Revista Ropot NR 9 Complet

În lumina verii și din lumina copiilor noștri am creat un
nou număr al revistei Școlii Gimnaziale Berchișești. O ediție de

vară care ne aduce din nou împreună, pentru că ÎMPREUNĂ
este ceea ce ne definește, împreună încercăm și reușim,
împreună învățăm, împărtășim și creștem. Și o facem cu bucurie
și pasiune, cu entuziasm și culoare, oferind o retrospectivă a
momentelor care ne-au marcat viața școlii, trăirile și gândurile
noastre.
Intrăm din nou în scenă, cu aceleași emoții și vă învităm să
ne (re)descoperiți!
Revista ROpot, Nr. 9- Revistă bianuală
Evenimente. Activități. Proiecte

Iată-ne la finalul acestui an școlar. E momentul să
rememorăm toate momentele importante și frumoase petrecute
în comunitatea noastră școlară și să le așezăm în paginile unui
nou număr al revistei noastre – un jurnal de călătorie care ne
arată cât de valoroasă a fost trecerea prin acest timp al
descoperirii, al învățării, al devenirii.
Noi ne-am bucurat de fiecare clipă în care copiii și-au lăsat
imaginația să zburde, în care au avut curajul să-și afirme talentul
sau să și-l descopere cu entuziasm și uimire, în care, după căutări și frământări, au găsit
soluții, uneori chiar originale, și au devenit mult mai încrezători și mai îndrăzneți. Au
fost clipe în care sufletele noastre s-au apropiat atât de mult, încât ne puteam auzi
fiecare tresărire, momente în care am avut (a câta oară?) revelația unei legături
profunde și speciale ce s-a creat între noi. Și, oare, nu aceasta este baza solidă pe care ne
străduim să clădim educația și să însemnăm cu litere de dragoste valori care să îi ghideze
prin încețoșatele vremuri pe care le trăim?
Am înțeles, iar și iar, că mai ales încrederea poate să-i convingă să se exprime
liber, să încerce, să experimenteze, să aplice, să se prindă de mâna noastră atunci când
se poticnesc pe drumul cunoașterii. Și grija! Grija aceea care se îndreaptă spre fiecare
copil în parte, ca cel mai frumos semn al iubirii. Și valorizarea fiecărui copil – care ne
permite să îl așezăm în locul potrivit și să îl sprijinim să progreseze și să obțină
performanțe – conturează și dezvoltă respectul de sine, atât de important pentru
obținerea succesului.
Astfel, cu gândul și cu preocuparea pentru fiecare dintre cei 500 de elevi ai școlii
noastre, am proiectat și desfășurat o varietate de activități, prin care am urmărit
implicarea lor în număr cât mai mare și le-am oferit posibilitatea de a se alătura cu drag
acelui proiect față de care au manifestat interes. În consecință, pe parcursul semestrului
al II-lea și al vacanței de vară, am avut bucuria de a constata creșterea numărului
copiilor care au participat la realizarea acestora.
Vă prezint, în câteva cuvinte și imagini, fiecare activitate care a sporit valoarea
timpului petrecut alături de copii și care i-a făcut pe aceștia să fie mai responsabili, mai
creativi, mai curajoși, dezvoltându-le în același timp competențele necesare timpului
prezent și viitor.
1. Vernisajul expoziției itinerante „Biblia călătoare și sfințitoare”

De Ziua Culturii Naționale, s-a vernisat la școala
noastră, în Centrul de Documentare și Informare, expoziția
itinerantă din Programul Național de exercițiu catehetic și
scriere reflexivă „Biblia călătoare și sfințitoare”, coordonat
de doamna inspector Daniela Ceredeev, în cadrul căruia
Școala Gimnazială Berchișești a fost reprezentată de un
echipaj format din 30 de copii care au realizat o scrisoare –
Școala Gimnazială Berchișești

3
fluviu. Expoziția a cuprins lucrările a peste 4 500 de copii din întreaga țară și ne-a
permis desfășurarea unor activități de învățare colaborativă, la care a putut participa un
număr mult mai mare de elevi din școala noastră. Am fost onorați să fim gazda unui
asemenea eveniment, având în vedere faptul că unul dintre cele mai valoroase
parteneriate ale școlii noastre, desfășurat împreună cu Biserica „Sfinții Apostoli Petru și
Pavel”, reușește permanent să atragă copiii în numeroase activități.
2. 23 ianuarie - Ziua Internațională a scrisului de mână
"Arta scrisului de mână ne stimulează controlul asupra mâinii, ne ajută să ne

coordonam privirea cu mișcarea degetelor. Scrisul de mână expima sufletul nostru, stilul
sau personalitatea."
(Umberto Ego)
Într-o lume în care tastaturile au luat locul
stilourilor, iar scrisul se realizează prin atingere și nu
prin caligrafie, e cu atât mai important să sărbătorim
această zi. I-am provocat pe elevi să scrie de mână texte
preferate, bilete, scrisori. Apoi, i-am întrebat ce au simțit
scriind de mână. Ce ne-au răspuns ei? S-au simțit mai
aproape de persoana căreia îi scriu, s-au concentrat, în
același timp, asupra conținutului și a formei, s-au străduit
să fie cât mai creativi, dând forme deosebite literelor și
personalizând foaia de hârtie. Au pus o parte din sufletul lor pe hârtie.
Noi credem că i-am convins de avantajele și importanța scrisului de mână.
3. 24 ianuarie – Mica Unire
Mica Unire - primul pas spre împlinirea unui ideal

Unirea din 24 Ianuarie 1859 a fost o sărbătoare a bucuriei,
speranței și credinței în destinul poporului român și așa trebuie
să fie și în prezent.
Oferim copiilor, în fiecare an, acest
exemplu de curaj, patriotism, unitate pentru a
conștientiza importanța și semnificația
evenimentului istoric și pentru a înțelege că
indemnul „Hai să dăm mână cu mână!" trebuie să ne determine să
rămânem uniți pentru păstra libertatea și unitatea acestui „sfânt popor".
Admirația și recunoștința elevilor față de eroii neamului
românesc au fost exprimate prin lucrări plastice, poezii, eseuri, afișe, la
care s-a adăugat programul artistic susținut de către membrii Clubului
de lectură și cei ai Corului „Sfântul Stelian”.
4
4. 27 Ianuarie – Ziua Internațională a comemorării Holocaustului
Avem datoria de a nu uita vreodată!

O activitate care a adus în atenția copiilor
cauzele și efectele acelor atrocități la care au fost
supuși milioane de
oameni. Fapte și povestiri
istorice care au arătat că
acestea nu trebuie să se
repete. Mai mult decât
atât, copiii au înțeles cât de important este să ne acceptăm unii
pe alții așa cum suntem, cunoscându-ne și apreciind valoarea
fiecăruia dintre noi.
5. Campania R.E.S.P.E.C.T.
Și în acest an școlar ne-am alăturat Campaniei R.E.S.P.E.C.T., coordonată de

doamna inspector Tatiana Vîntur, cu scopul de a preveni
agresivitatea și violența în mediul școlar.
Încercăm, an de an, să implicăm copiii în
activități inedite care să îi conștientizeze
despre efectele negative ale tuturor
formelor de violență și să îi determine să
adopte un comportament civilizat, bazat
pe înțelegere, toleranță, care poate crea
un mediu școlar armonios și non-
discriminatoriu.
Astfel, am vorbit:
♡Despre atitudinea noastră care poate schimba comportamentul celor din jur;
♡ Despre „împreună" care poate schimba lumea;
♡ Despre o școală în care starea de bine este asigurată de copii implicați și profesori
dedicați;
♡ Despre noi, despre Școala Berchișești - o școală a RESPECTULUI;
♡ Despre copii minunați care ne conving că: Violența nu este soluția!
Campania R.E.S.P.E.C.T. s-a adresat tuturor celor care vor să fie COOL! Pentru că
tendințele în modă ne arată foarte clar: RESPECTUL E LA MODĂ! Întotdeauna!
Așadar, cei care au dorit să fie „fashion" au fost provocați
să poarte Colecția „Respect" realizată în Atelierul „Prieteniei"
din școala noastră. I-am convins că se poartă tricourile
imprimate, deci le-am propus o
colecție care se potrivește
oricărei ținute și în orice
moment al zilei.
Copiii au înțeles că mai
important ar fi să ne imprimăm
în suflet și în comportament: Respectul, Educația, Solidaritatea,

5
Prietenia, Empatia, Comunicarea, Toleranța. Și, mai presus de toate, Iubirea!
6. Ziua Internațională a Cititului Împreună

Să citim! ZICI?
♡Bucuria lecturii împreună!
Pasiunea pentru lectură a copiilor noștri este deja
cunoscută. Ziua dedicată cititului împreună a constituit
împărtășirea bucuriei de a citi, de a descoperi împreună lumi noi. E
fascinant să vezi o școală întreagă citind!
De ce citim? Când citim? Ce citim? Ne-am
întrebat din nou. Și ne-au răspuns copiii:
citim pentru că „vrem să vorbim mai frumos,
să învățăm multe cuvinte", „vom gândi mai
bine", „călătorim cu gândul oriunde",
„învățăm să ne comportam". Citim „când ne
plictisim", „când avem nevoie de informații", „în vacanță", „în
timpul liber". Citim povești, poezii, articole, romane, rețete
culinare(!), ghicitori, teatru ... orice! „E important să citim!", au
concluzionat ei, „pentru a crește frumos". Și nu aceasta ne dorim
toți? Să creștem!
Cărțile sunt ferestre spre lumea ce se așteaptă descoperită, spre noi înșine, spre
viitor.
Citim împreună, schimbăm lumea!
7. Ziua Națională a Lecturii
A fost din nou o zi în care am sărbătorit pasiunea pentru lectură a

copiilor noștri. O zi în care alături de prieteni dragi ai școlii noastre am
trăit momente impresionante care ne-au demonstrat, încă o dată, că
lectura este bucurie, relaxare, descoperire, călătorie, schimb de impresii,
prietenie.
Un maraton al lecturii de aproape patru ore, în care am îmbinat
teatrul, poezia, proza, pictura:
Atelier de lectură - susținut de scriitorii Gheorghe Solcan și Sebastian
Crăciun;
Atelier de ilustrație de carte - susținut de pictorul Bercea Radu;

6
Prezentare de carte - autor Sebastian Crăciun, Asociația Umanitară „Freamăt de

speranță";
„Sfertul de lectură" - 11.00: Toată școala citește!
Premierea „ambasadorilor lecturii" din Școala Gimnazială Berchișești.
Tuturor invitaților le mulțumim pentru dragostea cu care s-au alăturat inițiativei
noastre! A fost o zi de poveste pe care am adaugat-o deja în cufărul amintirilor prețioase!
Cu acest prilej, lectura ne-a adus aproape și de copiii extraordinari ai Asociației
Umanitare „Freamăt de speranță", fondată de d-na Anca Crăciun, pe care îi susținem prin
achiziționarea cărților scrise de către Sebi Crăciun. Iată că putem sprijini terapia copiilor
prin lectură! Și o facem! Lectura este o punte între suflete!
8. Teatrul de păpuși „Așchiuță” Iași
Teatrul Așchiuță le-a oferit copiilor un preambul inedit al zilei

de 1 Martie, atunci când este sărbătorit povestitorul Ion Creangă.
Luminile, costumele, decorurile, personajele au demonstrat, din nou,
că teatrul este pură magie. Astfel, copiii au fost
încântați să pătrundă în lumea lui Nică, o lume plină
de veselie și năzbâtii.
A fost o oră plină de bucurie petrecută în
lumea poveștilor, chiar în săptămâna în care am
dedicat activități interesante „Mărțișorului literaturii
române".
Teatrul este una dintre pasiunile copiilor noștri și a fost un
exemplu minunat pentru membrii clubului de lectură care pregăteau
scenete din „Amintiri din copilărie".
9. 1 Martie - Mărțișorul literaturii române

Nu putea fi un moment mai potrivit de a ne lăsa
purtați în lumea copilăriei de „Mărțișorul" literaturii
române și nici mai potrivit de a împleti firul alb cu cel roșu,
lumina și iubirea.
Avem nevoie mai mult ca oricând de năzbâtiile lui
Nică pentru a ne însenina sufletul, de optimismul și bucuria
lui, de universul fără griji al copilăriei.
Avem nevoie mai mult ca oricând de lumină și iubire, pentru a

le strânge bine în inimă și, mai ales, pentru a le dărui celor din jur.
Poate așa se explică implicarea tuturor copiilor și a colegilor
mei, profesori, în activități deosebite și atât de numeroase în acea
săptămână. Copiii au lucrat cu multă dragoste mărțișoare pe care azi
le-am dăruit îngerilor din Ucraina. Apoi, s-au bucurat alături de Nică

7
de fiecare poznă și au creat un univers așa cum și-l doresc, fără griji, senin, presărat doar
cu bucurii.
10. 5 martie - Minirugby pentru toți!
Rugby pentru toți este unul din cele mai complexe

programe de educație nonformală, ce susține tinerii talentați
din medii dezavantajate să își dezvolte abilitățile la cel mai
înalt nivel, atât în terenul de rugby cât și în afara acestuia.
Acest proiect este inițiat și coordonat de Fundația Te Aud
România, iar școala noastră a devenit partener al acesteia,
organizând primul turneu din acest
an.
Dezvoltarea sportivă începe cu valorile pe care rugby-ul le
promovează în rândul practicanţilor şi nu numai. Integritate,
solidaritate, respect, pasiune, disciplină - sunt valori pe care noi
toţi avem nevoie să le identificăm constant în jurul nostru. Şi
frumuseţea jocului de rugby de aici începe. Prin acest proiect,
aducem mai aproape de aceste valori autorităţi locale, instituţii publice, parteneri
strategici pentru ca împreună să contribuim la dezvoltarea acestor copii prin rugby, a
declarat Gabriela Popescu, președintele Fundației Te Aud România.
11. Mama – ființa cea mai dragă
MAMA ... Nu ar fi putut exista un prim cuvânt mai frumos! Nu cred că Dumnezeu
ne-ar fi putut oferi un dar mai de preț! În inima
mamei sălășluiește iubirea lui Dumnezeu față de
noi, o iubire infinită și necondiționată. Brațele ei
ne sunt refugiul, în privirea ei aflăm mereu
speranța și încrederea, iar în inima ei vom fi
întotdeauna cele mai scumpe comori.
Ne-a spus o elevă: "Mama e un curcubeu!".
Cu siguranță așa sunt mamele. De fiecare dată
îndepărtează norii negri ce se abat asupra
noastră, redându-ne speranța și liniștea pentru a putea continua.
Spre ele, cele mai dragi ființe, ne-am îndreptat și cu acest prilej gândul. Fiecare
copil a dat formă iubirii ce o poartă mamei, a dat glas recunoștinței și a spus (cu atâta
emoție!) Te iubesc, mamă!

8
12. Pași spre viitor!
Pentru că ne dorim ca elevii noștri să facă cele mai bune alegeri, fiind
informați și cunoscând toate oportunitățile, aceștia au participat la Ziua Porților
deschise organizată la Colegiul Alexandru cel Bun Gura Humorului,
precum și la evenimentul organizat de
Colegiul Tehnic Petru Mușat Suceava.
Au vizitat spațiile școlare,
laboratoarele, atelierele, prilej cu care le-au
fost prezentate specializările pentru care pot
opta, activitățile școlare și extrașcolare la
care vor putea participa. Astfe, elevii noștri pot găsi cea mai bună
variantă pentru parcursul lor școlar, înțelegând importanța luării unei decizii corecte.
13. Poezia – aripi deschise către Dumnezeu! – Ziua Internațională a Poeziei
În Anul Rugăciunii am închinat această zi cuvintelor care se înalță din sufletele

noastre către Cerul Preaînalt.
Un recital de poezie religioasă și un concurs de creație
literară, acompaniate de glasurile minunate ale fetelor din
corul școlii, ne-au unit pe toți în rugăciune.
Alături de invitații extraordinari am trăit emoții atât de
intense și momente de neuitat! Ne-au onorat cu prezența d-na
inspector Daniela Ceredeev (cum ar fi putut
să lipsească?), d-na director al CCD Suceava
Elena-Manuela David (o prezență mult
așteptată de noi!), poetul Sebi Crăciun (în
sfârșit ne-am întâlnit cu mare bucurie!)
alături de minunata sa mamă, Anca Craciun,
scriitorul Gheorghe Solcan și pictorul Bercea
Radu (prietenii noștri dragi!).
Într-o asemenea companie, ziua a devenit o poezie. O poezie
despre copii minunați și
foarte talentați, despre
dragostea față de cuvântul
care vindecă și ne redă speranța, despre oameni
deosebiți care fac parte din familia școlii noastre.
Juriul a premiat toate creațiile copiilor
noștri, acordând Premiul special fiecăruia dintre
ei. Și, după mult timp, ne-au fost alături părinții.
Ce bucurie!
9
Sebi Crăciun i-a convins pe micii noștri poeți să continue pe acest drum al creației
și să nu le fie teamă să își aștearnă sufletul în cuvinte. Sebi ne-a impresionat prin
profunzimea gândirii sale, prin talentul său extraordinar și prin determinarea cu care își
continuă drumul.
14. Fii avocat în școala ta!
Fii avocat în școala ta! a fost un proiect de

responsabilizare socială, desfășurat în parteneriat cu Baroul
Suceava și ISJ Suceava.
Este important ca tinerii să aibă acces la informații
juridice, să găsească răspunsuri la situații de viață care îi
preocupă prin prisma normelor de drept și a consecințelor
juridice. Aceste informații le pot da puterea de a lua decizii

corecte pe plan personal și profesional.
Activitatea, susținută de către doamna avocat Ilișoi Firuța,
a venit în sprijinul tinerilor pentru ca aceștia să manifeste o
atitudine pozitivă în societate și pentru a reacționa adecvat la
problemele generației lor.
15. Atelier de lectură – A fost odată...
A fost odată...
A fost pe 7 aprilie 2022! Un atelier de lectură și scriere creativă
transformat într-o frumoasă poveste despre prieteni
necuvântători și prietenie. O poveste scrisă împreună cu
minunatele doamne Andra Cărbunaru și Luciana Manole. O
poveste despre scriitori, inspirație, modele de viață. O
poveste despre noi - copii, bibliotecari, profesori - pasionați
de lectură și povești-care ne-am lăsat purtați pe tărâmul
imaginației într-un exercițiu al sentimentelor și al cuvintelor.
Mulțumiri doamnei Daniela Argatu și Asociației pentru Educație Bigger Picture
pentru prilejul de a împărtăși bucuria lecturii!
16. Ziua Educației Financiare
Pregătim copiii pentru viitor! Importanța educației financiare încă de la cele mai
fragede vârste este din ce în ce mai mediatizată, ea ajutând copiii să devină niște adulți

10
responsabili din punct de vedere financiar. Copiii înțeleg importanța și valoarea banilor
treptat, iar educația financiară de la vârste mici îi învață să fie cumpătați și echilibrați în
cheltuirea banilor, făcând diferența între nevoi și dorințe. De aceea, am
discutat:
♧ Despre bani: de unde provin, cum se câștigă, la ce îi folosim;

♧ Despre diferența (importantă!) dintre nevoi și dorințe;
♧ Despre educarea răbdării și atingerea obiectivelor;
♧Despre economisire și decizii inteligente.
17. Pelerinaj de Florii
Primul pelerinaj de Florii organizat de Arhiepiscopia Sucevei și

Rădăuților - prima participare a Centrului de tineret Ecclesia
Berchișești la o astfel de comuniune a bucuriei și a iubirii.
Cum a fost? A fost bine. Binele acela care îți umple sufletul de
pace și recunoștință. Binele acela pe care îl găsești doar alături de cei
mai dragi. Binele care îți îndreaptă privirea spre Cerul Preaînalt, plină
de mulțumire și împlinire.
A fost bine. Va fi bine. Cu atât de mulți tineri frumoși credința noastră
va dăinui peste timp. Cu siguranță!
Suntem recunoscători pentru că am fost părtași la o astfel de bucurie!
18. 9 Mai - Ziua Independenței de stat a României (1877) și Victoria Națiunilor Unite
(1945)
Pe data de 9 mai 1877 ministrul de externe Mihail

Kogălniceanu spunea: Suntem independenți, suntem
națiune de sine stătătoare.
Pe data de 9 mai 2022, la 145 de ani de la
proclamarea Independenței, elevii școlii noastre au
adus un omagiu eroilor neamului care s-au jertfit
pentru ca noi să trăim liberi, stăpâni pe glia
noastră. În cadrul activității transdisciplinare (istorie, religie,
educație muzicală), desfășurată în parteneriat cu Biserica Sfinții
11
Apostoli Petru și Pavel Berchișești, s-a oficiat slujba de pomenire a eroilor, iar d-na
profesor Genoveva Bîrgovan-Roșu a coordonat workshop-ul „Eroii din Berchișești" în
cadrul căruia au fost amintiți martirii din localitate, copiii povestind momente din timpul
războiului aflate de la bunici și străbunici.
Activitatea s-a încheiat cu momentul depunerii unei coroane la monumentul
eroilor din curtea bisericii.
Este important să nu uităm că libertatea nu a fost obținută ușor și că avem
datoria de a cinsti memoria înaintașilor noștri. Și, mai ales, suntem datori să ne apărăm
țara urmând modelul de vitejie și patriotism al eroilor noștri.
19. 9 Mai – Ziua Europei
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ziua de 9 Mai a devenit deja o tradiţie

pentru noi şi o sărbătorim în fiecare an.
Uniunea Europeană reprezintă cel mai ambiţios vis şi cel mai amplu proiect
cetăţenesc al secolului al XXI-lea. A fi cu adevărat european
înseamnă a participa la imaginarea şi la construirea unui tărâm
comun de libertate capabil să transforme întreaga lume într-o
lume mai bună, locuită de cetăţeni liberi
şi responsabili. Uniunea Europeană
înseamnă grija pentru lumea de mâine a
fiecăruia dintre noi.
Proiectul educaţional dedicat acestei zile a fost desfășurat de
către elevii clasei a VI-a A, aceștia reușind să stârnească interesul
colegilor față de Uniunea Europeană și valorile promovate de aceasta.
20. Orientare profesională în mediul rural
Proiectul, derulat de Fundația Te Aud România,

a urmărit sprijinirea elevilor din clasele a VII-a și a
VIII-a pentru a se cunoaște mai bine pe ei înșiși și,
astfel, să își aleagă corect profilul liceului la care își vor
continua formarea. Elevii noștri au beneficiat de
consiliere individuală și de grup, oferită de către
doamna psiholog Daniela Ștefănescu în cadrul întâlnirilor care s-au desfășurat pe tot
parcursul semestrului al II-lea.

