț�ie de economie ș� i nu a uitat-o niciodată.
Acum, este un negociator strălucit. Ș� i este corectă faț�ă
de toț�i cei care lucrează pentru ea. Ea apreciază oamenii
care au o etică de lucru ș� i care muncesc mult.
Nu ne era uș� or î�n Toronto, dar î�nvăț�am repede. Lucram ca

model, î�nsă nu puteam obț�ine un card de credit fiindcă nu
aveam un istoric de credit. Toate solicitările î�mi erau res-
pinse. Asta î�nsemna că trebuia să trăim doar cu banii gheaț�ă
pe care î�i aveam î�n acel moment. De fiecare dată când pri-
meam un cec pentru o prestaț�ie de modelling î�nsemna că
ne puteam permite ceva nou, cum ar fi haine mai groase ș� i
pantofi sau lenjerii ș� i pături.
Cu toate că am aplicat la foarte multe bănci, nu puteam

obț�ine un card fiindcă nu aveam credit; fără un card de cre-
dit, nu puteam să î�mi construiesc un istoric de credit î�n
această ț�ară. Dacă nu î�mi construiam acest istoric, î�mi era
imposibil să obț�in un contract de leasing pentru o maș� ină,
un birou, orice. Niciuna dintre bănci nu voia să î�mi ofere o
ș� ansă.
Cineva mi-a spus că magazinele universale erau mai in-
dulgente ș� i m-a trimis să depun o cerere pentru un card la
un magazin, ca să pot î�ncepe să î�mi construiesc istoricul de
credit.
Am mers la Eaton’s, care era un magazin universal mare
ș� i sofisticat.
M-au refuzat.
Mi-au explicat că nu puteau fi siguri că î�mi voi putea
plăti ratele. Î� nsă aveau pe peretele din birou un poster
despre ziua mamei, iar imaginea de pe el era chiar a mea.
Le-am arătat asta.
Au fost î�ncântaț�i. Ș� i mi-au spus că î�mi vor da un card.
Am avut noroc. Apoi mi-am amintit de ș� edinț� a foto
pentru Eaton’s: î�mi luasem o zi liberă de la facultate ș� i
mersesem cu metroul ș� i cu autobuzul ca să ajung la studio.
A meritat!
M-am născut sub o stea norocoasă. Am avut părinț�i buni

care mi-au oferit o educaț�ie solidă. Faptul că am continuat
să mă dezvolt pe cont propriu m-a ajutat să î�mi reconstru-
iesc afacerea î�n opt oraș� e diferite, î�n trei ț�ări diferite. Î�n
O femeie care muncește 151
ceea ce priveș� te modellingul, sunt drăguț�ă ca mama mea ș� i

am moș� tenit î�nălț�imea de la tatăl meu, care era foarte chi-
peș� , aș� a că mă consider norocoasă. Modellingul mi-a oferit
acel mic venit suplimentar. Ș� i acum, la ș� aptezeci ș� i unu de
ani, e unul chiar foarte bun. L-aș� putea numi noroc, î�nsă am
muncit din greu ca să fac modelling timp de cincizeci de ani,
ș� i muncesc î�n continuare ca să î�mi menț�in sănătatea ș� i gre-
utatea – î�n fiecare minut, î�n fiecare oră, î�n fiecare zi. Asta
nu î�nseamnă noroc. Î�nseamnă să munceș� ti pe brânci.
Dacă nu te-ai născut sub o stea norocoasă, trebuie să î�ț�i
descoperi talentul ș� i să munceș� ti din greu ca să ț�i-l cultivi.
Fă-l cunoscut ș� i altora prin intermediul reț�elelor de socia-
lizare. Aș� spune că trebuie să uiț�i cum te-ai născut. Există o
zicală: „La douăzeci ș� i unu, nu mai eș� ti orfan”. Asta î�nseam-
nă că trebuie să î�ț�i asumi responsabilitatea pentru viaț�a ta
viitoare. Cu cât munceș� ti mai mult, cu atât norocul te va
găsi mai uș� or.
ȘAPTESPREZECE
CERE CEEA CE VREI
Perseverența duce la succes
C ând copiii erau mici, i-am î�nvăț�at să ceară mereu ceea

ce doresc.
Când Tosca avea unsprezece ani, am dus-o la concertul
cântăreț�ei americane Laura Branigan. Era un mare fan al
ei. Î� l cunoș� team pe fotograful staț�iunii unde avea loc con-
certul. El ne-a făcut rost de bilete fiindcă noi nu ni le per-
miteam. I-a dat Toscăi ș� i o fotografie cu Laura pe scenă,
cântând.
A doua zi la restaurant, s-a aș� ezat lângă noi chiar Laura
Branigan, care venise, probabil, să ia prânzul, la fel ca noi.
Tosca voia să î�i ceară un autograf, î�nsă era paralizată
de emoț�ii.
— Nu pot să mă duc ș� i să î�i cer un autograf de la obraz,
spunea.
Cere ceea ce vrei 153
— Ei bine, dacă nu î�ncerci, î�nseamnă că ai pierdut din

start. Dar, dacă î�ncerci, există o ș� ansă ca ea să spună da.
Aș� adar, ai două opț�iuni: un nu categoric sau un posibil da.
Tosca a cântărit vorbele mele ș� i a spus:
— Î�n regulă.
A mers la masa ei ș� i a rugat-o să-i dea un autograf.
Surprinsă, Laura a exclamat:
— Ia stai puț�in! De unde ai fotografia asta?
Nu o mai văzuse până atunci. Tosca i-a spus despre
cunoș� tinț�a noastră, fotograful. Aș� a că Laura i-a dat auto-
graful. Tosca radia de bucurie. A fost un mare succes. Nu
a uitat asta niciodată.
Când Tosca î�ncerca să găsească investitori pentru Pas-
sionflix, Kimbal i-a spus: „Dacă acceptă să se î�ntâlnească cu
tine, asta î�nseamnă că sunt interesaț�i”. Ș� i a descoperit că
acest lucru era adevărat.
Dacă spun nu, atunci mergi mai departe.
Î�nsă, î�n cazul î�n care nu spun nu de la î�nceput, atunci
trebuie să î�ncerci până ajungi la da.
De fiecare dată când mă mutam î�ntr-un oraș� nou, trebuia

să o iau de la zero cu cabinetul meu de nutriț�ie. Î�n Africa de
Sud era mai uș� or: medicii erau î�ntotdeauna bucuroș� i când
deschideam cabinetul lângă clinica lor ș� i î�mi trimiteau ime-
diat pacienț�i, aș� a că mă aș� teptam la ș� i mai mult entuziasm
î�n Canada. Î�nsă nu aș� a s-a î�ntâmplat.
Dacă voiam pacienț�i, trebuia să cer acest lucru. Am î�n-

ceput să scriu scrisori către medicii din Toronto ș� i să î�i
anunț� că puteam să le ajut pacienț�ii. Am descoperit că ma-
joritatea acestor scrisori erau ignorate, î�ntrucât ajungeau
la managerul biroului. Totuș� i, la o sută de î�nș� tiinț�ări, pri-
meam câteva răspunsuri.
După ce am trimis prima serie de scrisori î�n Toronto,
am crezut că telefonul meu nu funcț�ionează, fiindcă nu mă
suna nimeni. Am î�nceput să sun eu la cabinetele medicilor.
Majoritatea recepț�ionerelor î�mi spuneau că doctorii nu
doresc să mă primească. Dacă perseveram, eram sigură că
puteam să conving măcar douăzeci de medici să-mi acorde
o î�ntâlnire. Ș� i am reuș� it. Î�mi urmam propriul sfat: nu există
un răspuns afirmativ garantat, dar, dacă nu î�ntrebi, atunci
răspunsul va fi cu siguranț�ă negativ.
Stăteam î�n sala de aș� teptare, uneori ș� i câte o oră, aș� -
teptându-mi rândul. Î�i rugam pe medici să î�mi trimită paci-
enț�ii care aveau pre-diabet, valori ridicate ale colesterolului
sau tensiune arterială mare. Ș� tiam că, dacă reuș� esc să î�i con-
ving să î�ș�i î�mbunătăț�ească obiceiurile alimentare, parame-
trii hematologici aveau să se î�mbunătăț�ească î�n trei luni.
Un beneficiu suplimentar era evitarea efectelor secundare
ale medicamentelor.
Doctorii erau reticenț�i cu privire la trimiterea pacien-
ț�ilor. Spuneau că „asigurarea nu acoperă consilierea nutri-
ț�ională; acoperă doar medicamentele pentru slăbit”.
Sau spuneau că „pacienț�ii nu mă vor asculta”.
Ș� tiam că pacienț�ii mă vor asculta, dacă mi se oferea o
ș� ansă. Dacă mi-ar fi trimis măcar câț�iva pacienț�i, le-aș� fi
Cere ceea ce vrei 155
arătat rezultatele. Atunci când ai obiceiuri alimentare bune,

ai mai multă energie ș� i te simț�i fantastic, î�nsă asta cere timp
ș� i perseverenț�ă. Aceasta era baza consilierii mele nutriț�io-
nale. Î� n cele din urmă, patru medici mi-au trimis câț� iva
pacienț� i de probă.
Rezultatele reale nu se obț�in peste noapte. Poț�i să ai un
pacient cu un indice glicemic ridicat. Dacă respectă planul
nutriț�ional, el poate slăbi chiar ș� i nouă kilograme î�n trei luni.
Indicele glicemic ar reveni î�n parametri normali, iar riscul
de diabet s-ar diminua considerabil.
Odată ce rezultatele pacienț�ilor au arătat o î�mbunătă-
ț�ire vizibilă ș� i medicii au î�nceput să observe acest lucru,
am devenit dintr-odată foarte ocupată. A durat ș� ase luni
până când am ajuns la un volum atât de mare de clienț�i,
î�ncât să lucrez zilnic de la 7.30 până la 19.30. Î�n weekenduri
ș� i de sărbători, mă ocupam de documentaț�ie ș� i trimiteam
rapoarte despre pacienț�i ș� i scrisori de introducere, î�m-
preună cu broș� uri care descriau activitatea pe care o des-
făș� uram. Am î�nceput să abordez ziare, reviste ș� i posturi de
televiziune pentru eventuale oportunităț�i de lucru î�n mass
media. Nu a fost uș� or. Nu erau interesaț�i. Eram î�n continu-
are o anonimă.
Făceam eforturi să devin mai cunoscută. Participam la
conferinț�e de nutriț�ie ș� i ț�ineam discursuri care să mă ajute
să obț�in mai multe oportunităț�i de lucru. Din nou, un pro-
ces lung. Am ț�inut un discurs despre nutriț�ie, ș� i apoi am
trimis broș� uri corporaț�iilor. Am mai ț�inut î�ncă un discurs,
după care am trimis ș� i mai multe broș� uri. Î�n cele din urmă,
am ajuns să ț�in multe discursuri ș� i să devin consultant î�n
industria alimentară. Nu mult după aceea, am fost numită
director al Consulting Dietitians of Canada, apoi preș� edin-

te al aceleiaș� i instituț�ii. Venise momentul î�n care oamenii
din mass-media mă sunau ei pe mine, solicitându-mi să co-
mentez ș� tirile zilei sau să răspund la î�ntrebări referitoare
la nutriț�ie.
Î�n 1994, la patru ani după ce m-am stabilit la Toronto,
am ț�inut un discurs pentru Canadian Dietetic Association.
Î�n public se afla ș� i directorul unei edituri.
După discurs, acesta mi-a spus că ar vrea să scriu o
carte!
Asta s-a î�ntâmplat doar fiindcă am perseverat.
Unele femei sunt timide, sau poate că nu au î�ncredere î�n ele,

sau se tem de respingere, prin urmare nu î�ndrăznesc să
ceară ceea ce doresc. Bărbaț�ii nu par să se confrunte cu
această problemă. Ei cred că sunt fabuloș� i ș� i merită o slujbă
mai bună, un salariu mai bun, mai multe beneficii, biroul
din colț� , de la fereastră, chiar dacă sunt nesuferiț�i ș� i incom-
petenț�i. Am văzut asta de mult prea multe ori.
Î�mi amintesc că am cunoscut o femeie care tocmai fu-
sese concediată. Am î�ntrebat-o dacă voia să î�ș�i caute altă
slujbă. A spus că se va lăsa î�n voia sorț�ii. I-am spus că ar fi
mai bine dacă ar trimite un CV. Dacă trimiț�i douăzeci de
CV-uri ș� i nu obț�ii o slujbă, bine ai venit î�n lumea mea.
Aminteș� te-ț�i că perseverenț�a funcț�ionează. Uneori. Nu
tot timpul. Dacă tu ceri ș� i ț�i se spune nu, mergi mai depar-
te. Dar dacă vrei ceva, trebuie să continui să ceri.
OPTSPREZECE
CUM SĂ TE SIMȚI FANTASTIC
Nu te complace în dezamăgiri
T oț�i copiii mei au mers la facultate, î�nsă asta a fost sută

la sută alegerea lor. Eu lucram la Universitatea din To-
ronto, iar copiii mei ar fi putut studia acolo gratuit dacă
alegeau medicina sau dreptul. Ar fi putut locui cu mine fără
să plătească chirie sau să cheltuiască banii pe mâncare.
Î�nsă, ei au preferat să î�ș�i urmeze propriul drum. Elon a ales
fizica ș� i afacerile, Kimbal a studiat administrarea afaceri-
lor, iar Tosca a studiat cinematografia. Au obț�inut burse ș� i
î�mprumuturi ș� i s-au î�ntreț�inut singuri. Am fost fericită că
au ales să fie independenț�i ș� i să î�ș�i urmeze propriul drum.
Poate că se săturaseră de supa mea de fasole.
Cum trăiam pentru copiii mei, oamenii au spus că voi
suferi din cauza sindromului cuibului gol. Î�ntr-un fel aveau
dreptate, fiindcă mulț�i dintre clienț�ii mei erau triș� ti când le
plecau copiii de acasă, ș� i am crezut că mi se va î�ntâmpla
acelaș� i lucru. Dar nu s-a î�ntâmplat! Mi-a plăcut la nebunie.
Se pare că problemele altor oameni nu sunt neapărat ș� i
problemele tale. Î�mi amintesc vorba unui domn care avea

î�n jur de nouăzeci de ani: „Nouăzeci ș� i cinci la sută din
lucrurile pentru care te î�ngrijorezi nu se vor î�ntâmpla
niciodată”.
Când a plecat ș� i Tosca, mi-am spus: „Nu pot să cred că
sunt liberă!”
Locuiam singură pentru prima dată î�n douăzeci de ani. Pu-

team să fac miș� care seara, să nu î�mi fac griji că nu am de
mâncare ș� i să umblu goală prin casă! După ce am î�ncer-
cat-o ș� i pe asta o dată, am preferat să-mi pun un tricou pe
mine. Asta până când am obț�inut contractul pentru carte...
apoi scriam câte cinci ore pe noapte ș� i câte douăsprezece
ore pe weekend. Mi-a luat trei luni să scriu prima variantă.
Abia aș� teptam să le-o arăt copiilor mei.
O dată pe lună, mă duceam î�n vizită la unul dintre copii.

Economiseam 2.000 de dolari pe lună, iar acei 2.000 de do-
lari î�mi acopereau cheltuielile cu zborul ș� i cu tot ce aveau
ei nevoie. Găseam cele mai ieftine zboruri ș� i luam auto-
buzul către aeroport, fiindcă nu î�mi permiteam altceva.
Uneori găseam un bilet la 150 de dolari. Cheltuiam restul
banilor pentru copii, pentru lucrurile de care aveau nevoie,
fie că era mâncare, haine sau mobilă.
M-am dus la Wharton să î�l văd pe Elon. L-am î�ntrebat
ce vrea să facem.
Mi-a spus să mergem la New York.
Cum să te simți fantastic 159
Am luat trenul spre New York, ne-am plimbat ș� i am fă-

cut toate lucrurile pe care le fac de obicei turiș� tii. Când am
ajuns la Rockefeller Center, ne-am aș� ezat pe o bancă ș� i i-am
dat să citească manuscrisul. Era despre calorii, metabolism,
nutrienț�i esenț�iali – informaț�ii fascinante.
Elon a î�nceput să citească, ș� i, la un moment dat, a spus:

— Este plictisitor.
— Ce vrei să spui? l-am î�ntrebat.
— De ce consulț�i douăzeci ș� i cinci de clienț�i pe zi? Ce
vor ei să afle? m-a î�ntrebat la rândul lui.
— Vin la mine fiindcă vor să afle ce trebuie să mănânce.
— Atunci despre asta trebuie să scrii î�n carte, a conclu-
zionat el.
Chiar ș� i la vârsta aceea fragedă, dădea dovadă de î�nț�e-

lepciune. Aș� a că l-am ascultat. Din acel moment, de fiecare
dată când un client venea la consultaț�ie, î�i spuneam că scriu
o carte ș� i î�l rugam să î�mi permită să iau notiț�e, adăugând că
nu î�i voi menț�iona numele.
Aveau foarte multe sfaturi pentru carte! Pe lângă pla-
nurile de mese, ei voiau să vorbesc despre imagine ș� i stimă
de sine, fiindcă le spuneam mereu să î�ș�i schimbe tunsoarea,
hainele, să stea drept ș� i să zâmbească atunci când veneau
la consultaț�ie.
Am scris despre toate acestea î�n carte. Următoarea dată
când le-am arătat-o copiilor, reacț�ia lor a fost mai entuzi-
astă. Am primit ajutor din partea tuturor. Kimbal a citit-o
de cinci ori. Tosca a spus că ș� i ea a citit-o de ș� ase ori. Î�mi
amintesc că mama mea a citit-o cu glas tare ca să verifice
cursivitatea textului. Sunt norocoasă să am o familie î�n care
ne susț�inem mereu unii pe alț�ii.
Cei de la editură au hotărât ca titlul cărț� ii să fie Feel
Fantastic (Cum să te simț�i fantastic), fiindcă aș� a s-au simț�it
atunci când au citit-o. Au spus, de asemenea, că mă voiau
pe mine pe copertă. M-au plătit pentru ș� edinț�a foto, ș� i am
apelat la un fotograf pe care î�l cunoș� team, iar Julia m-a aju-
tat cu hainele ș� i machiajul. M-am î�mbrăcat cu un costum
roș� u, larg, cel mai scump costum pe care î�l cumpărasem î�n
viaț�a mea. Î�nsă a meritat toț�i banii, fiindcă l-am purtat de
multe ori la discursuri. Î�n acea perioadă nu existau reț�ele
de socializare, aș� a că nimeni nu ș� i-a dat seama că purtam
acelaș� i costum de fiecare dată.
Î�n cele din urmă, cariera mea părea că î�ș�i revine. Eram
invitată din ce î�n ce mai des să ț�in discursuri, fapt care a
ajutat la vânzarea cărț�ii. Am fost invitată să ț�in un discurs

la sediul Kellogg’s. Am inclus teme precum alimentaț�ia co-
rectă ș� i stima de sine, fiindcă, atunci când mănânci alimente
sănătoase, ai mai multă energie ș� i te simț�i mai bine ș� i mai
î�ncrezător î�n forț�ele proprii. Această invitaț�ie a dus la un
progres remarcabil. Kellogg’s a abordat editura care î�mi pu-
blicase cartea propunându-le ca imaginea coperț�ii acesteia
să apară pe o cutie de cereale Special K, ca parte a campa-
niei lor de promovare a stimei de sine î�n rândul femeilor.
Eram primul nutriț�ionist a cărui carte apărea pe o cu-
tie de cereale, ș� i cu fotografia mea pe copertă! Asta chiar
m-a făcut să mă simt fantastic! Kaye era î�ncântată să meargă
la supermarket ș� i să vadă un raft î�ntreg de cutii de cereale
cu poza mea.
Era aș� a de entuziasmată, î�ncât s-a trezit că-i spune unui
necunoscut care trecea pe lângă ea: — Aceasta este sora
mea geamănă!
Î�n loc să fie impresionat, omul s-a î�ndepărtat rapid.
Când Kaye mi-a povestit scena, am râs amândouă de
ne-am prăpădit.
Î�n acel moment, eram foarte î�ncrezătoare î�n cariera
mea, î�n studiile pe care le făceau copiii ș� i î�n cartea mea.
Locuisem cu chirie prea mult timp, aș� a că, la patruzeci ș� i
ș� ase de ani, m-am simț�it pregătită pentru o nouă provoca-
re: cumpărarea unei locuinț�e. Era ș� i timpul.
Economisisem niș� te bani ș� i ochisem o casă frumoasă
cu două etaje lângă biroul meu din Toronto, care era de
vânzare. Î�n acea perioadă, î�n Canada, trebuia să plăteș� ti un
avans de numai cinci la sută. Casa costa 200.000 de dolari,
iar eu aveam 10.000 de dolari î�n bancă. Pentru prima dată,

