PSIHOLOGIA

ÎNVĂȚĂRII
 Ce este învățarea?
- Proces de adaptare a organismului la mediu.

- A.N. Leontiev - „procesul dobândirii experienţei individuale de

comportare.“

- Asimilarea experienţei speciei, a experienţei

socioculturale a umanităţii.

- A. Clausse - „o modificare în comportament, realizată prin

soluţionarea unei probleme care pune individul în
relaţie cu mediul."
-Robert Gagné - „acea modificare a dispoziţiei sau a capacităţii
umane care poate fi menţinută şi care nu poate fi
atribuită procesului de creştere.“

- Învățarea → o modificare a comportamentului ← experiența

relativ trainică individuală
≠
cauze biologice

- Psihologia educației – învățarea este o activitate sistematică,

dirijată, desfăşurată într-un cadru organizat, orientată în
direcţia asimilării de cunoştinţe şi a formării structurilor
psihice şi de personalitate.
• Învățarea desfăşurată în sistemul de învățământ → învățare școlară.

- Rezultatul învățării şcolare trebuie privit sub două aspecte:

- informativ – constă în extragerea şi stocarea unui conţinut

informaţional util, a unor scheme de acţiune, a
unor algoritmi intelectuali.
- formativ - se exprimă în formarea şi transformarea aparatului
cognitiv al elevului, în formarea şi dezvoltarea
personalităţii.
- Organizarea învățării şcolare se referă la - conţinuturi de transmis
- procedee şi modalităţi
de orientare şi dobândire independentă a cunoştinţelor.
• Ceea ce contează mai mult nu este ce învățăm, ci cum învățăm.
Condițiile învățării
- Robert Gagné –
condiţii externe sistemul de cerinţe
condiţii interne - şcolare, structura şi gradul de
potenţialul ereditar dificultate ale materiei, calitatea
(dispoziţiile înnăscute), instruirii (metode didactice,
nivelul dezvoltării procedee), competenţa cadrului
intelectuale, cunoştinţe, didactic, relaţiile profesor - elevi,
capacităţi, motivaţie, caracteristicile clasei de elevi
voinţă, unele tehnici de (ambianţă psihosocială).
muncă intelectuală.

- David Ausubel - variabilele intrapersonale

- variabilele situaţionale
- factori cognitivi - stadiul dezvoltării cognitive, structura cognitivă,
capacitatea intelectuală, gradul de dificultate a
conţinuturilor, exerciţiul.
→ Structura cognitivă → învăţarea
• Structura cognitivă - cunoştinţele existente constituite din fapte, noţiuni,
propoziţii, teorii şi date perceptuale brute, de care
cel ce învaţă poate dispune în orice moment.
• Starea de pregătire cognitivă - „adecvarea bagajului de cunoştinţe de care
dispune la un moment dat elevul, în
aşa fel încât el să facă faţă cerinţelor
învăţării unei teme noi, precise."
- factori afectivi – acţionează în faza înv. iniţiale, având o funcţie de
energizare → fixează noţiunile noi.
- factori sociali - climatul socioafectiv al clasei, interacţiunea elevilor,
relaţiile de competiţie sau de cooperare din cadrul
grupului şcolar → procesul de învățare al fiecărui
elev.

- Trăsăturile de personalitate ale profesorului: capacităţile intelectuale,

aptitudinile didactice, trăsăturile de caracter, capacitatea de a genera
efervescenţă intelectuală şi motivaţie intrinsecă la elevi → procesul de
învățare.
 MODELE ALE ÎNVĂȚĂRII

- metafora asociaţionistă
- metafora constructivistă
- metafora procesării informaţiei
MODELE ASOCIAŢIONISTE ALE ÎNVĂŢĂRII

- învățarea este produsă prin existenţa unor relaţii între două

clase de evenimente - stimulii sau comportamentele.