12
21. 13 mai 2022 - Marșul anti-violență, anti-drog și de prevenire a accidentelor rutiere
Elevii școlii noastre s-au alăturat acestei campanii de

prevenire și de conștientizare, pentru că înțeleg să se implice activ
pentru a atrage atenția asupra pericolelor la care sunt expuși tinerii.
Fii inteligent, nu fi violent! ne-au îndemnat, alături de sute de

elevi din județul Suceava.
22. Dăm culoare școlii noastre!
Proiectul de educație ecologică a avut în vedere

amenajarea spațiului verde din fața școlii, pentru a crea
un spațiu prietenos, colorat care să ne dea o stare de
bine. Sub îndrumarea domnului profesor Paul Mateciuc,
copiii din clasa a III-a au colorat cauciucurile, au așezat
pământul și au plantat florile. Au transformat locul într-
o oază de veselie, culoare, bună dispoziție.
23. Sus cortina pentru copii!
Spectacolele de teatru sunt o idee excelentă de relaxare,

pentru membrii Clubului de teatru al școlii noastre sunt o mare
bucurie, iar pentru noi, profesorii, un alt prilej de a fi împreună
cu ei în timpul liber. Tocmai pentru a da valoare timpului liber,
al nostru și al copiilor.
Parteneriatul cu Teatrul Matei Vișniec Suceava ne oferă

13
oportunitatea de a viziona piese de teatru, iar noi nu pierdem nicio ocazie. Astfel că am
poposit și în Stația clovnilor, purtați într-un carusel de emoții, bucurându-ne de
frumusețea și ineditul spectacolului.
24. Frumoasă ești, copilărie!
Copilăria - un loc și un timp al fericirii, un spațiu al veseliei continue, al emoțiilor

și trăirilor sincere și puternice, al inocenței și al viselor.
Toate acestea s-au împletit în cântecele, poeziile și
dansurile copiilor noștri, stârnind nostalgia noastră, a
profesorilor, a părinților și a tuturor celor prezenți la
evenimentul dedicat celei mai frumoase vârste.
Suntem siguri că minunații noștri copii i-au
purtat gândul și sufletul pe cei prezenți pe tărâmul magic al copilăriei și i-au făcut să se
simtă din nou copii, chiar și pentru câteva clipe.
25. 1 Iunie – Ziua Internațională a Copilului
1IUNIE La mulți ani, copii!

Culoare și veselie;
Întreceri sportive;
Copii fericiți!
Copiii au creat și în această zi
o lume minunată, plină de culoare și
bucurie și, pentru câteva ore, am retrăit alături de ei magia
copilăriei.
Așa sunt copiii noștri, pur și simplu extraordinari!!!
Priviți-i!

14
26. Ziua Eroilor
În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată o dată cu sărbătoarea

creștină a Înălțării Domnului.
Sărbătoare națională a poporului român, Ziua Eroilor, este
marcată în memoria celor căzuți de-a lungul veacurilor pe câmpurile
de luptă pentru credintă, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și
întregirea neamului .
Nouă ne rămâne doar să mulțumim celor
care s-au sacrificat să păstreze granițele
României așa cum sunt astăzi, să păstreze limba
română, credința poporului.
Este un omagiu pe care îl aducem înaintașilor noștri și un
prilej de a menține trează dragostea de neam, de a cultiva
respectul și recunoștința față de aceștia.
27. Ziua învățătorului
Ziua Învățătorului a fost sărbătorită în Biserică, acolo unde Îl întâlnim

întotdeauna pe primul Învățător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Am trăit momente emoționante alături de dascălii de ieri
și de azi, de copii și părinți.
Școala de duminică a reunit întreaga comunitate pentru
a-i sărbători pe oamenii dragi de la catedră. Și ce frumos descrie
d-na inspector Daniela Ceredeev, în rândurile pe care vă invit să
le citiți, bucuria acestei întâlniri! Descoperiți dascălii din
Berchișești!
I-am întâlnit pe dascălii de până mai ieri din Berchișești.
Ne-au împărtășit valorile lor. Și credința că fiecare a fost la o
înaltă și aleasă misiune chemat. Și amintiri pe care le duc cu ei
prin lume, ca pe o carte mică de rugăciuni. Am stat la taifas. Ei,
azi, din nou, pentru vreo câteva rostogoliri de țaigăre peste
ceasornice, din nou învățători și noi – învățăcei. Ne-am
înduioșat împreună cu ei.
Le-am oferit, într-un răstimp, și cărți, și ciocolată, și
flori, să le-amintim că-i rândul lor să fie celebrați și premiați,
cum au făcut în anii carierei lor, pentru copii, de multe-multe
ori.

15
A fost un timp cu oameni-sărbătoare. Care-a trecut și el, cum toate trec, pe-aici, în
goană mare. Cred, însă, și-i peste poate să mă-nșel, de n-am uita să ne purtăm mereu
părinții și învățătorii-n minte, poate că n-am uita că-i fiecare dintre noi, în fiecare zi, din
nou și din nou, învățăcel.
28. Excursia – recompensă binemeritată
Spun mereu că la Scoala Berchisesti este o echipă

extraordinară. Poate ar crede cineva că exagerez. Dar, pot să
dovedesc acest lucru prin faptul că întreg personalul școlii
este interesat de starea de bine a copiilor noștri.
Un exemplu elocvent este excursia organizată de
mediatorul școlar, d-l Sorin Moldovan, cu scopul de a-i
recompensa pe elevii care au înregistrat progrese
importante la învățătură în acest an școlar. Și, spun ei, au
petrecut o zi minunată împreună!
Aș mai adăuga că alături le-a fost și d-na secretară Maria Maier, o doamnă care le
este foarte dragă și apropiată.
Iată de ce spun că, la Școala Gimnazială Berchișești, suntem o echipă pentru care
copilul este mereu centrul atenției!
29. Festivalul Sânzienele copiilor
Festivalul iei și omeniei - la Teatrul Municipal Matei Vișniec Suceava
Felicitări Micilor meșteșugari și Corului Sfântul

Stelian de la Berchișești!
A fost o zi pe care am petrecut-o alături de oameni
extraordinari și am dat, din nou, sens cuvântului
„împreună".
Suntem fericiți că, și datorită nouă, un copil își va

16
împlini visul de a merge în tabără.

Le mulțumesc părinților, copiilor, colegilor care s-au implicat atât de mult și de
frumos, demonstrând încă o dată că suntem o echipă minunată!
D-nei inspector Daniela Ceredeev îi mulțumim pentru că are încredere în noi de
fiecare dată și pentru că ne oferă atâtea ocazii de a fi „bine", „iubire", „frumos"!
Iată sfârșitul unui alt capitol din frumoasa poveste pe care o scriem împreună zi
de zi, o poveste despre ferestre deschise spre viitor. Și, pentru că viitorul e întotdeauna
imprevizibil, ne dorim să-i pregătim pe copii penru situații diferite și neașteptate, în
care, asemeni personajelor din povești, să poată avea puteri nebănuite de a trece peste
orice obstacol, de a putea să se reinventeze permanent, pentru a-și împlini visurile.
Și, da! Putem spune: Vacanță plăcută! Pentru că va fi, cu siguranță, așa. Doar o
vom petrece împreună, nu-i așa?
Așadar, pe curând!
Director,
prof. Elena-Loredana Dura

17
MĂINSPIRĂSĂDEVIN...
Interviu cu oameni Mari
În fiecare număr al revistei noastre încercăm să aducem în atenția colegilor noștri

oameni pe care îi considerăm modele, oameni cu care am interacționat în diferite ocazii
și ne-au impresionat.
După multe insistențe (preț de vreo opt numere ale revistei) am reușit să
obținem promisiunea unui interviu de la un om pe care îl iubim cu toții, un om care se
află mereu lângă noi și ne oferă sprijinul pentru a urma Calea, Adevărul și Viața. Este un
om căruia i se luminează chipul atunci când are în preajma sa copiii și căruia îi citești
fericirea în ochi atunci când își aduce copiii acasă. Și reușește să ne adune întotdeauna
din dorința de a ne arăta că cel mai frumos loc este acasă – acasă la Dumnezeu.
Nu există copil din Berchișești care să nu îl cunoască. Mulți dintre noi ne
petrecem timpul la atelierele de pictură, la activitățile de cateheză ale școlii de vară, la
repetițiile corului Sfântul Stelian, la activitățile de voluntariat și la slujbele Sfintei
Liturghii. Ne bucurăm de sfaturile dumnealui și
de felul în care ne deslușește tainele Sfintei
Scripturi, de răbdarea cu care încearcă să ne
convingă că Biserica este locul în care găsim
răspunsurile.
Cred că nu mai este niciun mister. Este
vorba despre părintele Florin Dura, preotul
paroh al Parohiei Berchișești 2, cel care
păstorește această comunitate de 21 de ani,
slujind la Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Valentina Antonesi: Sărut mâna, părinte! Vă mulțumim că ați acceptat să ne răspundeți la

câteva întrebări, altele decât cele cu care vă asaltăm de obicei. Pentru că sunteți atât de
implicat în viața noastră, a copiilor din Berchișești, pentru că admirăm ceea ce faceți
pentru întreaga comunitate, ne dorim să aflăm dacă este grea profesia pe care v-ați ales-o
și cum poate cineva să devină preot. Apoi, suntem curioși să ne povestiți despre copilăria și
tinerețea Sfinției Voastre, poate așa ne dăm seama cum poate un copil să urmeze această
cale.
Pr. Florin Dura.: Să trăiți, dragii mei! Mă bucur nespus să aud că sunteți interesați de
această profesie. Însă, aș veni de la început cu o lămurire. Când vorbim despre preoție, nu
vorbim despre o profesie. Este o misiune, pe care și-o poate asuma doar cel pentru care
ortodoxia este un mod de viață, cel care se comportă, gândește și iubește ca un bun
creștin. Dacă e grea? Vouă vă e greu când faceți ceea ce vă place, când sunteți lângă cei
pe care îi iubiți cel mai mult? Nu cred. Mie nu mi-e greu. Pentru mine e o binecuvântare
și o împlinire viața aceasta pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o.
18
Anamaria Cojocari: Când v-ați dat seama că acesta este drumul pe care doriți să mergeți?
Pr. F.D.: Fac parte dintr-o familie de buni creștini, tatăl meu
a fost pălimar la biserică până când Dumnezeu l-a chemat la
El și împreună cu bunicii și părinții am căutat casa lui
Dumnezeu în duminici și sărbători. De mic am îmbrăcat
haina credinței în Dumnezeu…, a iubirii față de Dumnezeu
și biserică și față de aproapele. Cu toate acestea, nu m-am
gândit că voi fi preot într-o bună zi. Mai am trei frați, două
surori și un frate, mai exact. Eu sunt cel mai mic dintre ei.
Cea mai apropiată de mine era sora mea mai mare, iar ea a
devenit agent de poliție. Așa că, m-am gândit să îi urmez
exemplul. Dar, din cauza unor probleme medicale, nu am
trecut primele examene. Acela a fost momentul în care a
trebuit să mă gândesc ce voi face în continuare.
Trebuie să vă spun că, în tot acest timp, am rămas
aproape de Dumnezeu, iar locul cel mai drag mi-a fost
întotdeauna Biserica. În anii de liceu mergeam zilnic la
Mănăstirea Sfântul Ioan. Mă cunoșteau toți călugării de
acolo. De aceea, poate, hotărârea mea a venit firesc. Îmi
doream să fiu în slujba oamenilor, să îi ajut, să îi protejez. Și, mi-am dat seama imediat că
preoția era răspunsul tuturor căutărilor mele.
V. A.: Ce studii ați urmat pentru a deveni preot?
Pr. F.: Am urmat cursurile Facultății de teologie din Iași, la secția pastorală. După
absolvire, m-am adresat Centrului Eparhial pentru a primi o parohie și am așteptat
răspunsul. Sigur, acum tinerii pot urma și cursurile Seminarului teologic (în loc să
urmeze un liceu obișnuit), ceea ce ar fi indicat, dacă simt că aceasta este chemarea lor.
A.C: V-a fost greu în anii de școală, de facultate?
Pr.F.D.: Depinde la ce ne referim. Studiul nu a fost greu, pentru că mi-a plăcut să citesc,
să pătrund cu tot sufletul meu în lumea lui Dumnezeu. Am petrecut, cred, sute de ore în
bibliotecă. Nu îmi permiteam să cumpăr cărțile. Și acum, când trec prin dreptul
Bibliotecii Centrale din Iași, mă cuprinde nostalgia. Tare frumoși au fost anii aceia!
Programul era special. Dimineața, la ora 6, ne adunam cu toții la rugăciune, apoi urmau
cursurile și orele pentru studiu, apoi din nou rugăciune. Eram atât de tineri, atât de
dornici de a deveni demni să propovăduim cuvântul lui Dumnezeu, de a uni oamenii în
această dragoste nesfârșită și necondiționată!
Mi-a fost, însă, greu, pentru că eram departe de casă, iar părinții mei făceau
eforturi imense pentru a-mi asigura tot ce aveam nevoie pentru a studia. Nu îmi
permiteam aproape nimic. De aceea, în vacanțe munceam la Mănăstirea Almaș, din
județul Neamț, pentru a strânge bani pentru anul următor. Dar, nu m-am plâns niciodată.
Sacrificiul meu era nesemnificativ față de sacrificiul suprem al Mântuitorului. Mi-am
urmat chemarea, aceea de a-l sluji pe Dumnezeu. Și, prin urmare, să-i slujesc pe oameni.
V.A.: Ce calități trebuie să aibă un preot?

19
Pr.F.D.: Blândeţea firii şi umilinţa inimii să-l caracterizeze pe preot, spunea Sfântul Vasile
cel Mare. Și, mai presus de toate, aș adăuga eu, iubirea. Apoi, cumpătare și răbdare.
Toate acestea se împletesc în vocația de preot. Pentru că, da, trebuie să ai această vocație
ca să-ți împlinești menirea. Nu este un serviciu obișnuit, pe care îl începi la ora 8 și îl
închei la ora 16. Ești în slujba oamenilor de la naștere și până la moarte, fără program,
fără pauze de masă. Ești cu ei în toate momentele: de bucurie, de tristețe, de boală, de
rătăcire. E simplu. Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă. Noi, preoții, unde am putea să
fim? Această asumare vine în momentul în care ai ales această cale.
A.C.: Sunteți preot în această parohie de 21 de ani. Ne povestiți câte ceva despre începutul
misiunii Sfinței Voastre aici?
Pr.F.D.: 21 de ani? Parcă a fost ieri. Da, îmi aduc aminte. Tare bine! Îmi aduc aminte că
eram tânăr (zâmbește nostalgic) și cu puțină experiență în preoție. Aduceam cu mine o
preoteasă la fel de tânără și o fetiță de 1 an. Găseam, atunci, în centrul satului un teren cu
iarbă verde și o temelie. Și misiunea de a ridica un locaș de cult, o Biserică. Îmi amintesc
și teama. A durat, e drept, preț de o clipă. Apoi, mi-am spus că Dumnezeu nu m-ar fi
trimis în locul acesta dacă nu credea că sunt capabil să îmi îndeplinesc misiunea. Ce să
spun? Vrednic nu am fost eu, ci acești oameni ai lui Dumnezeu din Berchișești cu care am
stat umăr la umăr, aproape un an, și am ridicat acest locaș. Știți voi cum a fost atunci?
Nu am simțit bucurie mai mare ca în momentul primei Sfinte Liturghii pe care am
săvârșit-o aici! Cu genunchii pe pietre acoperite de covoare ne-am rugat. Credeți că
simțeam durere? Nici vorbă! Ne erau sufletele pline de recunoștință față de Dumnezeu.
Iar în sufletul meu erau toți oamenii, tineri și bătrâni, care s-au sacrificat pentru
credință. Toți oamenii aceștia frumoși din Berchișești, oameni cu frică și cu dragoste de
Dumnezeu.
Știți ce a rămas neschimbat după atâția ani? Iubirea față de Dumnezeu a acestei
binecuvântate comunități. Uitați-vă la voi! Ce frumos creșteți în tinda Bisericii! Cine v-au
adus aici? Bunicii, părinții, cei care sunt stâlpii de neclintit ai credinței noastre ortodoxe.
V.A.: Putem să ne întoarcem și mai mult în timp? Cum era copilul Florin Dura?
Pr.F.D.: (Cade ușor pe gânduri și zâmbește șăgalnic) Eram un fel de Nică a Petrei.
Copilăria noastră, a copiilor de la țară din vremea mea, semăna tare mult cu povestirile
din Amintirile lui Creangă. Aveam casa drept pe malul râului Suceava. Ispita de a pleca
tot timpul, vara, la scăldat, era mare. Și nu rezistam tot timpul (râde)! De câte ori nu m-a
alergat mama cu nuiaua! Dar, era tare frumos! Ne adunam toți copiii de pe uliță și nu
exista distracție mai mare decât să ne zbenguim toată ziua în apă. Eram veseli și fericiți!
Apoi, când am mai crescut, a fost nevoie să îmi ajut și eu părinții. Aveam fratele și
surorile mai mari care mergeau la școală și era nevoie de bani ca să poată studia. Așa că,
m-am trezit băiatul cu vacile. Luam dimineața vacile din tot satul și plecam cu ele pe
câmp. Și o carte. Așa mi-am petrecut multe din vacanțele de vară. Dar îmi plăcea. Nu mi
se părea greu. Și, unde mai pui, că aveam și timp să citesc! Primeam și bani, din care
mama mă răsplătea întotdeauna cu o prăjitură.
A.C.: Care este cea mai mare năzbâtie pe care ați făcut-o în anii de școală?