aveam strânse niș� te economii.
Am aplicat pentru credit la sucursala din incinta
mall-ului î�n care fusesem la o mulț�ime de prezentări de
modă. Am crezut că mă va ajuta faptul că managerul mă
văzuse participând la aceste prezentări. Ș� tiau că lucrez.
Eram convinsă că î�mi vor aproba cererea. După două săp-
tămâni î�n care nu am primit niciun răspuns de la ei, m-am
dus acolo.
— Apropo, trebuia să mă contactaț�i î�n urmă cu o săp-
tămână cu privire la cererea mea, le-am atras eu atenț�ia.
— Ai fost respinsă, m-a anunț�at managerul vădit jenat.
Ș� i-au justificat decizia prin faptul că venitul meu nu
fusese suficient de mare î�n ultimii cinci ani ș� i că eram sin-
gurul proprietar al afacerii mele, ceea ce mă punea î�ntr-o
poziț�ie de risc pentru o ipotecă.
Am fost surprinsă ș� i dezamăgită. Fusesem un client
excelent, ș� i mă văzuseră făcând modelling î�n mall-ul lor. Ș� i
totuș� i î�mi respingeau cererea. Cu toate astea, trebuia să mă
î�ntorc la cabinet urgent ș� i nu aveam timp să mă las pradă
dezamăgirii. Asta î�nsemna doar că planul meu fusese amâ-
nat, ș� i aveam de gând să economisesc ș� i mai mult pentru a
dovedi că eram un candidat bun.
Î�n timp ce mi se î�ntâmplau toate aceste lucruri, Kimbal
lucra î�n Toronto ș� i folosea telefonul din biroul meu pentru
a vorbi cu Elon î�n fiecare zi. După ce am primit o factură
telefonică de 800 de dolari, i-am sugerat că ar trebui să
meargă la Elon, î�n Palo Alto, California. Aș� a că s-a mutat î�n
Silicon Valley unde a î�ncercat, î�mpreună cu fratele lui, să
lanseze prima companie de tehnologie de la î�nceputul erei

internetului. Prima lor companie s-a numit Zip2 ș� i punea la
dispoziț�ia clienț�ilor hărț�i ș� i trasee online. Aveau colaborări
cu cele mai mari ziare din lume pentru a le face disponibile
ș� i online. Acestea erau idei complet noi, ș� i consideram că
sunt idei revoluț�ionare care aduceau un plus de calitate vie-
ț�ii. Eram dispusă să fac orice pentru a-i susț�ine. Î�i vizitam o
dată la fiecare ș� ase săptămâni î�n perioada î�n care î�ncercau
să î�ș�i implementeze planul de afaceri. Le-am cumpărat
mâncare, haine ș� i mobilă ș� i le-am acoperit cheltuielile cu
imprimarea. Nu puteau obț�ine un card de credit î�n Statele
Unite, aș� a că foloseau cardul meu de credit canadian.
La un moment dat au rămas aproape lefteri ș� i aveau
nevoie de bani gheaț�ă ca să continue proiectul. Din fericire,
î�ncă mai aveam cei 10.000 de dolari î�n bancă. Le-am dat
lor aceș� ti bani, deoarece credeam î�n ceea ce făceau.
Cu o noapte î�nainte de î�ntâlnirea stabilită cu investitorii de

capital, eu ș� i Kimbal ne-am dus la Kinko’s să printăm color
prezentările. Eu eram cea care plătea, fiindcă preț�ul era de
un dolar pe pagină, adică foarte scump.
A doua zi dimineaț�ă, eram cu toț�ii extenuaț�i, fiindcă nici
unul dintre noi nu dormise. Sigur că Elon, care nu doarme
niciodată, se simț�ea bine. El î�ntotdeauna stătea până târziu,
lucrând la codul pentru programul lor. Băieț�ii avuseseră
numeroase î�ntâlniri cu investitori de capital ș� i î�ș�i prezen-
taseră ideea timp de luni de zile. Î�n acea dimineaț�ă, s-au
î�ntâlnit cu doi investitori care le-au făcut prima ofertă.
Erau î�n delir.
Î�n acea seară le-am propus să mergem la cel mai bun

restaurant din oraș� .
Am mers la un restaurant fenomenal, dar cu toț�ii ară-
tam obosiț�i ș� i neî�ngrijiț�i. Î�nsă ne-au tratat minunat. Nu ș� tim
de ce s-au purtat atât de frumos. Nici măcar nu ș� tiam ce
mâncam. Până atunci mâncaserăm doar la Jack in the Box
ș� i î�n genul acesta de localuri: adică oriunde era rapid, ieftin
ș� i deschis la ora două dimineaț�a. Kimbal mi-a spus că î�ncă
simte gustul pitei fajita cu pui de la Jack in the Box.
A venit nota de plată. Am plătit ș� i le-am spus:
Aceasta este ultima dată când î�mi vedeț�i cardul de credit.
Ș� i aș� a a fost.
Pentru a rezuma, am î�nvăț�at că niciodată nu trebuie să te

complaci î�n dezamăgire. Dacă eș� ti dezamăgită, î�ndreaptă-te
î�n altă direcț�ie. Dacă ai fost părăsită de iubit sau dacă nu ai
obț�inut slujba pe care o doreai, uită totul ș� i mergi mai de-
parte. Dacă ț�i se respinge acordarea unui credit, continuă
să î�ț�i î�mbunătăț�eș� ti ș� ansele de a-l obț�ine. Toate aceste lu-

cruri mi s-au î�ntâmplat de multe ori. Nu am avut succes î�n
căsnicie ș� i î�n relaț�ii. Am fost respinsă la numeroase inter-
viuri. Viaț�a mea a deraiat atât de tare, î�ncât a trebuit să mă
mut î�n alt oraș� sau î�n altă ț�ară.
Î�n relaț�ii, când eram părăsită de un bărbat, eram tristă
ș� ase luni, apoi trei luni, apoi trei săptămâni, apoi trei zile.
Î�mi doresc să nu fi pierdut niciodată atât de mult timp cu
dezamăgirile. Faptul că te complaci î�n dezamăgire te face să
devii dezagreabilă ș� i agasantă ș� i î�i va î�ndepărta pe oamenii
din jurul tău. Când clienț�ii mei apăreau la cabinet cu o faț�ă
tristă, le spuneam să meargă drept ș� i să zâmbească. Nu î�i
lăsam să î�mi strice ziua. Ei râdeau ș� i î�mi mulț�umeau pen-
tru sfat. Mă speriam când aveam nevoie disperată de un
venit din modelling ș� i pierdeam un contract pe care eram
sigură că î�l obț�inusem. Acum m-am obiș� nuit cu asta. Ș� i pot
spune chiar că am mai mult timp pentru câinele meu. E me-
reu fericit când sunt acasă. Lucrul minunat care vine la
pachet cu î�naintarea î�n vârstă este să ș� tii că, atunci când
suferi o dezamăgire, î�n mod cert ai mai trecut prin aș� a ceva.
Î�ț�i revii mult mai repede.
Sfatul meu este să rămâi cât mai optimistă posibil.
Timpul vindecă totul. Î�ncearcă să î�ț�i revii î�n urma dezamă-
girilor mult mai repede decât am făcut-o eu. Ș� i ia-ț�i, poate,
ș� i un câine.
NOUĂSPREZECE
MERGI ÎNAINTE
Să o iei de la capăt poate fi cel mai bun lucru

pe care îl poți face
F iecare dintre noi are propriile motive pentru care se

mută dintr-un loc î�n altul. Trebuie să existe un motiv
foarte puternic ca să te muț�i, fiindcă e departe de a fi un
lucru uș� or.
Mama s-a mutat din Moose Jaw î�n Regina ca să-ș� i por-
nească afacerea, iar, î�ntre timp, a urmat ș� i cursuri de dans
î�n oraș� e mari precum New York ș� i Chicago. Tata a părăsit
ferma la care crescuse, pentru că î�ș�i dorea să devină chiro-
practician, ș� i s-a mutat î�n Regina, unde a cunoscut-o pe
mama. Când ne-am mutat î�n Africa de Sud, el a ales Preto-
ria datorită frumoasei jacaranda.
Primele mele mutări au fost î�n interesul educaț�iei sau
carierei mele. Mai târziu, mă mutam când simț�eam că tre-
buie să scap din anumite situaț�ii. Iar ș� i mai târziu, pentru a
fi lângă copiii mei sau pentru a găsi locuri î�n care aș� putea
fi fericită. De asemenea, la un moment dat simt cum mă
Mergi înainte 167
cuprinde neliniș� tea ș� i î�mi place să explorez oraș� e noi, ț�ări

noi, culturi noi ș� i să aflu lucruri noi. Sora mea geamănă
spune că mă cuprinde un dor de ducă. Iar când copiii mei
s-au mutat, au făcut-o pentru a găsi diverse oportunităț�i,
pentru educaț�ie ș� i pentru a-ș� i construi propriile familii.
M-am mutat pentru a fi aproape de ei, apoi departe de ei, ș� i
apoi din nou aproape de ei.
Ca adult, am trăit î�n trei ț�ări ș� i nouă oraș� e diferite. Î�n-
totdeauna este greu să te muț�i. Î�n mod special este foarte
dificil să te muț�i dintr-o ț�ară î�n alta. Când legea canadiană
s-a schimbat ș� i am putut să le transfer cetăț�enia copiilor
mei, atunci când au vrut să se mute î�n America de Nord,
mi-a luat luni î�ntregi să pregătesc documentele: am stat la
tot felul de cozi pentru a cere lămuriri, am aș� teptat să
primesc consiliere, am depus nenumărate documente, ș� i
multe altele. Iar î�n final, când am primit cetăț�enia canadiană,
mi s-a spus că nu aveam nevoie de toate acele documente
fiindcă mă născusem î�n Canada.
Î�n Toronto, m-am mutat de două ori; î�n New York, m-am
mutat de trei ori. Î�mi fac planuri cu mult timp î�n avans, î�m-
pachetând doar acele lucruri care merită costul transpor-
tului. Î�n trecut î�mpachetam teancuri î�ntregi de studii de
cercetare, care ocupau foarte mult loc, erau grele ș� i extrem
de costisitoare î�n ceea ce priveș� te transportul. Din fericire,
acum, că există internet, trebuie să î�mpachetez doar un
laptop. Găsesc toate studiile online. Asta dacă eș� ti foarte
organizat. Î�nsă scapi ș� i de multe gunoaie: fizic ș� i mental!
Deș� i eram fericită ș� i aveam succes î�n Toronto, copiii mei

doreau să locuiesc mai aproape de ei. Nu mă gândisem de-
loc să mă mut. Am crezut că voi rămâne î�n Toronto pentru
totdeauna. Acesta fusese planul meu. Poate că era timpul
să-mi fac unul nou.
Mutarea î�n Statele Unite a fost mult mai grea decât mu-
tările anterioare. Tatăl meu se născuse î�n Minneapolis, aș� a
că am mers la consulatul general al Statelor Unite din Toronto
ca să verific ce posibilităț�i aveam. Am aș� teptat ore î�ntregi
alături de alț�i două sute de potenț�iali emigranț�i. Apoi mi-au
dat să completez multe documente ș� i trebuia să găsesc jus-
tificări pentru cererea mea. A durat ș� ase luni î�n care am
mers î�n mod regulat la consulatul general, unde aș� teptam
câte o jumătate de zi doar ca să aflu că nu puteam obț�ine
cetăț�enia americană fiindcă tatăl meu se mutase î�n Canada
cu mai mult de ș� ase ani î�nainte să mă nasc eu. Aș� adar acea
uș� ă era î�nchisă. Apoi, a trebuit să aplic pentru o viză H1B.
Ș� i asta a durat luni î�ntregi.
La patruzeci ș� i opt de ani, a trebuit să studiez singură,
ca să iau examenele care se cereau î�n Statele Unite pentru
a obț�ine dreptul să-mi practic meseria de nutriț�ionist. Asta
a î�nsemnat să î�nvăț� ș� i mai multă biochimie, î�nsă folosind
sistemul de măsurare imperial: uncii ș� i livre, picioare ș� i inci,
î�n locul sistemului metric, care este folosit î�n tot restul lu-
mii. Nu î�ț�i poț�i imagina cât de greu este să î�nveț�i ambele
sisteme, î�nsă mă ajută acum când ț�in discursuri pentru di-
verse categorii de oameni.
Sufeream teribil din cauza sciaticii î�n acea perioadă,
deci nu puteam socializa. Î�nsă puteam lucra, cu dureri mari,
ș� i puteam să stau î�ntinsă ș� i să î�nvăț� . Acesta este un bonus,
Mergi înainte 169
dacă poț�i să vezi lucrurile astfel. Surprinzător, am luat exa-

menele, mi-am vândut cabinetul din Toronto ș� i m-am mutat
cu fiii mei î�n Mountain View.
Când am ajuns acolo, nu am găsit nici munte, nici pri-
veliș� te*. Ș� i nici copiii, fiindcă munceau î�ntruna. Kimbal nici
măcar nu î�ș�i mai aminteș� te că am stat cu el ș� i cu Elon timp
de trei săptămâni, ș� i mi se pare normal, fiindcă ei munceau
zi ș� i noapte.
Aș� a că mi-am zis: „Am nevoie de o viaț�ă a mea. Trebuie
să mă mut î�ntr-un oraș� mai mare. Trebuie să mă mut la San
Francisco”.
Trebuia să î�mi deschid un alt cabinet ș� i bugetul meu era

foarte mic, iar banii pe care î�i obț�inusem după vânzarea ul-
timului cabinet nu aveau cum să î�mi ajungă prea mult timp.
Am î�mprumutat maș� ina lui Kimbal ș� i am plecat la San
Francisco ca să-mi caut un apartament. Cum nu aveam un
rating de credit î�n Statele Unite, mi-am pus un costum ca
să par respectabilă, mi-am luat un cec garantat de bancă
ș� i m-am aș� ezat la cozi interminabile ca să pot î�nchiria un
apartament. Nu am avut succes. Î�n cele din urmă, am găsit
un agent imobiliar care se oferea să î�mi î�nchirieze un du-
plex, mobilat, î�n Nob Hill, pentru care puteam să plătesc cu
cardul de credit canadian. Acesta era un lucru bun, fiindcă
adusesem foarte puț�ine lucruri cu mine, doar studii de nu-
triț�ie ș� i cărț�i. Prietenii care au venit î�n vizită spuneau că
apartamentul părea desuet ș� i că nu era stilul meu, dar mie
nu î�mi păsa fiindcă era un chilipir. Cel mai frumos lucru la
* Mountain înseamnă munte, iar view înseamnă priveliște (n. trad.)

acest duplex era faptul că la parter avea o bibliotecă pe care

o puteam folosi ca birou.
Din nou, aș� a cum făceam de fiecare dată, am î�nceput prin
a le scrie medicilor, î�ncercând să î�i conving să î�mi trimită
pacienț�i. Ț� ineam discursuri peste tot î�n San Francisco, mul-
te neplătite fiindcă eram nouă ș� i trebuia să mă fac cunos-
cută. Discursurile neplătite erau, de regulă, prost organizate
ș� i cu participanț�i puț�ini, î�nsă nu î�mi păsa fiindcă uneori
obț�ineam câte un client. Am aflat că, cu cât onorariul tău
este mai mare, cu atât eș� ti tratat mai bine.
De fiecare dată când ț�ineam un discurs, printam textul
ș� i î�l foloseam ca instrument de marketing. Î�l trimiteam prin
poș� tă tuturor asociaț�iilor de nutriț�ie ș� i tuturor corporaț�iilor
pentru a le informa că sunt disponibilă, dar foarte puț�ine
dintre ele s-au arătat impresionate.
Dura prea mult să î�mi pun cabinetul pe picioare. Î�nce-
peam să rămân fără bani. După trei luni, eram disperată
pentru că nu reuș� eam să î�mi plătesc chiria.
Mi-am sunat băieț�ii. Kimbal a spus că a fost prima dată
când m-a auzit plângând.
— Putem să î�ț�i plătim noi chiria, m-au liniș� tit ei.
Nu mă simț�eam bine să ș� tiu că fac ei acest lucru. Dar au
insistat, spunând că oricum nu au timp să î�ș�i cheltuiască
salariile, fiindcă erau mereu la serviciu.
Am î�nceput să caut un loc mai ieftin pe care să mi-l pot
permite. Singurul apartament pe care l-am găsit era la
periferia cartierului Tenderloin, care era un cartier rău-fa-
mat. Holuri murdare, î�ntunecate, urât mirositoare, dar un
preț� accesibil. Copiii mei au venit î�mpreună cu nepoț�ii ca
Mergi înainte 171
să mă ajute să mă mut. Un prieten care avea un camion

mi-a adus un pat pe care î�l cumpărasem de la un coleg. Am
mutat cele câteva lucruri pe care le aveam î�n apartamentul
tip studio. Din fericire, nu aveam prea multe.
O colegă mi-a transferat contractele ei cu trei centre de
fitness, fiindcă ea locuia la nouăzeci de minute depărtare ș� i
nu considera că merită efortul să parcurgă distanț�a asta
pentru câț� iva clienț� i. Astfel am reuș� it să câș� tig suficient
pentru a mai rezista o perioadă î�n San Francisco.
Cu un an î�nainte să î�mplinesc cincizeci de ani, copiii
mi-au dăruit o casă ș� i o maș� ină de lemn, î�n miniatură, ș� i
mi-au spus că î�ntr-o zi mi le vor cumpăra pe amândouă.
Mi s-a părut drăguț� gestul. După ce băieț�ii au vândut Zip2,
m-au anunț�at că era timpul să caut o casă ș� i o maș� ină care
mi-ar plăcea.
Am î�nceput să caut î�mpreună cu Tosca î�n San Francisco,
dar ea voia să mă mut î�n LA cu ea. Ne-am apucat aș� adar să
căutăm ș� i î�n LA. Î�n acea perioadă, aveam programat un dis-
curs despre antreprenoriat î�n nutriț�ie la New York. Când
am ajuns acolo, am fost impresionată. La New York, oa-
menii merg repede, vorbesc repede, gândesc repede ș� i fac
ce spun. Mi-am zis î�n sinea mea că acesta e genul meu de
oameni.
— Mă mut la New York, le-am spus copiilor.
— Cum poț�i să faci una ca asta?
— Am nevoie de ceva adrenalină.
Î�n New York, l-am contactat pe partenerul de afaceri al
unei cliente ș� i am mers î�mpreună să căutăm un aparta-
ment de î�nchiriat fiindcă nu cunoș� team deloc oraș� ul.
Mi s-a spus că trebuie să locuiesc î�n Upper East Side.

