Bătălia de la Gabbard

Bătălia de la Gabbard
Parte din Primul Război Anglo-Olandez
Bătălia de la Gabbard, 12 June 1653 tablou de Heerman Witmont, ilustreză nava amiral neerlandeză Brederode, la dreapta, în luptă cu nava engleză Resolution, numele din timpul Comunității al navei Prince Royal
Informații generale
Perioadă 12-13 iunie 1653 Loc Bancul Gabbard, Suffolk, Anglia 51°57′N 1°45′E ({{PAGENAME}}) Rezultat Victorie decisivă engleză
Beligeranți
Republica celor Șapte Provincii Unite ale Țărilor de Jos	Comunitatea Angliei
Conducători
Maarten Tromp Witte de With	Richard Deane† George Monck
Efective
105 nave de război + 2 nave de război a doua zi	99 nave de război +18 nave de război a doua zi
Pierderi
6 nave scufundate 11 nave capturate 1.350 prizonieri	0 nave scufundate 126 morți și 236 răniți

Bătălia de la Gabbard (numită uneori de englezi și Bătălia de la North Foreland iar în sursele neerlandeze Bătălia de două zile,Tweedaagse Zeeslag sau Bătălia de la Nieuwpoort) din 12-13 iunie 1653 (S.V. 2-3 iunie) a fost bătălia decisivă din Primul Război Anglo-Olandez. A fost prima bătălie care a implicat flotele complete ale ambelor națiuni și s-a încheiat cu o victorie importantă a englezilor, provocându-le neerlandezilor una dintre cele mai grele înfrângeri din istoria lor.

Context

După victoria englezilor de la Portland au fost deschise negocierile între Cromwell și neerlandezi, dar ambele părți erau pregătite pentru încă o bătălie, care fiecare spera să le ofere avantajul în negocierile pentru pace. Atât Oliver Cromwell cât și liderul politic olandez Johan de Witt erau în favoarea păcii, însă succesul lui Blake de la Portland din februarie a încurajat Parlamentul Trunchiat și succesorul lui, Adunarea Numită, să adopte o atitudine mai beligerantă, în timp ce în Țările de Jos puternica facțiunie oranistă a rămas fundamental opusă negocierilor cu Commonwealth-ul regicid.

La 29 martie/8 aprilie 1653 generalii-pe-mare Robert Blake, Richard Deane și George Monck au emis un nou set de Instrucțiuni de Luptă pentru căpitanii din flotă. Generalii au conștientizat că lipsa coeziunii dintre escadrele engleze din primele faze ale Bătăliei de la Portland aproape că i-a costat bătălia. Noile instrucțiuni s-au bazat pe ordinele anterioare ale amiralității asupra conduitei flotei în bătălie și includeau un avans semnificativ în tacticile navale prin introducerea escadrei în formație de linie de șir pentru maximizarea eficacității bordeelor și pentru exploatarea superiorității artileriei englezești. Dintre noile amendamente aduse Instrucțiunilor de Luptă, cele mai importante erau:

• 2. La vederea numitei flote vice-amiralul, sau cel care este al doilea la comandă, și escadra sa, ca și contra-amiralul, sau cel care este al treilea la comandă, și escadra sa, trebuie să facă orice manevră posibilă să îl însoțească pe amiral și escadra sa pe fiecare din aripile sale, vice-amiralul pe aripa dreaptă iar contra-amiralul pe aripa stângă, păstrând o distanță competentă pentru escadra amiralului dacă există spațiu suficient de manevră.

Remarcă: Amendamentul pus în evidență stabilește definitiv poziția celor trei escadre, similar ordinului lui Tromp din iunie 1652.

• 3. Și imediat ce Generalul va considera potrivit pentru angajarea luptei și va efectua un semnal pentru aceasta... atunci fiecare escadră va face tot ce este necesar să angajeze în luptă inamicul din dreptul ei; iar pentru ca toate navele din fiecare escadră să se mențină într-o linie cu comandantul lor în afara cazului în care comandantul escadrei sale ar fi imobilizat sau dizabilitat ... atunci fiecare navă din escadra respectivă va forma o linie cu amiralul sau cu comandantul superior de lângă ele și cel mai aproape de inamic.

Remarcă: Amendamentul pus în evidență indică navelor din fiecare ecadră să lupte în linie. De observat că direcția de atac vine înaintea ordinului de a menține linia, acesta din urmă probabil rezultând din experiența câștigată în Bătălia de la Portland.

• 7. În cazul în care amiralul deține avantajul vântului față de inamic, iar dacă alte nave din flotă se află mai sus în vânt de amiral, atunci la ridicarea unui steag albastru ... fiecare navă în această situație trebuie să se poziționeze înaintea sau înapoi acestuia sub amenințarea celei mai severe pedepse. Dacă amiralul se află sub vânt față de inamic și flota sa sau orice parte din ea se află mai jos sub vânt de el, orice astfel de navă de sub vânt trebuie să vină în line cu amiralul, dacă acesta va ridica un steag ca cel anterior [albastru] și va veni sub vânt, nici o navă aflată sub vânt nu trebuie să vină cu pupa în vânt ci să mențină vântul pentru a veni în siajul lui sau în fața lui.

Remarcă: Acest articol este o adăugare și a fost probabil emis pentru a împiedica navele să rămână în afara luptei, așa cum se obișnuia în ambele tabere în fiecare bătălie precedentă din război datorită lipsei de instrucțiuni clare, sau a abilității, cunoașterii sau a dorinței.