20
Pr.F.D.: Eram un copil destul de liniștit, rușinos chiar. Nu îmi aduc aminte de ceva care să
vă stârnească râsul sau uimirea. Făceam și noi mici farse colegilor, mai deranjam orele,
dar nimic spectaculos. Aveam mare respect față de dascăli, dar și puțină frică de părinți.
V.A.: Care este diferența dintre copiii din ziua de astăzi și copiii din vremea Sfinției
Voastre?
Pr.D.F.: Trebuie să ținem cont că nu mai sunt aceleași vremuri. Copiii sunt copii. Diferiți
sunt doar factorii care acționează asupra lor. Pe vremea mea, lucrurile erau mult mai
simple. Nu existau diferențe mari între copii, din punctul de vedere al situației materiale.
Ne confruntam toți cu aceleași probleme, eram la fel. Poate, de aceea nu existau nici
conflicte mari între noi. Jocurile erau altele. Jucam De-a v-ați ascunselea prin grădini, ne
testam cunoștințele la Flori, fete sau băieți, ȚOMANAP, băteam mingea pe imaș și multe
altele asemenea. Eram mereu împreună. Colindam prin tot satul, prin crângurile de pe
deal, cântând, râzând, povestind. Cum le spune acum? A! Activități de team building.
Mama ne chema în casă prin SMS prin viu grai, cu sonorul dat la maximum (râde). Și,
dacă nu auzeam, folosea alte rețele de socializare, tot prin viu grai – din gură-n gură. Dar,
nu îndrăzneai să întârzii. Pentru noi vorba mamei era sfântă. Așa ne învățau la școală și
la biserică: să ne ascultăm părinții.
Copilăria generației mele poate părea plictisitoare. Dar, vă asigur că nu era deloc
așa. Nu aveam nevoie de grupuri pe Facebook pentru a ne întâlni. Stabileam o oră de
întâlnire și respectam cuvântul dat.
Imaginea copilăriei este alta astăzi. Asta nu înseamnă că vremurile de azi nu sunt
frumoase. Sunt doar diferite. Și generația voastră e fericită și se joacă, dar altfel. Cu
siguranță, jocurile pe care le jucați pe tot felul de dispozitive au farmecul și rostul lor.
Poate și ele vor părea anoste generațiilor viitoare. Personal, nu le cunosc. Nu știu să vă
spun nimic despre ele. Poate, aș îndrăzni să vă sugerez să vă bucurați mai mult de aerul
curat și de interacțiunea personală cu prietenii voștri. Cred că e vorba, de fapt, despre
găsirea și păstrarea unui echilibru. Dacă e să mă refer la voi, copiii mei dragi din
Berchișești, voi mai păstrați încă ceva din farmecul copilăriei de odinioară. Dovadă sunt
toate întâlnirile la care sunt și eu prezent, când stăm de vorbă și ne bucurăm împreună.
Cred că fiecare vreme e frumoasă, tocmai prin ceea ce o face diferită. Și copilăria
părinților mei a fost altfel decât a mea. Timpul nu stă în loc și aduce schimbarea cu
fiecare secundă ce trece. De noi depinde cum ne adaptăm acestor schimbări, păstrând
tot ceea ce contează și este frumos din clipa ce trece.
Și, apoi, știu sigur că este ceva ce nu s-a schimbat niciodată. Sufletul curat al
copilului care îl primește pe Dumnezeu.
A.C.: Vă mulțumim că nu ne judecați așa cum o face majoritatea oamenilor, nemulțumiți de

cum suntem noi, copiii și tinerii, azi. Vă rugăm, în final, să ne spuneți care este motivul
pentru care organizați atât de multe activități cu copiii. Tocmai s-a încheiat Școala de
vară. Și vă spunem: a fost extraordinar!
Pr.F.D.: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este împărăția
Cerurilor (Matei 19,14). Iată, nu fac decât să împlinesc porunca Domnului. Încă un
exemplu care ne demonstrează că Dumnezeu ne arată care este Calea. Toate întâlnirile
din Sfânta Biserică, atelierele de pictură, activitățile de cateheză, vă pun în contact cu
credința noastră ortodoxă și cu Sfintele Taine, învățând, astfel, să-L iubiți pe Hristos și

21
să-I urmați învățăturile. Îmi doresc să parcurgem împreună drumul care duce spre
Hristos.
Îmi spuneați, la începutul discuției, că realizați aceste interviuri cu persoane care
vă sunt modele. Iată, eu vă ofer cele mai bune modele de urmat, vorbindu-vă despre
viețile Sfinților Părinți la activitățile noastre. Ei sunt adevăratele modele, nu eu.
Apoi, mă străduiesc să cunoașteți Adevărul prin activități recreative, plăcute, care
să nu vi se pară greoaie sau plictisitoare. Să-L primiți cu bucurie pe Hristos în sufletul
vostru.
Faptul că am ridicat, împreună cu toți bunii creștini din satul nostru o biserică, nu
înseamnă, totuși, atât de mult. E mult mai important să reușesc să zidesc în sufletele
voastre locașuri ale Dumnezeului Celui Viu, iar voi îmi oferiți temelia cea mai potrivită:
nevinovăția și curăția sufletească.
Îmi spuneți că a fost extraordinar la Școala de vară. Nu avea cum să fie altfel.
Hristos este mereu în mijlocul nostru. Ce bucurie! Iar voi îmi sunteți răsplata eforturilor
mele! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească pe toți!
Valentina Antonesi,
Anamaria Cojocari,
clasa a VI-a B
coordonator, prof. Otilia Corniciuc

22
Au pornit de la noi
Absolvenți ai școlii noastre
Dacă ai ști cât am fugit de tine, până te-am întâlnit.

Mircea Eliade
Este vara anului 2004. Satul Berchișești, cu așezământul în

Bucovina, sub protecția umbroasă a munților împăduriti, își
răsfață fața la lumina soarelui până la ora 21, când muncitorii se
întorc de la pământuri, își cheamă copiii în case și se pregătesc
pentru răsăritul unei alte zile. Până la această oră, pe mine mă
găsești la movila de nisip din drum, la pervazul casei, ori pe pragul
acum uitat parcă de atâția ani, cum m-au găsit într-o zi de iulie
doamnele educatoare Moroșan Dana și Dorneanu Marinica, care
își înscriau viitorii copii la grupa mică la grădiniță.
-Diana, vii la noi la grădiniță din toamna?
-Da, vin o mămăligă mare.
Un început anecdotic, urmat de primii ani din învățământul primar la Școala
Gimnazială Berchișești, acolo unde am învățat eu, părinții și bunicii mei. Alături de mine
a fost doamna învățătoare Dura Loredana, care mi-a pus prima dată stiloul în mână și,
odată cu el, fundamentul întregului proces educațional.
În clasele V-VIII, am descoperit jocul numerelor, total diferit de jocurile mele din
grămada mea de nisip, un joc al perfecțiunii. Numărul lui Pi, numerele Fibonacci, precum
și posibilitatea de a rezolva prin multiple metode enunțurile, aliniamentul naturii la o
estetică subjugată matematicii – la numărul de aur, toate acestea mi-au insuflat emoția
cunoașterii sub îndrumarea doamnei diriginte - profesor Breahnă Cristina. Am terminat
astfel clasa a VIII-a cu gândul de a urma domeniul științelor exacte.
Între timp, liceul mi-a oferit o nouă perspectivă de viață – întâlnirea cu literatura,
sub îndrumarea doamnei profesor Apetri Adriana. Literatura este poate cea dintâi artă
pentru care am simțit datoria de a ma priva de frivolul vieții profane și de a ma dedica ei.
Eminența retrospectivei vieții personale în contextul evaziunii în universul minor al lui
Hermann Hesse, Marquez, Wild m-au orientat mai apoi spre repertoriul științelor
umane.
În acompaniamentul tuturor acestor domenii, sufletul meu era încă neîmplinit.
Clasa a XI-a se clătina tumultuos sub pașii rezervați și împovărați. Niciuna dintre acestea
nu mă mulțumea pe deplin. Au urmat ceasuri noptatice veghind asupra zbuciumul
interior și încercarea găsirii de sine.
Dar când vine timpul, vântul primăvăratic așează frunzele în pomi, păsările
așează rămurelele în cuibul lor și omul este așezat pe piedestalul lui. În cele din urmă și
23
eu mi-am găsit vocația acolo unde nu am îndrăznit vreodată să o caut, acolo unde m-am
ferit să o descopăr, poate din cauza fricii iminenței găsirii sinelui.
Am plecat în toamna anului 2019 în escapada vieții mele, de unde aveam să încep
un nou itinerariu primit de la făuritorul de destine. La deschiderea noului an universitar,
un cadru didactic ne-a împărtășit din experiența sa - Facultatea aceasta este atât de
frumoasă și captivantă încât va trece nu ca o secundă, ci ca o fracțiune de secundă și iată
că se împlinesc 3 ani de când urmez cursurile la Facultatea de Medicina din cadrul
Universității Grigore T. Popa Iași.
În luna februarie a următorului an, la biroul din apartamentul de pe scara A a
unui bloc insignifiant așezat în spatele vechiului Cinema Victoria, făceam ultimele
retușuri pentru cel din urmă examen, probabil, al celei mai grele sesiuni din viața unui
medicinist - a celei dintâi. Puterea de a depăși cu ultimele forțe sesiunea avea mereu la
baza o imagine pe care și azi o văd atât de vie. În fiecare dimineață când plec la stagii văd
imaginea unui proaspăt tătic care, venind șovăitor cu un port - bebe și un buchet de flori
la Maternitatea Cuza Vodă, a plecat cu cel mai mare
zâmbet, cu copilul în langou, cu mâinile tremurânde și
ochii scăpărând lacrimi. Iar eu, la marginea coridorului,
rezemată de perete, am avut cea mai răsunătoare
emoție și confirmarea decisivă a alegerii mele.
Și astăzi, după mai bine de 15 ani, la masă,
părinții mei râd că au făcut o mămăligă mare pentru
mine, iar eu fug repede cu gândul la treapta pragului pe
care stam atunci și mă întreb dacă copilul acela de 4 ani
s-ar fi gândit vreodată că dintr-o mămăligă mare
urmează să se facă un om mare.
Eugenia-Diana Puițău
15 septembrie 2003 a fost ziua în care am pășit pentru

prima dată pragul Școlii Gimnaziale Berchișești. Îmi aduc aminte și
acum acea zi, una plină de emoții, legate de cunoașterea colegilor
noi, de descoperirea unui nou loc în care aveam să petrec
următorii opt ani.
Îmi aduc aminte cu drag de toate momentele petrecute în
școală, însă cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o în
acești ani se leagă de sport. De la o vârstă fragedă am fost atras de
fotbal și am dezvoltat o mare pasiune față de acest sport.
În clasa a VIII-a, împreună cu colegii de clasă, dar și colegi
mai mici din clasa a VII-a, am participat la Olimpiada Națională a
Sportului școlar 2010 – 2011- Canpionatul de fotbal – ciclul gimnazial – băieți, competiție
unde am reușit să trecem de etapa locală și județeană, ducând Școala Berchișesti până la
etapa regională. Atât eu cât și colegii mei am fost foarte mândri că am reușit să obținem
această performanță.
La sfârșitul celor opt ani de studiu a venit momentul în care trebuia să decid ce
voi alege pentru viitorul meu. După cum am spus, fotbalul era una din pasiunile mele,
dar cu aceeași greutate pe balanța opțiunilor se situa și desenul. A fost o decizie grea,
dar într-un final am decis să merg spre desen și anume la profilul de Arhitectură și Arte
Ambientale al Colegiul de Artă Ciprian Porumbescu din municipiul Suceava, decizie care

24
s-a dovedit, de-a lungul timpului, ca fiind cea corectă. Trebuie să spun că hotărârea mea
a uimit pe toată lumea. Mai ales pe mama, care credea că voi avea un viitor strălucit în
fotbal, a fost tare uimită. Știu, însă, că acum e tare mândră de mine!
În liceu m-am dedicat exclusiv desenului și, cu multe ore de exercițiu , am reușit
să ajung la nivelul la care am reprezentat profilul de Arhitectură al colegiului la
Olimpiada Națională de Arte Vizuale în clasa a XI-a și în clasa a XII-a la Slatina, județul
Olt, respectiv Arad, județul Arad.
În cei patru ani de liceu am studiat intens și am consumat multă hârtie și creioane
pentru a-mi perfecționa tehnica, desenul devenind mai mult decât o oră de studiu, o
nouă și frumoasă pasiune. Astfel, am decis să continui în aceeași direcție, la Facultatea de
Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Știam că mă
asteaptă un drum lung, deoarece această facultate se întinde pe o durată de șase ani, însă
am pornit cu încredere spre el.
Anii din facultate au fost cei mai frumoși din viața mea. Dacă la școala din sat îți
cunoști colegii, pentru că sunt vecinii tăi din sat, la liceu se lărgește cercul de cunoscuți și
prieteni cu colegii din diferite sate și orașe din județ, iar facultatea mi-a oferit
oportunitatea să cunosc și să lucrez cu persoane din toată România. Nu pot să zic că este
o facultate ușoară, dar pot să zic că e plină de satisfacții, atunci când termini proiectul la
finalul fiecărui semestru, după luni de discuții cu profesorii îndrumători și zeci de
variante, rezultatul final îți dă o satisfacție imensă.
Următorul pas îl reprezintă stagiul. Stagiatura este o perioadă de minimum doi
ani în care parcurgi un set de misiuni sub îndrumarea unui arhitect cu drept de
semnatură, iar după îndeplinirea acestora, ultimul pas este obținerea dreptului de
semnătură, prin care îți asumi responsabilitatea pentru orice proiectezi.
Toate persoanele care mi-au văzut desenele îmi spun că sunt talentat. Eu știu,
însă, că talentul nu este suficient. Este necesar să progresezi în acest domeniu, care este
într-o continuă schimbare și evoluție. De aceea, le spun tuturor
că sunt importante orele de studiu și de exercițiu. Timp în care
renunți la multe dintre distracțiile tinereții și te dedici carierei
tale. Însă, nu am simțit niciodată asta ca pe un sacrificiu, ci ca
pe o împlinire a pasiunii mele. Nimic nu e greu când faci ceea
ce îți place. Dacă ar fi să definesc acești ani prin câteva cuvinte,
ar fi: perseverență, exercițiu, ambiție.
Nu știu dacă sunt un exemplu pentru copiii care
își caută acum drumul potrivit, dar le ofer experiența mea ca
pe un model de reușită, prin multă muncă și determinare.
Emil Horga

25
Gândurile unui dascăl

Călător prin amintiri...
Lumea trece odată cu timpul și-n urmă nu mai rămâne nimic. Rămân doar numele
acelor oameni ce au trăit în mod conștient, convinși că trebuie să lase posterității ceva.
Averea și tot ce reușește să agonisească în viață nu durează mult.
Dar ce rămâne? Rămâne numele bun al celui ce s-a străduit o viață întreagă să
învețe și apoi tot ce a acumulat să rămână pentru nemurire.
15 septembrie. O dată care-mi va rămâne întipărită în memorie pentru totdeauna.
Totul a început acum ceva timp. Am intrat pe poarta grădiniței frământându-mi
mânuțele mici și umede. Era o poartă spre o lume nouă necunoscută. Parcă aud și acum
glasul cald a mamei: Hai, Domnica, curaj! Aici o să cunoști mulți copii. Am intrat. În pragul
ușii mă aștepta un chip frumos și blând, cu un zâmbet larg și m-a îmbrățișat. Era doamna
educatoare Virginia Popovici. O fetiță s-a apropiat de mine, m-a luat de mână și m-a
întrebat: Vrei să ne jucăm împreună? A fost primul contact pe care l-am avut cu o lume
veselă, plină de cânt și voie bună.
Au trecut trei ani și din nou 15 septembrie. De data aceasta fetița de o șchioapă
poartă uniformă cu picățele și șorțuleț negru, cu părul prins în două cozi cu fundițe albe.
Din nou mama mă ținea de mână. Simt emoția mea, îmbrățișând-o pe mama. Este prima
zi de școală. O altă experiență și primul pas spre viitor, spre desăvârșirea mea ca adult.
Au trecut, an de an, și alte date de 15 septembrie. A venit prima zi de liceu,
iar emoțiile îmi inundau ființa, iar cei cinci ani de liceu mi-au deschis drumul spre o lume
pe care o așteptam cu nerăbdare.
15 septembrie. Acum, mai mult ca oricând, această zi mă copleșește. Este prima zi
când sunt în postura de a primi în clasă suflete emoționate care mă privesc cu ochii mari
și mirați. Este prima zi de grădiniță, atât pentru mine, cât și pentru copii, doar că de data
aceasta sunt în postura de educatoare. Le-am
zâmbit și i-am îmbrățișat cu căldură pe
fiecare și am regăsi în privirea lor drumul
înapoi în timp.
La 1 septembrie 1977 am venit ca
educatoare la G.P.N. NR.1 Berchișești. Cu
sufletul plin de emoții am intrat pe poarta
școlii ce o absolvisem cu cinci ani în urmă, dar
de data aceasta în calitate de cadru didactic.
Emoțiile erau atât de mari, pentru că acum
ajunsesem să fiu colegă cu fosta mea
învățătoare și cu o parte din foștii mei
profesori. Întreaga mea activitate s-a
26
desfășurat timp de patruzeci de ani în aceeași unitate școlară din localitatea natală.
Am iubit meseria de educatoare, am iubit copiii, îi iubesc și-i voi iubi din tot
sufletul meu mereu.
Cea mai frumoasă perioadă este copilăria. Vârsta marilor superlative, poate a
singurelor superlative pe care le merită viața, vârsta celei mai pure sincerități, a celei
mai depline libertăți, vârsta viselor fără graniță, vârsta care trăiește prin flori și se
exprimă prin exclamații, vârsta la care toți suntem frumoși, încât îi molipsim și pe
ceilalți, vârsta la care ni se declară frumusețea, ca un adevăr al tuturor, vârsta marelui
albastru care se ascunde în noi.
Și dacă există copilărie, trebuie să existe și dragoste.
Oare există pe lume educatoare care să nu fi iubit copiii, aceste mlădițe firave și
gingașe, încredințate ei spre modelare?
Oare există pe lume educatoare care să nu fi fost iubită de copiii încredințați ei
spre a-i învăța să cânte, să se joace, să vorbească, să numere și să socotească?
Ne numim educatoare. De ce? Oare nu pentru că noi suntem primele cadre
didactice care facem educație? Și aș adăuga: educație cu dragoste și cu multă
responsabilitate.
Mă gândesc cu nostalgie și cu mândrie la toate sufletele mici și calde pe care le-
am ținut în palme. Ce oameni frumoși au devenit! Îi întâlnesc pe ulițele satului, ducându-
și copiii sau nepoții la grădiniță, jucându-se cu ei în parc. Și îmi mângâie inima fiecare
amintire pe care o păstrează din anii petrecuți împreună. Știu că trecerea mea prin
această lume a avut un rost.
A fi educatoare e o binecuvântare! Pentru mine aceasta a fost chemarea, a fost
destinul meu, un mod de viață. Mi-am petrecut întreaga viață printre copii și, prin ei, am
fost mereu în lumea minunată a copilăriei, ceea ce m-a menținut energică, optimistă,
fericită.
Mă uit cu bucurie la unii dintre copiii mei care au devenit cadre didactice. Îmi
place să cred că i-am inspirat și eu. Iar, celor care se îndreaptă către această profesie, le
spun că nu vor regreta niciodată dacă vor alege să fie modelatori de suflete. Dar, trebuie
să îndeplinească, de la început, condiția de bază: să iubească copiii.
educatoare Domnica Bulgariu

27
Educația nu intră în vacanță!

Școlala de vară O altfel de vacanță
Pentru copiii care doresc mai mult decât o vacanță petrecută convențional, în
casă, am organizat și în acest an școala de vară O altfel de vacanță, unde distracția,
relaxarea și educația multidisciplinară s-au împletit în programul propus de noi prin
activități menite a-i încânta și distra pe elevii și preșcolarii noștri, asigurându-le în
același timp un mediu plăcut și primitor în care să se simtă relaxați și fericiți.
Am organizat un program variat, relaxant, care să contribuie atât la dezvoltarea
cunoștințelor copiilor, îmbunătățirea abilităților, socializarea într-un grup cât și, desigur,
la distracție și stare de bine pentru o vacanță de neuitat. În concepera activităților, am
pus accent pe:
Motivație: activități care să corespundă intereselor și pasiunilor deja conturate pentru
a-i motiva pe cei mici să participe cu plăcere;
Provocare: sesiuni care să ajute la consolidarea sau aprofundarea cunoștințelor
curriculare din timpul anului școlar;
Varietate: inițiative diverse care să le deschidă apetitul pentru noi domenii de învățare.
Cum a fost a treia ediție a școlii de vară? A fost bucurie și de această dată. Bucuria
de fi împreună, de a petrece timp de calitate împreună.
Ziua I
O zi cu soare în suflete și priviri, deși nori cenușii pluteau deasupra noastră. Ne-
am jucat „de-a v-ați ascunselea" cu ei, ieșind învingători! Le-am demonstrat că veselia,
determinarea și spiritul de echipă ne ajută să reușim. Organizați în echipe unite și
puternice, am petrecut ziua cu activități de teambuilding și sportive, pentru ca mai apoi
să descoperim comoara, pornind încrezători spre marea aventură din „Vânătoarea de
comori".

