PROIECT

EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

ABSOLVENŢILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL
NIVEL 4
FILIERA TEHNOLOGICĂ
Domeniul: Electronică și automatizări
Specializarea: Tehnician de telecomunicații

ELEV:COSTOIU MAGDIEL-MIHAIL ÎNDRUMĂTOR

CLASA: A XII-A B ING. ALDESCU ILIE

2024

1
STUDIUL ȘI PREZENTAREA SEMNALELOR UTILIZATE ÎN
TELECOMUNICAȚII

2
 Cuprins
ARGUMENT.............................................................................................................................4
CAPITOLUL 1 SEMNALE ELECTRICE................................................................................6
1.1 Noțiuni generale.....................................................................................................................6
1.2. Tipuri de semnale electrice. Parametrii electrici ai semnalelor.................................................7
1.3. Semnale periodice......................................................................................................................7
1.4. Semnale neperiodice..................................................................................................................9
CAPITOLUL 2 UNITĂȚI DE MĂSURĂ ȘI REPREZENTAREA ÎN TIMP ȘI FRECVENTĂ
A SEMNALELOR ELECTRICE............................................................................................11
2.1 Unităţile de măsură pentru semnalele electrice........................................................................11
2.2. Reprezentarea în timp şi frecvenţă a semnalelor electrice.......................................................12
2.3 Reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale......................................................................14
2.4 Osciloscopul catodic.................................................................................................................14
2.4.1 Clasificarea osciloscoapelor..................................................................................................16
2.4.2 Utilizări și caracteristici ale osciloscopului...........................................................................16
ANEXE....................................................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................21

3
 ARGUMENT

O mărime fizică care există şi evoluează în timp este un semnal (fizic). Semnalele sunt de o
mare varietate: electrice (tensiuni, curenţi), electromagnetice (intensitate câmp electric, inducţie
câmp magnetic), termice, mecanice, optice, biologice etc. Semnale pot fi: - utile, dacă sunt folosite
într-un scop oarecare, sau - perturbaţii - orice semnal, altul decât cel util, este o perturbaţie;
semnalele perturbatoare aleatorii sunt numite de obicei zgomote. Semnalele, mărimea care le
reprezintă, există şi variază în timp şi, în funcţie de modul în care se realizează aceasta, pot fi
deterministe sau aleatoare:
Dacă evoluţia în timp a semnalului este descriptibilă printr-o funcţie de timp s(t), astfel ca
însuşirile sale să poată fi cunoscute la orice moment, semnalul este determinist.
Dacă semnalul este astfel încât nu este posibilă descrierea evoluţiei sale în timp – şi deci
predicţia caracteristicilor sale nu este posibilă, semnalul este aleator (întâmplător). Asupra
caracteristicilor semnalului aleator se pot face cel mult aprecieri probabilistice – de exemplu, se
poate calcula probabilitatea ca un moment dat nivelul semnalului să se încadreze între anumite
limite.
In telecomunicaţii, semnalele utile, purtătoare ale informaţiei de transmis, sunt aleatorii; de
exemplu, semnalul vocal la ieşirea unui microfon, semnalul de imagine video, semnalul la ieşirea
unui scanner etc., sunt aleatoare – nu se poate prezice ce se va spune, ce se va întâmpla în câmpul
filmat, ce urmează să se scaneze pe pagină. Pe de altă parte, se vehiculează şi semnale deterministe,
cum sunt semnalele de test (de exemplu semnale sinusoidale), semnale de sincronizare (în TV) etc.
Aceasta lucrare am structurat-o pe două capitole, astfel: în primul capitol voi prezenta
semnale electrice . În telecomunicaţii semnalele sunt mărimi fizice cu ajutorul cărora se transmit
mesaje. Semnalul este o oscilaţie electrică, obţinută fie de la un generator construit special pentru
acest scop, fie într-o secţiune oarecare a unui aparat sau sistem electronic. Un aparat electronic este
constituit dintr-un lanţ de subansambluri succesive la care se evidenţiază bornele (poarta de intrare,
respectiv de ieşire)
Pe tot parcursul acestui capitol am prezentat succint fiecare tip de semnale electrice. În cazul
semnalelor periodice pot fi de formă oarecare sau determinată cum sunt semnalele sinusoidale,
semnalele dreptunghiulare sau impulsurile, semnalele dinte de fierăstrău etc. În cazul semnalelor
neperiodice , pot fi considerate cazul limită al unui semnal periodic, la care perioada tinde spre
infinit.
4
 În capitolul doi voi dezbate, pe larg, unităţi de măsură și reprezentarea în timp și frecventă a
semnalelor electrice. Voi prezenta unităţile de măsură pentru semnalele electrice și digitale ,
reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale și voi încheia capitolul cu clasificarea, utilizarea și
proprietățile osciloscopului. Deoarece osciloscopul reprezintă aparatul cel mai complex, care are
capabilitatea de determinare a principalilor parametrii ai semnalelor electrice propuse tensiune,
frecvență, amplitudine, intensitatea a curentului electric, se propune un studiu din punctul de vedere
al utilizatorului de aparatură specializată, a osciloscopului catodic pentru a realiza corect
determinări calitative şi cantitative ale mărimilor de mai sus.