- CLASICE - INSTRUMENTALE
(pavloviene) (skinneriene)
 CONDIȚIONAREA CLASICĂ - Ivan Petrovici Pavlov

necondiționat
stimulul SN reacție salivară
(praful de carne) R

sunetul unui metronom ≠ reacție salivară

S2 = SC R

sunetul unui asocieri stimulul SN

metronom repetate (praful de carne)
S2 = SC

reacție salivară
R
• SC – SN (contiguitatea temporală) → R

• Ordine anterogradă: SC - SN

• SC joacă un rol de semnal faţă de SN.

• Este imp calitatea anticipatorie a lui SC față de SN.

• Probabilitatea APARIŢIEI SN în PREZENŢA SC sau la puţin

timp după SC este mai MARE şi cu cât probabilitatea APARIŢIEI
SN în ABSENŢA lui SC este mai MICĂ.
 CONDIŢIONAREA REACŢIILOR EMOŢIONALE

- J.B. Watson şi R. Rayner au demonstra modul în care se

dezvoltă răspunsurile emoţionale.

- Emoţia de teamă la sugari este un răspuns natural la un sunet

SN.

- Experiment – un băiețel de 9 luni, Albert, a învățat să se teamă

de un șoricel alb:
- SC (Șoricelul alb) - SN (ZGOMOTUL PUTERNIC) → RC - frica
 IMPLICAȚII EDUCAȚIONALE
• Asocierea cu subiectul predat şi cu materia respectivă a unor
emoţii pozitive.

• Orice situaţie neutră asociată unei situaţii încărcate afectiv

dobândește ea însăși (prin condiţionare) o valoare afectivă.

• Teama resimţită faţă de profesorul de la o anumită disciplină (în

ale cărui ore elevul este ridiculizat, ameninţat, pedepsit) se va
generaliza asupra tuturor profesorilor ce predau disciplina
respectivă, precum şi asupra obiectului ca atare.

• Chiar şi sala de clasă unde s-au desfăşurat aceste ore poate

provoca teamă, nelinişte, agitaţie.
 CONEXIONISMUL SAU ÎNVĂȚAREA PRIN
ÎNCERCARE ŞI EROARE

- E. Thorndike a descris modelul de învățare numit:

încercare şi eroare („trial and error")
- Cel ce învață se confruntă cu o situaţie problemă. Rezolvarea
problemei se face prin selectarea răspunsului potrivit dintr-un
număr de răspunsuri posibile.
- experimentul – o pisică flămândă este închisă într-o cușcă.

- legea stării de pregătire – tendință spre acțiune.

- legea exercițiului – soliditatea unei legaturi S-R ← nr de
repetiții.
- legea efectului – întărirea sau slabirea unei legături ca
rezultat al consecinţelor pe care aceasta le
are.
 Comportamentele care sunt urmate de CONSECINŢE
POZITIVE vor avea tendinţa să fie repetate, iar
comportamentele urmate de CONSECINŢE NEGATIVE se vor
manifesta cu o frecvenţă mai mică.
 Plăcerea sau satisfacţia finală a unei activităţi va determina ce
anume rămâne învățat.
 Elevul va reţine cu precădere acele lecţii la care a fost lăudat,
apreciat, adică a obţinut o satisfacţie oarecare.
 CONDIŢIONAREA INSTRUMENTALĂ
B.F. Skinner

- În condiţionarea instrumentală asocierea se face între un

COMPORTAMENT (C), produs spontan (de exemplu, -
apăsarea pârghiei), şi un EVENIMENT (E) - obţinerea hranei -
care-i urmează lui C la un interval foarte scurt.
- Atât timp cât nu se produce comportamentul (C), animalul nu
primeşte nimic de mâncare. Comportamentul (C) controlează
obţinerea hranei - efect de întărire a comportamentului.

- experimente: un porumbel, un șoricel închis în cușcă poate să

obțină hrană, dând un răspuns determinat: lovește o placă,
apasă o pârghie.
- Experiment - un şoricel ajungea să înveţe să apese pârghia
pentru a evita un lucru neplăcut, cum ar fi un şoc electric.

- Comportamentul dezirabil (apăsarea pârghiei) a fost numit

COMPORTAMENT OPERANT SAU INSTRUMENTAL, întrucat
el acţionează asupra mediului înconjurător pentru a obţine
consecinţele dorite.

