Sari la conținut

12 Comae Berenices

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
12 Comae Berenices
12 Com
[[Fişier:|286px|12 Comae Berenices în lumină optică]]
12 Comae Berenices în lumină optică
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Părul Berenicei
Magnitudine aparentă 4.80[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală
Tipul de variabilă
Declinație +25° 50′ 46.1896″[2]
Ascensie dreaptă 12h 22m 30.31076s[2]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: −10.847[2] msa/an
Dec.: −9.546[2] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra ∼276 al (84,545 1 ± 1,681.9) al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 2.6±0.2 M
Rază 8.9±0.8 R
Luminozitate 56.2+2.7
−2.5
L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă 670 de milioane de ani[1]
Temperatură 5,300±200
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
F=12 Com ; BD=+26°2337; FK5=1318; HD=107700; HIP=60351; HR=4707; SAO=82273; WDS=J12225+2551A; NSV=5581[3]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

12 Comae Berenices (abreviat 12 Com) este o stea binară din constelația boreală Părul Berenicei.. Este membra cea mai strălucitoare din roiul stelar din Coma Berenices și este vizibilă cu ochiul liber cu o magnitudine aparentă de 4,80.[1] După măsurarea paralaxei sale anuale de satelitul Gaia, sistemul este situat la 276 ± 5 al (∼ 84,6 pc) de Pământ.[2]

Deși 12 Com fusese listată ca fiind o suspectată variabilă, nu există de fapt nicio dovadă fotometrică să arate vreo variație a luminozității sale. Totuși, viteza sa radială s-a revelat a fi variabilă, cum a descoperit-o W. W. Campbell în 1910. Prima soluție orbitală a fost publicată de către Vinter Hansen în anii 1940.[1] 12 Com este astfel o binară spectroscopică cu linii duble, a cărei perioadă orbitală este de 396,5 zile și cu o excentricitate de 0,566[4]

Acest sistem este format din două stele. Componenta principală este o stea gigantă de tip F evoluată, iar componenta secundară este o stea din secvență principală de tip A, mai mică, dar mai fierbinte.[5] Griffin și Griffin (2011) au sugerat că secundara ar fi putut să-și fi început evoluția departe de secvența principală și, în schimb, i-au atribuit o clasă de luminozitate IV corespunzând unei subgigante. Componenta primară, desemnată A, are masa de 2,6 ori mai mare decât a Soarelui și s-a extins la 8,9 ori raza Soarelui. Radiază de 56 de ori luminozitatea Soarelui din fotosfera sa potrivit cu o temperatură efectivă de 5.300 K. Companioana sa, componenta B, are masa dublă a Soarelui și de 2,5 ori raza. Strălucește cu o luminozitate de 30 de ori mai mare decât Soarele, la 8.500 K.[1]

Vârsta sistemului este estimată la 670 de milioane de ani, care este în concordanță cu vârsta dată pentru Melotte 111 în general.[1]

  1. ^ a b c d e f Griffin, R. E. M.; Griffin, R. F. (februarie 2011), „Composite spectra: XVII. 12 Comae, a member of the Coma open cluster”, Astronomische Nachrichten, 332 (2): 105–115, Bibcode:2011AN....332..105G, doi:10.1002/asna.201011514Accesibil gratuit 
  2. ^ a b c d e Brown, A. G. A.; et al. (Gaia collaboration) (august 2018). „Gaia Data Release 2: Summary of the contents and survey properties”. Astronomy & Astrophysics. 616. A1. arXiv:1804.09365Accesibil gratuit. Bibcode:2018A&A...616A...1GAccesibil gratuit. doi:10.1051/0004-6361/201833051Accesibil gratuit.  Gaia DR2 record for this source at VizieR.
  3. ^ „12 Com”. SIMBAD. Centre de données astronomiques de Strasbourg. Accesat în . 
  4. ^ Mermilliod, J. -C; et al. (). „Red giants in open clusters. XIII. Orbital elements of 156 spectroscopic binaries”. Astronomy and Astrophysics. 473 (3): 829. Bibcode:2007A&A...473..829M. doi:10.1051/0004-6361:20078007Accesibil gratuit. 
  5. ^ Abt, Helmut A. (). „Visual Multiples. IX. MK Spectral Types”. The Astrophysical Journal Supplement Series. 176 (1): 216–217. Bibcode:2008ApJS..176..216A. doi:10.1086/525529Accesibil gratuit. 


pFad - Phonifier reborn

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.

Note: This service is not intended for secure transactions such as banking, social media, email, or purchasing. Use at your own risk. We assume no liability whatsoever for broken pages.


Alternative Proxies:

Alternative Proxy

pFad Proxy

pFad v3 Proxy

pFad v4 Proxy