5
 CAPITOLUL 1 SEMNALE ELECTRICE

1.1 Noțiuni generale

În telecomunicaţii semnalele sunt mărimi fizice cu ajutorul cărora se transmit mesaje.

Semnalul este o oscilaţie electrică, obţinută fie de la un generator construit special pentru acest
scop, fie într-o secţiune oarecare a unui aparat sau sistem electronic. Un aparat electronic este
constituit dintr-un lanţ de subansambluri succesive la care se evidenţiază bornele (poarta de
intrare, respectiv de ieşire). Schema bloc al unui subansamblu dintr-un aparat este prezentată în
figura 1.1.1

Fig. 1.1.1 Multiplexare cu divizare în spațiu

În cele mai multe cazuri circuitele pot fi considerate ca nişte cuadripoli (diporţi) ce
prezintă patru borne de acces specializate: două borne reprezintă poarta de intrare (1, respectiv
1’), iar alte două poarta de ieşire (2, respectiv 2’). Oscilaţia aplicată la bornele de intrare este de
obicei numită semnal iar cea de de la ieşire este răspunsul circuitului Ci la semnalul aplicat.
Evident răspunsul circuitului Ci poate fi semnal (de intrare) pentru diportul Ci+1 situat în aval de
Ci; în mod asemănător semnalul de intrare al circuitului Ci poate fi răspunsul circuitului Ci-1
aflat în amonte de Ci.
În sistemele de comunicaţii semnalul electric (iniţial) ce trebuie prelucrat provine de
obicei de la un traductor, de exemplu de la un microfon, care transformă o mărime neelectrică în
una electrică. Cursul de faţă nu face obiectul studiului traductoarelor, de aceea se va considera că
la intrarea circuitelor se aplică un semnal electric.
Deoarece interesează evoluţia trecută sau viitoare a unui semnal, trebuie presupus că
acestea sunt funcţii de timp t. Din punct de vedere al posibilităţii de a caracteriza prin funcţii de
timp evoluţia unui semnal, acestea se pot clasifica în două grupe:
Semnale deterministe Semnalele pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp x(t) cu un
număr finit de parametri.
Semnale aleatoare

6
 Semnalele nu pot fi exprimate prin funcţii analitice de timp cu un număr finit de
parametri, ci prin funcţii aleatoare. Prin aprecieri probabilistice se poate determina posibilităţile
de evoluţie ale acestora.
Un semnal aleator nu este previzibil şi de aceea conţine o anumită cantitate de informaţie.
Intuitiv se poate spune că semnalul conţine o cantitate mai mare de informaţie cu cât evoluţia
acestuia este mai puţin probabilă.