28
Ziua a II-a
Activitățile acestei zile ne-au provocat să fim creativi, atenți, să ne coordonăm
acțiunile în cadrul echipei, să descoperim lucruri noi, să experimentăm. Ne-am petrecut
timpul descoperind că umorul din scenetele inspirate din Caragiale și puse în scenă de
minunații copii ai Clubului de teatru este mereu actual, că „dacă viața îți dă lămâi, poți fi
inventiv!", că ne putem relaxa și ne putem dezvolta o mulțime de abilități practicând
meșteșuguri tradiționale sau moderne.
Ziua a III-a
O zi - provocare în care copiii ne-au demonstrat că știu să organizeze o drumeție,
știu să aleagă traseul cel mai potrivit, să se orienteze, să respecte reguli. O zi dedicată
naturii, care ne-a răsplătit cu mure coapte, numai bune să ne redea energia după drumul
lung. O zi în care domnul profesor de geografie ne-a provocat și a fost încântat să
constate că nu ne vom rătăci în lumea asta mare.O zi a mișcării în aer liber, a jocului, a
dansului și cântecului, a bucuriei de a fi împreună!

29
Ziua a IV-a
În ultima zi a școlii de vară am primit sfaturi pentru siguranța rutieră, ni s-au
explicat reguli de circulație și am devenit conștienți de responsabilitatea care ne revine
și în acest domeniu.
Desigur, a fost și un prilej al bilanțului, al concluziilor după săptămâna petrecută
împreună: ne place școala!
prof. Otilia Corniciuc

prof. înv. primar Elena- Loredana Dura

30
Școala de vară- Copii la Altar

Rugăciune, joc și voie bună!
Frumusețea religiei noastre este tocmai faptul că Însuși Dumnezeu este un copil în
brațele Maicii Sale. Prelungind această afirmație, pentru un copil, a veni la biserică,
înseamnă a veni în vizită la un alt Copil-o întrevedere prietenească.-Pr. Dura Florin
Copiii sunt chipuri de lumină care cresc datorită iubirii și credinței noastre, ei fiind cei
care ne învață să nu fim egoiști în trăirile noastre și față de aproapele. Să facem rai din
bucuria copiilor, pentru că iubindu-i pe ei, ne arătăm dragostea față de Dumnezeu.- prof.
Dura Elena Loredana, director Școala Gimnazială Berchișești
Pentru al doilea an consecutiv, în perioada 1-5

august, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului
Părinte Arhiepiscop Calinic, în parohia Sfinții
Apostoli Petru și Pavel din Berchișești s-a desfășurat
Școala de vară întitulată Copii la Altar! Acest proiect
se desfășoară în parteneriat cu Inspectoratul Școlar
Județean Suceava și este inițiat de către doamna
inspector de religie Daniela Luminița Ceredeev.
Aflată la a doua ediție, școala de vară a primit în
jur de o sută de elevi, fiind coordonați de către
doamna director de la Școala Gimnazială Berchișești, Dura Elena Loredana, de către
părintele paroh Dura Florin, de către părintele paroh de la Valea Moldovei, Aluculesei
Alexandru și de către profesorii voluntari care s-au alăturat cu toată dragostea pentru a
fi părtași la bucuria copiilor. Anul acesta alături de copii
școlii noastre au participat și copii de la Școala Valea
Moldovei.
Pe parcursul celor 5 zile de activități au fost organizare
diverse activități recreative, ateliere de creație, jocuri de
cunoaștere și deprindere. Fiecare zi a început cu rugăciune,
fiind și o perioadă deosebită,
postul Adormirii Maicii
Domnului, s-a citit Paraclisul
Maicii Domnului, iar în
încheiere, cu glasuri duioase
copiii au cântat Cuvine-se cu
adevărat.
Nu a lipsit nici anul acesta
atelierul de pictură, unde micii iconari de la Școala de
duminică au pictat icoane pe piatră, pe sticlă si pe lemn. De
asemenea, surpriza făcută de părintele Florin, care a oferit
participanților o zi de excursie în frumoasa Bucovină. Copii
au vizitat muzeul ouălor încondeiate de la Moldovița,
mănăstirea Moldovița și Sucevița, atelierul de ceramică de
la Marginea, grădina zoologică din Rădăuți și mănăstirea Voroneț.

31
Un partener deosebit a fost anul acesta Inspectoratul pentru Situații de Urgență

Suceava, care a venit cu două autospeciale. Le-au explicat copiilor cât de important este
să știm să acordăm primul ajutor și ce trebuie să facem când suntem într-o situație de
urgență. Copii au fost fascinați pentru că au avut ocazia să urce în autospecialele ISU.
La final într-un cadru festiv, părintele paroh împreună cu doamna director le au
împărțit diplome și daruri copiilor participanți, au mulțumit și au felicitat pe toți cei
implicați.
preot, prof. Bogdan Nistor-Mihai

32
Din vârful peniței

Struțul și Emu
În ultima zi de concediu la mare, eu și cu părinții mei ne-am decis

să mergem la Constanța, să vedem delfinariul și microrezervația.
Erau foarte multe specii, de la papagali până la porcușori de
guineea, de la diverse specii de păsări până la rase mari de animale. Tot
plimbându-ne printre multitudinea de vietăți, am ajuns la două țarcuri
mai speciale. Într-unul erau emu, iar în
celălalt erau struți.
- Noi am fost primii! strigă un
struț.
- Păsările emu sunt mai frumoase!
- Noi suntem originari din Africa,
un continent mai mare decât
Australia! strigă un struț.
- Eu am fost vedetă aici, acum 3 ani. Mai știi cand am făcut
primul meu ou, imens, verde închis, de 660 grame?
Nu îmi venea să cred că pot să înțeleg ce vorbesc păsările din cele
două țarcuri. Pentru că părinții mei erau mai departe, m-am apropiat
de ele și am încercat să le vorbesc și eu:
- Voi chiar vorbiți între voi? De ce vă certați acum?
Uimite că le pot înțelege și chiar vorbi cu ele, păsările emu și struții
s-au apropiat de mine și am început să dialogăm:

33
- Ești primul om care înțelege ce vorbim! spuse o pasăre emu.

Noi mereu ne certăm pe motivul care suntem mai frumoase și
care mai inteligente dintre noi.
- E clar că struții sunt și mai frumoși și mai deștepți, doar că
emu nu vor să recunoască!
- Să știți că pentru noi, oamenii, voi sunteți la fel de frumoase
și de inteligente și vă apreciem în mod egal. Cred că cel mai
bine pentru voi ar fi să nu vă mai certați deloc și să fiți
prieteni.
Mi-au promis că așa vor face de acum încolo, și am plecat mai
departe, în vizită, uimit și totodată bucuros de momentele pe care
tocmai le trăisem. Nu am avut curaj să le spun părinților ce tocmai
mi se întâmplase pentru a nu crede că m-a afectat prea mult
soarele din ziua respectivă.
Mă gândesc însă serios să revin în vizită la microrezervație cât
de curând pentru a vedea dacă s-au ținut de cuvânt prietenii mei
înaripați.
Claudiu-Tudor Niță,
clasa a VI-a A

34
Vulpea mică
Era o zi obișnuită în Regatul Animalelor. Era pace și liniște,

animalele se înțelegeau între ele. S-a auzit că au venit câteva specii noi de
vietăți în regat.
Câteva găini s-au adunat să stea de vorbă. După o

bucată de timp, trece pe lângă ele o albină și le zice:
- Uitați! Vine o vulpe mică!

- Ce?? Fugiți! a exclamat o găină.
Toate au început să se panicheze. Nu mai știau ce să facă. Erau prea
speriate ca să fugă. Albina se uita nedumerită la ele.
- De ce v-ați speriat așa?

- Tu nu ești hrană pentru ele! Tu nu trebuie să te îngrijorezi!
- La ce te referi? Stai, uite că trece acum.
- … Eu nu o văd.
- Cum nu o vezi? Deja a trecut pe lângă tine.
- …Tot nu o văd.
- Acum înțeleg de unde vine expresia „minte de găină”.
- Vulpile mănâncă găini.
- Eu nu m-am referit la acel tip de vulpi! „Vulpea mică” este o
nouă specie de fluturi adusă recent în regat. Este numit așa
pentru că aripile lui au culorile specifice vulpii: portocaliu, alb,
roșu, negru.
- Aaa! Trebuia să spui…
Mie cel puțin mi s-a părut interesant acest nume
pentru un fluture. Am aflat de această specie într-o zi
în care mă uitam printr-un atlas de biologie.
Tu știi vreo curiozitate despre o specie de vietăți?
Claudiu-Tudor Niță,
clasa a VI-a A

35
Regele Leu
Dumnezeu căuta prin Grădina Edenului un salvator al animalelor

pentru că a văzut că pe pământ animalele se mâncau unele pe altele,
mureau de foame, înghețau de frig, erau vânate, altele mureau că nu
avea cine să le îngrijească de boli, ceea ce a dus la dispariția multor specii.
Nu a fost nevoie de multe căutări până ce Dumnezeu a găsit un animal
care avea toate calitățile unui lider, care și-ar fi
dat și viața pentru a-și salva poporul.
- Tu ești alegerea mea cea mai potrivită
pentru a conduce animalele spre o lume
domestică în care toate vor putea avea tot ceea
ce au oamenii. În lumea aceasta, animalele vor
putea vorbi orice limbă vor, se vor înțelege, nu
se vor bate, nu se vor mânca una pe alta, vor merge pe două picioare,
vor avea mâini, vor purta haine și multe alte lucruri, a spus Dumnezeu.
- Sunt onorat să Te slujesc, Doamne, voi face după porunca Ta și
voi merge pe pământ să Îți aduc planul la îndeplinire, a răspuns Leul.
- Dar cum voi putea să discut cu animalele? Ele vor sări la bătaie
până mă vor omorî!, a spus Leul.
- Nu te teme de aceste lucruri, deoarece animalele, când te vor
vedea, te vor considera regele animalelor. Se vor închina în fața ta, te vor
asculta și vor deveni domestice. Vei fi deosebit de toate celelalte animale
deoarece, când vei ajunge pe pământ, vei avea o stea pe frunte, i-a
răspuns Dumnezeu.
Acestea fiind spuse, Dumnezeu l-a coborât pe pământ. După
cum spusese Dumnezeu, toate animalele, la vederea lui, l-au proclamat
rege, s-au închinat în fața lui și l-au ascultat.
Leul a adunat toate animalele și a început călătoria spre
lumea domestică, ghidat de Dumnezeu.

36
Între timp, trei tineri au primit misiunea de a inventa sau a găsi un

obiect care să ajute omenirea. Look era explorator, William era inventator
și Charlotte era om de știință. Împreună, acești tineri făceau o echipă de
senzație, de aceea au primit această misiune importantă. Ei au pornit în
largul lumii să își îndeplinească misiunea.
Niște vânători, plecați la vânătoare, au dat de acest rege și de
animalele pe care le conducea. Văzând un rege cu stea în frunte, nu s-au
mai gândit la nimic altceva decât la bani și la cum să îl captureze ca să se
îmbogățească. Observând că acest animal se roagă la Dumnezeu să îl ajute
în călătorie, au pus la cale un plan în a-l captura. Pe când celelalte
animale au adormit, vânătorii au imitat vocea lui Dumnezeu pentru a-l
atrage în capcană pe rege. După cum era prevăzut, regele a picat în
capcana lor și l-au secat de puteri cu tranchilizante.
Dimineața, toate animalele au luat-o razna, au sălbăticit și au
început să se alerge una pe cealaltă pentru că nu îl mai aveau pe Leu care
să le domesticească.
Dumnezeu, văzând acest lucru, s-a arătat în vis celor trei tineri
care erau în misiune, spunându-le:
- Dragi tineri, veți găsi ceea ce căutați dacă îl veți salva pe regele
animalelor care a fost capturat de niște vânători.
Look, Williams și Charlotte au plecat de îndată în găsirea regelui.
Pista celor trei tineri a fost portul deoarece acolo, în România, nu se
câștigau mulți bani pe animale comparativ cu țările străine. În avion nu
puteau băga Leul, așa că mai rămasese transportul marin.
Ajunsi acolo, au făcut un plan. Charlotte a sunat la poliție ca să le
spună că niște vânători au luat un leu cu stea în frunte pentru a-l vinde
mai departe în străinătate pe mulți bani.
- Du-te și trage de timp până va veni poliția, ca să nu plece, i-a
spus Charlotte lui Williams.
- Ok, șefa, am să fac tot ce pot, a spus Williams..
Și așa au inventat o minciună.

37
- Buna ziua, domnilor! Mă numesc Sebastian! Sunt un tânăr care își

face stagiul în televiziune și sunt interesat de acest leu cu stea în frunte.
Vreau să fac o reclamă cu el. Din această reclamă eu câștig o notă mare,
iar voi puteți câștiga dublul banilor cu care doriți să-l vindeți. De acord?
În timp ce Williams trăgea de timp, Look a eliberat leul care a
scos un răget și apoi a fugit .
- Ce e asta?! au strigat ei.
- Voi, pici băgăcioși, veți regreta asta!!
Vânătorii i-au prins și i-au legat, dar tocmai în acel moment a
apărut și poliția.
- Nu mișcă nimeni!
- Mâinile sus!
- Sunteți arestați în numele legii!
Și așa vânătorii au fost arestați și băgați la închisoare.
Șeful polițist le-a mulțumit în persoană, spunându-le:
- Bravooo! De tineri devotați ca voi are nevoie omenirea!
- Mulțumim! Am făcut doar ce era corect!
Polițiștii le-au înmânat câte o medalie și au plecat mai departe.
Regele animalelor le-a mulțumit
tinerilor și s-au întors împreună cu ei la
celelalte animale. Animalele, când l-au văzut
pe rege, au devenit din nou domestice. Regele
a observat că dacă el pleacă, toate animalele
deveneau sălbatice așa că, cu ajutorul celor
trei tineri, a inventat un dispozitiv de aducere
aminte. Acest dispozitiv îți reda prin ochelari
amintirile și memoria cu un video fără sunet iar căștile îți redau sunetul
amintirilor văzute prin ochelari.
Regele animalelor a condus toate animalele către Lumea domestică
unde era așa cum a promis-o și a descris-o Dumnezeu.

38
Regele animalelor a pus pe acest dispozitiv poza lui și a urcat-o pe

cel mai înalt munte de acolo, pentru a-l vedea pe rege chiar și când nu
era acolo, să nu devină iarăși animalele salbatice.
Dumnezeu a dat Leului viață veșnică în Grădina Edenului pentru că
a dus planul la bun sfârșit.
Look, Williams și Charlotte au scris această poveste pentru a o
putea da și mai departe. De aici se trage faptul că regele animalelor este
Leul.
Cei trei tineri și-au îndeplinit misiunea în a inventa un lucru pentru
a ajuta omenirea, l-au prezentat și au primit o recompensă enormă, plus
o festivitate de premiere din partea presedintelui. Au primit câte o
medalie de aur pur și multe aplauze.
Acest dispozitiv a fost donat fiecărui spital de pe pământ pentru a
le reveni memoria celor care și-au pierdut-o.
Tabita-Noelia Eavorschi,
clasa a VI-a A

39
Vacanța mare
Toți strigă cu încântare:

A venit vacanța mare!
Copilașii răsfățați
De bunici sunt așteptați!
Vara cea mult așteptată

A venit iar, de îndată.
Să ne bucurăm de ea!
Noi degeaba nu vom sta.
La munte sau la mare

Ne vom duce-n continuare.
În schimb, nici de la scăldat,
Nu mă las eu așteptat.
Denisa- Maria Ianoș,
clasa a VII-a A
Vine vacanța mare!
Să ne imaginăm într-un tren ce ne va purta prin vară!

Am pornit prin gară... în partea stângă, un câmp galben, imens,
plin de floarea-soarelui, în partea dreaptă se zărește o livadă plină cu
cireșe (ne atârnăm, desigur, două perechi, la urechi); în depărtare,
împrăștiate, pete de maci; aproape, orașe și gări și case și oameni...
Vântul șuieră lung în plete scoase pe fereastră.
Drumul duce oriunde- coline domoale, munți verzi, unduiri de
valuri... rămâne doar să ne alegem gara!
Vine vacanța!
Dana-Domnica Troia,
clasa a VIII-a

40
Copilăria
E un tărâm cu zâne și povești,

Cu feți frumoși și locuri fermecate.
Poți să te joci mereu cât îți dorești,
Să țopăi și să râzi pe săturate.
Pe coama unui nor ajungi ușor la stele,

Te poți juca, cu bucurie, printre ele.
Cu soarele vorbești în fiecare dimineață,
Iar noaptea, de la lună, primești câteo povață.
Umbra unui gândăcel îți pare un balaur uriaș

Și înarmat cu fire de păpădie te crezi un brav ostaș.
Din nisip, castele și orașe întregi tu construiești
Și împreună cu toți eroii din povești, în ele locuiești.
Copilăria-i darul sfânt,

Cadou divin de sus venit,
În suflet să rămânem mereu copii,
Sinceri, mulțumitori și plini de bucurii!
Claudiu- Tudor Niță,

clasa a VI-a A

41
Mama
Foaie verde și-o lalea,

Am și eu mămica mea,
Toată ziua mă îngrijește
Și viața îmi ocrotește.
Și de lună și de stele
Ea e mai presus de ele,
Și de soare și de floare
Îmi iubesc mămica, tare!
Anamaria Cojocari,
clasa a VI-a B
Bunele maniere
Sunt mândră de mama mea,

Că m-a educat așa.
Când primesc o ciocolată
Mulțumesc! spun de îndată.
Și, atunci când vreau ceva,

Nu țip ca să mi se dea.
Eu mă duc tare sfios
Și rostesc: te rog frumos!
Dacă mai greșesc cumva

Și-o supăr pe mama mea,
Merg și o-ntreb rușinat:
Mămico, zi-mi, m-ai iertat?
Georgiana Oprea,
clasa a VI-a B

42
Hocus pocus
Un hocus pocus de aș spune,

Toată lumea-ar tresări,
Și ar face orice aș spune,
Fără a se mai gândi!
Mi-ar aduce bogății

Și mii de bijuterii,
Nimeni nu mă va supăra
Cu toții m-ar asculta!
Așa am visat azi- noapte,

Dar, păcat că în realitate,
Hocus pocus nu se poate!
Anamaria Cojocari,
clasa a VI-a B
coordonator, prof. Marinela Vîntu