Condiţionarea operantă este acea formă de învăţare în care

consecinţele comportamentului influenţează posibilitatea
apariţiei acestuia.
B.F. Skinner a acordat un rol important întăririi în învăţare

- ÎNTĂRIRE POZITIVĂ - ÎNTĂRIRE NEGATIVĂ

– comportamentul – comportamentul operant
operant sau sau instrumental este
instrumental este acționat pentru a evita
acționat pentru a obține comportamentele care au
consecințele dorite consecinţe neplăcute.
(ceva ce avem nevoie
sau ne face plăcere)
APLICAŢII EDUCAȚIONALE ALE CONDIŢIONĂRII
INSTRUMENTALE

TEHNICI DE UTILIZAREA
MODIFICARE A RECOMPENSELOR
CMP - ULUI ŞI PEDEAPSELOR
ÎN MEDIUL
ŞCOLAR
 TEHNICI DE MODIFICARE A CMP - ULUI

-tehnica modelării sau mărirea frecvenţei de manifestare a

unui comportament prin recompensarea sau întărirea
comportamentului dorit atunci cand el se produce.
-îmbunătăţirea comportamentului din clasă al elevilor dificili.
-profesorii trebuie învăţaţi cum să „programeze" întăririle pentru a
efectua modificările dorite în comportamentul individual şi de grup.
-IGNORAREA CMP-ului INDEZIRABIL STINGEREA LUI ŞI
ÎNTĂRIREA CMP-ului DEZIRABIL.
 RECOMPENSA ŞI PEDEAPSA ÎN MEDIUL ŞCOLAR
Skinner critică practicile educaționale, acuzând că se utilizează
preponderent mijloacele de CONTROL AVERSIV, în detrimentul
ÎNTĂRIRILOR POZITIVE.
Ridiculizarea, dojana, sarcasmul, criticile, suplimentarea temelor
şcolare, suprimarea unor privilegii, izolarea, amenzile, chiar şi
pedepsele corporale sunt tot atâtea forme de „STIMULARE
AVERSIVĂ".
- Ele se folosesc cu scopul de a-l determina pe elev să înveţe.

- Elevul lucrează mai cu seamă pentru a scăpa de pedeapsă.

- În plan cmp. elevul dezvoltă adevărate strategii de evadare sau

de evitare a pedepsei.
- Neatenţia din timpul orelor, reveria, oboseala mintală,
inactivitatea, pasivitatea sau, dimpotrivă, obrăznicia, violenţele
verbale, grosolănia, chiulul de la ore sunt tot atâtea mijloace prin
care elevul încearcă să se sustragă controlului aversiv.

- Importante sunt și efectele în planul REACŢIILOR

EMOŢIONALE. Frica, anxietatea, frustrarea, mania,
resentimentul sunt consecinţe afective ale pedepselor, care, din
nefericire, operează pe termen lung.