— Nu pot să locuiesc î�n centru? am î�ntrebat.
— Nu, nimeni nu locuieș� te mai jos de Forty-Second Street.
Din nou, nimeni nu voia să î�mi î�nchirieze nimic. fiindcă
nu aveam un istoric de credit. M-am oferit să plătesc cu bani
gheaț�ă, î�n avans, pentru un an.
Mi s-a spus că numai traficanț�ii de droguri ș� i prostitu-
atele fac asta.
Cineva mi-a recomandat să î�nchiriez un apartament
mobilat unde mi se accepta cardul de credit canadian dacă
plăteam lunar. Î�n cele din urmă, am găsit un apartament
î�ntr-un imobil construit î�nainte de război, la etajul zece,
pe Twenty-Second Street, î�ntre Park ș� i Broadway, pe care
puteam să î�l cumpăr. Avea ferestre mari care dezvăluiau o
priveliș� te neobiș� nuită: treizeci de turnuri de apă. Mi s-a
spus că era ceva nemaipomenit.
Credeam că voi rămâne la New York pentru tot restul
vieț�ii, fiindcă acolo chiar te simț�i î�n centrul lumii. Dar am
avut o problemă cu integrarea, la fel ca toț�i ceilalț�i, ș� i am
fost deziluzionată ș� i foarte tristă.
Când s-au născut gemenii fiicei mele, m-am dus î�n LA
să o ajut. Nu m-a mai lăsat să mă î�ntorc la New York, aș� a că
mi-am vândut apartamentul, am donat plantele ș� i tot ce
aveam prin bucătărie, am depozitat niș� te lucruri ș� i am tri-
mis o parte din mobilă familiei. Am stat cu Tosca opt luni,
apoi mi-am cumpărat un apartament. Aceasta a fost o mu-
tare reuș� ită, fiindcă sunt fericită să fiu aproape de doi din-
tre copiii mei ș� i de ș� apte nepoț�i, deș� i călătoresc î�ncă destul
de mult.
Mergi înainte 173
Î�ntotdeauna este greu să te muț�i, chiar dacă î�nveț�i ceva

nou de fiecare dată. Cu fiecare mutare, făceam planuri î�n
avans, donam orice nu merita să iau cu mine, vindeam lu-
crurile mai voluminoase ș� i le depozitam pe cele care mi se
părea că merită păstrate. Acesta este un proces complex ș� i
obositor. Apoi, primii câț�iva ani după mutare sunt î�ntot-
deauna dificili. Te simț�i singur ș� i pierdut mai mereu, atât
fizic cât ș� i mental. Aveam propria mea afacere ș� i trebuia să
î�i informez pe toț�i clienț�ii că î�mi schimbam adresa, chiar ș� i
atunci când mă mutam î�n acelaș� i oraș� , î�nsă pentru mine, a
meritat. Nu aș� recomanda asta nimănui, poate doar dacă e
î�ncredinț�at că va avea parte cu adevărat de o î�mbunătăț�ire
notabilă. Dacă tu crezi că ț�i se va î�mbunătăț�i situaț�ia, meri-
tă să î�ncerci.
Trebuie să ai un motiv să te muț�i. Poate că vrei să explo-
rezi oportunităț�i noi, să scapi din situaț�ii dificile sau doar
să î�ț�i î�ncerci norocul. Ar putea fi cel mai bun lucru pe care
l-ai putea face.
DOUĂZECI
IEȘI DIN TIPAR
Forțează-ți limitele
Î� n viaț�ă va trebui de multe ori să faci lucruri cu care nu

te simț� i confortabil. De exemplu, să vorbeș� ti î�n public.
Acesta este un domeniu care î�i î�ngrozeș� te pe mulț�i ș� i e ceva
obiș� nuit. S-ar putea să trebuiască să te ridici î�n picioare ș� i
să faci introducerile necesare unei î�ntâlniri, să te promovezi
î�n faț�a unui client sau să convingi un grup de investitori că
ceea ce î�ncerci să faci merită atenț�ia lor.
Am fost mereu sigură pe mine când am ț�inut prelegeri;
asta nu este o problemă. Î�n lumea nutriț�iei, mă simt foarte
confortabil cu cunoș� tinț�ele mele fiindcă studiez mereu, dau
ș� aptezeci ș� i cinci de examene de câte o oră o dată la fiecare
cinci ani, ca să-mi reî�nnoiesc acreditarea ș� i citesc zilnic cele
mai noi studii.
Î�n lumea modellingului, ca model comercial – ceea ce
î�nseamnă că pozez pentru cataloage, linii aeriene, hoteluri,
dinț�i, păr, machiaj – mă simt foarte confortabil.
Acum să vorbim ș� i despre inconveniente.
Ieși din tipar 175
Când abia te-ai mutat î�ntr-un oraș� nou ș� i nu cunoș� ti pe

nimeni, te simț�i stingher când intri î�ntr-o î�ncăpere plină de
necunoscuț�i. Deja am discutat despre acest aspect.
Apoi sunt situaț�iile inconfortabile pe care le-am trăit
de-a lungul carierei mele de model trecut de ș� aizeci de ani:
să pozez nud de două ori! Când am fost rugată să pozez
nud pentru Time, am spus: „Nu. Eu nu pozez nud”.
Au continuat să mă preseze să particip la acea ș� edinț�ă
foto. I-am sunat pe Kimbal ș� i pe Tosca să mă sfătuiesc cu ei.
— Nici gând să pozezi nud! a spus Tosca.
— Mamă, dar e vorba despre Time! O să fie bine, mi-a
zis Kimbal.
A avut dreptate. S-a dovedit că totul a fost bine.
Când eș� ti rugată să faci ceva care te scoate din zona ta
de confort, este î�n regulă să spui nu. Am refuzat să pozez
nud timp de cincizeci de ani. Î�nsă m-am gândit că revista
Time este exact ce trebuie, ca să î�ndrăznesc asta măcar o
dată î�n viaț�ă. Fotograful era foarte cunoscut ș� i pozele lui
erau frumoase, aș� a că a meritat.
Nu eram sigură dacă mă voi simț�i confortabil î�n timpul pre-

gătirilor pentru ș� edinț�a foto, î�nsă au fost doar două femei
care m-au ajutat cu manichiura, coafura ș� i machiajul. Nimic
de obiectat.
M-au aș� ezat pe podea cu o oglindă î�n faț�ă, aș� a că pu-
team vedea exact cum va arăta fotografia.
Apoi a venit fotograful, un bărbat, a făcut pozele ș� i a
plecat. Ș� i asta a fost î�n regulă.
Fotografiile erau frumoase ș� i de bun gust. Î� n cele din

urmă, au publicat fotografia î�n interiorul revistei, la î�nce-
putul rubricii de sănătate, ș� i nu pe copertă. Agentei mele
nu i-a convenit acest lucru, ș� i nici fotografului, fiindcă nu
aș� a fusese vorba.
Eu nu am fost chiar atât de supărată că poza nud nu a
fost expusă î�n toate chioș� curile de ziare. Deci ș� i asta a fost
î�n regulă din punctul meu de vedere!
Cei de la revista New York l-au sunat pe agentul meu din

New Jersey ș� i i-au spus că ș� i ei ar vrea să pozez nud pentru
ei. Au spus că doreau o poză similară celei cu Demi Moore.
Aceea î�n care poza î�nsărcinată.
Eram cu Tosca ș� i i-am spus:
— Nu o să-ț�i vină să crezi: vor să reproduc poza lui
Demi Moore!
— Fă-o! a exclamat ea.
— De ce aș� face-o?
E o poză de referinț�ă!
Nu voiam să o fac, dar ea m-a convins să mă răzgândesc.
Voiau să arăt natural, aș� a că au folosit o lumină puter-
nică, fiindcă ideea era să par de ș� aptezeci de ani. Aveam
doar ș� aizeci ș� i doi de ani î�n acel moment, dar ei doreau
să arăt mult mai î�n vârstă decât eram, ș� i nu m-a deranjat.
Făcusem asta de multe ori.
Am purtat lenjerie intimă de culoarea pielii, dar totuș� i
m-am simț�it destul de dezbrăcată.
Ieși din tipar 177
Au adus o femeie î�nsărcinată la ș� edinț�a foto, care tre-

buia să nască chiar î�n acea săptămână. Femeia uitase că
avea un tatuaj sub burtă, aș� a că au trebuit să editeze acea
porț�iune. Ne-au fotografiat pe amândouă, iar apoi au supra-
pus ș� i au prelucrat pozele ca eu să par î�nsărcinată.
Poza a apărut î�n toată lumea, la emisiuni TV ș� i î�n ziare,
cu titlul: „Este oare prea bătrână pentru asta? Proaspeț�i
părinț�i după vârsta de 50 de ani: ultima frontieră a creș� te-
rii copiilor”.
Destul de amuzant a fost că, la mai multe luni după
asta, la o ș� edinț�ă foto, oamenii au fost impresionaț�i că am
slăbit atât de mult după sarcină. Le-am spus că nu am fost
î�nsărcinată ș� i că aveam ș� aizeci ș� i doi de ani!
După aceea, toată lumea m-a î�ntrebat dacă m-am sim-
ț�it confortabil să pozez nud.
Nu! A fost foarte inconfortabil, ș� i m-am simț�it destul
de ciudat. Dacă nu am lăsat să se vadă asta, este pentru că
sunt o profesionistă. Ș� i am făcut-o fiindcă am avut î�ncrede-
re î�n ambele reviste. Acum, că am avut această experienț�ă,
nu simt nevoia să î�ncerc din nou.
Au fost multe momente î�n care această ieș� ire din zona de
confort s-a transformat î�ntr-o oportunitate pentru mine.
Când a trebuit să dansez precum Martha Graham la o ș� e-
dinț�ă foto, m-am simț�it depăș� ită. M-am uitat la o î�nregistra-
re video, fiindcă nu sunt o dansatoare foarte bună. Pur ș� i
simplu am copiat ce am văzut pe î�nregistrări. La unele din-
tre ș� edinț�ele foto a participat ș� i solistul unei trupe de balet.
El a stabilit că, la un moment dat, trebuia să î�i cad î�n braț�e.
Am făcut-o, ș� i m-am simț�it minunat. Era un tip extrem de

puternic! Fotografiile au fost fantastice. Arătam ca o dansa-
toare profesionistă. Problema este că, de atunci, toată lumea
vrea să dansez la ș� edinț�ele foto!
Când am pozat pentru revista CoverGirl, au vrut să
dansez pe un acoperiș� , pe tocuri. Le-am spus că nu ș� tiu să
dansez, î�nsă nu m-au crezut din cauza poveș� tii cu Martha
Graham. A trebuit să î�i conving să aducă un coregraf. Au
făcut ș� i asta. Ea dansa î�n spatele camerei de fotografiat, iar
eu pur ș� i simplu o imitam. De atunci, dansez la multe ș� e-
dinț�e foto. Cine ar fi bănuit?
Când am făcut un editorial pentru Hypebeast, m-am
î�mbrăcat î�n haine stil hip-hop. Editorialul era adresat unui
alt grup demografic, ș� i anume milenialilor, ș� i am demon-
strat că ș� i bunicile pot să poarte haine de firmă ș� i să fie la
modă. A trebuit să î�mi amintesc cum dansau vedetele din
serialul de televiziune Empire. Ar fi trebuit să fiu mai atentă;
totuș� i, oamenilor le-au plăcut pozele. S-a dovedit o experien-
ț�ă distractivă ș� i mi-a deschis o cu totul altă perspectivă î�n
lumea modei. Datorită acelei ș� edinț�e foto am avut ș� ansa să
demonstrăm că moda nu are o limită de vârstă.
Morala este că î�ntotdeauna e bine să dai o ș� ansă unei
experienț�e noi ș� i să nu te laș� i influenț�ată de vârstă, chiar
dacă pe moment te simț� i inconfortabil î�ntr-o anumită
situaț� ie.
DOUĂZECI ȘI UNU
INSTA-FAIMOASĂ
Nu ești niciodată prea bătrână

pentru a învăța o nouă tehnologie
S unt recunoscătoare tehnologiei. Familiarizarea cu ea a

presupus un proces frustrant ș� i iritant, î�nsă beneficiile
au fost minunate. Tehnologia a fost ceva minunat pentru
î�ntreaga mea familie. Nu ne-am ferit niciodată de schimbă-
rile care ne-ar fi putut î�mbunătăț�i munca, viaț�a ș� i planeta,
ș� i acestea au inclus ș� i tehnologia.
Tehnologia s-a schimbat enorm de când eram copil.
Când aveam opt ani, î�l ajutam pe tata la cabinetul lui, dac-
tilografiind pe o maș� ină de scris grea ș� i zgomotoasă, care
avea o bandă ce trebuia schimbată manual. Maș� inile de scris
s-au î�mbunătăț�it constant până când, la aproape patruzeci
de ani, am reuș� it să-mi achiziț�ionez un procesor de text. Era
uimitor. Puteai să faci corecturi, dar nu puteai salva. Impri-
mai paginile, iar apoi le dactilografiai din nou. Era varianta
manuală a lui cut and paste – decupai, acopereai podeaua
cu diverse bucăț�i de hârtie, iar apoi le lipeai î�ntr-o anumită
ordine. Apoi le dactilografiai din nou. Mi-am dactilogra-

fiat prima teză de paisprezece ori ș� i a durat patru ani să
î�mi termin prima lucrare de disertaț�ie. A doua mi-a luat
doar cincisprezece luni. Asta fiindcă a doua oară aveam un
computer.
Internetul a apărut cam î�n perioada î�n care m-am mutat
la San Francisco.
Î�n acea perioadă fiii mei erau niș� te î�mpătimiț�i ai tehno-
logiei. Când pregăteau lansarea Zip2, mă rugau adesea să fiu
eu persoana pe care făceau testările pentru upgrade-uri.
Dacă eu nu mă descurcam, făceau modificări î�n aș� a fel î�ncât
toată lumea să reuș� ească să se descurce. O dată, pe când se
aflau î�ncă î�n perioada de teste pentru afacerea lor online,
am printat indicaț�iile door-to-door* pe care le oferea apli-
caț�ia pentru un loc î�n care voiam să ajung. După ce le-am
folosit cu succes ș� i am ajuns unde trebuia, nu m-am mai
putut î�ntoarce, fiindcă instrucț�iunile î�n sens invers erau
eronate din cauza străzilor cu sens unic. Era nevoie de in-
strucț�iuni pentru î�ntoarcere; le-am semnalat ș� i acest aspect
ș� i au făcut modificările necesare.
Pentru a-mi promova cabinetul de nutriț�ie, am făcut o
î�nț�elegere cu ei: se vor ocupa de site-ul web î�n schimbul
unor prelegeri pentru angajaț�ii lor. Site-ul avea patru pagini.
Cred că am fost primul nutriț�ionist care a avut un site
web. Era extrem de util pentru marketing, o schimbare bi-
nevenită î�n locul materialelor printate. Î�n cazul pliantelor
problema era că trebuiau mereu refăcute pe măsură ce
apăreau noi informaț�ii. Acum, oamenii accesau site-ul web
* Din ușă în ușă, respectiv, aici, din punctul A în punctul B. (n. red.)
Insta-faimoasă 181
ș� i beneficiau de toate informaț�iile la zi. Mi-am promovat

afacerea î�ncă de la î�nceputul anilor 2000 folosind acel site
web. Datorită lui, am fost contactată pentru prelegeri, pen-
tru apariț�ii î�n mass-media ș� i pentru a lucra ca purtător de
cuvânt. Î�n jurul anului 2010, am creat un site web cu por-
tofoliile mele de modelling, prezentând cincizeci de ani de
activitate.
Reț�elele de socializare m-au ajutat foarte mult î�n ambe-
le mele cariere. Am utilizat Twitter pentru a face cunoscu-
te ultimele cercetări din domeniul nutriț�iei ș� i alte ș� tiri de
interes; acest forum mi-a adus invitaț�ii la interviuri ș� i la
discursuri despre sănătate, lucruri pe care ador să le fac.
Este, de asemenea, foarte util pentru a obț�ine feedback.
Când postez articole despre cercetări pe Twitter, cei care
mă citesc î�mi spun imediat ce le place ș� i ce nu, de ce au
nevoie ș� i de ce nu au nevoie. Mă ajută totodată să merg î�n
direcț�ia de care sunt interesaț�i oamenii. Cred că este grozav.
Î�n ceea ce priveș� te Instagram-ul, după ce am postat edi-
toriale cu o femeie cu părul alb care iese din tipare, mi-am
asumat un risc ș� i, î�mpreună cu Julia, am plecat la Paris pe
cheltuiala mea. Intenț�ia era să investesc î�n mine, lucru pe
care ar trebui să î�l facem cu toț�ii din când î�n când. Am creat
stiluri vestimentare noi la ș� aizeci ș� i ș� apte de ani ș� i le-am
prezentat la săptămâna modei din Paris. Deș� i nu am fost
invitată la spectacole de modă de top, am transformat fie-
care moment î�ntr-un moment Instagram, pozând î�n stiluri
vestimentare î�ndrăzneț�e pe străzile Parisului. M-am î�mbră-
cat cu creaț�iile unor tineri designeri ș� i am lucrat î�mpreună
cu un fotograf din Franț�a, pe care l-am cunoscut prin inter-
mediul Instagram-ului.
Investiț�ia a dat roade. Mi-a adus invitaț�ii la spectacole

de modă de top, contractul pentru CoverGirl ș� i multe altele.
Chiar ș� i acum, mulț�i ani mai târziu, mi se propun prezen-
tări de modă datorită acelor pictoriale. Î�nsă, chiar dacă s-ar
fi dovedit un eș� ec, tot m-am simț�it excelent la acele ș� edinț�e
foto unde m-am distrat copios cu noii ș� i vechii mei prieteni.
Datorită reț�elelor de socializare, am semnat un contract cu
IMG Models, am devenit cel mai î�n vârstă fotomodel pen-
tru CoverGirl, ș� i nu mai trebuie să merg la casting-uri pen-
tru contracte de modelling.
Reț�elele de socializare m-au introdus î�n lumea modei
de elită. Un designer mi-a văzut fotografiile de pe Facebook
ș� i mi-a trimis o invitaț�ie de participare la o premieră cine-
matografică î�n LA. Am luat cu mine o prietenă; nu ș� tiam pe
nimeni acolo. După ce am postat o fotografie de la premie-
ră, designerul m-a rugat să particip la prezentarea lui de
modă. La ș� aizeci ș� i ș� apte de ani, am defilat pentru prima
dată pe scena unei prezentări de modă de renume. Am pur-
tat o rochie frumoasă, alb argintie, î�n care arătam ca o mi-
reasă, deș� i aveam părul alb. Prietenii mei care se aflau î�n
public au spus că spectatorii au aclamat ș� i au aplaudat din
momentul î�n care am apărut pe scenă. Erau atât de sur-
prinș� i ș� i de fericiț�i să vadă o persoană de vârsta mea acolo!
Î�n î�ncheierea spectacolului, designerul m-a rugat pe mine
ș� i pe un alt model să urcăm alături de el pe scenă. A fost un
moment foarte special.
Odată ce am conș� tientizat puterea Facebook-ului ș� i a
Instagram-ului, am anunț�at pe reț�elele de socializare că voi
merge la New York. Am fost contactată de mai mulț�i foto-
grafi care m-au rugat să fac o ș� edinț�ă foto de probă cu ei.
Insta-faimoasă 183
Am acceptat toate invitaț�iile. Nu ș� tii niciodată care fotogra-

fii vor ieș� i bine, ș� i merită să î�ncerci toate variantele. Au fost
ș� i fotografii î�ngrozitoare, dar ș� i fotografii extrem de reuș� ite
ș� i potrivite pentru reț�elele de socializare. Mi s-au făcut in-
clusiv multe oferte de prezentare de modă.
Mulț�i afirmă că tehnologia î�i desparte pe oameni sau î�i
face să se simtă singuri. Î�nsă eu am descoperit contrariul.
Tehnologia mă ajută să î�mi fac prieteni noi, mă conectează
cu prieteni vechi ș� i cu potenț�iali clienț�i. Primesc invitaț�ii
pe ultima sută de metri de la prieteni care află că sunt î�n
oraș� ul lor ș� i pot lua legătura cu ei imediat. Este cu adevărat
incredibil că putem comunica cu familia ș� i cu prietenii din
orice colț� al lumii ne-am afla, ș� i chiar putem să î�i vedem.
E magnific! Pot să iau legătura cu sora mea geamănă prin
FaceTime î�n fiecare seară. Nepoț�ii mei din California se dis-
trează jucând jocuri online cu verii lor din New York sau
Colorado, ceea ce este o modalitate excelentă de a păstra
legătura. Când mă gândesc la toate neî�nț�elegerile care apă-
reau când trimiteam telegrame, când dădeam telefoane sau
când scriam scrisori care ajungeau după ș� ase săptămâni
la destinaț�ie, î�mi dau seama că tehnologia modernă este
grozavă!
Este adevărat că tehnologia poate fi dificilă. Ș� i, ca î�n ca-
zul oricărui lucru nou, procesul de adaptare poate fi chiar
dureros. Fiecare lucru nou ce apare te aruncă î�ntr-o mare
confuzie. Faci greș� eli. Când Instagram actualiza un lucru
sau altul, viaț�a mi se dădea peste cap. Î�mi dădeam seama
subit că aveam trei clipuri video pe care credeam că nu le
postasem, dar se pare că nu era aș� a, ș� i trebuia să le ș� terg pe
toate î�n toiul nopț�ii. Te poate scoate din minț�i situaț�ia asta.
Trebuie să î�nveț�i să rezolvi problemele căutând soluț�ii pe

internet. Dar asta nu î�nseamnă că sunt prea bătrână pen-
tru astfel de lucruri. Poate că voi urma exemplul mamei
mele, care a î�nceput un curs de artă pe computer, fiindcă
mâinile î�i tremurau prea tare pentru a mai ț�ine pensula.
Nu are legătură cu vârsta. Era nostim când rezidenț�ii de la
NYU, Universitatea Columbia ș� i alte universităț�i care făceau
cursurile de nutriț�ie opț�ionale cu mine constatau că eram
mai bine pusă la punct cu tehnologia modernă decât ei.
Tehnologia î�ț�i deschide foarte multe oportunităț�i: pentru
afaceri, pentru sănătate sau pur ș� i simplu pentru distrac-
ț�ie. Nu eș� ti niciodată prea bătrân pentru a te familiariza cu
tehnologii noi.
DOUĂZECI ȘI DOI
TOATE DOAMNELE SINGURE
Poți să fii fericită în dragoste,

dar poți să fii fericită și singură
D au foarte multe sfaturi, î�nsă nu dau sfaturi î�n dragoste.