43
Jucându-ne printre ruine

Dimineață rece și mohorâtă de februarie. Sorb din cafeaua fierbinte și ascult
știrile. Despre vreme și vremuri. Vremea – așa cum constat și eu – în răcire, apăsătoare,
nicio șansă să vedem azi, 24 februarie 2022, soarele. Mă rog, îmi spun, depinde de noi
cât de senină ne va fi ziua. Gândesc așa, și în secunda următoare prezentatoarea anunță:
Breaking news! Îmi spun: O altă știre de senzație... Și încerc să mă concentrez pe ceea ce
am de făcut azi. Dar, doamna de la televizor insistă să îmi capteze atenția: Rusia a
invadat Ucraina! Ridic ochii și privesc ecranul. Văd imaginile, dar nu mă las convinsă așa
de ușor. Deschid laptopul, citesc alte știri, mă conectez la Facebook, alte știri. Mi se
perindă prin fața ochilor: război, invazie, Putin, Zelenski, armată, bombardamente. Și
imagini care par desprinse din filme despre războaie trecute. Oscilez între neîncredere,
uimire, șoc, revoltă. Suntem în 2022! E posibil să mai pornim lupte cu arma în mână
acum, când vorbim atât de mult despre negociere, înțelegere, uniuni, credințe
împărtășite, cooperare? Când pare că suntem, așa, o mare familie care dorește doar
binele mondial? Mă uit la ceas. E timpul să plec la școală. E clar: azi nu va fi senin, nici
afară, nici în suflet.
Vin și trec ore trăite la limita dintre speranță și deznădejde. Ne bombardează și
pe noi știrile despre război. Mă gândesc cât de detașați primeam știrile despre războiul
din Irak, de exemplu, de-a lungul timpului. Era departe de noi, nu eram atât de interesați
de drama oamenilor de acolo, de consecințe. Acum, când totul se întâmplă aici, lângă noi,
se schimbă perspectiva.
Se accentuează starea de neliniște, de neputință, de revoltă în momentul în care
devenim implicați direct în coșmarul pe care îl trăiesc oamenii din Ucraina. Începând cu
25 februarie, valuri de ucrainieni se îndreaptă spre România, iar Suceava devine refugiul
lor. Pentru cât timp? Cine știe?
Da, războiul e aici. Lângă noi, între noi, în noi. Nu avem mult timp de gândire, ci
doar de reacție. Și mă uimește și mă bucură, în același timp, mobilizarea de care dăm
dovadă. Porunca Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți! e ascultată și împlinită de toată
lumea. Preoți, politicieni, organizații nonguvernamentale, instituții, dar mai ales Oameni
au înțeles că e momentul să ne îndreptăm ochii spre Cer și spre cei de lângă noi. S-au
adunat munți de alimente, îmbrăcăminte, obiecte de igienă și multe altele pentru a
răspunde nevoilor imediate ale
refugiaților. Toată lumea s-a concentrat
mai cu seamă pe acestea.
Așa am făcut și noi, profesorii și
copiii de la Școala Gimnazială Berchișești,
împreună cu întreaga comunitate și cu
biserica. Mai mult, pentru că deja ne
aflam în preajma zilei de 1 martie, ne-am
gândit să confecționăm mărțișoare,
gândindu-ne că le putem lumina puțin
zilele acestea petrecute departe de casă,
de tot ce au lăsat în urma lor.
44
Astfel, ne-am oferit voluntari pentru

activitățile cu copiii dintr-un centru de
refugiați. Bucuroși că le putem dărui atât de
multe lucruri, am pornit la drum. Sigur, ne
așteptam să le apară zâmbetul pe buze atunci
când primesc atâtea daruri. Daruri – lucruri...
Cu siguranță, sunt primele la care ne gândim,
primele despre care credem că au nevoie. Dar
ajungi în fața lor și constați că nu zâmbește
nimeni, că ochii le sunt obosiți și triști. Ca și
sufletul.
Se adună copiii în jurul nostru și ne spun câteva cuvinte de mulțumire, încearcă
să se prindă în jocul nostru, să deseneze, să cânte, dar ochii... Știți cum e să privești în
sufletul unui copil trist și să știi că nu poți să faci nimic, în acel moment, ca să-i redai
speranța, bucuria? Te paralizează neputința și apare din nou revolta. Ce au luat cu ei
când au plecat de acasă? Câteva lucruri, poate jucăria preferată, un cățel și multe (prea
multe!) întrebări. Unora dintre ei le-au rămas acasă frații mai mari și tatăl. La război.
Când se vor revedea? Se întreabă și lacrimi de durere le apar în ochi. Nu avem răspunsul
potrivit. Le spunem să aibă încredere, că situația nu va dura prea mult. Ne privesc și
privirea lor ne spune: Ce știi tu? Ai habar cum e acolo? Și se îndepărtează. Nu se mai
joacă.
Mai încolo stau vreo trei băieți și
construiesc ceva. Ne apropiem și înțelegem
imediat. Ei construiesc un oraș. Un oraș pe
care l-au părăsit și la care visează să se
întoarcă. Un oraș cu blocuri înalte și case
colorate, ca un curcubeu, un oraș al
speranței. Și, ne arată: Aici este școala. Da, li
s-a luat aproape tot. Nu mai au casa, nu mai
au școala și nici parcul în care se jucau cu
prietenii. Nici prietenii nu le mai sunt
aproape. Au plecat, pe rând, în câte vreun
colț de lume. Care nu e al lor.
Vine lângă noi o bunică, ținându-și de mână nepoțelul. Plânge. Băiatul ridică spre
noi un desen. O casă frumoasă, cu o grădină plină de flori, sub un cer pe care strălucește
soarele. Nu știm cum să reacționăm. Îl îmbrățișăm și îi spunem că este cel mai frumos
desen pe care l-am văzut. Și îi dăm un premiu – o jucărie. O ia și pleacă în secunda
următoare. Și el crede că nu am înțeles nimic. Dar, bunica ne mulțumește și ne strânge
mâinile. Ea știe că nu putem face mai mult.
Se apropie seara și ne strângem lucrurile. Ne pregătim să plecăm spre casele
noastre. Un gest firesc. Acasă ne întoarcem indiferent de unde venim. Dar, ei? Unde și
când se vor întoarce?
Când totul se va termina, unii dintre ei se vor îndrepta spre locurile din care au
fost alungați. Vor construi, din nou, și case, și magazine, și școli, și parcuri. Vor
transforma ruinele în clădiri, le vor colora, poate le vor face și mai frumoase. Dar, ruinele
din aceste suflete cine le va putea preschimba iar în palate ale inocenței, ale veseliei, ale
păcii? Doar Dumnezeu! Astfel, dragii mei, să plecăm genunchii la pământ și privirea să
ne-o ridicăm spre Cer. Să fim recunoscători pentru ceea ce avem, pentru ceea ce putem
face, pentru ceea ce suntem în orice moment al existenței noastre.
45
Am încercat să așez în
câteva cuvinte trăirile mele
(cred că și ale colegilor mei)
din perioada de început a
războiului. Nu pentru a
demonstra cât de implicați
suntem noi în tot felul de
activități, ci pentru a arăta că,
într-o secundă, totul se poate
schimba. Poți să rămâi doar cu
ceea ce porți în gând și în
suflet. Poate înțelegem și noi
(părinți și profesori) ce este
important să îi învățăm pe
copii, care este averea pe care
trebuie să le-o lăsăm. Poate
vor înțelege și copiii cât de
important este să se dedice studiului, să adune cât mai multe informații și să
dobândească acele abilități și competențe care să-i ajute să se descurce în situații
diferite, în orice loc s-ar afla în lumea aceasta, la un moment dat.
Dumnezeu să ne ocrotească pe toți!
prof. înv. primar Elena – Loredana Dura

46
Top Ways to Improve Your English During the Holidays
It's holiday time! Recreation, sunshine and time for

improving your English, right? Here are some ways to have
fun while doing so.
Watch movies with the subtitles on
Are you particularly interested in a topic? Is there any film

genre that really takes your interest? If so, then you’ve got a
great way to immerse yourself in the English language,
practice and have fun, at the same time.
It’s easy: simply pick one of your favourite films, and turn on
the subtitles. Whether it’s an English film with subtitles in
your language, or a film in your language that you watch with
English subtitles, for those 90 minutes you’ll be listening or
watching the language, with the ability to pause or make
notes whenever you want. So if you pick up on a phrase you’re interested in, or hear a
sentence that you want to learn, it’s a great way to immerse yourself in the language
while away from school.
Listening to music is a fantastic way to learn another

language. For example, English language learners will benefit
greatly from listening to English musicians or musicians who
sing in English. By finding English singers and groups that
you enjoy, you will be learning English vocabulary in a fun
and easy way.

47
Take your podcasts to the beach
Are you planning to spend some time on the beach during your
holidays? Well, you can make use of your time sitting on the beach
by listening to the news, podcasts, and live shows in English.
Read a book
There is nothing better than reading a good book on the beach- or

while camping, or even while visiting a new city. Reading is an
important piece of your English-learning plan so hit the library before
you take off for holiday.
Gamify your learning with apps
Yes, apps. Instead of a new round of Candy Crush, open a language

learning app instead. It will be fun, easy and, depending on the app,
you get points, coins or even medals for your progress.
You could challenge your friends to a vocabulary battle or just
listen to some key phrases as you travel to your dream destination.
Volunteer or work part-time
The easiest way to get more familiar with a language is to

get out there and immerse yourself in it, and a great way to
get yourself out into the community and interacting with
people is by volunteering, or picking up a part-time job.
There’s a number of options open to you for volunteering,
and you can find work ranging from working at a music
festival, to helping at a community centre, to planting trees
for an environmental organisation.
No matter which option you choose, you’re sure to be
surrounded by people who want to talk to you and help you,
and who knows—you might even make some friends along the way.

48
Get out there and talk to people!
This option involves no money or technology. Your cell phone in

your pocket, speak English to people you meet on holiday. A
Spanish family you meet on a sightseeing tour, a group of students
from Ukraine you come across at the theme park, a person
reading a book next to you at the hotel pool.
Remember, all of them speak English as a second language, just
like you. Talk about life, food and places to visit and enjoy the satisfaction of having a
conversation in English without the help of a dictionary, translator or vocabulary app.
So remember, a holiday from school is not a holiday from English! If you really want to
improve, you should make English a huge part of your life and holiday is a great
opportunity to do that.
prof. Otilia Corniciuc

49
J’ LE FRANÇAIS
Salut, mes amis! Vous vous êtes amusés pendant les vacances?
Pour garder votre bonne disposition, je vous propose quelques
blagues. Bonne lecture et à bientôt!
Quelle est la différence entre un prof sympa et un tigre blanc?

Réponse: aucune, ils sont tous les deux en voie de disparition!
Pourquoi les cahiers de mathématiques sont-ils tristes ?

Réponse: Parce qu'ils ont trop de problèmes.
La maîtresse demande à Toto:

- Cite-moi un mammifère qui n’a pas de dents…
Toto répond:
- Ma grand-mère!
Le prof :
Donnez-moi un exemple d’un oiseau qui ne vole* pas.
L’élève:
Un oiseau mort, monsieur.
La maitresse demande à ses élèves d’écrire une rédaction qui a comme thème
«Quand je serai milliardaire…». Les enfants écrivent, seulement Luc regarde par
la fenêtre:
Tu n’as aucune idée, Luc, demande la maitresse.
Si, madame, mais j’attends ma secrétaire…
C’est l’anniversaire du père de Jean et papa lui dit:

Le plus beau cadeau pour moi serait si tu es le premier de ta classe.
Quel dommage, papa, je t’ai déjà acheté une cravate…
Maman chante pour endormir son enfant. A la troisième chanson, le petit lui dit :
Maman, tu chantes encore ou tu me laisses dormir?
Deux puces* dans la rue:

On va à la maison à pied ou on prend un chien?
prof. Gabriela Cojocariu

50
Ne place poezia!
Paștele
Paștele-i o sărbătoare
Preamărită pentru noi.
Este ziua Învierii,
Învierii lui Hristos!
Doamne! Câtă bucurie

Este-n sufletele noastre,
La biserică vom merge,
În haine de sărbătoare.
Cu flori și cu ouă roșii,

Busuioc și cu aghiasmă,
Ne vom da pe-a noastră față,
Cu credință ne răsfață.
Coșul cel cu bunătăți

Îl vom duce la sfințit,
Ouă roșii să ciocnim,
Să ne bucurăm din plin.
(Giulia Varvaroi, clasa a III-a)

51
Ce e copilăria?
Copilăria-i ca un cântec
Ce îl cântăm din prima zi,
Cu farmec și cu voioșie
Ne-ntrecem toți pe portativ.
Copilăria-i ca un soare
Care răsare-n viața ta.
Lumina lui te înconjoară,
Și-ți dă elanul de a te juca.
Copilăria-i ca și câmpul înverzit,

Cu flori frumoase înflorite,
Cu cântecele păsărilor ciripind,
Și tu alergi cu ele pe-ntrecute.
Copilăria-i dalbă floare

Ce o așezi cu grijă la fereastra ta,
Și te încarci de bine, cu privirea,
Și-ți spui adesea: de nu s-ar mai usca!
(Anamaria Cojocari, clasa a VI-a B)

52
Copilăria
Copilăria zboară,
Tu trebuie s-o prinzi!
S-o trăiești, copile,
Ca pe un foc nestins!
Ia copile și aleargă,
Cât ai vreme, cât mai poți,
Nu te irosi, fii vesel,
Că se poate să regreți!
Unii au crescut deja,

Dar tu să te bucuri poți,
S-o trăiești și să te joci,
Ca pe-o floare s-o culegi.
Sufletul să-ți fie plin

De iubire și de pace,
Vesel joc și armonie,
Izvor de vise colorate.
(Ioana Olari, clasa a III-a)

53
Ce e copilăria?
Copilăria-i toată veselie,

E-un câmp întreg cu flori,
Copiii-s ca și zilele senine,
Frumoși, curați și luminoși.
Copilăria-i lumea-n care,

Te joci și râzi pe săturate,
Zburzi prin ani pe ne-ntrecute,
Să prinzi mai mult și cât mai multe.
Copilăria-i ca o aripă în vânt,

Ce zboară iute de la tine,
Și te trezești cu ghiocei în păr,
Și-ți pare rău că nu a stat cu tine.
Doar una e copilăria,

Ce ni-i dată–n a noastră viață,
Sărbătorește-o, drag copile,
Cu mare fast, cu cântece și joacă!
(Damaris Zăgrean, clasa a VI-a A)

54
Copilărie fericită
Ce-mi pasă mie, sunt copil!

Sunt fericit și fac ce vreau.
La școală-nvăț și mă comport frumos,
Acasă, în tot ce fac, sunt de folos.
Pe frați, surori și pe părinți

I-ajut la tot ce-i de făcut,
Îmi place să fiu lăudat
De toate câte-am realizat.
Fericit eu sunt mereu,

Că-s copil și am de toate,
Mă și joc, învăț și scriu,
Și le fac bine pe toate.
(Daniele Antonesi, clasa a VI-a A)

55
Poemul Noeliei
Eu sunt un copil credincios.

Mă culc cu Dumnezeu în gând
Și mă trezesc cu El în gând.
Vreau să fac numai bine!
Bine pentru părinți, frați și surori,
Colegi și colege de clasă,
Bine pentru toată lumea.
Hrănesc animalele, păsările
Și toate vietățile pământului.
Ajut pe cei în nevoie,
Și pe toți cei ce sunt în suferință.
Sunt ca bunul samaritean.
Nu mă pot schimba. Nu mă pot opri.
Caut alinare și forță numai în bunul Dumnezeu.
El mă încurajează, mă sprijină, veghează la tot ceea ce fac.
Nu pot trăi o clipă fără Dumnezeu!
(Tabita Eavorschi, clasa a VI-a A)

56
Rugăciune
Domnul nostru bun și sfânt,

Te rugăm să ne ajuți,
Să fim buni, cuminți și blânzi
Pe-acest Pământ!
Numai tu, prin bunătate,

Ne aduci alint și pace,
Ne călăuzești mereu,
Căci tu ești bunul Dumnezeu!
Cei ce nu se-ncred în Tine,

Ar fi bine să se roage,
Să se-nchine, să se-aplece,
L-ale tale fapte bune!
Noi îți mulțumim fierbinte,

Pentru a ta bunătate,
Prin fapte și prin cuvinte,
Și prin dragoste curată!
(Ruben Zăgrean, clasa a VII-a A)

57
Citește, copile!
Citind mereu în cărți, copile,

Vei descoperi pe Dumnezeu,
Vei crede doar în bine,
Și în frumos, curat și curcubeu!
Vei fi ca pasărea în zbor,

Plutind cu aripile-n vânt,
Și-n pagini tu te vei afla,
Ca cel mai bun, mai sfânt , cuvânt.
Cuvânt ce spune lucruri mari,

Aduse chiar de Dumnezeu,
Și din frumoasele istorisiri,
Să învățăm tot ce e bun.
(Valentina Antonesi, clasa a VI-a B)

58
Copilul și cartea
Cartea este cea mai bună,

Cea mai sfântă dintre toate.
Te învață ce e bine,
De te rătăcești vreodată.
Îți dă aripi către cer,

Să-l cunoști pe Dumnezeu,
Și te-alină când suspini,
Și te-ndeamnă când ți-e greu.
Vai de cel copil ce-n viață,

Nu știe bine-a citi!
Nu se poate bucura,
De tot ce scrie-ntr-o carte!
Cartea, e averea noastră!

Ești bogat când știi a scrie,
Despre Dumnezeu și lume,
Și despre-ale tale fapte bune.
(Bianca Țîmpău, clasa a VI-a A)

59
Pace
Pacea-n lume-i cea mai sfântă,

De la Domnul este dată,
Iar copiii lumii-ndată,
Porumbei albi să împartă.
Și prin joacă și prin cânt,

Toți să-i mulțumim, nespus,
Că ne vrea pe-acest pământ,
Dragul nostru, Sfânt Iisus.
Care pentru noi veghează,

Calea să ne-o știe lină
Și fără obstacole,
Plină, plină de lumină.
(Paul Cozma, clasa a VI-a B)

60
Citește!
Citește, copile, orice!

Când prinzi în mână o carte,
Nu te sfii, nu da înapoi,
Te-nalță și zbori până la cer.
Lumina din carte e mare,

Te-ndeamnă să o răsfoiești,
Și între coperțile-i care,
Mii de cuvinte se-adăpostesc.
Cuvinte scrise cu aur de Dumnezeu,

Ce-L ce ne știe gândurile,
Ne bucură iarăși privirile,
Cu dragoste ne-mbrățișează mereu.
(Bianca Lușcan, clasa a VI-a B)

61
Firul copilăriei
Copilăria-i ca un fir de ață

Legat strâns de noi, din prima zi.
Te-ndeamnă să-l deșiri cu drag,
Să curgă lin, cu joc și bucurii.
Să-ți faci, copile, zilele senine

Și să te-ndemni la joc și veselie!
Pe câmpuri înverzite cu flori de păpădie,
Și coronițe galbene ca soarele să-ți pui pe cap!
Cu zmeul să alergi și să te-ntreci cu vântul,

Iar joaca ta să n-o oprești defel.
Să nu-ncetezi nicicum! Să mergi încet!
Căci firul trece repede și-ajungi adolescent.
(Claudiu Niță, clasa a VI-a A)
Coordonator,
bibliotecar Lupaescu Lăcrămioara

62
DESPRE PASIUNI
De câte ori nu am auzit „Urmează-ți visul! Urmează-ți pasiunea!”? Este un mesaj
pe care-l auzim peste tot .
Însă, în mare parte, adulții spun că sunt pasionați de munca lor și nu numai.
Copiii se declară iubitori de tot ceea ce îi încântă și le place. Atât adulții, cât mai ales
copiii pun suflet în tot ceea ce fac și le face plăcere, descoperind astfel pe termen scurt
sau chiar nelimitat, pe viață, care le sunt hobby-urile. Uneori, elevii renunță la unele
pasiuni, dând frâu liber altora noi și care le captează atenția, deși majoritatea lor nu știu
cum să îşi urmărească pasiunea și, prin urmare, aceasta se pierde. Dar, de cele mai multe
ori, acestia descoperă, dezvoltă și își exercită în timp pasiunile .
Pasiunea nu este ceva ce se găseşte, ci, mai degrabă, este ceva ce se dezvoltă în
timp, este o provocare să-ți urmărești pasiunea, mai ales că asta necesită timp, dar
aceasta poate fi trecătoare și, prin urmare, este important să ne cunoaștem limitele.
Nu aştepta să-ţi găseşti pasiunea, ea te va descoperi pe tine !
O percepție greșită, des întâlnită, pe care oamenii o au despre pasiuni este că fie
au o pasiune pentru ceva, fie nu au deloc. Problema cu această credință este că limitează,
ceea ce ne determină să înțelegem pasiunea ca fiind ceva ce descoperim sau se întâmplă.
Drept urmare, am putea încerca să căutăm, să facem și să încercăm multe lucruri diferite
în căutarea pasiunii. Pasiunile nu sunt chestii obligatorii, impuse, ci sunt practice,
diferite de la om la om. Fiecare percepe hobby-ul său cu o intensitate diferită, se implică
și reacționează diferit, își manifestă plăcerile implicând dorințele, plăcerea, sentimentele
dictate de starea pe care le-o creează acestea. Pasiunile apar în viața ta, ți le creezi tu, le
descoperi sau chiar îți dai seama că te acaparează , fie din contră.
“Deseori, însă, nu luăm în considerare faptul că este nevoie de timp pentru a dezvolta
pasiunea pentru un loc de muncă sau pentru alte activităţi, la fel cum e nevoie de timp
pentru a dezvolta şi abilitățile, încrederea și relațiile care îi permit unui om să
experimenteze pasiunea într-un domeniu. Asta înseamnă să iei frâiele în mână și să îți
creezi destinul, în loc să aștepți să îți fie creat. Într-adevăr, cercetările au arătat că opiniile
despre pasiuni sunt destul de fixe, ceea ce poate face oamenii să aibă șanse mai puține de a
explora noi domenii – potențiale surse pentru descoperirea pasiunilor. De asemenea, aceste
opinii rigide îi determină pe oameni să renunțe la acțiunile noi mult mai rapid atunci când
ele par dificile. Pentru a-ți urmări mai bine pasiunile şi visul, acceptă faptul că pasiunea
este ceva ce trebuie descoperit sau creat.Concentrează-te pe dezvoltarea activă a pasiunii.
De exemplu, poţi descoperi care este meseria ideală pentru tine dacă petreci mai mult timp
explorând sarcinile de care eşti mai pasionat (sau pur și simplu cele care îţi stârnesc
curiozitatea) și lucrând cu cei care te inspiră. De asemenea, cunoaşte-ţi colegii, află ce îi
pasionează pe ei…”, ne explică Eugen Popa.
Acest lucru poate duce la ocazia de a vă ajuta reciproc să vă dezvoltaţi pasiunile.
În cele din urmă, nu este neapărat nevoie să-ţi descoperi şi să-ţi îndeplineşti dorințele
încă de la școală, fie acasă sau la locul de joacă. Dacă locul în care te afli nu-ți permite să
îți urmărești plăcerea proprie sau dacă pur și simplu nu vrei / nu reușești în anumite
situații, poți găsi timp și spațiu, alte situații concrete pentru a desfășura activități care te
pasionează. Nu tot ce încerci să faci, dacă îi place altcuiva, dar nu și ție, poate deveni
pasiune. Avem pasiuni proprii, personalizate după ceea ce ne încântă și ne atrag dacă