■ PEDEAPSA poate contribui la suprimarea unui

comportament nepotrivit, dar, prin aceasta, individul nu
învaţă cum să acţioneze într-o manieră potrivită.
Recomandări în utilizarea pedepselor
• se va recurge la pedeapsă doar atunci când comportamentul
indezirabil este persistent şi nu lasă loc alternativei;
• pedeapsa trebuie utilizată numai pentru înăbuşirea
comportamentului perturbator şi trebuie să înceteze în momentul în
care comportamentul sancţionat nu mai apare; nu oamenii trebuie
pedepsiţi, ci anumite comportamente ale acestora;
• individul trebuie să ştie pentru care dintre comportamente este
sancţionat; de aceea, pedeapsa trebuie să fie cât mai apropiată
temporal de producerea comportamentului indezirabil;
• pedeapsa trebuie însoţită de o discuţie asupra naturii greşelii, a
circumstanţelor în care s-a produs şi asupra regulilor care au fost
încălcate; va fi, de asemenea, precizat şi care era comportamentul
corect, pentru a oferi elevului criterii în funcţie de care va putea să-şi
autoevalueze comportamentul;
• pedeapsa nu trebuie combinată cu răsplata; de exemplu, nu trebuie
sărutat şi îmbrăţişat copilul care abia a fost pedepsit, deoarece acest
amestec creează confuzie şi învăţarea devine ineficientă;
• activitatea şcolară nu trebuie folosită drept pedeapsă, pentru a nu
crea asocieri negative între şcoală şi pedeapsă; de exemplu, faptul de
a da drept pedeapsă realizarea unor teme şcolare suplimentare;
• nu trebuie aplicate pedepse colective pentru greşeli individuale,
pentru că profesorul va trezi astfel resentimente din partea elevilor
nevinovaţi;
• nu este recomandabilă excluderea elevului de la ore;
• este important ca elevul să poată conştientiza mai intâi ameninţarea
recurgerii la pedeapsă, deoarece ar avea astfel ocazia să renunţe la
comportamentul inadecvat;
• sunt total contraindicate pedepsele corporale.
■ CERCETĂRI ASUPRA EFECTELOR ÎNTĂRIRII ÎN ÎNVĂȚARE
 ÎNVĂȚAREA LATENTĂ
E.C. Tolman
- În învăţare trebuie să ţinem cont şi de „variabilele intermediare"
situate între stimul şi răspuns.
- Ceea ce se constituie în timpul învăţării nu sunt legături S-R, ci
structuri - STRUCTURI SEMNIFICATIVE.
- Se poate învăţa ceva fără o modificare aparentă a comportamentului,
elementul învăţat rămânând latent şi nemanifestandu-se atît timp cât
nu este necesar .
- Experiment - - șobolani puși să alerge prin labirint.
HĂRȚI COGNITIVE – imagini mentale
 MODELUL ÎNVĂŢĂRII SOCIALE
Albert Bandura

- Oamenii învaţă deseori numai privindu-i pe ceilalţi.

- Raportarea la modele şi imitarea comportamentului modelului

constituie o formă de învăţare prezentă în multe situaţii de
viaţă cotidiană.

- Bandura a urmărit modul în care copiii observă şi reproduc un

comportament agresiv – 3 condiții exp.
- 2 faze ale procesului de imitație
- Achiziție
- Performanță
• Întăririle administrate modelului influenţează performanţa
observatorului, fără a influenţa şi achiziţia răspunsurilor imitative.
• Avem de-a face cu două tipuri de întărire:
- ÎNTĂRIRE DIRECTĂ ce reprezintă întărirea comportamentului
modelului, observată de subiect;
- ÎNTĂRIRE INDIRECTĂ (numită şi întărire vicariantă),
aplicată subiecţilor observatori, care a determinat
reproducerea comportamentului modelului;

■ Factori care favorizează imitarea unui model:

• sunt imitate mai ales acele comportamente ale modelului care
au fost recompensate, şi NU cele care au fost pedepsite;
• sunt imitate mai frecvent modelele cu un status superior decât
cele cu un status inferior;
• sunt imitate mai frecvent comportamentele modelelor
considerate competente decât cele considerate incompetente;
• interacţiunea afectuoasă dintre model şi observator facilitează
imitaţia; atracţia faţă de model şi competenţa modelului
interacţionează în impactul lor asupra cmp-ului imitativ;
• sunt imitate mai ales acele modele pe care observatorul le crede
asemănătoare în anumite privinţe cu el însuși (similaritatea
favorizează imitaţia);
• recompensa financiară poate stimula mai mult imitaţia decât o
fac sancţiunile sociale (aprobarea sau dezaprobarea celorlalţi);
• există tendinţa ca modelele masculine să fie mai frecvent
imitate decât cele feminine.
→ APLICAȚII EDUCAȚIONALE
- Dobândirea unor comportamente verbale (de exemplu, însuşirea
limbilor străine prin imitarea comportamentelor verbale ale
adultului: „Ascultă şi spune!
- Însuşirea unor deprinderi motorii (însuşirea scrisului).
- Achiziţionarea unor comportamente pro-sociale.
- Formarea unor atitudini prin identificarea cu adultul apreciat.
- Copiii vor reproduce mai frecvent un comportament care, în faţa
lor, a făcut obiectul unei întăriri sociale la un alt subiect (înv.
vicariantă)