Am avut foarte mult succes î�n viaț�ă, cu excepț�ia dra-
gostei. Am avut destul de multe relaț�ii, ș� i mi-au plăcut mult
unii dintre bărbaț�ii cu care am fost, î�nsă nu am î�ntâlnit pe
nimeni cu care să vreau să î�mi petrec tot restul vieț�ii. Sin-
gurul meu sfat î�n dragoste este: nu cere sfaturi de la mine!
Totuș� i, ceea ce cred este că poț�i să fii fericită î�n dragoste,
dar poț�i să fii fericită ș� i singură. Dacă nu reuș� eș� ti să găseș� ti
persoana potrivită pentru tine, atunci caută dragostea ală-
turi de familia ta, alături de prietenii tăi ș� i î�n muncă.
Dacă pentru tine căsnicia reprezintă cheia fericirii, sfă-
tuieș� te-te cu prietenele tale care sunt căsătorite. Când eram
tânără, nimeni nu mi-a spus că poț�i să fii fericită ș� i singură,
mai ales că î�n anii 60 toată lumea se căsătorea la douăzeci
de ani. Nimeni nu era singur. Aș� fi curioasă să aflu câte din-
tre acele cupluri sunt căsătorite ș� i fericite ș� i î�n ziua de azi.
Este minunat să ai un partener de viaț�ă bun, aș� a cum s-a

î�ntâmplat î�n cazul părinț�ilor mei, al fraț�ilor mei ș� i al surorii
mele gemene. Ei au găsit fericirea. Eu m-am despărț�it ulti-
ma dată când aveam treizeci ș� i unu de ani ș� i nu m-am mai
căsătorit niciodată; asta se î�ntâmpla acum patruzeci de ani.
Prietenii mi-au spus că voi găsi iubirea când mă voi aș� tepta
cel mai puț�in. Am aș� teptat-o toată viaț�a, dar nu am găsit-o.
Am î�ncercat, dar nu am î�ntâlnit un bărbat care să î�mi facă
viaț�a mai bună decât mi-aș� fi putut-o face eu singură.
Am î�nceput să ies la î�ntâlniri când aveam treisprezece ani

din cauza surorii mele, Kaye. Ea ș� i-a cunoscut iubitul la
ș� coala de dans, ș� i, î�ntrucât nu avea voie să iasă singură cu
el, a trebuit să punem la cale o î�ntâlnire dublă. El a asigu-
rat-o că î�i era uș� or să găsească un partener pentru mine.
Î�nsă mie rareori mi se părea un băiat suficient de intere-
sant ca să î�ncep o relaț�ie cu el. Când totuș� i acceptam pe
câte unul, lucrurile se desfăș� urau mai mereu după acelaș� i
scenariu ciudat: la î�nceput, era î�ndrăgostit nebuneș� te de
mine, apoi se distanț�a, apoi părea din nou î�ndrăgostit lulea
de mine, apoi se distanț�a din nou, ș� i tot aș� a. Nu am î�nț�eles
niciodată lucrul acesta. Le-am numit relaț�ii du-te-vino. Nu
era plăcut.
Odată ce am î�nceput să fac modelling, la cincisprezece ani,

băieț�ii mă considerau prea populară ș� i evitau să mă invite
î�n oraș� sâmbătă seara. Sora mea geamănă ș� i iubitul ei mă
luau cu ei la cinematograful î�n aer liber. Nu aveau nicio
problemă cu asta. Serile de sâmbătă erau importante pen-
tru mine, ș� i mă î�ntristam când nu ieș� eam. După ce m-am
Toate doamnele singure 187
căsătorit, m-am complăcut î�ntr-o relaț�ie cu un bărbat abu-

ziv care mă î�nș� ela. Am î�ncercat mereu să-i fac pe plac, ș� i
m-am simț�it î�ngrozitor. Când am scăpat din acea căsnicie,
viaț�a mea s-a î�mbunătăț�it simț�itor, chiar dacă a trebuit să
mă lupt cu alt gen de probleme. După divorț� , eram foarte
stângace când venea vorba de î�ntâlniri. Dacă un bărbat mă
invita î�n oraș� , acceptam. Dacă era agasant sau neintere-
sant, nu mai ieș� eam a doua oară cu el. Când î�mi plăcea un
bărbat, acesta ori mă părăsea, ori mă î�nș� ela, dar de obicei
mă î�nș� ela. Apoi, dacă mă interesam de trecutul lui, aflam că
î�ș�i î�nș� elase ș� i soț�ia ș� i iubitele. Era exclus să se schimbe
pentru mine. Chiar ș� i bărbatul cu care am fost logodită pe
la treizeci ș� i ceva de ani m-a î�nș� elat.
Aveam ș� i trei copii, aș� a că trebuia să mă asigur că orice
bărbat cu care aș� fi avut o relaț�ie i-ar fi î�ndrăgit. Majorita-
tea bărbaț�ilor nu erau interesaț�i de copiii mei ș� i preferau
să nu î�i aibă prin preajmă. Apoi erau acei bărbaț�i care î�mi
cereau să fac compromisuri pentru ca relaț�ia să funcț�ione-
ze – ș� i făceam ș� i asta! Unul dintre ei avea o fabrică de con-
fecț�ii, ș� i voia ca eu să port doar hainele din bumbac tricotat
pe care le producea el. Apoi a fost un altul care spunea că
sunt prea sofisticată, aș� a că am î�nceput să pot tricouri ș� i
blugi ca să-i fac pe plac.
Toț�i bărbaț�ii voiau ca eu să mă schimb pentru ei, î�nsă
eu nu le-am cerut niciodată să se schimbe pentru mine. Î�n
cele din urmă, mi-am dat seama că, dacă doream să am o
relaț�ie î�n care să mă simt bine, nu trebuia să mai fac com-
promisuri. Ș� i nu am mai făcut. Nici aș� a nu am reuș� it să am
relaț�ii fericite. Dar, de-a lungul anilor, m-am lăsat păcălită
din ce î�n ce mai rar. Dacă există vreo consolare, aceea este
că am î�nvăț�at multe lucruri. Am fost un magnet pentru ne-

mernici î�n adolescenț�ă, ș� i cumva am continuat să fiu un
magnet pentru nemernici cam până pe la treizeci de ani.
După patruzeci de ani, am avut relaț�ii cu câț�iva bărbaț�i mi-
nunaț�i, î�nsă nu am simț�it că vreau să-mi petrec restul vieț�ii
cu niciunul dintre ei.
După ce am î�mplinit cincizeci de ani, perioadă î�n care
mă aflam la New York, m-am hotărât să apelez la site-urile
de matrimoniale de pe internet. Mi-am propus să merg
la treizeci de î�ntâlniri, ș� i, dacă nu mă î�ndrăgosteam, să re-
nunț� . M-au abordat mulț�i bărbaț�i, mai mult ca sigur pentru
că aveam la profil o fotografie artistică, de la o prezentare
de modă. Unii dintre partenerii mei erau de aceeaș� i vârstă,
unii erau cu douăzeci de ani mai î�n vârstă, alț�ii cu douăzeci
de ani mai tineri. Niciunul dintre ei nu arăta ca î�n fotogra-
fia de profil.
Am aflat î�n scurt timp că î�ntâlnirile stabilite pentru prânz

sau pentru cină î�nsemnau trei ore î�n care trebuia să ascult
un bărbat care se plângea sau vorbea despre el tot timpul.
Sau, mai rău, î�ș�i critica fosta soț�ie. Niciunul dintre aceste
subiecte nu era interesant pentru mine. Nici măcar nu ș� tiau
că am copii, fiindcă nu î�ntrebau. Nu î�ntrebau nimic despre
mine.
Genul de bărbat pe care mi-l doream era acela care,
după o zi lungă de muncă sau după o deplasare pentru o
ș� edinț�ă foto, să fie fericit că mă vede. Ceream chiar aș� a de
mult? Se pare că da.
Cam î�n aceeaș� i perioadă, dachshund-ul ș� i yorkie-ul lui

Elon au făcut un pui. Elon mi-a spus că î�mi dă mie căț�eluș� ul.
Am fost de-a dreptul î�ngrozită ș� i i-am spus Toscăi:
— Locuiesc î�n New York. Pentru prima dată sunt sin-
gură. Nu sunt responsabilă decât pentru mine. Nimeni nu
ș� tie măcar că am copii. Este pur ș� i simplu minunat. Iar acum
Elon vrea să-mi trântească un căț�el.
— Poate aș� a nu vei mai ieș� i î�n oraș� cu toț�i nenorociț�ii,
mi-a trântit-o Tosca.
Ș� i ș� tii ceva? Chestia asta chiar m-a făcut să renunț� la
î�ntâlniri.
Când mai ieș� eam î�n oraș� cu câte un tip, de regulă aces-
ta era arogant ș� i agasant. Nu mai puteam face faț�ă acestor
ș� edinț� e interminabile de smiorcăieli, aș� a că am î�nceput
să ies doar la cafea. După treizeci de minute, spuneam:
„Trebuie să plimb câinele.” Era o scuză grozavă.
Când ajungeam acasă, câinele meu era foarte fericit ș� i
î�ș�i manifesta iubirea din plin. El m-a î�mpiedicat să mai ies
î�n oraș� cu bărbaț�ii, î�n cel mai frumos mod posibil, fiindcă
era clar că nu avea niciun rost.
Dacă vrei să te î�ndrăgosteș� ti, trebuie să ieș� i la î�ntâlniri.

Trebuie să te î�ntâlneș� ti cu prieteni care au prieteni care ar
putea fi interesaț�i de o relaț�ie cu tine, sau poț�i să î�ncerci
î�ntâlnirile online (dar e bine să alegi ca loc de î�ntâlnire o
cafenea ș� i să nu dai prea multe detalii despre tine decât
după ce aț�i ieș� it de câteva ori). Să ieș� i la î�ntâlniri este difi-
cil. Relaț�iile sunt complicate. Dar asta nu ar trebui să te
descurajeze. Câinele meu mă face mai fericită decât orice

relaț�ie pe care am avut-o, dar eu am ș� aptezeci ș� i unu de
ani, aș� a că nu sunt cel mai bun exemplu. Tu î�ncă mai poț�i să
î�ncerci. Î�nsă trebuie să faci ceea ce te face fericită. Dacă eș� ti
cu o persoană pe care nu o iubeș� ti, dar de compania căreia
te bucuri, cum ar fi un prieten bun, s-ar putea ca acest lu-
cru să nu fie potrivit pentru tine. Dacă te simț�i mai fericită
lângă persoana respectivă decât dacă ai fi singură, atunci e
bine. Dar dacă eș� ti nefericită lângă cineva, cel mai bine este
să renunț�i. Nu are niciun rost să fii cu cineva cu care nu î�ț�i
place să fii.
Lumea este mult prea preocupată de relaț�iile amoroase,

dar ce este î�n neregulă cu prieteniile? Am prietene de când
aveam unsprezece ani. Pe Julia am cunoscut-o când aveam
peste patruzeci de ani. Dar am ș� i prieteni noi pe care i-am
cunoscut anul acesta.
Când am î�ntâlnit-o pe
Julia, amândouă ne chinu-
iam să găsim soluț�ii ca să o
scoatem la capăt. Totuș� i, nu
am fost niciodată î�n compe-
tiț�ie; fiecare î�ș�i dorea sin-
cer ca cealaltă să reuș� ească.
Acesta este unul dintre mo-
tivele pentru care am deve-
nit prietene pe viaț�ă.
Valoarea unei prietenii
adevărate constă î�n durata
acesteia ș� i î�n sentimentul de
î�mplinire pe care ț�i-l dă. Dacă prietenii tăi te critică sau î�ț�i
spun că nu eș� ti suficient de bun, trebuie să î�i î�ndepărtezi ș� i
să renunț�i să le ceri sfaturi.
Julia ar spune că ne-am fost una alteia cea mai î�nfocată
susț� inătoare, ș� i sunt perfect de acord cu asta. Ne bucu-
răm una de compania celeilalte ș� i ne amuză acelaș� i gen de
lucruri. Suntem punctuale ș� i harnice. Ț� inem mereu legătura
una cu cealaltă. Călătorim mult î�mpreună – Milano, Paris,
Doha, Budapesta... iar când nu suntem î�mpreună, apelăm la
FaceTime. Este o adevărată plăcere să te simț�i ca acasă cu pri-
etenii tăi ș� i să te poț�i comporta firesc, exact aș� a cum eș� ti tu.
Până la vârsta de douăzeci de ani, am locuit î�mpreună
cu părinț�ii ș� i cu fraț�ii mei, iar apoi cu copiii mei. Acum, î�mi
place să locuiesc singură. Î�mi î�mpart timpul î�ntre prietenii
mei ș� i muncă ș� i, printre picături, mai accept ș� i câte o invita-
ț�ie la cină sau la vreo petrecere. Familia noastră se reuneș� -
te î�ntotdeauna pentru inaugurări: un restaurant, o maș� ină
nouă, o organizaț�ie nonprofit, un film sau o rachetă. Câteo-
dată nepoț�ii î�mi vin î�n vizită, rămân peste noapte ș� i se dis-
trează construind fortăreț�e din aș� ternuturi ș� i perne.
Mă simt î�mplinită alături de prieteni ș� i de familie, fără
să am o relaț�ie cu un bărbat, ș� i mă bucur, de asemenea, ș� i
de câte o seară liniș� tită, acasă, cu căț�elul meu, Del Rey. Chiar
dacă este sâmbătă seara.
Mama mea spunea: „Dacă eș� ti mai nefericită când eș� ti
cu el decât când eș� ti singură, părăseș� te-l. Dacă eș� ti mai fe-
ricită când eș� ti cu el decât când eș� ti singură, rămâi cu el”.
Sunt fericită să raportez că eu ș� i Del Rey suntem î�ntr-o
relaț�ie foarte bună.
PARTEA A CINCEA
Sănătate
DOUĂZECI ȘI TREI
O ALIMENTAȚIE SĂNĂTOASĂ
TE FACE FERICITĂ
Planifică-ți mesele
A m fost intervievată de o tânără care se minuna î�ncon-

tinuu de vitalitatea mea. „Eș� ti atât de energică! Debor-
dezi de energie!” Are dreptate.
Trebuie să am multă energie ca să merg la î�ntâlniri, să
defilez pe scenele prezentărilor de modă, să zbor î�n jurul
lumii pentru a ț�ine discursuri, pentru a participa la specta-
cole ș� i pentru a face modelling. Am nevoie de energie ca
să-mi plimb câinele. Am nevoie de energie ca să-mi iau
nepoț�ii de la ș� coală ș� i să am grijă de ei mai multe ore sau
chiar zile. Energia î�mi menț� ine mintea ascuț� ită ș� i buna
dispoziț�ie.
Când eram obeză – cântăream peste 90 de kilograme –

ț� ineam discursuri sau consiliam clienț�i despre obiceiuri
alimentare sănătoase ș� i le spuneam că genele mele sunt de
vină, fiindcă toț�i din familia mea erau supraponderali. O spu-

neam sub formă de glumă ș� i î�i sfătuiam pe oameni să mă-
nânce sănătos ș� i să nu procedeze ca mine. Acest lucru î�mi
afecta î�ncrederea î�n mine, fiindcă î�mi era clar că pierdusem
controlul. Î�mi plăcea să mănânc mult. Pui prăjit, cartofi pră-
jiț�i, burgeri, î�ngheț�ată, ciocolată – orice ș� i oricât de mult
doream. După aceea intram î�ntr-o comă indusă de mâncare,
fiindcă mă simț�eam foarte obosită din cauză că mâncasem
atât de mult. Explicaț�ia fiziologică î�n acest caz este că aproa-
pe toată energia ta se consumă î�n procesul de digestie, ș� i
rămâne foarte puț�ină pentru restul nevoilor. Când mănânci
sănătos, ai mult mai multă energie. Acest lucru era î�ntot-
deauna o surpriză pentru clienț�ii mei. Când î�ș�i schimbau
obiceiurile alimentare, descopereau o energie pe care nu
ș� tiau că o au.
Cel mai important este să te străduieș� ti să nu î�ț�i pierzi
speranț�a ș� i să te bucuri de ziua care urmează. Scopul tău
este să î�mbătrâneș� ti sănătos. Multe dintre bolile vârstei a
treia, precum diabetul, Alzheimer ș� i afecț�iunile cardiovas-
culare, sunt legate de nutriț�ie. Să mănânci sănătos este cea
mai bună cale de avea o bătrâneț�e fără probleme. Î�n caz
contrar î�ț�i poate fi afectată ș� i mobilitatea. Poate că acum
nu î�ț�i faci griji î�n legătură cu asta, dar uită-te la familia ta ș� i
la problemele cu care se confruntă. Tu eș� ti singura care î�ț�i
poț�i reduce riscul de a te confrunta cu nenumărate proble-
me de sănătate.
Cele mai bune diete care î�ț�i menț�in corpul ș� i mintea
sănătoase sunt dieta DASH, dieta mediteraneană ș� i dieta
flexitariană. Toate aceste diete necesită un plan.
O alimentație sănătoasă te face fericită 197
Planul tău ar trebui să î�nceapă prin a pune pe hârtie totul

despre dieta ta actuală. Când dădeam consultaț�ii, aflam de
la pacienț�ii mei fiecare detaliu al obiceiurilor lor alimentare
zilnice. La ce oră se trezeau, ce mâncau la mesele principa-
le ș� i ce gustări luau. La ce oră mâncau ș� i ce anume. Î�n ce
interval î�ș�i desfăș� urau activitatea. Î�mi făceam astfel o idee
despre ceea ce credeau ei că mănâncă. Următoarea î�ntre-
bare era despre alcool: frecvenț�a consumului, tipul de al-
cool, cantitatea. Recomandarea este o băutură pe zi pentru
femei ș� i două pentru bărbaț�i. Cercetările arată că alcoolul
consumat î�n cantităț�ile amintite aduce beneficii sănătăț�ii;
totuș� i, dacă nu bei, nu trebuie să te apuci acum. Unii clienț�i
au pierdut foarte mult î�n greutate după ce mi-au urmat
recomandările cu privire la alcool, ceea ce î�nseamnă că ei
beau mai mult decât credeau. Uneori î�mi spuneau că aveau
o stare de mahmureală ș� i că era groaznic. Adesea mă î�ntre-
bam de ce continuau să facă asta ș� i a doua oară. Fiindcă nu
sunt o consumatoare de alcool, nu î�nț�eleg această proble-
mă. Atunci când consumi alcool, î�ț�i pierzi ș� i din voinț�ă. Mie
aș� a mi se î�ntâmplă. După ce beau băutura mea preferată,
rom cu Coca-Cola dietetică, simt nevoia să ronț�ăi ceva. Ș� i
de cele mai multe ori, cum nu am o salată la î�ndemână, fac
rost de niș� te chipsuri, cartofi prăjiț�i sau nuci ș� i reuș� esc să
mănânc cantităț�i considerabile. Ș� i uite aș� a se fac praf obiec-
tivele mele legate de alimentaț�ie. Dacă descoperi că alcoo-
lul te face să î�ț�i pierzi voinț�a, acesta este un motiv mai mult
decât suficient să reduci cantitatea de alcool pe care o con-
sumi de obicei.
Î�i î�ntrebam pe clienț�ii mei dacă beau cafea sau ceai – ș� i
câte ceș� ti –, ș� i dacă adaugă lapte (sau mai recent o băutură
din plante), zahăr sau î�ndulcitor. Aș� recomanda un maxi-

mum de trei ceș� ti de cafea, trei ceș� ti de ceai, precum ș� i ma-
ximum trei băuturi răcoritoare dietetice pe zi. Î�n cazul meu,
î�ntr-o zi obiș� nuită beau două ceș� ti de cafea, o cană de ceai
ș� i o băutură răcoritoare dietetică.
Oamenii sunt î�ngroziț�i când comand cafea cu lapte ș� i
î�ndulcitor. Conform dietelor la modă, combinaț� ia asta ar
trebui evitată. Este o prostie absolută. Ia-te după ș� tiinț�ă ș� i
după bunul simț� ș� i bucură-te din nou de cafea. Î�mi place
ceaiul negru cu lapte ș� i î�ndulcitor. Deș� i se spune că ceaiul
verde este mult mai bun, că are mai mulț�i antioxidanț�i, mie
nu î�mi place gustul. Nu trebuie să bei băuturi considerate
sănătoase dacă nu î�ț�i plac. Unele ceaiuri sunt bune pentru
slăbit sau pentru un somn liniș� tit. Î�nsă trebuie să fii atentă.
Dacă par să funcț�ioneze, e vorba de fapt despre alte sub-
stanț�e care cauzează pierderea î�n greutate sau somnolenț�a.
Există multe motive î�n afară de foame care î�i pot face pe
oameni să mănânce î�n exces. Î�i î�ntrebam pe clienț�ii mei dacă
mâncau mai mult când erau anxioș� i, stresaț�i, obosiț�i, plic-
tisiț�i, deprimaț�i, singuri, fericiț�i sau când socializau. Unii
confirmau toate aceste motive, alț�ii doar câteva. Singurul
motiv pentru care trebuie să mănânci este foamea – aș� a că
lucram cu clienț�ii mei la toate celelalte motive. Fără să eli-
mini aceste cauze, nu î�ț�i poț�i schimba stilul de a mânca.
Dacă mănânci î�n exces atunci când eș� ti anxios, trebuie
să-ț�i pui următoarele î�ntrebări: Care este cauza anxietăț�ii
tale? Este ceva care poate fi rezolvat? Eș� ti speriat î�n legătu-
ră cu ceva care s-ar putea î�ntâmpla sau nu? Uneori ne te-
mem de lucruri care nu ni se î�ntâmplă niciodată. Desigur,
alteori ni se î�ntâmplă lucruri oribile, neprevăzute, ș� i totuș� i