1.2. Tipuri de semnale electrice. Parametrii electrici ai semnalelor

Din întreaga diversitate de semnale electrice se prezintă doar acelea care vor face obiectul
unor analize în cursul de faţă. Acestea sunt modele ideale de semnale, ce conţin caracteristicile
generale şi esenţiale ale semnalelor reale. Aceste semnale (ideale) elementare, luate separat, nu
transmit nicio informaţie în afară de aceea a existenţei lor. În Cursul de faţă se studiază numai
semnalele electrice. Acestea trebuie să reflecte cât cmai fidel anumite mesaje, ca de exemplu:
mesaje telegrafice, convorbiri telefonice, muzică, imagini fixe sau mobile, mesaje conţinând date
numerice, etc. Mesajele de orice natură ar fi sunt transformate în semnale electrice, curnţi sau
tensiuni variabile în timp, cu ajutorul traductoarelor. La punctul de recepţie, semnalul electric
este din nou transformat în mesaj prin intermediul altor traductoare. Semnalele vor fi prezentate
atât sub formă analitică cât şi grafică, punând în evidenţă parametrii electrici ai acestora.

1.3. Semnale periodice

Spre exemplificare se vor prezenta două tipuri de semnale.

Semnale sinusoidale (cosinusoidale)
Expresia analitică a semnalului este următoarea:
x(t)=Asin(ω 0t + φ 0)
(1.1)
Considerând că semnalul descris prin (1.1) este un semnal electric, parametrii ce-l definesc sunt
următorii:
A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
Observaţie:
În practică este des utilizată valoarea efectivă a semnalului, definită astfel:

Aef = √2 A≈0.707 A
2
(1.2)
7
 2
Cum ω 0 = =2πf (1.3)
T
se pot pune în evidenţă alţi doi parametrii:
f - frecvenţa semnalului [Hz]
T – perioada semnalului [s]
Relaţia matematică dintre frecvenţă şi perioadă este următoarea:
1
f=
T
(1.4)
Observaţie:
Conform (1.3) şi (1.4) este suficient a se preciza doar unul din cei trei parametrii:
pulsaţie, frecvenţă respectiv fază.
φ 0- faza iniţială [rad]
Utilizând parametrii electrici asfel definiţi, expresia analitică (1.1) a semnalului sinusoidal are
forma:
2
x(t)=√ 2 A ef sin(2πft + φ 0)= √ 2 A ef sin( T t + φ 0)

(1.5)

Forma de undă a semnalului este prezentată în figura 1.3.1

Fig. 1.3.1 Forma de undă a unui semnal sinusoidal (cosinusoidal)

Semnale dreptunghiulare
Expresia analitică a semnalului este următoarea:

(1.6)

8
Fig. 1.3.2 Semnalul periodic dreptunghiular
Parametrii electrici ai semnalului periodic dreptunghiular sunt următorii:
A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
T – perioada semnalului [s]
τ=t 2-t 1-durata impulsului [s]
(1.7)
τ
q= - factorul de umplere al semnalului
T
(1.8)
Observaţie:
Factorul de umplere al unui semnal periodic dreptunghiular are o valoare subunitară.
0<q<1 (1.9)
În cazul unui semnal periodic dreptunghiular se poate pune în evidenţă componenta
continuă a acestuia.
Prin definiţie:
❑ t2
1 τ
X CC = ∫ x ( t ) dt = T1 ∫ Adt =
T T
A
T
=qA
1t

(1.10)

1.4. Semnale neperiodice

Se prezintă expresiile matematice şi formele de undă a două impulsuri des utilizate în

telecomunicaţii.
A. Impulsul video Expresia analitică a semnalului este următoarea:

(1.11)
Semnale şi circuite electronice
Forma de undă a impulsului video
9
 Fig1.4.1 Impulsul video
Parametrii electrici ai impulsului video sunt următorii:
A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
τ =t 2 - t 1 - durata impulsului [s]
B. Impulsul radio
Expresia analitică a semnalului este următoarea:

(1.12)
Observaţie:
Se poate scrie că:
x r(t) = x v (t)cos(ω 0t)
(1.13)
unde x v (t) este impulsul video.
Parametrii electrici ai impulsului radio sunt următorii:
A – amplitudinea semnalului [V] sau [A]
τ =t 2 - t 1 - durata impulsului [s]
Ω0 - pulsaţia semnalului periodic sinusoidal (cosinusoidal) ce intră în componenţa impulsului
radio.
Observaţie:
Se poate pune în evidenţă perioada T 0 , respectiv frecvenţa F 0 a semnalului periodic sinusoidal
(cosinusoidal) ce intră în componenţa impulsului radio, astfel:
2
Ω0 = =2 F 0 ; T 0 ≪ τ
T0
Impulsul radio se obţine prin “decuparea” unei durate finite τ dintr-un semnal periodic sinusoidal
(cosinusoidal). Forma de undă a impulsului radio este prezentată în figura 1.4.1

10
Fig1.4.2 Impulsul radio

11
CAPITOLUL 2 UNITĂȚI DE MĂSURĂ ȘI REPREZENTAREA ÎN TIMP ȘI
FRECVENTĂ A SEMNALELOR ELECTRICE

2.1 Unităţile de măsură pentru semnalele electrice

Unităţile de măsură pentru mărimile sinusoidale sunt:

U=U max ·sin(ω · t + φ ) =√ 2· U · sin(2 · · f · t + φ ) 1 unde
u- –volţi [V]
U max – volţi [V]
U – [v]
Unităţile de măsură pentru celelalte mărimi şi simbolurile acestora sunt sintetizate în tabelul 2.1.1

Notaţie Unitate măsură Simbolul

unităţii de
măsură
f hertz Hz
ω radian/secundă rad/s
φ radian rad
T secunda s
Tabelul 2.1.1
Unităţile de măsură pentru mărimile ce caracterizează impulsurile sunt sintetizate în tabelul 2.1.2:
Notaţie Unitate măsură Simbolul
unităţii de
măsură
U2 Volt V
∆U Volt V
Um Volt V
Ti secunda s
t r,t c,t 0 secunda s
Tabel 2.1.2

12
 Un semnal electric reprezintă o mărime fizică, dar totodată din punctul de vedere al
transmisiei informaţiei, constituie un suport pentru aceasta. Semnalele electrice poartă o cantitate
de informaţie. La rândul ei cantitatea de informaţie trebuie definită matematic.
Un semnal electric este digital dacă este compus dintr-o succesiune de simboluri, fiecare
simbol putând lua o valoare dintr-un număr finit de valori posibile. Fiecare simbol al unui semnal
digital poartă în el o cantitate de informaţie q, care depinde de numărul m de valori posibile ale
simbolului.
q=log 2m [baud]
Cantitatea de informaţie q pentru m=2 corespunde unui simbol binar. Unitatea de măsură
pentru simbolurile binare se numeşte bit.
Rata de transfer
Rata de transfer (de transmisie) se mai numeşte şi viteză de transmisie şi reprezintă
numărul de simboluri binare transmise într-o secundă. Rata de transfer se exprimă în biţi/s (bps).
Atât baud-ul cât şi rata de transfer reprezintă mărimi care exprimă viteza cu care se
efectuează un transfer informaţional de date. Baud exprimă numărul de schimbări de stare pe
secundă a liniei de comunicaţie. Bps exprimă numărul de biţi transmişi într-o secundă.
Faţă de semnalele analogice, semnalele digitale prezintă avantajul de a fi simple şi
rezistente la perturbaţii. Datorită dezvoltării tehnologiilor componentelor digitale cu integrare
foarte largă VLSI, echipamentele care prelucrează semnalele digitale sunt tot mai performante şi
economice.
Datorită avantajelor pe care le prezintă semnalele digitale, semnalele de tip analogic sunt
convertite în semnale digitale.