63
punem suflet și dragoste în ceea ce creem. Pasiunea nu înseamnă neapărat talent, dar cu
atât mai mult, dacă acesta există, pasiunea va dăinui în timp, ne va motiva să continuăm
și ne va da multe satisfacții.
Concentrează-te asupra lucrurilor de care îţi pasă, nu pe ceea ce ți se pare
distractiv!
Unul dintre cele mai întâlnite moduri prin care încercăm să ne urmărim hobby-ul
este practicarea acestora, lucru care ne oferă cea mai mare bucurie, fiind de cele mai
multe ori chestii distractive.
Se pune accentul pe „concentrarea pe ceea ce iubești” ca modalitate de a-ți urma
plăcerea, una nevinovată, ca și vârsta la care sunt și protagoniștii acestui articol. Însă
unii am descrie pasiunea ca fiind „o concentrare asupra lucrurilor de care îţi pasă.” Ceea
ce iubeşti asociază cu ceea ce îţi place și ceea ce te face fericit, în timp, concentrându-te
pe lucrurile de care îţi pasă. Dorința practicării coincide uneori și cu părerile pe care
vrei să le aibă asupra ta cei din jur.
“De ce urmărirea lucrurilor de care îţi pasă te face să ai mai mult succes în urmărirea
pasiunii? Se pare că această gândire te ajută să te antrenezi pentru provocările care fac
parte din procesul de urmare a visului. Cuvântul german pentru pasiune, „Leidenschaft”, se
traduce prin „capacitatea de a înfrunta greutăți.” Pasiunea este doar slab legată de
performanțe. Combinația dintre pasiune și perseverență – adică măsura în care copiii îşi
respectă obiectivele chiar şi atunci când se confruntă cu probleme – a fost asociată cu
performanțe mai mari. Realitatea este că pasiunea se stinge de-a lungul timpului, așa că,
dacă te concentrezi doar pe căutarea fericirii, s-ar putea să nu rămâi fidel domeniului
respectiv cu adevărat. În schimb, dacă te-ai concentra pe modul în care pasiunile te ajută
să obții lucrurile de care îți pasă cel mai mult, ai putea să îţi urmezi visul şi după ce
intensitatea pasiunii sade. Când îți urmărești pasiunea, este important să reții că
rezistența este esențială, deoarece urmărirea pasiunii este un proces continuu și plin de
provocări”, ne spune Eugen Popa.
Depășeşte limitele pasiunii!
De asemenea, este important să înțelegi când pasiunea nu te va ajuta. Câteodată,
pasiunea este legată de performanțe mai bune doar atunci când: alții sunt de acord cu
ceea ce îi interesează pe cei din jur, când pasiunea este exprimată într-un context
adecvat, deoarece oamenii au tendința să privească pasiunea mai ales privind anumite
domenii. Trebuie să dăm o șansă hobby-urilor noastre dacă asta ne place, deși ne trebuie
o oarece doză de încurajare, sprijin și înțelegere de la cei din jurul nostru, inclusiv de la
familie. Toate acestea ne vor face mai puternică dorința de a continua să evoluăm și să le
realizăm.
Prin urmare, toate acestea ne vor arăta practic și concret pasiunile lor, o mică parte din
elevii școlii noastre, așa cum ne-au obișnuit deja în numărul anterior al revistei.
Având ca hobby-uri diverse activități, copiii noștri ne uimesc de fiecare dată cu
diversitatea lor.
Sigur, vă vom prezenta doar o mică parte din plăcerile lor, dar atât de frumoase și
interesante!
Iar dumneavoastră, dragi cititori , veți fi uimiți de frumusețea sufletului lor.
Undeva, în fiecare clasă, în fiecare copil din școală, se nasc și se dezvoltă plăceri
nevinovate.
Numai astfel, prin fiecare copil în parte și a lor pasiune, putem să descoperim sufletele
lor blânde.
Imediat veți fi uimiți de hobby-urile copiilor noștri pe care ni le vor arăta în imagini.
Într-un cuvânt, PASIUNI .
64
Voi încerca să mă prezint pe mine și cee ce-mi face o

deosebită plăcere. Sunt Andreea, o fetiță cuminte, isteață, nu doar
frumoasă. Toată lumea spune despre mine că sunt mică la stat,
mare la sfat. Îmi plac poeziile, de aceea doar de la
vârsta de 2 anișori am început să deprind tainele
versului prin recitarea rugăciunilor. Apoi am
recitat poezii scurte, trecând cu ușurință la cele
de până la 10 strofe. Iubesc poeziile, de aceea le
memorez foarte repede, cu mare ușurință le
dramatizez, punându-mă în locul fiecăruia dintre
personaje. De când am deslușit tainele citit-
scrisului, lecturez tot ce îmi iese în cale: cărți,
reviste, ziare, cărți de bucate, cursuri de-ale
tatălui meu, conținutul prospectelor produselor
pe care le cumpără părinții mei și multe altele. Sunt măndră că mă
număr printre copiii care au împrumutat de la biblioteca școlii cele mai multe cărți,
obținând în clasa I diploma pentru cea mai bună cititoare.
Sunt foarte atentă, îndrăzneață și curioasă totodată. De ceva
timp cochetez cu muzica și dansul, iubindu-le în egală măsură pe
amândouă. Îmi place muzica populară și nu numai, de asemenea
ascult melodii și repet după soliști, ceea îmi entuziasmează familia și
pe mine însămi. Teatrul este aproape de sufletul meu, chiar eu îmi
organizez singură mici scenete, pe care le interpretez, inventez sau
îmbin anumite personaje. În cadrul activităților școlare sau al
serbărilor școlare, interpretez cu drag roluri ale unor diferite
personaje potrivite vârstei mele, la un înalt nivel. Cochetez cu moda,
toată ziua îmi fac diverse coafuri și îmi schimb garderoba. Fac acest
lucru și cu sora și fratele meu, aceștia fiind mai mici decât mine, exersând pe ei. Pictura
se numără printre plăcerile mele cele mai mari, deprinzând de mică arta sacră a
pictatului icoanelor. Recunosc că, fiind mai mare decât frații mei, îmi place șă fiu lider și
să conduc.
Ștefaroi Andreea – Ștefania
Clasa I B
Mă numesc Niță Claudiu- Tudor și am 13 ani. De mic
eram timid. Citând din spusele lui Martin Buber: „Ochii unui
animal au puterea de a vorbi o limbă grozavă‘’, astfel vreau
să subliniez că mi-am găsit curajul cu ajutorul animalelor.
Dar nu în orice animal, ci în pisici. Un ghemotoc de blană albă
cu gri a fost primul animal pe care l-am luat în brațe și astlel
nu am mai simțit teamă.
Faptul că am o asemenea responsabilitate și o viață de
îngrijit, mă face să mă simt bine. Am destul de multe pisici de
care am grijă, majoritatea lor fiind abandonate în gară. Din asta vreau să înțelegeți ce rol
important au avut și au pisicile în viața mea.
Mai am și alte pasiuni pe lângă asta, de exemplu geografia și calculatorul. Chiar
dacă în legătură calculatorul opiniile sunt împărțite, eu cred că poți învăța lucruri
interesante cu ajutorul său. Mie îmi plac jocurile de strategie. Ele m-au ajutat să-mi
65
descopăr pasiunea pentru geografie. În joc am cucerit teritorii noi și

am călătorit pe toate continentele. Mă încântă faptul că știu unde se
află majoritatea țărilor și capitalele lor. Îmi place să fac și sport. Încă
o pasiune a mea este bicicleta, deși am doar doi ani de când am
învățat să mă plimb cu ea. Plimbările cu bicicleta mă relaxează și mă
fac să mă simt minunat atunci când îmi petrec timpul în aer liber.
Acestea sunt pasiunile mele. Eu cred că pasiunile un rol
important în viața tuturor oamenilor.
Niță Claudiu - Tudor
Clasa A VI-a A
Numele meu este Oanea Magdalena – Aurelia și sunt

elevă în clasa pregătitoare B. Îmi place foarte mult să merg
la școală pentru că acolo am descoperit tainele citit-
scrisului și ale socotitului. Unele lucruri elementare le-am
învățat de la fratele meu, dar la școală le-am văzut cu totul
altfel. Printre pasiunile mele, se află și modelingul pe care l-
am descoperit pe internet. Pe lângă modă, iubesc dansul,
cântecul și animalele.
Îmi pun fel de fel de rochițe și îmi prind fundițe în
păr. Nu am decis încă ce o să fac în viitor, dar moda este
una dintre opțiunile mele. Iubesc fotografia mai mult decât orice.
Ador să mă înregistrez interpretând diverse cântece.
Toată luma mă consideră o mică prințesă.
Oanea Magdalena – Aurelia
Clasa Pregătitoare B
Sunt Oanea Daniel – Nicolae, elev în clasa a II-a A.

Îmi plac foarte mult animalele, în special cățeii. Am
păsări de curte, iepurași, pisici și bineînțeles, cățeii pe
care îi îngrijesc chiar eu. Un vis care sper să devină
realitate, este acela de a conduce un tractor când voi fi
mare. Această pasiune mi-a insuflat-o tatăl meu încă
de la vârsta de 7 ani.
Îmi place să învăț, dar și să muncesc.
Oanea Daniel – Nicolae
Clasa A II-a A
Coordonator,
înv. Sbârnău Mihaela

66
JURNAL DE PREȘCOLAR
,,Copiii învață din ceea ce îi înconjoară”
(Maria Montessori)
Alături de activitățile de învățare, ca principală formă de organizare a procesului

de învăţământ, în educarea copiilor se folosesc şi alte forme de activităţi, organizate de
grădiniță sau de alte instituţii extraşcolare, al căror rol este de a contribui la dezvoltarea
multilaterală şi armonioasă a personalităţii copiilor.
Activităţile extracurriculare și extrașcolare sunt complementare educaţiei
formale și prezintă avantajul că, uneori, satisfac mai bine interesele particulare ale
copiilor, desfășurându-se într-un cadru mult mai relaxat și, în unele cazuri, în alte medii
decât cel școlar cu care sunt atât de familiarizați.
Aceste activităţi contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor, la dezvoltarea
priceperilor şi deprinderilor acestora, a unor trăsături de voinţă şi de caracter, la
stimularea înclinaţiilor şi aptitudinilor individuale, venind în completarea şi ameliorarea
achiziţiilor realizate în cadrul activităților de la grupă.
1. ZIUA CULTURII NAȚIONALE – 15 IANUARIE

„Eminescu este tot ce are sufletul nostru mai curat şi mai nins”
Nichita Stănescu
Copiii au adus un omagiu poetului nemuritor Mihai
Eminescu aflând mai multe lucruri despre viața și opera
sa, despre prietenia cu marele scriitor Ion Creangă. Au
memorat versuri din poezia ,,Somnoroase păsărele”, apoi
au realizat tabloul reprezentativ al poeziei.
2. ZIUA UNIRII - 24 IANUARIE

Cât ar fi români pe lume / Cât va fi pe cer un soare / A lui Cuza mare nume /
Să fiţi siguri că nu moare.”
(Vasile Alecsandri)

67
Preșcolarii au vizionat imagini despre Mica Unire, au realizat desene, colaje, apoi
au dansat Hora Unirii, învățând că trebuie să cinstească şi să fie mândri de pagina de
istorie scrisă de Alexandru Ioan Cuza.
3. ZIUA INTERNAȚIONALĂ A NONVIOLENȚEI ÎN ȘCOLI– 30 IANUARIE

„Non-violența este arma celor puternici”
(Mahatma Gandhi)
Scopul acestei zile este promovarea ideii de

educare a copiilor în armonie, solidaritate şi respect,
mesajul principal fiind „dragoste universală,
nonviolenţă şi pace. Activitatea a debutat cu citirea
poveștii ,,La joacă” din cartea ,,Andrei și Pietricica
Prieteniei”, apoi a continuat cu jocul ,,E bine/ Nu e
bine” în care copiii arătau față zâmbitoare dacă ,,E
bine” și față tristă dacă ,,Nu e bine”. Întrebările din joc
au fost legate de conținutul poveștii: Când copiii se
joacă frumos, e bine sau nu e bine?/ Când Luca l-a
împins pe Andrei, e bine sau nu e bine?/ Cînd Andrei
s-a gândit să arunce cu piatra/ nisipul, e bine sau nu e bine?/ Când Andrei s-a gândit ce
urmări va avea dacă va arunca cu piatra, e bine sau nu e bine?/ Când Andrei a zâmbit, e
bine sau nu e bine?/ În continuare, copiii au extras învățătura morală ,,Zâmbesc, nu
lovesc!” și apoi au lipit mesajul pe mâinile decupate în prealabil.
Au conștientizat că e bine să înțeleagă emoțiile prietenilor în timpul jocului, că e
bine să se pună în locul lor înainte de a acționa, că pot să-și îmbrățișeze prietenul în loc
să recurgă la violență, fie ea verbală sau fizică.

68
4. ZIUA NAȚIONALĂ A LECTURII – 15 FEBRUARIE

„Un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte.”
(Sasha Salmina)
Cei mici au pornit in aventura
lecturii ascultând povestea „Peștele-
curcubeu” de Marcus Pfiste – o carte
despre prietenie, admirație și
generozitate, apoi și-au ales cartea
preferată și așezați pe scăunele s-au
ʺîntins la cititʺ pentru a se bucura de
„sfertul de lecturăʺ.
5. ,,PE URMELE LUI CREANGĂ….”- 1 MARTIE

,,Toți oamenii mari au fost cândva copii”
Antoine de Saint Exupery
Și noi ne-am alăturat proiectului inițiat de școala

noastră, realizând activități dedicate lui Ion Creangă -
scriitorul fără pereche, povestitorul minunat al copilăriei
noastre, care au constat în vizionarea poveștii ,,Capra cu
trei iezi", pusă în scenă de membrii Teatrului de păpuși
,,Așchiuță" din Iași și realizarea unui poster cu imagini din
poveștile marelui om de cultură.

69
6. ZIUA MAMEI – 8 MARTIE

“Mama este începutul tuturor începuturilor.”
Grigore Vieru
Cu inimile pline de dragoste, copiii au creat daruri cu suflet pentru MAMA -fiinţa
care i-a vegheat din primele clipe de viaţă şi care continuă să le fie sprijin necondiţionat.
7. ZIUA CĂRȚILOR PENTRU COPII

,,Cu toții ne naștem cititori și vom deveni cititori dacă întâlnim frecvent cărți și
cititori care își fac timp să ne citească."
Dominique Rateau
Cu acest prilej, copiii au vizitat biblioteca școlii unde au fost primiți cu bucurie de
doamna bibliotecar Lupăescu Lăcrămioara care i-a introdus în lumea fascinantă a
cărților.
8. MINUNEA ÎNVIERII DOMNULUI – TRADIȚII ȘI OBICEIURI PASCALE

„Cel mai mare dar al Sărbătorii Pascale este speranța. Speranța care ne face să
avem încredere în Dumnezeu, în triumful său, în bunătatea și dragostea Lui, pe care
nici una din greșelile noastre nu o poate zgruncina.”
Basil Hume

70
Cu prilejul marii sărbători, copiii au vizitat biserica ,,Sfinții

Apostoli Petru și Pavel" Berchișești, au participat la slujbă, au
primit Sfânta împărtășanie, apoi părintele Dura le-a povestit
despre importanța împărtășaniei și despre Sărbătoarea Învierii
Domnului. Sub îndrumarea pictorului bisericesc Ioan Turtușan au
realizat icoane pe sticlă. Întorși în grădiniță au încondeiat ouă, au
realizat lucrări artistico-plastice care s-au regăsit în expoziția
dedicată sărbătorilor pascale.
9. MICII ECOLOGIȘTI
Mici ecologiști vom deveni/ Planeta Pământ o vom îngriji/
Un colt verde vom construi!
Mânați de acest
îndemn, copiii au vizitat
grădina cu flori, au luat
răsaduri de floare pe care le-
au plantat, dovedind că și ei
pot fi mici ecologiști.
10. 1 IUNIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A COPILULUI
,,Copiii nu au nevoie de mai multe

jucării, ci de mai multe aventuri…”
Au fost cuvintele care ne-au

făcut să desfășurăm excursia cu trenul
la Vatra Dornei. Însoțiți de părinți și
cadre didactice, copiii au vizitat Muzeul de Științe ale Naturii, Parcul Central unde au
71
ademenit veverițele cu zgomotul nucilor, s-au jucat în impresionantul parc al copiilor

din centrul orașului. În călătoria de întoarcere au împărtășit impresii din timpul
excursiei.
prof. înv. preșc. Senorica Pădure

72
Biblioteca creativă
Noi suntem niște fericiți! Beneficiem de bibliotecă școlară și de Centru de
Documentare și Informare. Sunt situate în mijlocul școlii pentru a putea fi accesul mai
ușor și la îndemâna oricui. Nu ducem lipsă de cititori, avem forfotă tot timpul. Punem
accent pe creativitate, libertate, curiozitate, informare și documentare, dar într-un mod
plăcut. De multe ori, copiii vin și spun: „Aici, la dumneavoastră, este liniște și-mi pot
încărca bateriile!” sau „Ce frumos este la bibliotecă!. Prin biblioteca/ CDI-ul școlii
încurajăm continuarea lecturii, dezvoltarea „talentului actoricesc”, imaginația,
creativitatea, inventivitatea, comunicarea, socializarea, dezvoltarea abilităților practice,
descoperirea de modele pozitive și, nu în ultimul rând, bunul gust. Interacțiunea,
dialogul, dezbaterile pe marginea cărților și a lecturilor citite ne animă și ne fac să ne
adunăm din ce în mai mulți.
Activitățile din bibliotecă și CDI nu au numai un caracter strict pedagogic, ci ele
pun accent şi pe latura instructiv – formativă îmbinată cu cea de divertisment a lecturii
și nu numai. Printre acestea putem menționa Cercul de abilități „Micii meșteșugari-
viitori antreprenori” care a luat naștere cu scopul de
a conștientiza copiii de valoarea muncii atunci când
este făcută cu îndemânare, răbdare, talent și
pasiune. Învățăm să lucrăm în echipă și să înțelegem
cât de important este fiecare membru. Cu puțină
răbdare și determinare, învățăm într-un timp scurt
diferite tehnici pe care le deprindem. Desfășurăm
activități dezvoltând interesul pentru meșteșugurile
populare întâlnite în județul Suceava, formarea
gustului pentru frumosul autentic, calitatea
activităților realizate și impactul pozitiv asupra
tuturor participanților. Lucrăm și expunem cu fiecare
ocazie (Ziua Națională a României, Crăciunul și Anul Nou, 1 Martie, 8 Martie, Paștele,
anotimpurile - primăvara, vara, toamna și iarna).
Acest cerc înseamnă pentru copii: distracție, afirmarea talentelor, concurs cu
premii și cultivarea de talente. Cu toate acestea nu trebuie să uităm că „Meşteşugul
vreme cere, nu se-nvaţă din vedere.” (proverb românesc).
Bibliotecar,
Lupaescu Lăcrimioara