• 8. Dacă amiralul va vrea ca navele sale să întoarcă prin virare sau să câștige vântul față de inamic, atunci va ridica un steag roșu ...

Remarcă: Acest articol este o adăugare.

• 9. Dacă va ridica un steag roșu pe catargul artimon... toate navele amiral trebuie să vină în fața sau în siajul nostru.

Remarcă: Acest articol este o adăugare, și este in principiu similar ordinului modern pentru ghizii de coloane pentru a lua poziție pentru a veni sub vânt.

Între timp, Maarten Tromp și Witte de With au avertizat Statele Generale de slăbiciunea flotei neerlandeze. Flota a fost pregătită din nou și aprovizionată, dar planurile de a construi nave de război mai mari capabile să provoace navele englezești mai puternice, au fost întârziate și nu au fost puse în aplicare. Neerlandezii fiind expulzați din Canalul Mânecii, trebuiau cu orice preț să mențină deschise porturile de la Marea Nordului și, prin urmare, trebuiau să provoace la luptă încă o dată flota engleză, în ciuda faptului că, așa cum a fost dovedit în bătălia predecentă, linia de bătălie aplicată de englezi făcea imposibilă apropierea navelor neerlandeze mai ușoare către inamic. În formație liniară defensivă flota își putea maximiza puterea de foc și să o concentreze asupra inamicului care, dacă avea putere de foc inferioară, putea numai spera să se apropie și să abordeze, deznodământul fiind deja incert. De vreme ce toți neerlandezii au conștientizat că bătălia nu era mai mult decât o acțiune sinucigașă glorificată, moralul era foarte scăzut.

Preludiul

Mai multe ocazii de a purta bătălia au fost ratate în luna mai. La 15 mai Tromp, De Ruyter și De With au ridicat ancora de la Texel cu o flotă de 80 de nave de război pentru a escorta un convoi de 200 de corăbii, destinate porturilor franceze și spaniole, prin Marea Nordului până la Insulele Shetland către ruta comercială nordică în jurul Scoției deoarece ruta prin Canal era mult prea periculoasă. Apoi neerlandezii au adus alte corăbii strânse acolo în așteptarea escortei.

Mai întâi flota engleză sub Monck și Deane a eșuat să îl intercepteze pe Tromp și un convoi pe care acesta îl escorta din Marea Baltică. La întoarcerea din Marea Nordului, flota lui Tromp a fost întărită de încă 16 nave de război sub comanda lui Pieter Floriszoon. Tromp a aflat că o escadră engleză, însoțind un mic convoi adus din Marea Mediterană, se afla în strâmtoarea Dover. A ieșit din nou cu întreaga flotă dar dacă nu a mai găsit convoiul semnalat nici în ancorajul de la Downs, intrat aproape complet în Tamisa, a aflat în schimb că flota engleză stătuse timp de câteva zile la coasta neerlandeză și se îndreptase apoi spre nord. Flota neerlandeză combinată sub comanda lui Tromp, De Ruyter, De With, Jan Evertsen și Floriszoon a încercat să prindă flota engleză la Downs (24 mai), în încercarea de a repeta operațiunea reușită împotriva spaniolilor în 1639, doar ca să afle că Downs și rada de la Dover erau goale și că englezii erau deja pe mare. Tromp a fost îndepărtat de la Dover de către un bombardament al castelului și a traversat pe coasta Flandrei, unde a primit vești că flota engleză fusese văzută la Nieuwpoort.

Monck și Deane au ieșit pe mare cu flota engleză de la începutul lunii mai. Ei l-au căutat pe Tromp pe coasta Zeelandei apoi s-au întors în apropiere de Yarmouth pentru a primi întăriri. Blake, deși încă suferind de pe urma rănii de la picior primită în Bătălia de la Portland, asamblase o escadră de 18 nave în estuarul Tamisei și se afla la ancorajul de la Gunfleet la Sud de Harwich.

Marți, 10 iunie, neerlandezii au ancorat la 4 mile marine nord-est de North Foreland. Ultimele informații ale lui Tromp erau că flota engleză fusese la Texel și cu 2 zile înainte a fost văzută pe coasta neerlandeză spre sud și îndreptându-se spre vest. În aceiași zi englezii au ancorat la Southwold Bay lângă Dunwich. Ultimele informații ale generalilor erau că flota neerlandeză fusese cu o noapte înainte la Long Sand Head, ceea ce era incorect. Cele două ancoraje se aflau la aproape 60 de mile marine depărtare.

Miercuri, 11 iunie englezii se aflau de fapt mai spre nord, la Great Yarmouth. Pe la 6 sau 7 dimineața, ambele flote au ridicat ancora. Neerlandezii au trecut prin apropiere de North Foreland și apoi au înaintat spre nord-est-est și est-nord-est cu o briză puternică dinspre nord-vest până când spre seară au virat lângă bancurile de nisip (probabil bancul Hinder) și au rămas în direcția vest-nord-vest în timpul nopții. Tromp a petrecut noaptea de 11 spre 12 iunie ancorat la o distanță similară la nord-est de North Foreland, ceea ce îl plasa chiar la câteva mile spre sud de englezi. Englezii au virat spre sud și au ancorat în șenalul navigabil. În jurul după-amiezii fregatele de cercetare dinaintea flotei principale au zărit flota neerlandeză lângă bancul Gabbard mai jos sub vânt de ei. Cele două flote se aflau cam la 12 mile depărtare (conform rapoartelor cercetașilor englezi). Englezii s-au îndreptat spre neerlandezi dar înaintarea era înceată deoarece vântul era slab și vizibilitatea redusă. Odată cu refluxul de seară englezii au ancorat la 2 mile în afara Bancului de nisip Gabbard (la 17 mile sud-est de Orford), de pe coasta Suffolk-ului. Tromp nu avea nici un convoi de escortat și noua bătălie părea să fie de acum hotărâtoare.