nu suntem cuprinș� i de anxietate.
Dacă mănânci din cauza stresului de la serviciu, trebu-
ie să hotărăș� ti dacă vrei să-l schimbi. Dacă î�ț�i place ce faci,
dar nu î�ț�i plac colegii, ce poț�i să faci? Poț�i să vorbeș� ti cu ei?
Să te muț�i î�n alt departament? Sau trebuie să î�ț�i cauț�i altă
slujbă? Trebuie să fii fericit la serviciu. Este mai uș� or să
mănânci bine atunci când eș� ti fericit. Altfel, vei opta pentru
produse care î�ț�i vor crea doar un confort de moment, de
exemplu fursecuri sau brioș� e, mâncate î�n grabă î�n bucătă-
ria de la birou. Cealaltă opț�iune este să mănânci cât de bine
poț�i, să eviț�i tentaț�iile din jur, ș� i să ai mereu mâncare sănă-
toasă atât la birou, cât ș� i î�n frigiderul de acasă.
Dacă mănânci din cauza unei relaț�ii care nu funcț�ionea-
ză cum ar trebui, î�n care partenerul te ameninț�ă zi de zi că
te va părăsi dacă nu slăbeș� ti, trebuie să iei o hotărâre. Ș� i
pentru liniș� tea ta, trebuie să ș� tii că acesta este de obicei
un pretext. Cu siguranț�ă aș� a a fost î�n cazul meu. Am slăbit
foarte mult de dragul iubitului meu, ș� i tot m-a î�nș� elat ș� i nu
era niciodată mulț�umit de mine. Deci, nu greutatea î�n exces
era problema. El doar ș� i-a găsit o scuză. Trebuie să mănânci
bine pentru ca tu să te simț�i bine, nu ca să î�i faci pe alț�ii să
se simtă bine.
Dacă mănânci î�n exces tot felul de prostii când eș� ti
obosit, atunci trebuie să ai mereu la î�ndemână mâncăruri
sănătoase. Când copiii mei erau mici, nu aveam timp să mă
odihnesc, ș� i rareori dormeam o noapte î�ntreagă. Î�n acea
perioadă, aveam î�n frigider doar mâncare sănătoasă, ca să
evit tentaț�iile. Chiar ș� i acum ț�in pe lângă mine numai mân-
care sănătoasă.
Când mănânci din cauza depresiei, trebuie să afli de ce

eș� ti deprimat ș� i să ceri ajutor. Odată ce clienț�ii mei au î�n-
vins depresia ș� i au î�nceput să facă eforturi pentru a mânca
mai bine, ei s-au simț�it mai siguri pe ei ș� i mai optimiș� ti.
Treptat, hainele care le erau prea strâmte î�ncepeau să le
vină ș� i erau entuziasmaț�i să î�mi povestească cum au reuș� it
să slăbească. Acelaș� i lucru se î�ntâmpla cu oamenii care
mâncau când erau singuri sau plictisiț�i.
Unii dintre clienț�ii mei mâncau când erau fericiț�i. Celor

care mănâncă când sunt fericiț�i le plac mai ales alimentele
bogate î�n grăsimi, cu multă sare ș� i zahăr. Cu cât este mai
multă mâncare pe masă, cu atât mai bine. A fost făcut un
studiu care a demonstrat că, dacă pui î�n faț�a unei persoane
obeze o farfurie cu paste, o va mânca aproape pe toată cu
cea mai mare plăcere, dar dacă î�i pui î�n faț�ă patru farfurii
cu feluri diferite de paste, le va mânca cu o ș� i mai mare
plăcere. Î�nț�eleg asta foarte bine, fiindcă, dacă ai doar un sin-
gur fel de paste, vei resimț�i o oboseală a gustului. Ș� i nouă
ne place să terminăm tot din farfurie, iar dacă vor fi patru
farfurii, probabil că nu le vom putea termina pe toate, dar
cu siguranț�ă vom î�ncerca. Suntem foarte fericiț�i pe moment,
când mâncăm î�n exces, dar suntem foarte triș� ti î�n dimineaț�a
următoare. Trebuie să lucrezi din greu la capitolul auto-
control chiar ș� i atunci când eș� ti fericit. La fel, dacă î�ț�i place
să socializezi cu un pahar de vin sau de bere î�n faț�ă ș� i apoi
să î�nfuleci orice ai la î�ndemână – ș� i cu siguranț�ă nu vorbim
despre salată –, vei sfârș� i prin a mânca î�n exces biscuiț�i,
brânză, chipsuri, alune, cartofi prăjiț�i ș� i mini-burgeri. Dar
cum de nu se î�ngraș� ă toț�i ceilalț�i care beau ș� i mănâncă?
Asta fiindcă mulț�i oameni sunt genetic slabi sau poate că

nu mănâncă la fel de multe gustări ca tine. Dacă sunt invi-
tată să beau ceva, de obicei comand un rom ș� i o Coca-Cola
dietetică, sau un martini, ș� i comand ș� i ceva sănătos de mân-
care lângă, poate un aperitiv cu legume sau creveț�i, dar nu
prăjiț�i. Î�n seara respectivă sar peste cină. Consider că acea
gustare ț�ine loc de cină. Este atât de bogată î�n calorii, î�ncât
mă simt sătulă ș� i nu mai simt nevoia să iau cina. Ca să
ajungi aici î�ț�i trebuie antrenament, voinț�ă, vigilenț�ă, perse-
verenț�ă. Î�nsă, î�n felul acesta, mă simt î�ntotdeauna mai bine
când pun capul pe pernă. Gândeș� te-te cât de bine te simț�i
după ce mănânci sănătos ș� i socializezi, ș� i repetă-ț�i mereu
asta.
Un plan alimentar bun î�ncepe de dimineaț�ă. Mănânc fulgi

de ovăz sau un castron cu cereale bogate î�n fibre cu lapte
cu 1 la sută grăsime ș� i câteva felii de banană. Trebuie să
fie simplu ș� i rapid. Dacă nu eș� ti creativ î�n ceea ce priveș� te
combinaț�iile alimentare, atunci când descoperi ceva care
î�ț�i prieș� te, poț�i să mănânci acel lucru î�n fiecare zi.
Până la prânz, ș� tiu că î�mi va fi foame din nou, aș� a că î�mi
pregătesc dinainte fructe ș� i iaurt, sau pâine integrală ș� i unt
de arahide. După aceea, urmează prânzul ș� i apoi o altă gus-
tare, fiindcă este normal să î�ț�i fie foame când se apropie
seara. Consider-o o senzaț�ie normală ș� i nu ceva datorat plic-
tiselii, oboselii sau stresului. Nu lăsa să treacă ș� ase ore î�n
care să nu mănânci nimic pentru că î�ț�i va fi foarte foame!
Dacă eș� ti genul de persoană căreia î�i este greu să facă ale-
gerile corecte după-amiaza, nu lăsa lucrurile să meargă
prea departe. Plănuieș� te-ț�i o gustare săț�ioasă î�nainte să
ajungi să fii hămesit, cam pe la 15.30, ș� i te vei bucura din

plin de cină.
Î�mi place să iau cina devreme, ș� i să fie ceva uș� or. De
câte ori pot, nu mănânc nimic î�ntre 7 seara ș� i 7 dimineaț�a.
Dacă î�mi este foame, nu pot să adorm, aș� a că, seara, î�nainte
de culcare, beau un pahar cu lapte sau mănânc o jumătate
de cană de brânză de vaci. Mănânc o dată la câteva ore pe
parcursul zilei ca să nu apuce să mi se facă prea foame, ș� i
aleg porț�ii mici, ca să nu î�mi pice greu la stomac. Dacă mi se
face prea foame, risc să mă indispun sau să mă simt epui-
zată. Prin urmare, când mi se face puț�in foame, iau masa
sau o gustare.
Să mănânci mai des porț�ii mai mici de mâncare sănă-
toasă ș� i să aș� tepț�i până când ț�i se face foame, toate astea
î�nseamnă un plan de alimentaț�ie bun.
Nu sunt un bucătar desăvârș� it – acesta este domeniul lui

Kimbal. De sărbători, eu ș� i Elon ne dăm la o parte din calea
lui, iar el pregăteș� te, î�mpreună cu Tosca, un festin î�n bucă-
tărie. Î�nsă trebuie să mă hrănesc ș� i când sunt singură, chiar
dacă nu î�mi place î�n mod deosebit să gătesc. De cele mai
multe ori gătesc o cantitate considerabilă de supă, î�n care
pun toate legumele rămase din timpul săptămânii, la care
adaug orez ș� i fasole (fasole uscată pe care o ț�in la î�nmuiat
peste noapte). Congelez supa î�n porț�ii de o persoană ca să
pot să o decongelez ș� i să o î�ncălzesc rapid când am nevoie.
La aniversarea mea de ș� aptezeci de ani, copiii au ț�inut
un discurs î�n care au glumit pe seama modului î�n care i-am
hrănit când erau mici. Cereale cu conț�inut bogat de fibre ș� i
lapte, multe fructe, legume, sandviș� uri cu unt de arahide

ș� i supă de fasole. Î�ncă mănânc aș� a, deoarece consider că
mâncarea sănătoasă nu trebuie să fie complicată.
Ș� i nici nu trebuie să fie scumpă. Am crescut cu mese
frugale, deoarece tocmai ieș� isem din Marea Depresiune ș� i
se simț�eau î�ncă efectele. Am mâncat toată viaț�a respectând
un buget. Ș� i acum am un buget pentru mâncare, deș� i nu
mai sunt nevoită. Problema este că oamenii cu un venit re-
dus au impresia că au nevoie de î�ntărirea imunităț�ii, de
produse de detoxifiere sau de băuturi energizante, care
sunt foarte scumpe. Iar din cauza nenumăratelor reclame
care ne invadează din toate părț�ile, consideră că trebuie
să ia tot felul de suplimente. Î�n general, toată lumea e de
acord că trebuie să mâncăm organic. Î�nsă mulț�i oameni nu
găsesc ș� i nu î�ș�i pot permite mâncare organică. Nu te lăsa
influenț�at de asta ș� i nu renunț�a să mănânci fructe ș� i legu-
me; doar spală-le bine î�nainte.
Iată niș� te idei care să te ajute să te ț�ii de planul tău alimen-

tar: ia la tine un sandviș� cu unt de arahide ș� i o banană ș� i
comandă o cafea cu lapte. Sau un sandviș� cu ou ori cu brân-
ză ș� i roș� ii pe care le poț�i pune î�n frigiderul de la serviciu.
Poț�i să fierbi patru ouă ș� i să mănânci câte unul î�n fiecare
dimineaț�ă timp de patru zile. Mănâncă un măr î�n loc de un
fursec ș� i te vei simț�i grozav după aceea. Să mănânci un ia-
urt nu e ceva complicat. Să bei un pahar cu lapte când te
grăbeș� ti nu este, de asemenea, complicat. Totul e simplu,
dacă faci un efort minim. Prima dată când faci o greș� eală,
î�nfulecând o gogoaș� ă pe post de mic dejun, dimineaț�a la
10.00, nu este vina ta. Î�nsă, dacă o faci ș� i a doua oară, atunci
este vina ta. Trebuie să î�ț�i faci un plan ș� i să te ț�ii de el. Dacă
nu mănânci micul dejun, probabil este din cauză că ai mân-
cat prea mult la cină î�n seara precedentă ș� i nu î�ț�i este foame.
Dacă motivul este graba, trezeș� te-te cu cinci minute mai
devreme. Eu pot să mănânc cereale î�n timp ce î�mi verific
email-urile. Ș� i tu poț�i să faci la fel.
Eu nu am de ales. Fie mănânc sănătos, fie mă î�ngraș� , fiind-

că opț�iunile la î�ndemână nu sunt sănătoase. Ș� tiu că, dacă
mănânc mulț�i carbohidraț�i, mi se va face foame peste două
ore. Dacă mănânc ouă cu pâine prăjită, mi se va face foame
î�n patru ore. Grăsimile ș� i proteinele ț�in mai mult de foame,
fiindcă procesul de digestie durează mai mult. Dar ador
carbohidraț�ii, aș� a că acasă mănânc o dată la două ore. Când
călătoresc, comand fulgi de ovăz î�n cameră la micul dejun.
Porț�iile sunt mereu foarte mari. Aș� a că mănânc jumătate la
ora 8.00, ș� i jumătate la ora 10.00, iar apoi iau prânzul la
ora 12.30 fără să î�mi fie foarte foame. Când eș� ti hămesit, nu
mai poț�i gândi limpede. Iar felurile de mâncare cu conț�inut
bogat de grăsimi sunt foarte tentante ș� i adesea la î�ndemâ-
nă – de exemplu croissantele sau chipsurile de la bufetul
biroului.
De cele mai multe ori mă străduiesc să-mi fac un plan
alimentar dinainte, altfel risc să o dau î�n bară; devine prea
greu să evit tentaț�iile. Trebuie să fac un efort ș� i să mănânc
sănătos, ca să nu se acumuleze grăsimea. Dacă mănânc prea
mult la cină, pun imediat un kilogram pe mine ș� i nu mai
intru î�n pantaloni. Durează trei zile să dau jos acel kilo-
gram. Dar asta se î�ntâmplă din ce î�n ce mai rar cu fiecare an
care trece.
Acestea sunt obiceiurile mele când sunt acasă, dar ele nu

mă părăsesc nici când călătoresc. Acum călătoresc foarte
mult î�n interes de serviciu. Fie că sunt plecată de acasă trei
ore, opt zile sau săptămâni la rând, ș� tiu că trebuie să-mi
respect planul alimentar. Dacă nu î�mi pot plănui mesele î�n
fiecare zi aș� a cum fac acasă, mă gândesc la un program ș� i la
ce alimente vor fi disponibile î�n locurile î�n care merg. Dacă
nu sunt sigură, iau cu mine o banană, fiindcă o banană mă
ajută să rezist cam o oră sau două.
Am descoperit că, dacă am nevoie de un plan pentru a
mânca bine atunci când sunt acasă – ș� i am nevoie – atunci
când călătoresc acest plan devine esenț�ial. Anul trecut, a
trebuit să particip la câteva evenimente care au avut loc î�n
diferite colț�uri ale lumii. Pe parcursul a ș� ase săptămâni, am
zburat din LA la New York, la Londra, din nou la New York,
la Milano, la Londra, ș� i apoi m-am î�ntors î�n LA. Î� n fieca-
re oraș� am participat la prezentări de modă, am cunoscut
oameni noi, am vizitat locuri noi ș� i a trebuit să am un
program foarte bine planificat. Acest lucru necesită multă
energie.
Î�n primul rând, am mereu gustări î�n geantă – nuci ș� i
fructe uscate – pentru situaț�ii de urgenț�ă. Dacă eș� ti flămând,
vei mânca orice cât mai repede posibil, ș� i alegerile bune nu
sunt niciodată la î�ndemână. Am nevoie doar de o mică gus-
tare pentru a elimina senzaț�ia de foame ș� i pentru a fi pre-
gătită să fac o alegere bună la următoarea masă.
Î�n al doilea rând, când stau la hotel, pot să sun dinainte
ș� i să î�i rog să scoată toate gustările din cameră. Nu am ne-
voie de toate ciocolăț�elele lor tentante. Î�i rog, de asemenea,
să golească frigiderul, fiindcă voi avea nevoie de spaț�iu
pentru mâncarea pe care o aduc eu. De obicei merg la cea

mai apropiată piaț�ă ș� i î�mi cumpăr lapte, cereale, fructe,
nuci ș� i iaurt. Î�mi iau poate ș� i o chiflă integrală cu unt, brân-
ză ș� i roș� ii, dacă consider că am nevoie de o gustare mai
substanț�ială.
Î�n al treilea rând, î�mi fac cafeaua singură dimineaț�a ș� i
folosesc laptele pe care l-am cumpărat, care este mult mai
bun decât laptele condensat pe care î�l lasă ei î�n frigider. Nu
vreau să ies din cameră flămândă. Mai degrabă mănânc un
iaurt sau beau un pahar cu lapte î�nainte, ca să pot face apoi
cele mai bune alegeri alimentare. Mi-ar plăcea să mănânc
clătite, dar ș� tiu că nu mă pot opri până când nu termin toa-
tă farfuria. Î�nvaț�ă din greș� eli ș� i plănuieș� te î�n avans.
Dacă merg la cină, o gustare luată î�nainte mă va î�mpie-
dica să î�nfulec toată pâinea din coș� î�nainte să vină mâncarea.
Mai mereu prefer să comand o supă de legume cu pâine
integrală î�n locul unui fel principal. Nu mă grăbesc nicioda-
tă, ș� i am totul planificat î�n minte.
Mulți oameni care îmi citesc postările de pe rețelele

de socializare mă roagă să le spun ce mănânc în fiecare zi.
Iată meniul meu zilnic, atunci când sunt acasă:
Micul dejun
Pentru micul dejun, umplu un recipient mare cu cerealele

mele preferate, cu conținut bogat de fibre, precum Cheerios,
Bran Flakes sau All-Bran Buds, peste care adaug merișoa-
re uscate și stafide, nuci sau semințe de floarea soarelui, în
cantitate suficientă pentru două săptămâni. Amestec totul
bine și mănânc în fiecare zi cam o cană din amestecul obți-

nut, plus o jumătate de banană tăiată felii și o cană cu lapte cu
1 la sută grăsime.
Cafea cu lapte cu 1 la sută grăsime și un pliculeț de