73
INTERCULTURALITATE - trecut și prezent
Elevii învață în clasa a VI-a la disciplina Educație socială despre societatea

interculturală, o societate ai cărei membri se respectă și se sprijină reciproc pentru a-și
afirma individualitatea și propria cultură. Într-o lume în care tot mai mulți oameni,
fiecare dintr-o anumită cultură, ajung să trăiască alături de oameni aparținând altor
culturi, cea mai importantă valoare culturală este interculturalitatea. Interculturalitatea
recunoaște diferențele dintre culturi, dar urmărește totodată să identifice un trunchi de
valori comune capabile să conducă spre deschiderea, una spre cealaltă, a culturilor
coexistente. Ea vizează unitatea în diversitate.
Diversitatea a existat întotdeauna în societate. Cu greu ne-am putea chiar și
imagina, în realitate, o societate în care să existe un singur mod de a gândi, un singur
mod de a te comporta. Orice societate ar trebui să o descopere, să o pună în valoare și să
o afirme..
Conform statisticilor, în Bucovina sunt peste 16 etnii. La Berchișești, de-a lungul
timpului, au locuit evrei, germani și romi. Conform monografiei satului existau, pe la
1897, jidani ce vindeau băuturi, iar crâșma evreului Gropper era locul în care
berchișeștenii petreceau în sărbători. Astăzi, cei mai în vârstă își amintesc de o casă de
jidani unde mergeau cu ouă, ovâz etc,, pentru care primeau bani, locație denumită ,,La
Laia”. Casa respectivă, devenită în timp casa de locuit a unei familii de gospodari din
Berchișești, a fost demolată în urmă cu vreo 10 ani. Nu s-au păstrat alte elemente legate
de cultura evreilor trăitori la Berchișești.
În ceea ce privește germanii, aceștia încă au reprezentanți la Berchișești, familia
Bialy despre care ing. Iosif Bialy spune: ,,Originea etnică germană a familiei Bialy
provine din coloniștii germani stabiliți în Bucovina (Bukowina), între anii 1782-1893,
emigrând din comunitățile germane ale Imperiului austro-ungar, în special, din Galicia
(astăzi făcând parte din Polonia), dar și din alte părți (de exemplu din landurile
germane). Un exemplu îl reprezintă pe Vincent Bialy, născut în Galicia (Austria), în anul
1802 și care s-a stabilit în localitatea Stupka (Bucovina, Austria). În Stupka (în prezent
Ciprian Porumbescu), jud. Suceava, au trăit persoane de etnie germană cu numele de
Bialy, de aici provenind și bunicul Josef Bialy. El s-a strămutat în comuna Berchișești,
jud. Suceava (Bucovina) și, căsătorindu-se cu Rosalia Strackmutzki (de origine polonă), a
format prima familie cu numele de Bialy din această localitate. În această familie s-a
născut tatăl lui Iosef Bialy, cu numele de Johann Bialy, care, căsătorindu-se cu Leontina
Buzek (de origine austriacă), născută în Valea Seacă (în prezent Valea Moldovei), jud.
Suceava, a format familia părinților lui. Au aceleași obiceiuri cu ceilalți săteni
În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Corlata, comună rurală, districtul
Gurahumora, aşezată pe pârîul Drăgoieşti, între comunele Stupca, Berchişeşti şi
Drăgoieşti avea suprafaţa: 5,79 kmp; populaţia: 679 locuitori, în majoritate români de
religie ortodoxă, restul germani şi puţini izraeliţi”. Câteva exemple de locuitori germani
și evrei de la Corlata apar în registrul însoţirilor, unde s-au introdus, la 7 August 1919,
privitor la „Însoţirea de economie şi credit pentru Germani în Corlata (Spar- und
Darlehenskassenverein für die Deutschen in Corlata) următoarele schimbări: membri
în direcţiune Jacob Fries, Johann Kuczinski, Johann Schunn şi Adam Ast şterşi; membri
în direcţiune Johann a lui Adam Seibert, Franz Ast, Johann Kelsch şi Jacob Rumpel
introduşi”. Exista, de asemenea, o crâșmă jidovească, cum reiese din ,,deciziunea
74
ministerială nr. 1593/1919, semnată, în numele lui Ion Nistor, de Iorgu Toma, era
numit în Comisiunea de apel pentru evaluarea taxei de crâșmărit pe anul în curs şi
Jankel Fleiscer, crâșmar din Corlata”. Nici despre obiceiurile, cultura lor, nu s-au păstrat
alte dovezi scrise.
În vestul satului Berchişeşti, în Spinărie, locuiesc romii, se pare urmaşi a robilor
ţigani ce au muncit cândva pe domeniul Mănăstirii Moldoviţa. Dacă nu demult locuiau
în case modeste, din lemn, cu una sau două camere, astăzi foarte mulți își construiesc
case spațioase, datorită faptului că lucrează sezonier în străinătate. Specific romilor
noștri era vergelitul caselor, tencuitul lor cu lut, confecționarea măturoaielor, culesul
fructelor de pădure și al ciupercilor, cântatul la instrumente (mare bucurie era când
veneau și cântau la casa sărbătoriților de Sf. Nicolae, la hore și baluri, nunți sau în
momente triste la inmormântări). Nu vorbesc romani. Au în general aceleaşi obiceiuri
ca ceilalţi săteni (la nuntă, botez, înmormântare, de sărbătorile de iarnă când colindă
gospodării satului-au voci frumoase şi unii cântă la instrumente). Sunt sensibili când li
se acordă atenţie şi sunt trataţi ca orice om, ripostează când sunt jigniţi sau umiliţi.
Deoarece în școală erau, în 2000, peste 40 % elevi romi, iar astăzi peste 50% elevi romi,
a existat și există o preocupare constantă pentru integrarea lor, prevenirea
ansenteismului, în special prin proiecte și activități extrașcolare diverse:
2007 -2008-Phare -Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate.

Acces la educaţie pentru grupuri
dezavantajate” – „Şcoala pentru toţi,
educaţie pentru fiecare” este un proiect ce
s-a derulat la nivelul ISJ Suceava, unul
dintre obiective fiind creşterea gradului de
participare la educaţie a copiilor, tinerilor,
proveniţi din grupuri dezavantajate (romi,
copii cu cerinţe educative speciale şi/ sau cu
situaţie materială precară, copii care
prezintă risc şcolar, copii proveniţi din
grupuri dezavantajate). Potrivit unui
comunicat de presă al ISJ Suceava, un alt
obiectiv al proiectului este asigurarea
condiţiilor optime pentru desfăşurarea
procesului instructiv educativ şi a climatului
şcolar propice nevoilor individuale şi de vârstă ale elevilor din şcolile pilot, precum şi
consolidarea parteneriatelor dintre şcoală, părinţi şi comunităţile locale. În perioada
ianuarie-noiembrie 2007 proiectul s-a aplicat în 10 unităţi pilot: Şcoala cu clasele I-VIII
Berchişeşti, Şcoala cu clasele I-VIII Burla, Şcoala cu clasele I-VIII Ciprian Porumbescu,
Şcoala cu clasele I-VIII Valea Moldovei, Şcoala cu clasele I-VIII Vereşti, Şcoala cu clasele
I-VIII Voitinel, Grupul Şcolar „Ion Nistor” Vicovu de Sus, Şcoala cu clasele I-VIII
Voivodeasa, Şcoala cu clasele I-VIII nr.7 Suceava, Şcoala de Arte şi Meserii Dorneşti. S-a
urmărit formarea formatorilor judeţeni ai programului şi a formatorilor programului
„A doua şansă”, promovarea programului „A doua şansă” în comunităţile cu grupuri
dezavantajate, derularea programului „Grădiniţa de vară” -includerea copiilor
preşcolari necuprinşi în învăţământul primar, înfiinţarea unui Centru de Resurse
pentru Educaţie Incluzivă, recrutarea, formarea şi angajarea mediatorilor şcolari,
înfiinţarea Grupurilor Locale de Sprijin, ca structura locală de susţinere a şcolilor,
formarea zonală cu formatori judeţeni şi recunoaşterea pe plan local a Grupurilor
75
Locale de Sprijin prin Hotărâre de Consiliu Local şi desegregarea şcolilor pilot. A fost
angajat un mediator şcolar (aprilie 2008), care functionează şi în prezent, făcând
legătura între şcoală şi comunitatea de romi. Proiectul s-a incheiat cu organizarea unei
tabere ,,Unitate în diversitate”, la Fălticeni, cu câte 10 elevi romi, însoţiţi de directori
din cele 10 şcoli din proiect, în august 2008.
2008-2009 -Toti la grădiniţă, toți în clasa I!

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Direcţia Generală Invătământ în
Limbile Minorităţilor şi Relaţia cu Parlamentul, în parteneriat cu Fundatia RUHAMA, a
implementat în perioada noiembrie 2008 -
decembrie 2009 proiectul strategic TOŢI LA
GRĂDINIŢĂ, TOŢI ÎN CLASA I. Programe
integrate pentru creşterea accesului la
educaţie şi a nivelului educaţional al copiilor
din comunităţi defavorizate, cu precădere
romi, proiect finanţat de către Uniunea
Europeană prin Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013, Axa Prioritară 2 „Corelarea
invăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa
muncii”, Domeniul major de intervenţie 2.2
„Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a
şcolii”. Obiectivul general al proiectului a fost
prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a
şcolii in rândul copiilor cu vârste între 5-8 ani
din 420 de comunităţi dezavantajate, cu pondere ridicată de romi, cu precădere în
localităţile rurale şi urbane mici, din România, prin implementarea de alternative
educaţionale pentru preşcolari şi părinţii acestora.In unitatea noastră, 20 de preşcolari ,
cea mai mare parte aflaţi in risc de părăsire timpurie a şcolii, au participat la ,,Grădiniţa
de vară’’. Apoi 15 dintre ei, s-au înscris în clasa I, dar şi la ,,Şcoala după şcoală”.Părinţii
acestor elevi au beneficiat de ,,Şcoala Părinţilor”. Copii proveniţi din comunităti/familii
dezavantajate (inclusiv din programul Grădiniţe de vară), au beneficiat de subvenţii
constând în seturi vestimentare de bază pentru inscrierea în clasa I, conţinând
îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru toate anotimpurile (trening, adidaşi, pulover,
jachetă/fâş/palton, ghete, căciulă, mănuși, lenjerie). A fost angajat, pentru un an, un
promotor comunitar – instruit pentru procesul de dezvoltare comunitară; la final, elevii
insoţiţi de director, învăţătoare şi promotorul comunitar, au participat la tabăra ce s-a
desfășurat la Agaton/ Botoșani.
2008-2009- Şcoala -o şansă pentru fiecare!

Proiectul „Şcoala – o şansă pentru fiecare” (ID proiect 4752) a fost implementat
de Agenţia Naţională pentru Romi, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Inovării, Agenţia de dezvoltare comunitară „Împreună”, Centrul de formare şi dezvoltare
profesională Step by Step, Asociaţia Internaţională Step by Step. În judeţul Suceava,
proiectul s-a desfăşurat la Şcoala cu clasele I-VIII Berchişeşti, Şcoala cu clasele I-VIII
Pătrăuţi, Şcoala cu clasele I-VIII Valea Moldovei, Şcoala cu clasele I-VIII Gulia şi Şcoala cu
clasele I-VIII Vicovu de Sus.
Activităţi de tip şcoală după şcoală” s-au desfăşurat cu 15 elevi de clasa a VI-a.
Elevii au beneficiat de pregătire la câteva discipline de studiu (unde întâmpinau
76
dificultăţi) – limba şi literatura română, matematică, istorie, limba franceză şi limba

engleză. De asemenea, prin acelaşi proiect s-au derulat lunar activităţi de consiliere /
formare a părinţilor, dar şi a elevilor cu risc de abandon (mulţi elevi provenind din
familii sărace, cu un nivel cultural scăzut).
Ziua Toleranței, Ziua Romilor, oferă ocazia de a discuta cu toți elevii despre egalitate
de șanse, incluziune, drepturi și responsabilități. Diversele proiecte educaționale oferă
prilejul tuturor elevilor de a-și pune în valoare calitățile și abilitățile, indiferent de etnie.
prof. Genoveva Bîrgovan

77
Destinații de vacanță
Vara fiind în toi, căldura ne îndeamnă să ne cautam un loc cât

mai răcoros, iar gândul ne zboară doar la vacanță. Este greu să uiți
momentele petrecute în excursie cu colegii. Indiferent de locul în care
au fost organizate, acestea sunt pline de amintiri plăcute.
Trebuie să învățăm copiii să-și iubească țara și cultura
țării. Doar astfel copilul va fi capabil să înțeleagă și să
aprecieze o cultură străină. Fiecare țară este bogată în
obiceiuri și tradiții frumoase, rezervații naturale, construcții
și monumente de importanță istorică. Vizitând împreună cu
elevii și profesorii atracțiile turistice din țara de baștină cel
puțin o dată pe an, doar așa, puțin câte puțin, vor descoperi
frumusețile acesteia.
Astăzi s-au împletit perfect geografia, religia, istoria cu
voia bună și multe momente hazlii. Excursiile în natură au o
mulțime de beneficii: aer curat, liniște, oportunitatea de a
descoperi locuri noi și forme geografice diverse, multă
mișcare, deconectarea de la tot ce înseamnă tehnologie.
Am urmat un traseu de poveste, primul punct fiind la
Muzeul ouălor încondeiate – Moldovița.
Aici am aflat că Muzeul Ouălor Încondeiate Lucia
Condrea a fost înfiinţat în vara anului 2007 de artista Lucia
Condrea, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România,
cunoscută de peste doua decenii prin valoarea ouălor
„închistrite” de ea, expuse în peste 112 expoziţii
internaţionale din 11 ţări. Muzeul Ouălor Încondeiate Lucia
Condrea cuprinde peste 5000 de exponate aşezate artistic pe
suprafaţa celor două nivele ale clădirii, în 41 de vitrine, fiind
structurat în trei secţiuni. Lucrările unicat ale Luciei Condrea
sunt realizate în şase tehnici diferite: ceară colorată în relief,
grafică în tehnica batik-ului (alb-negru), dantelăriile – vechile
cusături româneşti transpuse pe ou, tehnica lucrărilor din antichitate care interferează
cu arta maură (marocană) şi arta huţulă, lucrări abstracte moderne şi vechi cusături
huţule transpuse pe ouă folosind ceara de albine şi pigmenţi naturali.
Traseul continuă tot în apropiere, spre Mănăstirea Moldovița care este una din
vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, situată în comuna
Vatra Moldoviței din județul Suceava, la o distanță de circa 15 km de comuna Vama.

78
De aici ne îndreptăm spre Pasul

Ciumârna (numit și Pasul Palma), care
este o trecătoare situată pe DN17A la
1100 m altitudine și care traversează
Obcina Mare leagând Valea Moldoviței de
Podișul Sucevei. Aici copiii au aflat că în
punctul cel mai înalt din trecătoare este
ridicat un monument de forma unei palme
umane numit chiar Palma. Acesta este un
simbol al muncii și al forței în amintirea
momentului din 1968 când cele două
echipe de constructori de drumuri care s-au întâlnit aici venind din direcții opuse, și-au
strâns mâinile în semn de terminare a șoselei și de depășire a dificultăților aceastei
lucrări.
După un lung popas în care copiii au admirat peisajele încantătore, distacția
continuă la Grădina Zoologică din Rădăuți, aici bucurandu-ne de speciile de lei și tigri
siberieni. Elevii au mai putut admira diferite specii de cai și ponei, vulpi, urși, specii de
porci originare din Asia, lame, lebede, precum și numeroase specii și subspecii de păsări.
Principala atracție rămâne totuși numărul mare de specii de maimuțe.
Spre final am poposit la Mănăstirea Voroneț, unde ne-am îmbogățit cunoștințele
aflând că pictura interioară și exterioară a bisericii datează în cea mai mare parte din
timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să
redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu
vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai
ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (în altar), Ciclul
patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).
Astfel, spre seară, incursiunea noastră prin tărâmurile bucovinene pline de
încărcătură istorică și culturală i-a sfârșit, dar elevii vor rămâne cu o vastă cultură
generală, căpătată în urma acestei drumeții de care își vor aminti cu drag, până la
urmatorea scoală de vară.
prof. Dorin-Ioan Seniuc

79
Excursia școlară
,,Pe urmele lui Ștefan cel Mare și ale lui Ion Creangă”
Un mijloc didactic important în raport cu dezvoltarea cognitivă și afectivă a

copilului ce-i oferă acestuia oportunitatea de a observa, de a cerceta, de a cunoaște în
mod direct o mare varietate de aspecte din mediul apropiat este excursia. Această
înlesnește educarea și dezvoltarea
simțului estetic, stârnește
dragostea pentru natură și
respectul pentru frumusețile ei,
stimulează curiozitatea și spiritul
de echipa al copiilor, aceștia
păstrând în memorie unele
momente ce pot fi de neuitat
pentru ei pentru tot restul vieții.
Excursia ,,Pe urmele lui
Ștefan cel Mare și ale lui Ion
Creangă” a fost organizată de prof. Jitaru Ionela și prof. Tanu Florentina. Au participat
elevii claselor a IV-a A și B. Aceștia s-au distrat de minune, dar, mai ales, și-au îmbogățit
cunoștințele vizitând Cetatea Neamțului, Rezervația de zimbri Neamț, Mănăstirea
Neamț, Casa Memorială Ion Creangă și Muzeul Apelor de la Fălticeni.
Cetatea Neamț se află în orașul Târgu Neamț, pe stânca Timuș de pe culmile
Pleșului, la o altitudine de 480 m. Plimbarea prin pădure până la Cetate, zidurile mari și
groase, podul de acces și poveștile care se împletesc în jurul ei i-au atras și i-au fascinat
pe copii. Acum, Cetatea Neamț arată foarte bine pentru că a fost reabilitată, în interiorul
acesteia am găsit mai multe încăperi precum monetaria, camera de provizii, bucătăria,
temnița neagră, paraclisul Sfântului Nicolae, camera domnițelor, camera pârcălabului,
sala armelor, sala de sfat și judecată.
La Rezervația de zimbri copiii au admirat mai întâi păsările, porumbeii, fazanii,
păunii, găinile de rase încălțate și Moțata Olandeză... deosebit de frumoasă! Muflonul
European cu coarnele lui mari și răsucite, cerbul comun, cerbul lopatar, capriorii și
căprioarele viețuind în grupuri mari, la umbră de copaci au făcut deliciul copiilor și nu
numai. Și... în sfârșit, Zimbrul –Bison Bonasus, vedeta rezervației, cel mai mare mamifer
erbivor din Europa, cântărind între 460-800 kg i-a încântat grozav pe copii. A fost foarte
plăcut și instructiv aici, copiii văzând ceea ce nu au mai văzut vreodată.
Am poposit apoi la Mănăstirea Neamț, ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.
Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni lumina în fața altarului. Ne-am închinat și
am trecut în genunchi pe sub ea, cerând milă Născătoarei de Dumnezeu. Ne-am închinat
și la moaștele Cuviosului Paisie, descoperite în anul 2013. La osuarul mănăstirii copiii au
văzut osemintele călugărilor și au fost impresionați de grija cu care acestea sunt
păstrate. Copiii au cumpărat suveniruri de la magazinul bisericesc.
La Casa memorială din Humulești copiii au observat valoroasa expoziție ce
cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale
manuscriselor, fotografii și cele 14 lucrări de grafică. Lângă muzeu se găsește parcul
80
tematic ,,Ion Creangă”, un loc în care copiii s-au întâlnit cu personaje îndrăgite din
poveștile pentru copii scrise de Ion Creangă. Aici au simțit că au pătruns într-o lume de
poveste, casa, curtea și parcul tematic sunt foarte frumoase și atrăgătoare pentru copii.
Muzeul Apelor din Fălticeni i-a fascinat pe copii cu tot ce le-a ieșit în cale.
Vizitarea muzeului a început cu sala uneltelor vechi de pescuit (leasa, vâsla, sacul de
fund, barca din lemn foarte veche), apoi cu două săli ce cuprind peste 700 de exponate
din mări și oceane (rechini, pisica și vulpea de mare, scoici, stridii, melci, scorpii, corali,
castravete de mare, calmar). Sala acvariilor a fost punctul de atracție maximă din muzeu.
Aici tronează un trofeu de morun, lung de 3 m, adus de la muzeul din Tulcea. Un alt
exponat de mare valoare de care au fost impresionați copiii a fost globul pamantesc.
Acesta este unic în Europa, cu o greutate de 300 kg și redă la scară exactă atât relieful de
pe uscat, cât și cel subacvatic.
Ziua de 21 iunie a fost una însorită, la fel ca atmosfera din excursie. Ne-am simțit
cu toții minunat. Copiii au cântat, au mâncat pizza și au cumpărat suveniruri pentru cei
dragi. Paula a fost tare norocoasă. Și-a sărbătorit ziua de naștere cu colegii, în excursie.
Cu siguranță, obiectivele acestei excursii școlare au fost îndeplinite deoarece au
fost vizate aspecte istorice, literare și spirituale.
Îi mulțumim că ne-a fost alături doamnei profesoare de istorie Genoveva
Bîrgovan. Explicațiile istorice i-au captivat pe copii și i-au ajutat să înțeleagă mai bine
anumite informații.
A fost o zi de neuitat, în mod sigur vom repetă această experiență.
prof. înv. primar Florentina Tanu