În dimineața de joi, 12 iunie, imediat cum a început să se lumineze (pe la orele 4:00), când cele două flote au realizat contactul vizual, neerlandezii navigau spre sud-sud-vest și se afla mai jos sub vânt de englezi la 6 mile sud-vest, îndepărtându-se de aceștia cu un vânt dinspre nord-est. Englezii au ridicat imediat ancora și s-au îndreptat spre neerlandezi, care s-au apropiat de oponenții lor la babord, păstrând vântul. Escadrele neerlandeze avânt vântul erau probabil dispuse una în spatele celeilalte, cu De Ruyter deschizând calea. Englezii coborau în trei escadre dispuse în paralel, Escadra Roșie fiind în centru, Albă la tribord iar Albastră la babord, cu divizia lui Jordan pe aripa exterioară.

Flota engleză consta în 99 nave de război și 5 nave incendiare. Era organizată conform în cele trei escadre acum reglementate, cu generalii-pe-mare Richard Deane și George Monck la bordul lui Resolution (88 tunuri) comandând Escadra Roșie în centru, John Lawson pe George (58 tunuri) comandând Escadra Albastră în ariergardă și William Penn pe James (66 tunuri) cu Escadra Albă în avangardă. Fiecare escadră era împărțită mai departe în câte trei divizii. Generalii sperau ca escadra lui Blake să sosească la timp pentru a întări flota înainte de începutul luptei, dar vântul a rămas slab și avansul lui Blake de la ancorajul de la Gunfleet a rămas încet.

Ca și în trecut, numărul de nave mari engleze cu peste 50 de tunuri era simțitor superior celor din flota neerlandeză ale cărei construcții noi se aflau încă în șantiere (13 contra 2). Ținând cont că navele englezești erau în general mai mari și mai bine înarmate decât navele neerlandeze echivalente, englezii aveau un avantaj substanțial. Ei beneficiau de asemenea și de noile Instrucțiuni pentru Ordonarea mai bună a Flotei în Luptă din martie 1653, un set de instrucțiuni de luptă alcătuite de către Monck, Blake și Deane. Aceste instrucțiuni includeau prima versiune a liniei de bătălie care în curând va domina arta războiului naval. Deși neerlandezii, și Tromp în particular, se pare fuseseră responsabili de prima folosire a unui fel de astfel de formație, ei erau încă înclinați să spargă linia și să abordeze navele inamice avariate. La Gabbard englezii și-au păstrat disciplina pentru mult mai mult timp. La această dată linia de bătălie nu includea navele individuale - erau pur și simplu prea multe nave implicate într-o bătălie majoră pentru a face acest lucru posibil, în schimb se observă că flota este împărțită în subdiviziuni mai mici, care se aflau într-o linie de divizii.

Flota neerlandeză avea 98 de nave de război și 6 nave incendiare. Era organizată în cinci escadre, fiecare sub comanda unuia dintre amiralii de frunte: locotenentul-amiral Maarten Tromp pe Brederode (54 tunuri), vice-admiralul Jan Evertsen pe Vlissingen (40 tunuri), vice-admiralul Witte de With pe Vrijheid (44 tunuri), comandorul Michiel de Ruyter pe Witte Lam (40 tunuri) și vice-admiralul temporar Pieter Floriszoon pe Monnikendam (38 tunuri). Fiecare amiral avea propriul vice-amiral și contra-amiral, ceea ce sugera împărțirea escadrelor în câte trei divizii. Starea navelor neerlandeze era proastă. Multe nave aveau echipaje slab pregătite iar avariile din bătălia precedentă fuseseră adesea reparate prin baterea în cuie: multe căptușeli și traverse nu au fost înlocuite cu părți noi iar bucățile vechi au fost bătute la loc în cuie.

Desfășurarea bătăliei

Prima zi

Deoarece vântul sufla slab, navele din fiecare escadră a ambelor flote nu puteau fi într-o formație exactă. Tromp a aștepat sub vânt într-o formație oblică, de aparentă îndepărtare, atacul escadrei engleze din cap spre a o atrage departe de restul flotei. Între ora 11:00 și amiază Escadra albastră engleză, urmată apoi de Escadra Roșie și de cea Albă, a început să vireze în vânt la babord, probabil la o lovitură de tun depărtare de Kentish Knock, mai sus în vânt față de neerlandezi dar nu în același timp. Fără îndoială că fiecare navă a virat independent și a venit în linie cu comandantul de escadră, în concordanță cu Instrucțiunile de Luptă emise în martie 1653. Este posibil ca escadrele neerlandeze să fi fost într-o formație oarecum similară, cu cele cinci escadre în ordinea: De Ruyter în frunte, urmat de Evertsen, Tromp la mijloc, Florissen, iar apoi De With în ariergardă.