2.2. Reprezentarea în timp şi frecvenţă a semnalelor electrice

Orice semnal electric poate fi reprezentat grafic fir în domeniul timp, fie în domeniul
frecvenţă. Reprezentarea semnalelor este foarte necesară deoarece pe baza lor semnalele pot fi
determinate şi studiate.
Reprezentarea semnalelor electrice în domeniul timp corespunde reprezentării variaţiei în
timp a semnalelor electrice de tensiune sau de curent. Acest mod de reprezentare se mai cunoaşte
sub denumirea de formă de undă.
Reprezentarea semnalelor electrice în domeniul frecventă se referă la reprezentarea
semnalelor cu ajutorul amplitudinii semnalului în funcţie de frecvenţă sau la reprezentarea fazei
semnalului în funcţie de frecvenţă. Acest mod de reprezentare poartă numele de spectru de
frecvenţă.
13
 Pentru spectrul de frecvenţă se obţine o verticală cu mărimea proporţională cu
amplitudinea semnalului denumită linie spectrală. Reprezentarea se mai numeşte spectrul de
frecvenţă al amplitudinii.
Reprezentarea fazei semnalului se realizează tot printr-o linie verticală proporţională cu
faza semnalului, iar reprezentarea se numeşte spectrul de frecvenţă al fazei.

Se consideră un semnal sinusoidal exprimat prin funcţia de timp

u(t)=U 0 · sin (ω 0· t + φ ).În figura 2.2.1 este reprezentată funcţia în cele trei modalităţi.

FIG 2.2.1
În figura 2.2.2 sunt ilustrare simulările pentru un semnal sinusoidal real precum şi spectrul de
frecvenţă al amplitudinii.

FIG2.2.2

14
2.3 Reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale

În reprezentarea vectorială se foloseşte proprietatea funcţiilor sinusoidale de a putea fi

puse în corespondenţă cu vectorii liberi din plan.
Oricărui număr complex îi corespunde în mod biunivoc un punct în planul complex şi
deci îi corespunde şi vectorul de poziţie în planul complex. Prin identificarea planului vectorilor
liberi cu planul complex, putem stabili o corespondenţă biunivocă între mulţimea funcţiilor
sinusoidale de timp şi mulţimea numerelor complexe. Se ajunge astfel la o reprezentare analitică
a funcţiilor sinusoidale, numită reprezentarea în planul complex.
Fie mărimea sinusoidală u=U max · sin(ω· t + φ ) = √ 2 · U ·sin(2 ··f ·t+ φ )
Acestei mărimi i se asociază numărul complex U, al cărui modul este egal cu valoarea
efectivă a mărimii şi al cărui argument este egal cu faza iniţială. Punctul de aplicaţie al unui
vector liber este arbitrar.
u=U ·√ 2sin(ωt + φ )U·e j φ = √ 2·U·(cos φ +jsin φ ). Mărimea asociata se numeşte fazor.
❑
Exemplu : pentru mărimea sinusoidală u= √ 2·10sin(314·t+ 3 ). În reprezentarea în complex ,

tensiunii instantanee u i se asociază fazorul

❑
❑ ❑ 1 √3
U =10 · e j =10[cos( 3 )+jsin( 3 )=10( +j )=5+j5·√ 3. Reprezentarea este în figura 2.3.1
3

2 2

FIG 2.3.1

2.4 Osciloscopul catodic

Deoarece osciloscopul reprezintă aparatul cel mai complex, care are capabilitatea de
determinare a principalilor parametrii ai semnalelor electrice propuse tensiune, frecvență,

15
amplitudine, intensitatea a curentului electric, se propune un studiu din punctul de vedere al
utilizatorului de aparatură specializată, a osciloscopului catodic pentru a realiza corect determinări
calitative şi cantitative ale mărimilor.
Osciloscopul cu tub catodic este un dispozitiv utilizat în principal pentru a vizualiza și
măsura semnale electrice în funcție de timp. Acesta a fost un instrument extrem de important în
domeniul electronic și în ingineria electrică pentru o lungă perioadă de timp, deși în ultimii ani,
osciloscopurile digitale au devenit tot mai predominante. Cu toate acestea, osciloscopul cu tub
catodic a fost un instrument esențial în istoria tehnologiei electronice. Iată câteva componente și
caracteristici esențiale ale osciloscopului cu tub catodic:
1. tub catodic (CRT): Este inima osciloscopului. Tubul conține un ecran fluorescent, un sistem
de deflectoare și un fascicul de electroni. Fasciculul este direcționat pe ecran de către
deflectoare pentru a crea imaginea.
2. deflectoare: aceste componente dirijează fasciculul de electroni pe ecranul tubului catodic în
funcție de semnalul de intrare, permițând astfel vizualizarea semnalului pe ecran.
3. placă de preluare: aceasta este plasată pe ecran și poate fi rotită pentru a ajuta la măsurarea
tensiunilor sau a perioadelor semnalului.
4. circuit de amplificare verticală: măsoară și amplifică semnalul de intrare pentru a controla
înălțimea fasciculului pe ecran.
5. circuit de amplificare orizontală: măsoară și amplifică semnalul de intrare pentru a controla
poziția orizontală a fasciculului pe ecran.