81
Te provoc să descoperi
Recomandarea mea de această dată este cartea ,,O buclă în timp” scrisă de
Madeleine L'Engle. Aventura este trăită de Meg care
locuiește alături de frații săi gemeni, mama sa și Charles
Wallace. Charles este tot fratele ei, însă el un copil mai
neobișnuit. Toată lumea râde de el, dar sora lui, Meg
încearcă mereu să îi ia apărarea.
Într-o noapte în care furtuna nu mai înceta, o
străină apare la ușă. Era doamna Ce, pe care nu o cunoștea
nimeni, în afară de Charles. Acesta își rugă mama să o
primească în casă, iar mama acceptă. După o cană de lapte
cu cacao, doamna Ce spune cu seriozitate următoarele
cuvinte ,,Teseractul există". Cei doi frați se întrebau ce
înseamnă acest lucru, aflând apoi că este a cincea
dimensiune, lucru pe care îl cerceta tatăl lor înainte să
dispară fără nici o explicație.
În următoarele capitole cei doi frați își fac un nou
prieten pe nume Calvin și ajung să le cunoască pe
doamnele Care și Cine. Oare îl vor găsi pe tatăl dispărut brusc și inexplicabil? Vor ajunge
în spațiu? Îl vor învinge pe bărbatul care deține foarte multă putere? Toate acestea se
vor întâmpla într-un mod surprinzător și foarte interesant.
Mi-a plăcut extrem de mult cartea și am citit-o pe nerăsuflate!
Anamaria Cojocari,
clasa a VI-a B
,,Charlie și Marele Ascensor de Sticlă”, scrisă de Roald Dahl este o carte

minunată. Aventura începe când domnul Willy Wonka a
împins patul bunicilor în Marele Ascensor de Sticlă, un lift
care putea urca chiar și în exteriorul clădirilor, pentru a-i
duce spre fabrică, aceștia nu au mai avut deloc încredere în
el.
Deși avea intenții bune, domnul Willy Wonka a urcat
prea sus și a rămas blocat în spațiu. Ei au ajuns chiar în
Cosmos, însă nu mai puteau coborî. Acest ascensor ciudat i-
a mirat chiar și pe niște astronauți, lucru care a dus la o
neînțelegere cu ei.
După ce au avut parte de o aventură pe cinste cu
niște extratereștrii fioroși, ei au reușit să se întoarcă înapoi
în fabrică. Acolo domnul Willy Wonka le arată bunicilor lui
Charlie niște pastile care îi întineresc, bunicii acceptă
82
imediat încântați, însă vor avea o nouă problemă, care îi pune în pericol viața bunicii
Georgina.
Mi-a plăcut foarte mult această carte pentru elementele fantastice pe care le are și
pentru uimitoarele aventuri prin care trece familia lui Charlie!
Marina Lușcan,
clasa a VII-a A
O carte care m-a impresionat foarte mult este Ginny

Moon. Din secretele unei fetițe autiste scrisă de Benjamin
Ludwig. Ginny este o fetiță autistă de paisprezece ani care
este bântuită de amintirea trecutului, după ce a fost luată
din casa ei și trimisă în sistemul de protecție al minorilor
din cauza neglijenței mamei ei.
Deși, într-un final ea este adoptată de o familie
iubitoare, Ginny își dorește să se întoarcă la mama ei, o
femeie dependentă de droguri, cu afaceri ciudate și prieteni
îndoielnici, însă o femeie care își iubește fiicele, pe care
însă nu știe să le îngrijească așa cum acestea aveau nevoie.
Ginny își dorește să se întoarcă acasă pentru a avea
grijă de sora ei, ,,Krystal cu un K”, pe care o numește
,,păpușa mea bebeluș”. Fata trebuie să demonstreze în
primul rând că sora ei există și nu este o păpușă. Ginny
trece prin multe încercări în această carte, chiar plănuiește să fugă împreună cu mama ei
naturală, plan care aproape reușește.
În cele din urmă, ea își dă seama că adevărata fericire este cu părinții ei adoptivi,
care în ciuda tuturor evenimentelor, încă o iubesc nespus.
Cartea aceasta m-a înduioșat, deoarece Ginny a trecut prin multe evenimente mai
puțin fericite, însă demonstrează că este puternică și grijulie.
Maria-Denisa Ianoș,
clasa a VII-a A
În cartea pe care v-o recomand, ,,Pe acoperișurile

Parisului” scrisă de Katherine Rundell, personajul principal
este Sophie, o fetiță găsită într-o cutie de violoncel aflată pe
mare. Charles, un pasager al vaporului Regina Maria a găsit-
o și a luat-o în grija sa. Sophie creștea din ce în ce mai mult
până când la șapte ani Charles s-a decis să îi facă o petrecere
de ziua sa, oferindu-i și un tort mare de ciocolată . La nouă
ani nu a mai organizat o petrecere, însă a dus-o la un concert
de muzica clasică unde ea a fost foarte fericită și
entuziasmată. La unsprezece ani drept cadou, Charles i-a
vopsit cutia de violoncel pe care o păstrase și în care chiar
dormise până atunci în culoarea roșie. La doisprezece ani, ea
83
a primit un cadou mare ce cuprindea doisprezece cărți, Sophie era uimită și începu să le
citească. Într-o altă zi, fetița a descoperit în cutia violoncelului adresa ce ducea la omul
care l-a făcut.
Sophie i-a povestit lui Charles și au hotărât să plece în Franța, mai exact la Paris.
După ce au ajuns la hotel, au început să își facă un plan. În acea seară, Sophie a deschis
geamul și a ieșit pe acoperișul hotelului. De acolo se vedeau clădirile Parisului. Pe unele
acoperișuri locuiau Matteo, Anastasia și Safi. Aceștia s-au împrietenit și au petrecut
multe aventuri interesante.
Continuarea o veți găsi doar în carte, iar eu vă urez mult succes în a o citi! Mie mi-
a plăcut această carte, deoarece conține mister și aventură. Fiecare rând citit mă făcea să
continui și să vreau să aflu numaidecât ce se va mai întâmpla. Mi-a plăcut foarte mult și o
recomand cu drag !
Valentina Antonesi,
clasa a VI-a B
„Minunea” scrisă de R. J. Palacio este o carte

„minunată” pe care am primit-o în dar de la doamna
bibliotecară pentru activitatea mea intensă de la Cercul de
lectură și Clubul de teatru. Am citit-o pe nerăsuflate!
În carte descoperim un băiețel pe nume August, în
vârstă de zece ani și care s-a născut cu un defect fizic la
față. Autorul scrie această carte pornind de la acest defect
al băiatului și de la ideea că „nu trebuie să judecăm
oamenii după aparențe”. Povestea lui este una tristă,
situația și defectul fizic l-au ținut departe de școala
normală. Eu am descoperit în acest roman un copil curajos,
cu un simţ al umorului dezvoltat, construindu-și o armură
de fier şi o sabie laser, pentru a fi pregătit pentru primele
lui experienţe la şcoală. Aşteaptă să îşi facă prieteni, să îşi
trăiască viaţa şi să îşi croiască amintiri frumoase care să-l
bucure.
Însă Auggie, căci așa i se spunea, va fi supărat. Colegii lui îl privesc ciudat, defectul
lui facial, din naștere, atrage atenția oricui, ceilalți îl evită și îl etichetează, iar August
merge mereu cu capul plecat. Copiii îşi bat joc de înfătişarea lui, de felul lui de a fi şi mai
ales pentru că citește este poreclit şoarece de bibliotecă.
Acasă suferă din cauza marginalizării și plânge tot timpul din cauză că este diferit
de ceilalți. Între timp, Auggie găsește un băiat care împărtăşeşte aceleaşi hobby-uri cu
ale sale. Acela este Jack Will.
Cel mai interesant lucru privind această carte este că este împărţită pe mai multe
părţi care urmăresc diferite personaje. Şi totuşi, ce a fost atât de minunat la această
carte? Motivul principal a fost subiectul, malformaţia lui Auggie. Cartea mi-a arătat că un
copil cu „nevoi speciale” poate fi foarte inteligent, special, comic, dar şi prietenos. Până la
urmă, nu ar trebui să caracterizăm oamenii astfel. Toţi au aceleaşi nevoi, dorințe,
aproximativ aceleaşi pasiuni şi tuturor le place să se joace și să fie activi.
Apoi, în al doilea rând ar fi cum toată lumea a fost împotriva acestui copil
exemplar, dar el nu s-a lăsat. A vrut să meargă „cu orice chip” la şcoală. Şi nu în ultimul
84
rând, familia lui minunată care-l susține și-l sprijină în tot ce face acesta. Mama, tata și
sora lui îl iubesc foarte mult, iar prietenii îl susţin necondiţionat.
În ciuda piedicilor pe care le-a întâmpinat August la școală, în ciuda colegilor care
nu au înțeles durerea lui – pentru că nu au fost în situația lui nici măcar o clipă, reușește
să se facă remarcat. Prin ceea ce este, a reușit să cucerească multe inimi. Tot mai mulți
colegi i s-au alăturat. Curajul de care dă dovadă August e o adevărată lecție de viață, iar
bunătatea lui merită răsplătită. E adevărat că nu totul se poate schimba peste noapte,
dar cu răbdare, cu încredere și determinare, orice e posibil.
„Minunea” este o lecție despre bunătate și curaj, schimbă vieți și deschide pofta
de citit.
Tabita-Noelia Eavorschi,
clasa a VI-a A
Coordonator,
prof. înv. primar Anamaria Popovici

85
Mă descopăr
FOLOSEŞTI EFICIENT TIMPUL LIBER ?
Poţi răspunde cu DA, NU sau UNEORI
1. Activităţile pentru timpul liber ţi le programezi dinainte?

2. Te uiţi în fiecare săptămână la un concert, spectacol, piesă de teatru?
3. Citeşti zilnic, ceva ce nu e pentru şcoală?
4. In fiecare zi faci măcar zece minute de mişcare?
5. Săptămânal, faci sport de două - trei ori?
6. Eviţi statul până târziu , noaptea?
7. Relaxarea zilnică îţi ocupă mai mult timp decât cel pentru transport, masă,
cumpărături?
8. Intâlnirea cu prietenii îţi oferă ocazia de a shimba idei, informaţii sau pierdeţi
timpul împreună?
9. Nu te plictiseşti niciodată, în timpul liber?
10. Marele scriitor german Goethe spunea: „Să nu laşi să treacă nicio zi fără să
citeşti, fără să vezi sau fără să auzi ceva frumos.” Ţi se potiveşte aceasta
afirmaţie?
*** Pentru fiecare răspuns DA se acordă 10 puncte, pentru fiecare răspuns

UNEORI se acordă 5 puncte, pentru fiecare răspuns NU se acordă 0 puncte.
Interpretarea testului:
 Între 90-100 de puncte – ştii să îţi organizezi excelent timpul

liber;
 Între 70-90 de puncte – ai un program echilibrat;
 Între 30-70 de puncte – este cazul să te gândeşti serios la felul în

care îţi planifici timpul liber.

86
Povestea noastră
Să fii elev nu este ușor. În fiecare an
ai parte de experiențe noi, iar unele
schimbări sunt mai mari decât altele. De
când eram mică visam să ajung în clasa a VIII-a. Timpul a trecut foarte
repede, iar acest lucru s-a întâmplat. Am ajuns și aici, însă a fost un an
mai deosebit față de ceilalți. Pot spune că am întâmpinat multe lucruri
noi, însă au avut loc și multe schimbări. În această perioadă am învățat
că pentru a reuși ceea ce îți propui este necesară multă muncă și
perseverență, însă rezultatele vor fi pe măsură.
În perioada în care am fost elevă în această școală am acumulat
multe amintiri frumoase alături de colegi și profesori. Mereu îmi voi
aminti cu bucurie de fiecare clipă petrecută alături de ei.
Pășesc cu emoții spre noua etapă, însă în inima mea va rămâne
Școala Gimnazială Berchișești, cel mai frumos loc pe care îl voi mai vizita
cu drag.
Mult succes tuturor elevilor! Fiecare schimbare nu trebuie să ne
sperie, ci să ne aducă mai aproape de succes!
Bianca Varvaroi, clasa a VIII-a
Coordonator, prof. Marinela Vîntu

87
Cuprins
Introducere
Evenimente. Activități. Proiecte ..................................................................................................................3
Mă inspiră să devin.........................................................................................................................................18
Au pornit de la noi …………………………………………………………………………..………………………23
Gândurile unui dascăl……………. ................................................................................................................26
Educația nu intră în vacanță! ………………………………………………………………………...…………..28
Din vârful peniței ............................................................................................................................................33
Jucându-ne printre ruine ……………………………...………………………………………………………….44
English corner ..................................................................................................................................................47
J′♥ le français ....................................................................................................................................................50
Ne place poezia! .............................................................................................................................................51
Despre pasiuni …………………………………………………………………………………… ……..……...……63
Jurnal de preșcolar .......................................................................... ….…………………..….………….……..67
Biblioteca creativă …………………………………………………………………………………………………..73
Interculturalitate - trecut și prezent …………………………………………………..…………………….74
Destinații de vacanță …………………………………………………………………………………………….…78
Excursia școlară ………………………………………………………………………………………………………80
Te provoc să descoperi .................................................................................................................................82
Mă descopăr ……….. ........................................................................................................................................86
Povestea noastră ……………………………………………………….……………………………………………87

COORDONATOR: SECRETAR GENERAL DE
REDACȚIE:
director,
prof. Elena-Loredana Dura prof. Otilia Corniciuc
COLECTIVUL DE REDACȚIE:
COLABORATORI:
REDACTOR ȘEF:
prof. înv. primar Cristina Bilan
prof. Loredana Dura pr. Florin Dura
prof. Otilia Corniciuc Eugenia-Diana Puițău
Emil Horga
REDACTORI: Ed. Domnica Bulgariu
Magdalena-Aurelia Oanea, CP B
Claudiu-Tudor Niță, VI A Andreea-Ștefania Ștefăroi, I B
Daniel-Nicolae Oanea, II A
Anamaria Cojocari, VI B Giulia Varvaroi, III
Ioana Olari, III
Valentina Antonesi, VI B
Tabita-Noelia Eavorschi, VI A
prof. înv. prim. Loredana Dura Damaris Zăgrean, VI A
Daniele Antonesi, VI A
prof. Otilia Corniciuc Bianca Țâmpău, VI A
Georgiana Oprea, VI B
prof. Marinela Vîntu Paul-Daniel Cozma, VI B
Bianca Lușcan, VI B
prof. înv. prim. Anamaria Popovici Denisa-Maria Ianoș, VII A
Marina Lușcan, VII A
Ruben Zăgrean, VII A
pr. prof. Bogdan Nistor-Mihai Bianca Varvaroi, VIII
Dana Troia, VIII
prof. Ioan-Dorin Seniuc
PROFESORI ÎNDRUMĂTORI:
prof. Genoveva Bîrgovan
înv. Mihaela Sbârnău prof. Marinela Vîntu

prof. înv. prim. Anamaria Popovici
prof. înv. preșc. Senorica Pădure înv. Mihaela Sbârnău
bibl. Lăcrimioara-Floricica Lupaescu
prof. înv. primar Florentina Tanu
bibl. Lăcrimioara-Floricica
Lupaescu
ISSN 2601 – 6761,
ISSN-L 2601 – 6761

Revista Ropot NR 9 Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Ropot NR 9 Complet

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Ropot NR 9 Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

În lumina verii și din lumina copiilor noștri am creat un

nou număr al revistei Școlii Gimnaziale Berchișești. O ediție de

Evenimente. Activități. Proiecte

1. Vernisajul expoziției itinerante „Biblia călătoare și sfințitoare”

Școala Gimnazială Berchișești

2. 23 ianuarie - Ziua Internațională a scrisului de mână

"Arta scrisului de mână ne stimulează controlul asupra mâinii, ne ajută să ne

3. 24 ianuarie – Mica Unire

Mica Unire - primul pas spre împlinirea unui ideal

4. 27 Ianuarie – Ziua Internațională a comemorării Holocaustului

Avem datoria de a nu uita vreodată!

Și în acest an școlar ne-am alăturat Campaniei R.E.S.P.E.C.T., coordonată de

Școala Gimnazială Berchișești

Prietenia, Empatia, Comunicarea, Toleranța. Și, mai presus de toate, Iubirea!

6. Ziua Internațională a Cititului Împreună

7. Ziua Națională a Lecturii

A fost din nou o zi în care am sărbătorit pasiunea pentru lectură a

Școala Gimnazială Berchișești

Prezentare de carte - autor Sebastian Crăciun, Asociația Umanitară „Freamăt de

8. Teatrul de păpuși „Așchiuță” Iași

Teatrul Așchiuță le-a oferit copiilor un preambul inedit al zilei

9. 1 Martie - Mărțișorul literaturii române

Avem nevoie mai mult ca oricând de lumină și iubire, pentru a

Școala Gimnazială Berchișești

10. 5 martie - Minirugby pentru toți!

Rugby pentru toți este unul din cele mai complexe

11. Mama – ființa cea mai dragă

Școala Gimnazială Berchișești

12. Pași spre viitor!

13. Poezia – aripi deschise către Dumnezeu! – Ziua Internațională a Poeziei

În Anul Rugăciunii am închinat această zi cuvintelor care se înalță din sufletele

14. Fii avocat în școala ta!

Fii avocat în școala ta! a fost un proiect de

juridice. Aceste informații le pot da puterea de a lua decizii

15. Atelier de lectură – A fost odată...

16. Ziua Educației Financiare

Școala Gimnazială Berchișești

♧ Despre bani: de unde provin, cum se câștigă, la ce îi folosim;

17. Pelerinaj de Florii

Primul pelerinaj de Florii organizat de Arhiepiscopia Sucevei și

Pe data de 9 mai 1877 ministrul de externe Mihail

19. 9 Mai – Ziua Europei

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ziua de 9 Mai a devenit deja o tradiţie

20. Orientare profesională în mediul rural

Proiectul, derulat de Fundația Te Aud România,

Școala Gimnazială Berchișești

21. 13 mai 2022 - Marșul anti-violență, anti-drog și de prevenire a accidentelor rutiere

Elevii școlii noastre s-au alăturat acestei campanii de

Fii inteligent, nu fi violent! ne-au îndemnat, alături de sute de

22. Dăm culoare școlii noastre!

Proiectul de educație ecologică a avut în vedere

23. Sus cortina pentru copii!

Spectacolele de teatru sunt o idee excelentă de relaxare,

Școala Gimnazială Berchișești

24. Frumoasă ești, copilărie!

Copilăria - un loc și un timp al fericirii, un spațiu al veseliei continue, al emoțiilor

25. 1 Iunie – Ziua Internațională a Copilului

1IUNIE La mulți ani, copii!