îndulcitor.
Gustare
Jumătate de cană de iaurt
1 măr
1 cană de ceai negru cu lapte cu 1 la sută grăsime și 1 pliculeț

de îndulcitor
Prânz
1 supă de fasole și legume
O oră mai târziu
2 felii de pâine integrală, 2 lingurițe de unt, 1 lingură de unt

de arahide și salată
1 băutură răcoritoare dietetică
O oră mai târziu
1 portocală
Gustare
Cafea cu lapte cu 1 la sută grăsime și 1 pliculeț de îndulcitor
1 lingură de nuci
Cină – ora 18.00
Salată verde cu ceapă, o jumătate de roșie, ¼ cană de fasole

garbanzo, 1 ou fiert, 60 de grame de somon la conservă, 1 lin-
gură de semințe de floarea soarelui, 2 linguri de vinegretă
Gustare
1 cană de lapte cu 1 la sută grăsime sau ½ cană de brânză de

vaci cu conținut redus de grăsimi
12 boabe de strugure
REȚETĂ PENTRU SUPĂ
1 pachet de 15 Bean Soup lăsată la înmuiat peste noapte și

fiartă timp de 90 de minute. În ultimele 20 de minute adaug
orez sălbatic și orice alte legume și condimente am prin casă.
DOUĂZECI ȘI PATRU
BUCURĂ-TE DIN NOU DE MÂNCARE
Nu există o pastilă magică
Î�n zilele noastre, oamenii vorbesc mult despre superali-

mente. Dar totodată sunt î�ngroziț�i de pâine. Le este teamă
de lapte. Se î�ngrijorează că mănâncă prea puț�ine proteine.
Toată lumea aleargă după pudră de proteine, suplimente
de proteine ș� i batoane cu conț�inut ridicat de proteine. De
ce oare? Nu ș� tiu! Î�n calitate de nutriț�ionist cu o activitate
de patruzeci ș� i cinci de ani, nu am î�ntâlnit pe nimeni care
să consume prea puț�ine proteine. Î�nsă nimeni nu se mai
ghidează după bunul simț� . Î�n schimb, toț�i sunt î�n căutarea
unei pastile magice.
Mă bucur că am renunț�at să mai ofer consultaț�ii de nu-
triț�ie î�n urmă cu cinci ani ș� i că m-am axat pe modelling ș� i
pe prelegeri, fiindcă dietele la modă au î�năbuș� it vocea raț�i-
unii. Acum sunt plătită să conving publicul să creadă î�n ș� ti-
inț�ă ș� i î�n bunul simț� . Era ș� i timpul.
Este adevărat că dietele la modă te ajută să slăbeș� ti
rapid, fiindcă interzic toate mâncărurile tale preferate,
alimentele procesate, alimentele bogate î�n grăsimi ș� i alco-

olul. Oamenii au î�ncercat să mănânce sănătos, ș� i au eș� uat,
de multe ori. Este greu să eviț�i tentaț�iile. Lor li se pare mai
uș� or să excludă complet un grup de alimente. De exemplu,
dacă exclud complet carbohidraț�ii, î�nseamnă că nu vor mai
mânca pizza, chipsuri, cartofi prăjiț�i, chifle de hamburger,
paste ș� i desert. Lor li se pare mult mai uș� or aș� a decât să
mănânce rezonabil, fiindcă nu î�nț�eleg că a mânca rezonabil
î�nseamnă doar să limitezi consumul acestor alimente bo-
gate î�n calorii. Când le spun că de-a lungul carierei mele nu
am văzut pe nimeni care să se î�ngraș� e dacă mănâncă pâine
integrală, ei sunt de acord că ce spun eu are logică. Î�nsă tot
nu mănâncă pâine integrală. Preferă să mănânce un covrig
ș� i un croissant. Aceș� ti oameni nu mănâncă alimente bogate
î�n fibre, cu toate că acesta este singurul lucru pe care tre-
buie să î�l schimbe î�n alimentaț�ia lor. Alege cereale bogate
î�n fibre, pâine, orez brun, fasole, nuci, fructe, legume. Ș� tiu
că majoritatea oamenilor nu mănâncă fasole, ș� i foarte pu-
ț�ini mănâncă fructe ș� i legume. Ai crede că este vorba de bun
simț� , ș� i chiar aș� a este. Când o dietă spune că ar trebui să
mănânci ș� uncă î�n loc de fructe, î�n mintea ta ar trebui să
apară un semn de î�ntrebare. Î�n schimb, tu î�ț�i spui: Ce bine
că pot mânca ș� uncă!
Dacă ț�ii o dietă sănătoasă ș� i î�nlocuieș� ti alimentele pre-
ferate cu alimente bogate î�n fibre ș� i nutrienț�i, dar î�n acelaș� i
timp eviț�i alimentele procesate, bogate î�n grăsimi ș� i alcoolul,
te poț�i bucura de mâncare fără să cazi î�n extreme. Ca bo-
nus, nu vei mai fi aia nesuferită la petreceri sau când ieș� i la
restaurant.
Bucură-te din nou de mâncare 211
Dieta fără gluten este populară acum; din nou, nimeni nu

mai judecă. Toată lumea consideră că un fursec fără gluten
este mai bun decât un fruct sau o felie de pâine integrală.
Un marketing foarte ingenios. Amuzant este că, atunci când
î�i î�ntreb pe oameni dacă le place supa de orz, ei spun că da.
Le spun că aceasta conț�ine gluten. Î�mi răspund că nu sunt
alergici la acest tip de gluten. Expresia feț�ei mele ca răs-
puns la această replică nu mă face simpatică nimănui.
Glutenul se găseș� te ș� i î�n secară, dar nici asta nu pare să fie
o problemă.
Î�n alimentele procesate, glutenul este î�nlocuit de alte
ingrediente care s-ar putea să nu î�ț�i facă bine, aș� a că, dacă
ai probleme cu stomacul, aceasta ar putea fi cauza. De ase-
menea, produsele fără gluten nu sunt foarte bune la gust.
Dacă pentru tine o dietă fără gluten î�nseamnă să nu
mai mănânci o pizza î�ntreagă î�n fiecare seară, să slăbeș� ti ș� i
să te simț�i minunat, de ce nu î�ncerci să î�nlocuieș� ti pizza cu
un sandviș� cu pâine integrală? Nu trebuie să cazi î�n extre-
me ș� i să agasezi pe toată lumea. Majoritatea oamenilor nu
ș� tiu unde se găseș� te glutenul ș� i ce este acesta. „O să urmez
o dietă fără gluten ș� i bogată î�n proteine”, spun unii. Eu le
spun că glutenul este o proteină. Ei nu ș� tiu asta. Ș� i nici nu
apreciază că le dau această informaț�ie.
Oamenii vor speranț�ă. Dietele la modă oferă speranț�ă ș� i

uneori produc o pierdere rapidă î�n greutate datorată restric-
ț�iilor extreme ș� i consumului redus de calorii, aș� a că vor fi
mereu populare.
Î�mi amintesc că, pe vremea când eram studentă, am dat

un interviu despre nutriț�ie la un post de radio. Profesorii
mei ș� i toț�i cei din departamentul de nutriț�ie vorbeau doar
africaans, nu ș� i engleza, aș� a că m-au trimis pe mine. Am
simț�it că nu eram destul de bine pregătită, fiindcă nu absol-
visem î�ncă, î�nsă studiasem tabelurile periodice ale nutri-
enț�ilor esenț�iali ș� i ciclul Krebs al metabolismului, aș� a că
eram destul de sigură pe mine. Dar î�ntrebările pe care le
primeam erau de genul: cartofii î�ngraș� ă? Mi-am dat repede
seama că oamenii sunt interesaț�i doar de lucruri simple,
nu de tratate de fiziologie ș� i biochimie.
Cercetătorii nu î�nț�eleg de ce publicul crede î�n aceste
diete la modă. Cu treizeci ș� i cinci de ani î�n urmă, când un
renumit cercetător nutriț�ionist î�n vârstă de optzeci de ani,
de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg, a
fost rugat să ț�ină niș� te prelegeri, mi-a revenit mie respon-
sabilitatea să î�l duc cu maș� ina, pe el ș� i pe soț�ia lui, la confe-
rinț�ele la care trebuia să participe. Motivul pentru care
aveau nevoie de mine era simplu; după discursul lui stră-
lucit despre nutriț�ie ș� i despre ultimele cercetări din do-
meniu, oamenii puneau ș� i î�ntrebări de genul: „Ce credeț�i
despre dieta Atkins?” El nu ș� tia despre ce era vorba. Aș� a că
răspundeam eu la această î�ntrebare ș� i informam publicul
că există un bestseller care promovează consumul bogat
de grăsimi animale ș� i consumul redus de carbohidraț�i. Acest
lucru î�l contraria pe bătrânul cercetător, fiindcă cercetările
nu demonstrau că aceasta ar fi o dietă sănătoasă. Da, diete-
le la modă fac parte din viaț�a noastră de multă vreme. Î�nsă
ele nu schimbă stilul de viaț�ă. Oamenilor le este foarte greu
să le respecte. Dieta fără gluten te ajută să slăbeș� ti cât timp
o respecț�i cu stricteț�e, fiindcă te î�mpiedică să mănânci pizza

ș� i fursecuri. Ar trebui să mănânci ce î�ț�i face plăcere ș� i să
alegi o dietă echilibrată, ieftină ș� i delicioasă. Dietele la modă
necesită acelaș� i grad de planificare precum o alimentaț�ie
sănătoasă, hrănitoare.
Luam odată masa de prânz la Londra cu două femei de suc-

ces, foarte inteligente, care vorbeau despre nutriț�ionista
lor extraordinară.
— Nutriț�ionista noastră ne face analizele î�n fiecare lună,
spuneau ele.
— De ce face asta? am î�ntrebat eu.
— Oh, fiindcă suferim de dezechilibru hormonal.
— Trebuie să cumpăraț�i medicamente de la ea?
— Da, da, trebuie să cumpărăm tot ce ne recomandă.
— Ș� i câte mii de dolari pe lună vă costă treaba asta? am
î�ntrebat.
— Păi… cinci mii de dolari costă analizele, apoi câteva
mii pe lună restul, a venit răspunsul.
— Puteț�i renunț�a la toate astea.
— Oh, nu. Ne-am î�ngrăș� a. Ea ne-a salvat.
— Dar mâncaț�i prost î�nainte să o î�ntâlniț�i? Ce aț�i schim-
bat î�n dietă?
— Mâncam multă brânză, aș� a că am scos brânza din
meniu ș� i am slăbit.
— Deci, nu aveaț�i nevoie de nimic altceva, trebuia doar
să nu mai mâncaț�i brânză, am concluzionat eu.
Nu mi-au apreciat raț�ionamentul ș� i nu m-au ascultat.

Sunt î�n continuare devotate nutriț�ionistei lor, care nu are
nicio calificare.
Unii oameni cheltuiesc foarte mulț� i bani pe sucuri,
40 de dolari pe o sticlă. Este ridicol. Dacă î�ț�i plac sucurile
cu adevărat, fă-ț�i-le singur, ș� i o să beneficiezi de toate fi-
brele din legume ș� i fructe. Poț�i să beneficiezi de nutrienț�i
suplimentari din băuturile obț�inute din cereale, produse
care au fost analizate cu atenț�ie pentru a demonstra că au
î�ntr-adevăr ingredientele specificate pe etichetă, î�n canti-
tăț�ile corecte.
Afirm mereu că nu este niciun mare secret când vine
vorba despre o alimentaț�ie sănătoasă; trebuie doar să te
bazezi pe ș� tiinț�ă ș� i pe o judecată sănătoasă. De fiecare dată
când nu eș� ti sigur dacă poț�i consuma sau nu un aliment,
intră pe internet ș� i consultă surse de î�ncredere, cum ar fi
articole publicate de universităț�i sau de oameni cu studii
î�n domeniu. Nu citi articole scrise de medici care nu au pre-
gătire î�n nutriț�ie, dar care au scos un aș� a-zis bestseller, sau
de nutriț�ioniș� ti holistici (orice ar î�nsemna asta), de antre-
nori de fitness sau de oameni care î�ncearcă să î�ț�i vândă su-
curi, prafuri sau pastile. Nutriț�ioniș� tii î�ț�i vând doar sănătate
ș� i sunt mult mai ieftini. Te vor î�nvăț�a cum să mănânci mai
bine ș� i cum să î�ț�i controlezi obiceiurile alimentare. Oamenii
nu î�nț�eleg diferenț�a dintre nutriț�ioniș� tii-dieteticieni acre-
ditaț�i (RDA) sau dieteticienii acreditaț�i (RD) ș� i nutriț�ioniș� ti.
Î�n primele două categorii intră experț�ii î�n nutriț�ie care au
absolvit o universitate ș� i au făcut un rezidenț�iat î�n cadrul
unui spital. Ei pot face diferenț�a dintre realitate ș� i ficț�iune,
pot să î�ț�i conceapă un plan alimentar personalizat ș� i pot să
te ajute să faci alegeri alimentare sănătoase. Ei î�nț�eleg im-

portanț�a dietei î�n prevenț�ia ș� i tratamentul multor boli cum
ar fi diabetul, cancerul, hipertensiunea ș� i bolile cardiovas-
culare, iar sfatul lor î�ț�i poate î�mbunătăț�i calitatea vieț�ii.
Î�n ultima categorie se î�nscriu nutriț�ioniș� tii care nu au nicio

acreditare ș� i ale căror idei nu au nicio bază ș� tiinț�ifică. Cer
de regulă mai mulț�i bani ș� i vând diverse produse. Nu te
lăsa păcălit! Î�nainte să le scrii un cec, verifică-le acreditări-
le. Un indiciu sunt abrevierile RD sau RDN care ar trebui să
urmeze după numele lor. Dar chiar dacă sunt doctori î�n
medicină, verifică cu atenț�ie ce î�ncearcă să î�ț�i vândă î�nain-
te să semnezi vreun contract cu ei. Oricine î�ncearcă să î�ț�i
inoculeze ideea evitării consumului de alimente obiș� nuite
ș� i î�ț�i promite rezultate miraculoase de pe urma suplimen-
telor, prafurilor ș� i a tot felul de produse a căror eficacitate
nu a fost niciodată demonstrată ș� tiinț�ific, nu intenț�ionează
să te ajute, ci vrea doar să î�ș�i umple propriile buzunare.
Acest gen de oameni î�ț�i alimentează nesiguranț�a, nu î�ț�i re-
zolvă problemele de sănătate.
Renunț�ă să te ghidezi după ce este la modă. Nu trebuie să

mănânci varză kale ca să fii sănătos! Poț�i, dar nu trebuie.
Eu sunt un supertaster*, ceea ce î�nseamnă că pentru mine
unele alimente sunt prea amare, inclusiv varza kale. Nu î�mi
place, aș� a că nu o mănânc. Mănânc î�nsă alte legume, care
î�mi plac.
* Un supertaster este o persoană care are simțul gustului mult mai in-
tens decât majoritatea oamenilor. (n. trad.)
Vei da mereu peste oameni care se vor arăta dezamăgiț�i

de faptul că nu mănânci varză kale. Le spun că varza kale
nu este secretul sănătăț�ii. „Secretul” sănătăț�ii este să mă-
nânci mai multe fructe, legume, cereale integrale, legumi-
noase ș� i lactate, ș� i să mănânci lucruri care î�ț�i plac, î�n porț�ii
mici, atunci când î�ț�i este foame.
Cel mai bun plan alimentar este cel realist: cel pe care
î�l vei respecta, chiar ș� i atunci când eș� ti stresat, obosit sau
prea ocupat pentru a-i acorda atenț�ie.
Nu ai nevoie de o pastilă. Ai nevoie de un plan.
DOUĂZECI ȘI CINCI
CIOCOLATA PLEACĂ ACASĂ

ODATĂ CU OASPEȚII
Ține tentațiile departe de tine
C alea spre alegerile alimentare proaste este confuzia ș� i

tentaț�ia. Când vine vorba de tentaț�ie, dacă nu ai un plan
alimentar bine gândit, vei cădea pradă alimentelor cu un
conț�inut bogat de grăsimi sau zahăr, ca de pildă chipsurile
ș� i ciocolata. Odată ce î�ncepi să mănânci aceste alimente, nu
te mai poț�i opri. Sunt alimente care creează dependenț�ă.
Nu le poț�i rezista, ș� i nu te poț�i opri din mâncat. Poț�i să le
mănânci chiar ș� i atunci când eș� ti sătul. Î�n cazul meu, există
î�ntotdeauna loc pentru cartofi prăjiț�i ș� i ciocolată, chiar
dacă nu î�mi este foame.
Când făceam practică, primul meu obiectiv pentru fie-
care client î�n parte era să î�l determin să-ș� i pregătească
gustări sănătoase pe care să le aibă mereu la î�ndemână,
cum ar fi iaurt ș� i fructe sau o felie de pâine cu unt de arahi-
de. Î�i sfătuiam mereu să mănânce trei mere î�nainte să
mănânce un fursec. Nu mai ajungeau niciodată la fursec,

fiindcă, după un măr, se simț�eau sătui. Prin urmare, aceas-
ta este o strategie bună. Uneori mănânc prea multe legume
ș� i fructe ș� i mă î�ngraș� puț�in, dar nici pe departe nu se com-
pară cu kilogramele pe care le-aș� acumula dacă aș� mânca
alimente nesănătoase.
După o cină consistentă ș� i delicioasă organizată cu oca-
zia serbării unei zile de naș� tere, s-a adus desertul. Nici mă-
car nu am î�ncercat să rezist tentaț�iei.
S-a î�ntâmplat să stau la masă lângă un tip de un metru
nouăzeci. După un timp, mi-a spus că mănânc mai mult
decât el.
I-am spus că nu mănânc aș� a tot timpul, dar că de data
asta a meritat. Desertul era delicios! Fiecare fibră a papile-
lor mele gustative s-a bucurat. M-am î�ngrăș� at un kilogram
ș� i trei sute de grame. A doua zi, am revenit la stilul meu
alimentar obiș� nuit, sănătos, ș� i mi-a luat o săptămână să scap
de kilogramul î�n plus. Când aveam douăzeci de ani, î�l dă-
deam jos î�n două zile. La ș� aptezeci de ani, î�mi ia o săptămână.
Dar uneori chiar merită.
Dacă ai de gând să te laș� i pradă poftelor, fă-o fiindcă te
bucuri de mâncare, nu fiindcă pofta ț�i-a fost declanș� ată de
tristeț�e sau de stres. Am î�nvăț�at de-a lungul timpului să nu
î�mi iau atâtea calorii din deserturi care nici măcar nu sunt
delicioase.
Ajută dacă devii din ce î�n ce mai pretenț�ios. Mă aflam
la o î�ntâlnire unde se serviseră o mulț�ime de sortimente de
fursecuri. Nu voiam să le rezist, aș� a că l-am ales pe cel care
părea cel mai gustos, cu ciocolată ș� i nuci. După o singură
Ciocolata pleacă acasă odată cu oaspeții 219
muș� cătură, mi-am dat seama că nu avea niciun gust. Am

fost foarte dezamăgită ș� i pur ș� i simplu am simț� it că nu
merita să-l mănânc, aș� a că l-am pus la loc pe farfurie ș� i nu
m-am mai atins de el toată seara.
Dacă guș� ti ceva ș� i nu ț�i se pare delicios, nu mânca.
Când oamenii î�mi oferă ciocolată sau alte dulciuri, le zâm-

besc atât de frumos! Î�nsă sunt î�ngrozită. Î�i rog să nu î�mi
mai aducă dulciuri fiindcă le voi mânca pe toate. Ei mă sfă-
tuiesc să mănânc câte o bucăț�ică î�n fiecare zi, dar răbdarea
asta nu mi-e scrisă î�n gene. Î�i ameninț� că, ori ș� i le iau î�napoi
acasă, ori le dau de pomană. Sau chiar că le voi arunca,
dacă nu am cui să le dau. Pur ș� i simplu nu merită stresul să
am un magnet î�n bucătărie care să mă atragă tot timpul. Nu
pot să ț�in dulciuri î�n casă, fiindcă sunt niș� te triggeri ali-
mentari pentru mine. Ce î�nseamnă asta? Î�nseamnă că nu mă
pot opri doar la o bucăț�ică de ciocolată; bucăț�ica asta î�mi
declanș� ează o reacț�ie. Papilele mele gustative o iau razna
ș� i simt nevoia să î�nfulec toată cutia cu ciocolată. Pentru
unii oameni, alimentele sărate – chipsurile, de exemplu –
sunt adevăraț�i triggeri alimentari. Pentru alț�ii, î�ngheț�ata.
Important este să ș� tii care alimente î�ț�i declanș� ează o reac-
ț�ie de genul ăsta. Dacă ai identificat alimentul declanș� ator,
oricare ar fi acesta, ț�ine-l departe de tine.
Evitarea triggerilor alimentari te ajută să slăbeș� ti, dar
ș� i să eviț�i dezamăgirea ș� i nefericirea. Toate acestea î�ț�i afec-
tează dispoziț�ia. Nimeni nu vrea să fie nefericit.
Dacă mănânci pe fond de stres sau mănânci excesiv, nu e

cazul să mai pierzi timpul stresându-te ș� i pentru faptul că
mănânci. O strategie mai bună este să depăș� eș� ti acest
sentiment de vinovăț�ie ș� i să te î�ntrebi: „De fapt m-am bu-
curat de mâncare?” Dacă răspunsul este da, nu te certa
singură. Mergi î�nainte ca ș� i cum nimic nu s-ar fi î�ntâm-
plat. La masa următoare, mănâncă fructe ș� i legume, pro-
teină slabă, cereale integrale ș� i fasole.
A doua zi, revino la rutina ta sănătoasă. Mesele nu tre-
buie să fie perfecte. Ș� i nici tu nu trebuie să fii perfect. O masă
nesănătoasă nu distruge un stil de viaț�ă sănătos. Dacă
mănânci sănătos 80% din timp, te vei simț�i fantastic tot
timpul.
Dacă răspunsul este nu, propune-ț�i ca data viitoare să-
ț�i aminteș� ti că gustările nesănătoase pe care le-ai mâncat
nu au ajutat deloc la î�mbunătăț�irea dispoziț�iei tale, aș� adar
de ce te-ai mai deranja?
Concentrează-te să î�ț�i aminteș� ti că stările bune sunt
î�nsoț�ite de alegeri alimentare rezonabile ș� i sănătoase. Dacă
mănânci sănătos ș� i î�n cantităț�i potrivite, te vei simț�i ener-
gizat ș� i sătul.
Când sunt acasă, este atât de uș� or să î�mi creez un plan ali-
mentar bun. Nu cheltui niciodată bani pe alimente care î�ț�i
vor sabota obiceiurile sănătoase. Dacă ai copii, cumpără ceva
care să fie pe placul lor, nu pe placul tău. Dacă doream să le
ofer nepoț�ilor mei ceva bun, î�i lăsam să aleagă î�ngheț�ate
Ciocolata pleacă acasă odată cu oaspeții 221
mici sau un singur fursec. Astfel, nu rămâneam cu o cutie

pe care trebuia să o termin.
Conș� tientizează-ț�i vulnerabilităț�ile, ț�ine-le la distanț�ă,
ș� i te vei simț�i din ce î�n ce mai bine.
DOUĂZECI ȘI ȘASE
FĂ MIȘCARE
Alege activități care îți plac
C ând sunt acasă, mă plimb î�n fiecare zi. De fapt, fac patru
plimbări scurte, deoarece câinele meu vrea să fie scos
afară. Ș� i mă bucur ș� i eu de beneficii. Ador senzaț�ia pe care
mi-o dă o plimbare frumoasă, iar Del Ray simte la fel.
Î�ncurajez o formă de activitate fizică î�n fiecare zi. Î�nsă
nu sunt adepta unui efort atât de intens î�ncât să provoace
durere fizică. O condiț�ie fizică bună nu trebuie să implice
durere. Am î�nvăț�at asta de-a lungul timpului.
Nu am fost niciodată bună la sport. Când eram tânără,
eu eram tocilara, iar Kaye era sportiva. Ea avea talent la
orice presupunea activitate fizică; la fel sunt ș� i copiii ei.
Eu nu am, ș� i nici copiii mei nu au!
Trebuie să î�ț�i planifici activitatea zilnică. Î�n cazul î�n care
clienț�ii mei nu erau deloc genul activ, î�ncercam să aflu ce
erau dispuș� i totuș� i să facă. Le plăcea să meargă pe jos, să
alerge, să joace tenis, să meargă la sală? Trebuia să fie ceva
care să le facă plăcere. Dacă erau obezi, î�i rugam să meargă
Fă mișcare 223
pe jos, î�ncet, timp de treizeci de minute pe zi; nu voiam să