16
 FIG2.4.1
2.4.1 Clasificarea osciloscoapelor

În figura 2.4.1.1 este prezentată clasificarea osciloscoapelor catodice

fig 2.4.1.1

2.4.2 Utilizări și caracteristici ale osciloscopului

Caracteristici principale ale osciloscopului: ale unui osciloscop analogic

• banda de frecvenţă -35 MHz
• sensibilitatea -5mV/div
• impedanţa de intrare 1MW // 20pF
Osciloscopul este un aparat utilizat pentru vizualizarea pe ecran a formelor de undă a
semnalelor electrice, în scopul măsurării amplitudinii şi a perioadei acestora.
Ecranul unui osciloscop este împărţit în diviziuni pătrate şi subdiviziuni fig 2.4.2.1

17
 fig. 2.4.2.1
Semnalul aplicat la intrare este afişat pe ecran în funcţie de timp, pe axa Y se
reprezintă tensiunea iar pe axa X se reprezintă timpul. Scara de reprezentare pe fiecare
din cele două axe se poate modifica folosind anumite butoane de pe panoul central CH1,CH2,
TIMEBASESAU TIME/DIV(BAZA DE TIMP)
Vizualizarea amplitudinii sau a perioadei semnalelor electrice se realizează cu ajutorul
osciloscopului prin intermediul sondelor de măsură conectată la mufele Input CH1 şi Input Ch2. Pe
ecran se vor vizualiza formele de undă a semnalelor măsurate între firele calce şi masa sondei.
În figura 2.4.2.2. este reprezentată sonda osciloscopului.

18
 Fig 2.4.2.2
Sonda permite aplicarea tensiunii de studiat la intrarea Y, fără ca acest semnal să fie
influenţat de perturbaţii. Sondele sunt de mai multe feluri:de tensiune pasive şi active, cu atenuator
şi fără atenuator.

19
 Fig 2.4.2.3
În cazul vizualizării unui semnal sinusoidal, o posibilă formă de undă este reprezentată în
figura 2.4.2.4

Fig 2.4.2.4
Pentru realizarea determinării amplitudinii unui semnal, se parcurg următoarele etape:
• Reglarea comutatorului Volts/div – se utilizează comutatoarele Ay, notate cu AY
(1), AY (2) în figura de mai sus , calibrate în V/cm, mV/cm, sau μV/cm.
• Se notează numărul de diviziuni de la un vârf la altul, vizualizat pe ecran - notat cu
nrdiv1 .
• Reglarea comutatorului KBT notat în figură buton bază de timp.
• Reglarea comutatoarelor Y-Pos (1), respectiv X-Pos, pentru îmbunătăţirea încadrării
semnalului.
A ⋅nr div 1
• Valoarea vârf la vârf conform definiţiei UV-V se calculează: UV-V= Y .
• Ecranul este împărţit în subdiviziuni. Pentru calcularea subdiviziunilor se utilizează
formula:1 subdiviziune=0 , 2⋅diviziune .
•

20
 ANEXE

Figura 1.1.1

Figura 2.2.1

Figura 2.4.2.2.

21
 BIBLIOGRAFIE

1 https://www.afahc.ro
2 http://telecom.etc.tuiasi.ro
3 Notiţe de curs

22