Bătălia a început cam la 12 mile depărtare de North Foreland de pe coasta Kent-ului. În concordanță cu noile Instrucțiuni de Luptă, escadrele flotei engleze au navigat în formație liniară, cu ordinul ca nici o navă inamică să nu fie abordată până nu va fi schilodită de focul tunurilor. Vântul a continuat să sufle slab până pe la ora 11:00 când navele engleze au ajuns cu raza tunurilor lângă neerlandezi. Cele două flote au deschis focul una asupra celeilalte într-un duel de artilerie care a durat câteva ore (de la distanță, conform jurnalului lui Jordan, sau de la mai puțin de o lovitură de tun, potrivit lui Tromp). La începutul bătăliei Deane a fost lovit de o pereche de ghiulele înlănțuite neerlandeze și a fost ucis pe loc. Mergând pe lângă el pe puntea de comandă de pe Resolution, Monck i-a acoperit rămășițele cu o manta pentru a evita descurajarea marinarilor.

Navele neerlandeze mai ușoare se aflau în dezavantaj în timpul canonadei. O navă din escadra lui De Ruyter (al cărui nume este necunoscut) a fost scufundată de către salve. Aflat în fruntea primei escadre, De Ruyter a încercat să depășească escadra lui Lawson din avangardă în încercarea de a trece peste prova sa pentru a bombarda lateral nava acestuia, George, înainte de a se apropria pentru abordaj, dar vântul a rămas prea slab.

În jurul orei 15:00 vântul s-a împrospătat puțin. Cursul lui Lawson a început să conveargă cu cel al lui De Ruyter. În același timp Tromp cu următoarea scadră neerlandeză a virat spre nord pe Brederode către o gaură care s-a deschis între escadra albastră a lui Lawson și cea roșie a lui Monck. Alte nave din escadra lui Tromp au fost virate cu ajutorul șalupelor pentru a coborî asupra liniei engleze. Avânt avantajul vântului, Lawson a izbutit să străpungă linia neerlandeză cu vasele de război ușoare (numite generic de englezi fregate).

Prinse între escadra lui De Ruyter și cea a lui Tromp, navele lui Lawson au fost supuse unui atac greu. Cu toate acestea, avantajul neerlandez s-a dovedit vremelnic în fața puterii de foc superioare a englezilor. Escadrele lui Monck și lui Penn au venit în ajutorul lui Lawson. Ambele flote au angajat lupta de-a lungul întregii linii de la scurtă distanță. Tromp a abordat nava amiral a lui Penn, James, dar a fost respins. La rândul lui, Penn a abordat pe Brederode iar oamenii săi au fost înlăturați doar atunci când neerlandezii au bombardat propria punte. Pe la ora 18:00, flota neerlandeză afectată de luptă (a pierdut 3 nave) s-a îndepărtat cu ajutorul vântului, urmărită de englezi. Urmărirea a continuat către Dunkerque până la înserare, neerlandezii pierzând o altă navă într-o explozie (camera cu pulberea a fost aprinsă de o ghiulea pe Gelderland a căpitanului Cornelis van Velsen, doar 5 oameni salvându-se). Tot în acea seară nava neerlandeză Stad Groeningen en Ommelanden (38 tunuri) s-a scufundat cu căpitanul ei Joost Bulter și vreo 30 dintre oamenii săi, restul fiind salvați de căpitanul Willem van der Zaan, a cărui corabie se afla în apropiere.

Blake, aflat pe uscat în spital, a auzit lovitzurile de tun. Deși nevindecat a părăsit patul și în timpul nopții a raliat flota engleză cu încă 18 nave. Neerlandezii rămâneau fără muniție și erau extrem de descurajați de către puterea de foc superioară a navelor engleze. Noaptea a rămas calmă doar cu adieri sporadice, iar spre răsăritul soarelui a început să sufle o briză ușoară dinspre sud-vest, găsind cele două flote la o milă depărtare, englezii spre vest-nord-vest în vânt iar neerlandezii sub vânt de ei, spre sud, păstrând distanța dar urmăriți de englezi. Nu se cunoaște ordinea sau formația fiecărei flote, dar probabil că navele erau împrăștiate fără nici o formație în cadrul escadrelor.

A doua zi

În dimineața de vineri, 13 iunie, neerlandezii au prins vântul dinspre sud-vest și s-au îndreptat spre sud-est, cu englezii urmărindu-i de la o milă distanță. După ce a ținut un consiliu de război pe Brederode în care era constatată din nou lipsa de muniție din flota neerlandeză, Tromp s-a îndreptat spre ancorajul de la Wielingen, nădăjduind să reia lupta după reaprovizionare, dar urmărit îndreaproape de către flota engleză care forța încă un atac, deși nici ea nu mai avea prea multă muniție. Având avantajul vântului, englezii au deschis focul încă de departe, încercând să-i taie retragerea. Pe la ora 10:00, când mai erau doar 4 mile pană la coasta flamandă, neerlandezii au întors bordul în vânt încercând să îi depășească pe englezi spre est-nord-est, însă nu au reușit. Conștient că navele sale erau foarte avariate și că aproape au rămas fără praf de foc, dar cu toate acestea, Tromp a decis să încerce din nou să atace, într-o încercare disperată de a provoca englezilor atât de multe avarii încât să îi facă să abandoneze blocada coastei neerlandeze.