î�ș�i forț�eze inima, genunchii sau spatele, până când nu slă-
beau î�ntre nouă ș� i douăzeci ș� i două de kilograme.
Dacă nu aveau timp pentru niciun tip de activitate fizi-
că, î�i rugam să meargă pe loc ș� i să facă î�ntinderi î�n timp ce
se uitau la televizor. Asta făceam eu când copiii mei erau
mici. Am î�nceput să merg la sala de fitness abia când aveam
patruzeci ș� i cinci de ani, când copiii plecaseră de acasă ș� i
î�mi puteam permite să plătesc abonamentul. Sunt convin-
să că se simț�eau jenaț�i când prietenii lor veneau pe la noi,
iar eu săream prin faț�a lor, dar nu î�mi păsa.
Doar activitatea fizică de una singură nu te ajută să slă-
beș� ti, dar te ajută să te simț�i bine, ceea ce ajută î�n final la
pierderea î�n greutate. Pentru o stare de sănătate bună,
este esenț�ial să î�ț�i miș� ti corpul. Chiar ș� i acum, când scriu
această carte, î�mi fac timp pentru câteva exerciț�ii pe saltea-
ua de yoga din sufragerie, î�mi plimb câinele ș� i fac miș� care
patruzeci de minute pe zi – treizeci de minute pe bicicleta
medicinală ș� i zece minute cu greutăț�i uș� oare.
Pe vremea când scriam prima carte, făceam multe exerciț�ii

fizice, iar seara participam la cursuri de step ș� i de yoga. Am
exagerat ș� i am î�nceput să am dureri la nivelul fesierilor.
Aș� a că, bineî�nț�eles, m-am apucat să fac ș� i mai multe exer-
ciț�ii fizice. Durerea s-a localizat î�n coapsă, iar apoi a cobo-
rât î�n jos, pe piciorul drept. Mă durea atât de tare, î�ncât nu
î�mi puteam atinge genunchii cu mâna. Dacă scăpam vreun
lucru pe podea, î�l lăsam să zacă acolo câteva zile la rând,
până când puteam face faț�ă durerii de a mă lăsa î�n genunchi
ca să-l ridic. Î�mi lua jumătate de oră să intru î�n cadă. Doar
cine a avut această senzaț�ie î�ngrozitoare de arsură de-a

lungul piciorului ș� tie cât de dureroasă este. Din afară pare
că eș� ti î�n formă, dar tu nu poț�i să te aș� ezi sau să te ridici.
Am mers la ș� ase chiropracticieni; nu voiau să î�ncerce nimic
fiindcă aveam o dublă hernie de disc. Am mers la maseuri;
ș� i lor le era teamă să mă atingă. Când mergeam nu mă
durea, î�nsă orice altă miș� care î�mi provoca o senzaț�ie de
arsură de-a lungul piciorului. Este ciudat să pari sănătos ș� i
totuș� i să ai asemenea dureri.
Mi-am sunat fratele, care este neurolog, ș� i m-a trimis
la un neurochirurg.
Din fericire, î�n Canada, neurochirurgii nu sunt plătiț�i
direct proporț�ional cu numărul de operaț�ii efectuate, deci
nu te vor opera decât dacă este absolut necesar.
Chirurgul a spus că nu vrea să mă opereze până când nu
î�mi amorț�eș� te piciorul de tot. Asta ar fi î�nsemnat ca nervii
mei să cedeze. Am spus că nu î�mi pasă de nimic, că vreau
doar să î�nceteze durerea. Acum sunt bucuroasă că a avut o
abordare conservatoare, fiindcă m-am vindecat î�n opt luni.
Am avut mulț�i prieteni care au ajuns la cuț�it, ș� i ar fi fost
mai bine dacă suportau un timp durerea.
Î�ncă trebuia să muncesc! Când aveam prezentări de
modă, aveam nevoie de două persoane care să mă î�mbrace.
Una care î�mi punea hainele de la brâu î�n jos, ș� i alta care mi
le punea pe cele de la brâu î�n sus. Uneori aveam ș� i opt
spectacole pe zi. Î�ntre spectacole, pur ș� i simplu zăceam pe
podea cu picioarele ridicate pe un scaun. Tuturor le venea
greu să creadă că aveam dureri atât de atroce când mă miș� -
cam, fiindcă era vizibil că mă simț� eam foarte bine când
stăteam pe loc.
Fă mișcare 225
Ofeream consultanț� ă unei firme ș� i voiam să merg ș� i

la o î�ntrunire a cercetătorilor din Philadelphia, fiindcă î�mi
place să aflu noutăț�i de la oamenii de ș� tiinț�ă. Un zbor cu
avionul ar fi fost extrem de dureros pentru mine, dar nu
aveam de gând să ratez î�ntrunirea doar din cauza asta.
Mi-am luat cu mine rola lombară ș� i o foloseam ori de câte
ori stăteam jos.
Când am ajuns la î�ntâlnire, a trebuit să mă î�ntind pe jos
la propriu.
După episodul ăsta, am mers cu toț�ii să luăm cina.
„Din fericire”, a spus î�n glumă unul dintre oamenii de
ș� tiinț�ă, „nu va trebui să găsim un scaun pentru Maye. Ea va
sta pe podea.”
Am crezut că nu mă voi mai face bine niciodată. Pri-
veam oamenii care făceau jogging î�n parc sau care făceau
exerciț�ii fizice ș� i mă gândeam că nu voi mai putea face asta
niciodată. Î�i invidiam pe oamenii care puteau să se depla-
seze ș� i să se aș� eze fără să-i doară ceva. Tot ce î�mi doream
era să mă pot miș� ca fără durere.
După vreo ș� ase luni, am simț�it că eram mai bine, fiind-
că puteam să mă aplec ș� i să î�mi ating din nou genunchii.
După opt luni, puteam să î�mi ating picioarele, ceea ce î�n-
semna că pot să fac din nou un duș� normal.
Ce am î�nvăț�at din asta este că trebuie să î�ț�i asculț�i corpul;

nu î�l forț�a dincolo de limitele durerii. Nu ai nevoie de un
program de antrenament agresiv. Nu ai nevoie de greutăț�i
din ce î�n ce mai mari. Nu trebuie să te forț�ezi din ce î�n ce
mai mult. Trebuie doar să te miș� ti, fiindcă exerciț�iile fizice

excesive pot cauza accidentări.
Accidentări pot cauza ș� i nepoț�ii.
Nu de mult, alergam pe scări după nepoț�ii mei. Am
făcut o miș� care greș� ită ș� i mi-am luxat genunchiul. Ș� chio-
pătam ș� i mă durea î�ngrozitor. Nu ș� tiam ce se î�ntâmplase
exact cu genunchiul meu, aș� a că, desigur, l-am consultat
pe dr. Internet, ș� i am aflat că persoanele î�n vârstă ș� i atleț�ii
de performanț�ă sunt predispuș� i la accidentări la nivelul
genunchilor.
Ei bine, aș� a î�mi trebuie dacă sunt atlet de performanț�ă.
Prietenii lui Kimbal, care sunt cu toț�ii atleț�i de perfor-
manț�ă ș� i care au suferit numeroase operaț�ii la genunchi,
m-au avertizat că s-ar putea să am nevoie de o operaț�ie.
Au spus că recuperarea durează doar ș� ase săptămâni. Nu
aveam atât timp la dispoziț�ie. Trebuia să particip la Săptă-
mâna Modei de la New York peste două săptămâni!
Am pus gheaț�ă pe genunchi ș� i am ț�inut piciorul ridicat,
aș� a cum sugera dr. Internet.
La interviu, mi s-a atras atenț�ia că vor fi multe scări de
urcat.
Intrasem î�n panică fiindcă, deș� i puteam merge, urcatul
scărilor î�mi provoca durere.
Spectacolul urma să aibă loc la Met Opera, ș� i aveam de
urcat ș� i de coborât patru etaje pe scări. Trebuia să le par-
curg de patru ori. Mi-au dat pantofi fără toc, ceea ce a fost
grozav. Cu siguranț�ă nu aveam de gând să mă plâng, fiindcă
Fă mișcare 227
sunt o profesionistă. Pur ș� i simplu am făcut faț�ă durerii.

Dar a durut rău.
Am reuș� it să termin spectacolul ș� i, când am ajuns acasă,
mi-am sunat medicul, care mi-a spus să-mi ung genunchiul
cu Bengay ș� i să merg la un ortoped. Veș� tile erau bune: era
doar o luxaț�ie care avea să se vindece î�n timp. Nu aveam
nevoie de operaț�ie.
Am reuș� it să trec prin multe perioade dificile fiindcă
am fost sănătoasă; la fel au fost ș� i copiii mei. Sunt atât de
recunoscătoare pentru asta! Nu e nevoie decât de un virus
neî�nsemnat sau de un mic accident ca să te ț�intuiască la
pat zile î�n ș� ir. Atunci î�ț�i dai seama că sănătatea este totul.
Acum, nu mai forț�ez lucrurile. Exersez pe bicicleta me-
dicinală ș� i, dacă mă dor genunchii, mă mut pe banda de
alergat. Dacă durerea persistă, fac î�ntinderi ș� i ridic greu-
tăț�i. O zi sau două mai târziu, pot folosi din nou bicicleta
medicinală fără să mă doară nimic. Î�n plus, sunt mult mai
atentă când alerg după nepoț�ii mei. Când mă doare genun-
chiul, port o genunchieră.
La fel ca atleț�ii de performanț�ă.
DOUĂZECI ȘI ȘAPTE
ALEGE COMPANIA
OAMENILOR FERICIȚI
Relațiile sănătoase sunt benefice pentru tine
C lienț�ii mei spuneau că sunt mai ieftină decât psihologul

lor, fiindcă, atunci când mâncau mai bine, se simț�eau
mai fericiț�i, mai puternici, mai î�ncrezători. Emoț�iile joacă
un rol important î�n starea de sănătate. Dacă eș� ti nefericit,
este mai greu să găseș� ti puterea ș� i energia să mănânci
bine. Cauț�i mâncăruri care te fac să te simț�i mai bine, ș� i
acestea au mereu un conț�inut bogat de grăsimi.
Să te asociezi cu prieteni ș� i cu membri ai familiei care
te fac fericit este un lucru foarte benefic pentru sănătatea
ta. Nu am făcut cercetări aprofundate pe această temă, î�nsă
consider că este un lucru de bun simț� . Dacă eș� ti î�ntr-o rela-
ț�ie bună, te simț�i sănătos din punct de vedere fizic. Dacă nu
eș� ti î�ntr-o relaț�ie bună, te simț�i abătut ș� i trist.
Sunt norocoasă să am o familie fericită ș� i numeroasă.
Ne place să petrecem timp î�mpreună ș� i să râdem până ne
Alege compania oamenilor fericiți 229
dau lacrimile. Să ai grijă de familia ta este o valoare pe care

mi-a inoculat-o mama prin puterea exemplului. Î�ntotdeau-
na avea grijă de noi, se asigura că suntem bine hrăniț�i ș� i ne
î�ncuraja pasiunile. S-a asigurat că ș� i noi avem grijă de copi-
ii noș� tri la rândul nostru. Când am divorț�at, mama mi-a
spus: „Familia este pe primul loc”. Ce a vrut să spună era că
trebuia să î�mi pun copiii pe primul plan. Am rezistat î�n căs-
nicie de dragul copiilor. Apoi am divorț�at tot de dragul lor.
„Familia este pe primul loc” este motto-ul după care
funcț�ionează familia noastră. Este important pentru noi să
ne î�ntâlnim cu regularitate. Nu e deloc uș� or pentru un grup
de patruzeci de oameni foarte ocupaț�i, care locuiesc î�n
oraș� e diferite, î�nsă pentru noi aceste î�ntâlniri reprezintă o
prioritate.
Î� ntr-un an, ne-am
dus cu toț� ii î�n Costa
Rica. Î�ntr-un alt an, am
ales Costa Brava, Spa-
nia. De obicei, rezervam
un mic hotel î�n care să
avem exclusivitate.
Un motiv pentru
care ne simț�im atât de
bine î�mpreună este că
toată lumea poate face
exact ce doreș� te. Unii
vor să facă sport, î�n
timp ce alț�ii vor să ci-
tească. Alț�ii vor să î�noa-
te sau să se plimbe.
Unii vor să doarmă, alț�ii să mănânce. Î�n aceste excursii, ș� tii

că eș� ti î�nconjurat de oameni care te iubesc ș� i că eș� ti liber
să faci ce doreș� ti. Nu e nimeni î�ncordat. Dacă se organizea-
ză o activitate sau alta, poț�i să participi – sau nu. Dacă vrei
să î�ț�i petreci timpul stând numai pe telefon, este î�n regulă.
Dacă ai chef să stai cu laptopul î�n braț�e cât e ziua de lungă,
nu are nimeni nimic de obiectat.
Când apune soarele, Kaye se duce singură să î�noate. Ea
poate î�nota ș� i trei ore pe zi; este o î�notătoare desăvârș� ită.
Nu î�i pasă dacă mai vine ș� i altcineva sau nu. Uneori merg ș� i
eu cu ea, dar ea î�noată mult mai repede decât mine. După
treizeci de minute, eu sunt deja obosită, î�nsă ea î�noată î�n
continuare. Pur ș� i simplu alunecă prin apă.
Uneori vizităm oraș� ele din apropiere. Oricine vrea să
meargă, o poate face. Sau aranjăm să luăm cina la un
restaurant ș� i î�ncercăm să găsim loc pentru patruzeci de
persoane.
Î�ntr-o seară, am ieș� it la cină toț�i patruzeci. Copiii aler-
gau ș� i ț�ipau. Era o gălăgie de nedescris.
— Nu mai suport zgomotul, i-am spus lui Kaye.
— Nici eu! a zis ea.
Aș� a că ne-am luat sandviș� uri ș� i am mers pe plajă. Am
stat ș� i am privit marea ș� i am avut parte de o seară liniș� tită
î�mpreună.
Uneori plec doar cu copiii ș� i nepoț�ii. De Ziua Recunoș� tinț�ei,

imediat după naș� terea gemenilor Toscăi, plănuisem să pe-
trecem sărbătorile acasă la Elon.
Alege compania oamenilor fericiți 231
SpaceX lansa o rachetă, iar Elon voia să fim cu toț�ii acolo,

aș� a că am primit un e-mail cu o seară î�nainte prin care ne
anunț�a: „Am rezervat locuri pentru zborul de mâine dimi-
neaț�ă spre Orlando”.
Am sunat-o pe Tosca să î�i spun, dar dormea deja. Am
reuș� it să o contactez pe bonă, ș� i i-am spus:
— Trebuie să te duci mâine dimineaț�ă la ș� ase ș� i să o
trezeș� ti pe Tosca, fiindcă la ș� apte trebuie să ajungă la aero-
port ca să prindă avionul.
Î�ț�i poț�i imagina cât de agitaț�i eram cu toate aceste pla-
nuri de călătorie de ultim moment. Cei doi sugari urlau de
mama focului. Î�n cele câteva ore de zbor am î�ncercat să î�i
liniș� tim ș� i ne ceream scuze din priviri de la toț�i pasagerii
din avion.
Când am ajuns î�n Orlando, ne-am urcat cu toț�ii î�ntr-un
autobuz ș� i am plecat spre locul de lansare a rachetei de la
Cape Canaveral. Am mâncat curcan la caserolă î�mpreună
cu toț�i cei care lucrau î�n clădirea NASA.
Î�mi place tare mult că familia mea e unită, că putem să avem

mereu î�ncredere unii î�n ceilalț�i ș� i că ne sprijinim reciproc.
Am trecut prin multe perioade dificile, î�nsă am rămas î�m-
preună. Acesta este un lucru special. Uneori oamenii î�mi
spun că nu se î�nț�eleg cu cei din propria lor familie. Nu pot
să cred aș� a ceva până când nu î�i văd cum se insultă reciproc.
Mă gândesc la foș� tii mei socri. Nu exista să avem vreodată
o masă liniș� tită, fără ț� ipete ș� i urlete. Nu ș� tiu cum poț� i
schimba asta; doar să nu-ț�i mai petreci timpul cu familia.
Dacă ai o familie care te face nefericit, găseș� te-ț�i prieteni
care te fac fericit ș� i care te fac să zâmbeș� ti. Dacă familia ta

nu poate fi alături de tine, cu siguranț�ă prietenii te pot sus-
ț�ine ș� i la bine ș� i la rău.
Când avem grijă unii de ceilalț�i, toată lumea are de
câș� tigat.
DOUĂZECI ȘI OPT
ESTE MINUNAT SĂ AI ȘAPTEZECI

ȘI UNU DE ANI
Zâmbește în continuare
C âț�iva dintre prietenii mei sunt de aceeaș� i vârstă cu mine.

Mulț�i sunt mai tineri. Toț�i iubesc viaț�a. Hashtag-ul meu
de pe reț�elele de socializare este #ItsGreatToBe71 fiindcă
mă bucur nespus de această vârstă.
Oamenii par că se tem să î�mbătrânească, dacă mă iau
după comentariile pe care le citesc pe reț�elele de socializare.
Când î�mi citesc postările, se simt mai î�mpăcaț�i cu viitorul
ș� i cu ridurile lor. Vorbesc, de asemenea, î�n multe interviuri
despre faptul că mă bucur să am vârsta pe care o am, pre-
cum ș� i despre convingerea mea că oamenii î�n vârstă ar tre-
bui să fie originali ș� i stilaț�i ș� i, î�n consecinț�ă, respectaț�i ș� i
apreciaț�i.
Unul dintre motivele pentru care nu î�mi este teamă de
bătrâneț�e este acela că fiecare perioadă a vieț�ii mele a fost
mai bună decât cea de dinainte. Perioada î�n care aveam
douăzeci de ani a fost î�ngrozitoare, cu excepț�ia celor trei

copii minunaț�i; nici perioada de pe la treizeci de ani nu a fost
prea bună; când aveam patruzeci de ani, eram prea ocupa-
tă să supravieț�uiesc; la cincizeci de ani, eram nou-venită î�n
New York ș� i î�ncercam să î�mi construiesc afacerea ș� i să î�mi
fac prieteni; la ș� aizeci, eram mult mai liniș� tită din toate
punctele de vedere, cu copiii, cu nepoț�ii ș� i cu munca. Acum,
sunt mai ocupată ca niciodată. Nu mă aș� teptam la asta, dar
î�mi place la nebunie.
Celălalt motiv pentru care nu î�mi este teamă de bătrâ-
neț�e este pentru că mama mi-a oferit un exemplu elocvent.
Când a murit tata, ea avea ș� aizeci ș� i unu de ani. El avea ș� ap-
tezeci ș� i trei ș� i a murit î�ntr-un accident de avion, î�mpreună
cu soț�ul surorii mele. A fost tragic – nu părea real. Pentru
noi, el era Superman.
Fuseseră atât de fericiț�i î�mpreună, î�ncât credeam că ea
nu î�ș�i va mai reveni niciodată. Nu ș� tiam ce avea să se î�n-
tâmple cu ea; fusese mereu alături de el, ajutându-l, susț�i-
nându-l. Ne-am î�nș� elat amarnic. Ea a î�nflorit. La ș� aizeci ș� i
cinci de ani, a î�nceput să fie preocupată de artă ș� i s-a î�n-
scris la cursuri. Făcea sculptură î�n lemn, picta, se ocupa de
olărit. A călătorit prin toată ț�ara, pictând peisaje ș� i case, î�n
ulei ș� i acuarele. Î�ș�i expunea periodic lucrările la Pretoria.
Mama a fost pasionată ș� i de fotografie. Î�ș�i expunea lu-
crările ș� i chiar câș� tiga premii. Abia atunci am observat cât
de reuș� ite erau unele dintre fotografiile pe care ni le făcuse
î�n perioada î�n care exploram deș� ertul. Nu am realizat cât de
talentată era. Am moș� tenit părul ei argintiu, dar nu ș� i ta-
lentul artistic. La ș� aptezeci de ani, a î�nceput să fie preocu-
pată de gravura prin acvaforte, o artă mai puț�in cunoscută,
Este minunat să ai șaptezeci și unu de ani 235
foarte dificil de realizat, î�n care se foloseș� te un ac pentru a