Dar atacul a recurs foarte prost, englezii coborând cu vântul și atacând. Pe la ora 11:00, pe când flotele se aflau în dreptul Ostend-ului (sau la 4 mile nord-vest de Dunkerque) și înainte ca neerlandezii să se aproprie îndeajuns de englezi, vântul a căzut, lăsând navele neerlandeze la mila tunurilor engleze mai grele, aflate la o distanță optimă. Canonada englezilor a durat în jur de 4 ore. Nava neerlandeză Graaf Willem (40 tunuri) și-a pierdut cârma și, nemaiputând manevra, a ajuns în mijlocul inamicului care a capturat-o după o rezistență dârză.

Spre seară, pe la ora 16:00, când vântul a revenit dinspre sud-vest englezii au rupt formația pentru a-i urmări pe neerlandezi, care au pornit pe fugă spre est-nord-est. Tromp a fost atacat de o duzină de inamici. De With și De Ruyter abia au reușit să îl despresoare. Dar o luptă coordonată nu mai era posibilă. Tromp s-a străduit să mențină coeziunea navelor sale dar bătălia a degenerat într-o debandadă. “Navele s-au îngrămădit unele peste altele, comandanții navelor incendiare și-au scufundat sau au dat foc acestora, salvându-se în șalupe; multe vase neerlandeze au fugit, deși Tromp a pus să se tragă asupra lor.“ Mai multe navele neerlandeze s-au ciocnit în disperarea de a scăpa. Cele mai avariate nave au căzut în mâinile englezilor iar restul au încercat să se salveze căutând refugiul tradițional al apelor mai mici și a bancurilor de nisip de pe coasta flamandă, unde navele engleze mai mari nu au riscat să îi urmărească. Nava Westergo (28 tunuri) a lui Tijmen Claessen a capitulat fără luptă atunci când englezii s-au apropiat de ea. Nava incendiară comandată de Jacob Adriaenszoon a fost aprinsă fără scop și lăsată în derivă. Nava incendiară a lui Jacob Dircksz Stros a fost abandonată și capturată de englezi, după ce echipajul neerlandez a fugit pretextând că primise lovituri în opera vie. Pe la ora 19:00 nava neerlandeză Stad Medemblik (30 tunuri) a căpitanului Schellinger, care își pierduse arboretul mare în prima zi și era tractată de altă corabie, s-a desprins de remorca sa și după ce mare parte din echipaj s-a salvat a derivat între navele englezești, care i-au dat foc. Memorabil este incidentul cauzat la scurt apoi de iahtul Prins Willem care a cauzat coliziunea a patru corăbii; iahtul a reușit să se desprindă și să se salveze, dar celelalte trei, Sint Mattheus 42 tunuri, Vergulde Halve Maen 32 tunuri și Vergulde Zon 28 tunuri, au fost capturate.

Flota engleză a ancorat în fața nisipurilor de la Ostend pe la ora 22:00. Neerlandezii au ancorat pe la miezul nopții în apropierea aceluiași loc, apoi s-au retras spre mai multe ancoraje de pe coasta neerlandeză: aproximativ două treimi la Vlissingen, cu Tromp alături, iar cealaltă treime la Texel, sub comanda lui De With, câteva nave îndreptându-se spre Goeree.

Urmările

Generalul George Monck, apreciind importanța formației și a manevrelor (el însuși fiind un strălucit ofițer al armatei de uscat), a decis să aplice tacticile liniare împotriva neerlandezilor cu începere din această bătălie pentru a contracara preferința neerlandezilor de a ataca la mică distanță și de a aborda, tactici în care erau foarte experimentați și efectivi (după cum s-a văzut în bătăliile precedente de nenumărate ori). Când englezii au adoptat linia, neerlandezii au fost nevoiți să lupte și ei într-o linie informală de bătălie, dar navele lor ușor construite și cu tunuri mici au suferit teribil sub focul numeroaselor culverine (18 livre) și demitunuri (32 livre) ale englezilor. Cu excepția navei amiral, Brederode, dotată cu multe tunuri de calibru mare, doar vreo cinci alte nave neerlandeze aveau câteva tunuri mai grele (24 sau 36 livre).

Până la sfârșitul bătăliei englezii au capturat 11 nave de război, au scufundat 6 și au văzut 2 arse sau explodate. Printre cele 17 nave pierdute se aflau 3 nave incendiare, care au fost epuizate în mod intenționat. Au fost luați prizonieri 1.350 de oameni, printre care 6 căpitani de vas. Nu s-a înregistrat câți oameni au pierdut neerlandezii. Din punct de vedere tactic, aceasta a fost cea mai grea înfrângere din istoria navală neerlandeză cu excepția celei din Bătălia de la Lowestoft; din punct de vedere strategic înfrângerea amenința să fie dezastruoasă. Deoarece flota a fost învinsă în mare parte în timpul retragerii, mulți căpitani au fost aduși în fața curții marțiale, inclusiv câțiva cu funcții de comandă, precum Jacob Cleydeyck, unchiul viitorului amiral Philips van Almonde. Cele mai grave cazuri au fost deja judecate de Tromp pe mare la 18 iunie: locotenentul de Jager și căpitanii Pascaert și Naeuoogh au trebuit să asculte legați cu lanțuri de gât cum sunt retrogradați permanent și demiși din funcție în mod dezonorabil iar plățile lor trebuiau să le returneze, în timp ce De With a adăugat că sunt norocoși: el însuși i-ar fi spânzurat imediat.

Englezii nu au pierdut nici o navă, deși au suferit 126 de morți și 236 de răniți. Au fost trimise în port pentru reparații 12 nave avariate. Moartea Generalului Deane a fost o lovitură grea pentru Parlament. Blake încă mai suferea de pe urma rănii de la picior și a fost readus pe uscat la Solebay pentru recuperare, lăsându-l pe Monck singurul general-pe-mare activ. Victoria englezilor păstra controlul asupra Canalului Englez, recâștigat de Blake la Portland, și se extindea asupra Mării Nordului. După bătălie, Monck a trimis în porturi navele capturate și propriile nave avariate, apoi a blocat porturile neerlandeze și întreaga coastă, englezii capturând multe nave comerciale și afectând devastator economia neerlandeză. Comerțul de peste mări al neerlandezilor a fost stopat în întregime și unele orașe costiere au ajuns să fie amenințate de foamete. “De ce să nu vorbesc pe față?“ avea să declare Johan de Witt în parlamentul Statelor Generale. “Englezii au devenit de acum stăpânii de necontestat ai mării.” Negocierile pentru pace au fost reluate, dar încă o dată neerlandezii au preferat să mai poarte o bătălie în încercarea de a restaura situația. Doar după ce și Bătălia de la Scheveningen s-a încheiat cu o înfrângere, războiului i-a fost pus capăt.

Flota engleză

117 nave de război și 4 nave incendiare cu 4.066 tunuri și 17.639 oameni (totaluri pentru cele 106 nave cunoscute) : 91 nave de război și 4 nave incendiare sunt organizate în escadre și divizii, fiecare navă având repartizarea cunoscută în fiecare divizie (dar nu și ordinea în linia de bătaie); la 10 iunie s-au alăturat încă 2 nave de război (Unicorn și Portland) și 6 nave comerciale armate cu nume necunoscute, toate aceste 8 nave luând poziții necunoscute în cadrul dispozitivului flotei; în a doua zi a bătăliei, la 13 iunie, sosește escadra cu întăriri a lui Robert Blake, alcătuită din 18 nave de război,dintre care se cunosc numele a 13 (Escadrele Roșie, Albastră și Albă și diviziile lor sunt în ordinea de bătaie, dar probabil că nu și navele din compoziția lor)

ESCADRA ALBASTRĂ (John Lawson) (navele nu sunt în linia de bătaie) 31 nave de război și o navă incendiară cu 1.167 tunuri și 5.065 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Avangarda (Joseph Jordan)
2	Vanguard	56	390	Vice-amiralul Joseph Jordan (1603-1685)
4	Entrance	43	200	Richard Newberry
4	Dragon	38	260	John Seaman
4	Convert	32	120	Philip Gethings (navă capturată)
4	Paul	38	120	Anthony Spatchurst (navă capturată)
4	Gift	34	130	Thomas Salmon (navă capturată)
4	Crescent frigate	30	115	Thomas Thorowgood (navă comercială armată)
4	Samuel Talbot	30	110	Joseph Ames (navă comercială armată)
4	Benjamin	32	120	Robert Sparks (navă comercială armată)
4	King Fernando	36	140	Richard Paine (navă comercială armată)
4	Roebuck	30	100	Henry Fenn (navă comercială armată)
Centrul (John Lawson)
2	George	58	350	Amiralul John Lawson (1615-1665)
3	Kentish	50	180	James Reynolds (fregată)
4	Great President	40	180	John Reeve
4	Nonsuch	40	170	Thomas Penrose (fregată)
4	Success	38	150	William Kendall
4	Welcome	40	200	John Harman
4	Oak	32	120	John Edwin (navă capturată)
4	Brazil frigate	30	120	Thomas Heath (navă comercială armată)
4	Eastland Merchant	32	130	John Walters (navă comercială armată)
4	Adventure	38	160	Edward Greene (navă comercială armată)
4	Samaritan	30	120	Shadrach Blake (navă comercială armată)
	Hunter	10	30	John Bowrey (navă incendiară)
Ariergarda (William Goodson)
2	Rainbow	58	300	Contra-amiralul William Goodson (1610-1680)
3	Convertine	44	210	Anthony Joyne (fregată)
4	Amity	36	150	Henry Packe (fregată)
4	Dolphin	30	120	Robert Davis (fregată)
4	Arms of Holland	34	120	Francis Mardrick (navă capturată)
4	Jonathan	30	110	Robert Graves (navă comercială armată)
4	Dragoneer	32	110	Edward Smith (navă comercială armată)
4	William & John	36	120	Nathaniel Jesson (navă comercială armată)
4	Blossom	30	110	Nathaniel Cock (navă capturată)