grava o placă de metal, iar apoi se utilizează mai multe sub-
stanț�e chimice ș� i instrumente speciale pentru a o imprima
pe hârtie. Ș� i-a cumpărat singură echipamentul ș� i a î�nvăț�at
să î�l folosească. A apărut ș� i î�n Who’s Who Book of Artists
(Catalogul celor mai importanț�i artiș� ti) din Africa de Sud.
Lucra zi ș� i noapte la proiectele ei artistice. Toate acestea au
condus la o carieră artistică de douăzeci ș� i doi de ani î�n
Africa de Sud.
Când avea optzeci ș� i ș� ase de ani, s-a mutat î�napoi î�n Ca-
nada ș� i a luat-o de la capăt. Aceasta s-a î�ntâmplat când Zip2
a fost vândută ș� i aveam resursele necesare pentru a le adu-
ce ș� i a le instala pe mama ș� i pe sora mea î�n Canada, ca să fie
mai aproape de familie. Unii erau î�ngrijoraț�i că mamei î�i va
fi dor de prietenii ei. Când am sunat-o ș� i am î�ntrebat-o ce
părere are, a spus că nu era î�ngrijorată deloc, fiindcă toț�i
prietenii ei muriseră. Ea desena, făcea î�n continuare gravu-
ră prin acvaforte (î�ș�i adusese echipamentul cu ea) ș� i î�ș�i ex-
punea lucrările periodic. Î�n acea perioadă, sora mea, Lynne,
locuia cu ea ș� i preda cursuri de dans, iar la vârsta de cinci-
zeci ș� i nouă de ani a î�nceput să facă artă digitală. Î�nsă
mama abia se apuca de treabă.
La nouăzeci ș� i patru de ani, nu prea mai putea să picte-
ze sau să graveze pentru că î�i tremurau mâinile, dar, î�n loc
să renunț�e, a profitat de faptul că tehnologia era î�n conti-
nuă dezvoltare ș� i a î�nvăț�at arta digitală. La nouăzeci ș� i ș� ase
de ani mâinile î�i tremurau prea tare chiar ș� i pentru asta,
aș� a că a renunț�at ș� i a î�nceput să citească avid ș� i să ne urmă-
rească călătoriile pe o hartă. Ea ne-a spus că nu fusese
niciodată aș� a de fericită ca î�n a noua decadă de viaț�ă. Cred

că ne aș� teaptă lucruri bune.
Î�mi amintesc că mergeam î�mpreună cu ea la ceaiul „bă-
trâneilor”, o reuniune a vârstnicilor, dintr-un mic oraș� din
Alberta. A fost o experienț�ă oribilă fiindcă toată lumea se
plângea.
— Devin mai morocănoș� i pe măsură ce î�mbătrânesc?
am î�ntrebat-o la plecare.
— Nu, erau la fel de morocănoș� i ș� i când erau mai tineri.
Deci, dacă eș� ti o persoană morocănoasă, poț� i să î�n-
cerci de pe acum să te schimbi; altfel, vei ajunge un bătrân
morocănos.
Mama a fost o persoană incredibilă. A fost lucidă până la

vârsta de nouăzeci ș� i opt de ani, când corpul ei a cedat ș� i
s-a stins. Kaye era cu ea atunci ș� i a spus că râdea î�n dimi-
neaț� a aceea. Mamei mele nu i-a fost niciodată teamă să
î�mbătrânească. Nu a vorbit niciodată despre asta. Mereu a
arătat fabulos: se dădea cu un ruj roș� u, strălucitor, oriunde
mergea ș� i î�i plăcea să-ș� i pună cercei când ieș� ea î�n oraș� . La
bătrâneț�e, avea un păr alb, lung ș� i frumos. Era mereu î�ngri-
jită (cu excepț�ia vopselurilor de pe haine).
Ea a fost mereu optimistă; ca ș� i tata de altfel. Mi-l amin-
tesc ca pe o persoană care căuta bucuria î�ntotdeauna. Chiar
ș� i pe spatele cărț�ii lui de vizită scria: „Zâmbeș� te mereu!”
Punea această bucurie î�n tot ce făcea. Părinț�ii meu nu au
ridicat niciodată vocea unul la celălalt, ș� i nu i-am auzit ni-
ciodată certându-se.
Dacă trăieș� ti suficient de mult, problemele î�ncep să se re-

pete. Când cineva se poartă oribil cu tine, poț�i să-i spui că
nu e nici primul, nici ultimul. Ț� i s-a mai î�ntâmplat, te-a su-
părat foarte tare, apoi din ce î�n ce mai puț�in, iar acum poț�i
să ignori pur ș� i simplu.
Am avut parte de multe decese î�n familie, fiindcă suntem
o familie numeroasă, ș� i lucrurile acestea se î�ntâmplă. Pri-
ma dată când se î�ntâmplă, este devastator. Nu crezi că î�ț�i
vei mai putea reveni, î�nsă î�ț�i revii. Apoi, poț�i chiar să vor-
beș� ti despre oamenii din familie care au murit fără să mai
suferi. Aceasta este partea bună a bătrâneț�ii.
Când î�mi vizitam sora mai mare, care avea cancer de
colon, î�mi luam ș� i câinele cu mine. Apoi câinele meu a î�m-
bătrânit ș� i s-a î�mbolnăvit. Am fost foarte supărată. Ea a spus:
„E firesc să trăieș� ti mai mult decât câinele tău”, ș� i avea
dreptate. Mă gândesc la această replică care m-a trezit la
realitate chiar ș� i acum, după ce sora mea a decedat. Ș� i-a
păstrat simț�ul umorului până la capăt. La un moment dat,
am dus-o la supermarket. Era atât de slăbită î�ncât trebuia
să se sprijine de cărucior. Ne-am î�ntâlnit cu un cunoscut
care i-a spus că arată grozav, că a slăbit, ș� i a î�ntrebat-o ce
dietă ț�inea. Ea a spus: „Cancer!” ș� i a izbucnit î�n râs.
Cu ocazia zilei mele de naș� tere, când am î�mplinit ș� aptezeci

de ani, am avut două petreceri. Prima, la New York, a fost
organizată de CoverGirl ș� i Harper’s Bazaar. Au participat
oameni din industria modei, modele ș� i prieteni pe care mi
i-am făcut î�n perioada î�n care am locuit acolo. Î�n LA, Elon,
Kimbal ș� i Tosca au organizat o petrecere uriaș� ă. A fost o zi
frumoasă. Au fost proiectate multe poze cu mine făcute
de-a lungul anilor. Erau baloane peste tot ș� i se serveau coc-

teiluri speciale. Fusese amenajat un bar cu î�ngheț�ată ș� i adu-
seseră dansatori profesioniș� ti, un DJ ș� i un saxofonist.
Am fost î�nconjurată de o mulț�ime de prieteni ș� i de familie.
A participat chiar ș� i o prietenă din ș� coală, cu care mă cu-
noș� team de la unsprezece ani. Elon a venit direct de la
Tesla î�mbrăcat î�ntr-un tricou. Julia, cea mai bună prietenă
a mea, a fost acolo cu soț�ul ei. Colegii de breaslă, cu care am
lucrat de-a lungul anilor, au făcut un dosar î�ntreg cu po-
veș� ti legate de mine, o colecț�ie de aprecieri ș� i mulț�umiri
care m-au emoț�ionat până la lacrimi.
Dacă e să rămâi cu ceva de la mine, atunci aș� vrea să fie

asta: să nu î�ț�i fie teamă să î�mbătrâneș� ti ș� i să socializezi cu
prieteni cărora nu le este teamă de bătrâneț�e. Distrează-te
cu prietenii tăi de toate vârstele, care te plac pentru că eș� ti
fascinantă, interesantă, î�ncrezătoare ș� i, poate, stilată (cel
puț�in î�n mintea ta). Ascultă-i pe ceilalț�i, fii bună cu ei, indi-
ferent de vârsta lor. Dacă cineva î�ț�i spune că eș� ti prea bătrâ-
nă, mai ales dacă este vorba de bărbatul cu care ai o relaț�ie,
dă-i papucii.
Să î�mbătrâneș� ti este nemaipomenit. Suntem mai î�nț�e-
lepte pe măsură ce î�naintăm î�n vârstă. Suntem mai î�ncre-
zătoare – aceasta este o surpriză frumoasă pe care am
trăit-o. Ș� i, de asemenea, ș� tim cum să scăpăm mai repede de
nemernicii din viaț�a noastră. Cred că s-ar putea spune că
aș� tept viitorul cu entuziasm.
Î�n această etapă a vieț�ii mele, mă distrez mai bine ca
niciodată. Î�n primul rând, am scris această carte pentru ca
ș� i alte femei să aibă parte de o viaț�ă mai bună. Asta mă face

să mă simt bine, ș� i sper că te va face ș� i pe tine.
Sunt abia la î�nceputul celei de-a ș� aptea decade a vieț�ii
mele, ș� i abia aș� tept să văd ce urmează.
CONCLUZIE
FĂ-ȚI PLANUL
Începe acum
C ând am î�nceput să scriu această carte, am făcut o călă-

torie la New York. Am luat prânzul cu editorul meu,
am participat la un eveniment de lansare pentru CoverGirl
ș� i am î�nregistrat un podcast cu redactorul-ș� ef al revistei
Allure. Era ș� i Julia cu mine; se ocupa de vestimentaț�ia mea.
Eram cazată la un hotel foarte frumos. Tocmai vorbisem
la telefon cu Tosca, care era pe platoul de filmare al noului
ei film. Î�i trimiteam mesaje lui Kimbal, care deschidea un
restaurant chiar î�n acea săptămână, ș� i stăteam î�n holul re-
cepț�iei uitându-mă cu mândrie pe iPad-ul meu la lansarea
rachetei SpaceX a lui Elon. Deodată, mi-am adus aminte că
mai fusesem î�n acel hotel. Aveam î�n jur de cincizeci de
ani ș� i locuiam la New York. Abia î�ncepusem activitatea de
nutriț�ionist.
Mi-am amintit că venisem la New York pentru o ș� edinț�ă
foto ș� i fusesem cazată chiar acolo, î�n acel hotel. Totul era
neschimbat, cred că doar eu arătam diferit. Situaț�ia mea era
diferită.
242 Concluzie
După ș� edinț�a foto, toată lumea a mers să bea un pahar

la barul restaurantului. Voiam să merg ș� i eu cu ei, dar nu
m-am dus, fiindcă nu î�mi permiteam să î�mi plătesc băutura.
Dacă m-aș� fi dus, probabil că s-ar fi găsit cineva să plăteas-
că pentru mine. Dar dacă nu ar fi plătit? Aș� a că am plecat.
Dacă nu î�ț�i permiț�i, atunci renunț�ă. Nu m-am simț�it prost
Concluzie 243
ș� i nu mi-am plâns de milă. Ș� i nici nu mi-am spus: „Î�ntr-o zi

mă voi î�ntoarce!” Ș� i cu siguranț�ă nu mi-am imaginat că,
dacă aveam să mă î�ntorc vreodată, lucrurile ar fi arătat ca
acum.
Am continuat să muncesc din greu, să î�mi fac planuri ș� i
să merg î�nainte.
Poate că de aceea mă trezesc î�n fiecare dimineaț�ă opti-
mistă. Am trăit ș� i bine ș� i mai puț�in bine, ș� i am î�nvăț�at că
nu ș� tii niciodată ce urmează. Sunt sănătoasă, mă bucur de
munca mea, î�mi iubesc familia ș� i am prieteni minunaț�i.
Când vine vorba despre sănătate, afaceri, viaț�ă, nu există o
soluț�ie rapidă. Tot ceea ce ai este munca asiduă, optimis-
mul ș� i sinceritatea, bunul simț� ș� i un plan.
Poț�i să î�ț�i faci un plan, dar acesta nu va funcț�iona î�ntot-
deauna. Aș� a că va trebui să î�ț�i faci un alt plan. Viaț�a ta va fi
plină de suiș� uri ș� i coborâș� uri, ca un montagne russe. Sui-
ș� urile vor fi minunate; coborâș� urile vor fi un iad. Când eș� ti
la pământ, î�ț�i trebuie un plan ca să te ridici. Pe măsură ce
î�naintezi î�n vârstă, coborâș� urile sunt mai puț�in tragice, mai
puț�in dureroase ș� i mai puț�in supărătoare, fiindcă ai mai
trecut pe acolo.
Tu trebuie să hotărăș� ti când vrei să fii fericită. Când va
fi asta? De ce amâni să î�ț�i schimbi cariera, să î�ț�i î�mbunătă-
ț�eș� ti starea de sănătate, să ai o familie ș� i prieteni iubitori,
să î�ț�i iubeș� ti viaț�a? Au fost momente când nu credeam că
voi mai fi vreodată fericită. Niciodată! Iar apoi mi-am făcut
un plan ca să scap, fiindcă o stare de nefericire permanen-
tă nu este un mod de a trăi. Aș� adar fă-ț�i planul acum.
Mulțumiri
Mulț�umesc regretatei mele mame, care a fost pentru mine

un exemplu atât de minunat de inteligenț�ă, hărnicie, blân-
deț�e, î�nț�elepciune ș� i î�ncredere î�n sine. Sunt sigură că i-ar
plăcea această carte, deoarece a citit-o pe prima cu voce
tare, cuvânt cu cuvânt, acum douăzeci ș� i patru de ani.
Mulț�umesc Kanessei Tixe, care m-a cicălit timp de doi ani
să scriu o carte. Nu credeam că am un mesaj suficient de
interesant până când nu am î�nceput să călătoresc prin lu-
mea largă ș� i să î�mi fac cunoscută povestea î�n mass-media,
noilor mele cunoș� tinț�e ș� i publicului prezent la prelegerile
mele.
Aș� dori să le mulț� umesc agenț� ilor mei literari, Paige
Sisley ș� i Sally Harding, care au fost entuziasmate să lucre-
ze cu mine. Lor le-a plăcut foarte mult mesajul ultimei
mele cărț� i, ș� i au simț� it că am o poveste ș� i mai grozavă de
spus.
Aș� dori să mulț�umesc stilistei ș� i prietenei mele cele
mai bune, Julia Perry, pentru că m-a ajutat să arăt fabulos
ș� i pentru că mereu ș� i-a dorit ce este mai bun pentru mine.
Î� ț�i mulț� umesc, Ali Grace Marquart, pentru că mi-ai veri-
ficat contractele, inclusiv pe acesta, ș� i pentru că mă prote-
jezi mereu din punct de vedere legal.
Aș� dori să î�i mulț�umesc Sandrei Bark, care mi-a orga-
nizat povestea pe capitole.
Aș� dori să mulț�umesc editoarei mele, Emily Wunderlich,
care a lucrat săptămâni î�ntregi la aceste capitole, ca să le
facă cât mai convingătoare, ș� i care m-a ajutat să mă con-
centrez asupra mesajelor pe care voiam să le transmit.
Aș� dori să le mulț�umesc celor de la Viking Penguin
Random House, pentru că au fost la fel de entuziasmaț�i ca
ș� i mine de acest proiect.
Editura ACT şi Politon
Str. Înclinată nr. 129, Sector 5, București, C.P. 050202.

Tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.ACTsiPoliton.ro / www.blog.ACTsiPoliton.ro

O Femeie Isi Face Un Plan - Maye Musk

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O Femeie Isi Face Un Plan - Maye Musk

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O Femeie Isi Face Un Plan - Maye Musk

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O FEMEIE ÎȘI FACE UN PLAN

This translation published by arrangement with

© 2021 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Beatrice Popescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a aces-

Traducere din limba engleză de

PRIMA PARTE: Frumusețe

2 FII FASCINANTĂ: Este mai bine să fii interesantă decât frumoasă 30

3 MODEL GROZAV, SE ÎMBRACĂ ÎNGROZITOR: Nu trebuie să fii

4 EU IUBESC MACHIAJUL, IAR MACHIAJUL MĂ IUBEȘTE PE MINE:

5 JOCURILE ÎNCREDERII: Ține capul sus și fii politicoasă 50

PARTEA A DOUA: Aventură

7 EXPLORARE: Fă planuri pentru lucrurile la care te aștepți și

8 DE CE NU?: Spune da oricărei oportunități  76

9 O FEMEIE ÎȘI FACE UN PLAN: Ia-ți viața în mâini și țintește

10 REFĂ-ȚI VIAȚA: Identifică-ți problemele 100

12 MAGIA NUMĂRULUI DOISPREZECE: În cazul în care copiii tăi 

13 CUM SĂ O IEI DE LA CAPĂT: Spune da unei vieți interesante  126

14 MUTĂ-TE ÎN ALTĂ ȚARĂ, DACĂ E NEVOIE: Încearcă-ți norocul;

15 FAPTE BUNE: Apreciază faptele bune 138

PARTEA A PATRA: Succes

17 CERE CEEA CE VREI: Perseverența duce la succes 152

18 CUM SĂ TE SIMȚI FANTASTIC: Nu te complace în dezamăgiri 157

19 MERGI ÎNAINTE: Să o iei de la capăt poate fi cel mai bun lucru

20 IEȘI DIN TIPAR: Forțează-ți limitele 174

21 INSTA-FAIMOASĂ: Nu ești niciodată prea bătrână pentru

22 TOATE DOAMNELE SINGURE: Poți să fii fericită în dragoste,

PARTEA A CINCEA: Sănătate

24 BUCURĂ-TE DIN NOU DE MÂNCARE: Nu există o pastilă magică 209

26 FĂ MIȘCARE: Alege activități care îți plac 222

27 ALEGE COMPANIA OAMENILOR FERICIȚI: Relațiile sănătoase

28 ESTE MINUNAT SĂ AI ȘAPTEZECI ȘI UNU DE ANI: Zâmbește

Fă-ți un plan și încearcă-ți norocul

A m crescut î�ntr-o familie care deț�inea un avion ș� i î�n care

Printre vorbitorii de africaans există o zicală cu care am

o viaț�ă aventuroasă, sunt multe lucrurile la care trebuie să

Când mă aflam î�n situaț�ii dificile, citeam multe romane de

ARGINTIUL ESTE NOUL BLOND

Viața devine din ce în ce mai bună

L a cincizeci ș� i nouă de ani am î�ncetat să mă mai vopsesc ș� i

venerabila vârstă de ș� aptezeci ș� i unu de ani. Î�nsă, iată-mă,

Am î�nceput să fac modelling î�n adolescenț�ă, când eram la

pe gânduri. Pentru ultima reprezentaț�ie, cea pentru care

La vârsta de treizeci ș� i unu de ani, eram deja mamă singură

dintr-o echipă care abia depăș� ise vârsta adolescenț�ei, nu

permitea să cumpăr bilete de avion ieftine ca să merg î�n

Când am î�mplinit cincizeci de ani, locuiam la New York.

Nu î�nț�elegeam de ce nu mai voiau clienț�ii să lucreze

După ce mi-am vopsit părul î�n argintiu, agenț�ia nu m-a mai

Apoi s-a î�ntâmplat ceva interesant. Un director de cas-

Oamenii au interesele lor ascunse. Voiam să profit de toate

nenumărate ori. Mergi undeva ș� i aș� tepț�i la rând î�mpreună

Mi-am analizat contractul ș� i am văzut că era valabil doar î�n

aceste agenț�ii ș� i am î�nceput să primesc de lucru. Mergeam

vrei să suferi mai puț�in. Dacă vezi că nu se schimbă nimic,

ț�inute albe, o poveste albă. Totul era atât de frumos! O coa-

culori. Acum mă simt foarte bine când intru î�ntr-o î�ncăpe-

Este mai bine să fii interesantă decât frumoasă

2 FII FASCINANTĂ: Este mai bine să fii interesantă decât frumoasă 30

5 JOCURILE ÎNCREDERII: Ține capul sus și fii politicoasă 50

8 DE CE NU?: Spune da oricărei oportunități 76

10 REFĂ-ȚI VIAȚA: Identifică-ți problemele 100

12 MAGIA NUMĂRULUI DOISPREZECE: În cazul în care copiii tăi

13 CUM SĂ O IEI DE LA CAPĂT: Spune da unei vieți interesante 126

15 FAPTE BUNE: Apreciază faptele bune 138

17 CERE CEEA CE VREI: Perseverența duce la succes 152

18 CUM SĂ TE SIMȚI FANTASTIC: Nu te complace în dezamăgiri 157

20 IEȘI DIN TIPAR: Forțează-ți limitele 174

24 BUCURĂ-TE DIN NOU DE MÂNCARE: Nu există o pastilă magică 209

26 FĂ MIȘCARE: Alege activități care îți plac 222