ESCADRA ROȘIE (Richard Deane și George Monck) (navele nu sunt în linia de bătaie) 30 nave de război și 2 nave incendiare cu 1.264 tunuri și 5.509 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Avangarda (James Peacock)
2	Triumph	62	350	Vice-amiralul James Peacock (?-1653)
3	Laurel	48	200	John Stokes (fregată)
4	Adventure	40	160	Robert Nixon (fregată)
4	Providence	33	140	John Pearce (fregată)
4	Bear	46	200	Francis Kirby (navă capturată)
4	Heartsease	36	150	Thomas Wright (navă capturată)
4	Hound	36	120	Jonah Hide (navă capturată)
4	Ann & Joyce	34	119	William Pile (navă comercială armată)
4	London	40	200	Arthur Browne (navă comercială armată)
4	Hannibal	44	180	William Haddock (navă comercială armată)
4	Mary prize	37	120	Henry Maddison (navă capturată)
4	Thomas & William	36	140	John Jefferson (navă comercială armată)
Centrul (Richard Deane & George Monck)
1	Resolution	88	550	Generalii-pe-mare Richard Deane (1610-1653†) și George Monck (1608-1670) căpitan John Bourne
3	Worcester	50	220	George Dakins (fregată)
4	Diamond	42	180	William Hill (fregată)
4	Sapphire	38	140	Nicholas Heaton (fregată)
4	Marmaduke	42	160	Edward Blagg
4	Pelican	40	180	Peter Mootham
5	Mermaid	26	100	John King
4	Golden Fleece	44	180	Nicholas Forster (navă comercială armată)
4	Loyalty	34	150	John Limbry (navă comercială armată)
4	Society	44	140	Nicholas Lucas (navă comercială armată)
4	Malaga Merchant	36	140	Henry Collins (navă comercială armată)
6	Martin	14	90	John Jefferson (navă comercială armată)
	Fortune	10	30	Humphrey Morris (navă incendiară)
	Renown	10	30	James Salmon (navă incendiară)
Ariergarda (Samuel Howett)
2	Speaker	56	300	Contra-amiralul Samuel Howett (?-1654) (fregată)
4	Sussex	46	180	Roger Cuttance (fregată)
4	Guinea	34	150	Edmund Curtis (fregată)
4	Tiger	40	170	Gabriel Saunders (fregată)
4	Violet	40	180	Henry Southwood
4	Sophia	38	160	Rowland Bevan (navă capturată)

ESCADRA ALBĂ (William Penn) (navele nu sunt în linia de bătaie) 30 nave de război și 1 navă incendiară cu 1.119 tunuri și 4.775 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Avangarda (Lionel Lane)
2	Victory	60	300	Vice-amiralul Lionel Lane (1617-1654)
4	Centurion	42	200	Walter Wood (fregată)
4	Expedition	32	120	Thomas Vallis (fregată)
4	Gillyflower	32	120	John Hayward (navă capturată)
4	Middelburg	32	120	Thomas Whiting (navă capturată)
4	Raven	38	140	Robert Taylor (navă capturată)
4	Globe	30	110	Robert Coleman (navă comercială armată)
5	Prudent Mary	28	100	John Taylor (navă comercială armată)
4	Thomas & Lucy	34	125	Andrew Rand (navă comercială armată)
Centrul (William Penn)
2	James	66	360	Amiralul William Penn (1621-1670)
3	Lion	50	220	John Lambert
4	Ruby	42	180	Robert Saunders (fregată)
4	Assistance	40	180	William Crispin (fregată)
4	Foresight	42	180	Richard Stayner (fregată)
4	Ann Piercy	33	120	Thomas Hare (navă comercială armată)
4	Peter	32	100	John Littleton
4	Exchange	30	100	Henry Teddiman (navă comercială armată)
5	Merlin	12	90	George Crapnell (navă capturată)
4	Richard & Martha	46	180	Eustace Smith (navă comercială armată)
4	Sarah	34	140	Francis Steward (navă comercială armată)
4	Lisbon Merchant	38	140	Simon Bailey (navă comercială armată)
	Falcon	10	30	Tuttle (navă incendiară)
Ariergarda (Thomas Graves)
2	Andrew	56	360	Contra-amiralul Thomas Graves (?-1653)
4	Assurance	36	160	Phillip Holland (fregată)
4	Crown	36	160	Thomas Thompson (navă capturată)
5	Dutchess	24	90	Richard Suffild (navă capturată)
4	Princess Maria	38	170	Saite Hanley (navă capturată)
4	Waterhound	30	120	Giles Shelly (navă capturată)
4	Pearl	26	100	James Cadman (navă capturată)
4	Reformation	40	160	Anthony Earning (navă comercială armată)
4	Industry	30	100	Benjamin Salmon (navă comercială armată)

Întăriri
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Întăriri sosite la 10 iunie (nu se știe în ce escadre și divizii au fost distribuite, echipajele sunt cotele oficiale valide la acea vreme) 2 nave de război și 6 nave comerciale armate
3	Unicorn	50	250	Peter Strong
4	Portland	42	180	William Rause
Întăriri sosite la 13 iunie (Robert Blake (navele nu au o ordine precisă, echipajele sunt cotele oficiale valide la acea vreme) 18 nave din care se cunosc numele a 13
3	Essex	48	250	Generalul-pe-mare Robert Blake (1599-1657) căpitanul William Brandley
4	Hampshire	40	180	Robert Blake Junior
4	William	40	180	John Taylor (navă comercială armată)
4	Culpepper	30	120	Thomas Cheney (navă comercială armată)
4	Phoenix	34	150	Henry Eaden (navă comercială armată)
4	Stork	36	180	Roger Harman
4	Hopeful Luke	34	120	Thomas Petty (navă comercială armată)
4	Employment	34	120	John Cox (navă comercială armată)
4	Prosperous	42	180	Jeffrey Dare (navă comercială armată)
4	John & Abigail	32	120	? (navă comercială armată)
5	Eagle	22	110	Anthony Young (navă comercială armată)
5	Swan	22	80	Thomas Wilkes
5	Tenth Whelp	20	60	David Dove

Flota neerlandeză

105 nave de război plus 2 nave de război care s-au alăturat flotei în timpul bătăliei, 8 nave incendiare, 1 iaht cu 3.255 tunuri și 12.384 oameni (navele nu sunt în linia de bătaie)

Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Rotterdam	Brederode	56	268	Locotenentul-amiral Maarten Harpertszoon Tromp (1597-1653) căpitanul Egbert Meussen Kortenaer
Rotterdam	Dolphijn	32	116	Paulus van den Kerckhoff
Rotterdam	Gelderland	26	92	Aert van Nes de Jonge Boer Jaep
Rotterdam	Gorcum	30	112	Willem Adriaenszoon Warmont
Rotterdam	Overijssel	24	98	Dirk Vijgh
Rotterdam	Prinses Louise	36	155	Abel Roelants (Vader Abel)
Rotterdam	Roscam	24	95	Corstiaen Eldertszoon
Rotterdam	Rotterdam	30	110	Locotenentul-comandor Pieter Verhaven
Rotterdam	Sphera Mundi	26	92	Marinus de Clercq
Rotterdam	Utrecht	22	98	Lendert Haexwant
Rotterdam	Vergulde Beer	26	95	Locotenentul-comandor Pieter Jacobsen
Rotterdam-dir	Hollandia	26	95	Ruth Jacobszoon Buijs
Rotterdam-dir	Prins te Paard	38	166	Jacob Kleijdijck
Rotterdam-dir	Sint Pieter	28	93	Sijmon Corneliszon van der Meer
Rotterdam-VOC	Nassau	32	124	Jan Adriaenssen van der Werff
Amsterdam	Amsterdam	30	120	Paulus Egbertszoon Sonck
Amsterdam	Bommel	34	110	Pieter van Brakel
Amsterdam	Brack	18	76	Jan Admiraal
Amsterdam	Campen	40	158	Willem van der Zaan
Amsterdam	Dolphijn	30	110	Gerbrant Schatter
Amsterdam	Gelderland	30	114	Cornelis van Velsen † – sare în aer în prima zi
Amsterdam	Gouda	30	114	Jan Egbertszoon Ooms
Amsterdam	Gouden Leeuw	24	75	Steven Cuijper
Amsterdam	Graaf Willem	40	155	Jan Gideonszoon Verburgh – scufundată a doua zi
Amsterdam	Groningen	42	140	comandor Gillis Thijssen Campen (1620-1665)
Amsterdam	Hollandsche Tuin	24	97	Locotenent-comandor Joris Janszoon Block
Amsterdam	Hoop	28	110	Boëtius Schaeff †
Amsterdam	Jonas	26	90	Joris de Caullerij
Amsterdam	Klein Zutphen	26	120	Hillebrant Jeroenszoon de Moij
Amsterdam	Leeuwarden	36	158	Govert Reael
Amsterdam	Leiden	30	107	Hendrick Kroeger
Amsterdam	Omlandia	32	109	Maerten Schaeff
Amsterdam	Overijssel	30	114	Jan van Campen
Amsterdam	Phesant	32	120	Jan Janszoon de Lapper
Amsterdam	Prins Willem	30	106	Jan Janszoon Boermans
Amsterdam	Prinses Aemilia	28	107	Locotenentul Jan Franszoon Smit - scufundată
Amsterdam	Vrede	44	192	Comandorul Gideon de Wildt (1624-1665)
Amsterdam	Vrijheid	50	190	Vice-amiralul Witte Corneliszoon de With (1599-1658) căpitanul Abraham van der Hulst
Amsterdam	Westfriesland	28	110	Hendrick Huijskens
Amsterdam	Windhond	18	80	Dirk Pieterszoon Heertjes
Amsterdam	Zeelandia	34	130	Nicolaes Marrevelt
Amsterdam-dir	Blauwen Arent	30	110	Hendrick Claeszoon van Streeck
Amsterdam-dir	Catharina	28	110	Jan Jacobszoon Kop - scufundată
Amsterdam-dir	David en Goliat	34	125	Claes Bastiaenszoon van Jaersvelt
Amsterdam-dir	Elias	34	107	Frans Franssen Sluiter - capturată
Amsterdam-dir	Engel Michiel	28	110	Frederick Bogaert
Amsterdam-dir	Faem	28	108	Jacob Corneliszoon Swart
Amsterdam-dir	Gulden Pelicaen	30	104	Barent Timenszoon Soudaen - capturată
Amsterdam-dir	Gulden Valck	28	111	Cornelis Janszoon Brouwer
Amsterdam-dir	Moor	34	108	Adriaen Corneliszoon van Akersloot
Amsterdam-dir	Moorinne	28	107	Cornelis Corneliszoon Jol
Amsterdam-dir	Nassouw van den Burgh	34	125	Locotenentul-comandor Hendrick Adriaenszoon Glas
Amsterdam-dir	Nieuw Gideon	34	119	Dirck Janssen Somer, locotenentul Ulrich de Jaeger
Amsterdam-dir	Roosenboom	28	107	Bartholomeus Rietbeeck - capturată
Amsterdam-dir	Samson	28	110	Cornelis Corneliszoon de Groot
Amsterdam-dir	Sint Matheeus	42	155	Cornelis Laurenszoon Naeuoogh – capturată a doua zi
Amsterdam-dir	Sint Pieter	28	109	Gerrit Schuijt
Amsterdam-dir	Walvisch	30	110	Abraham Verleth
Amsterdam-dir	?	30	120	Bartold Simonssen
Amsterdam-VOC	Gerechtigheit	36	165	Evert Pieterszoon Swart
Amsterdam-VOC	Huijs van Nassau	34	112	Jan Pieterszoon van Strijp
Amsterdam-VOC	Mercurius	36	100	Pieter de Bitter
Noorderkwartier	Hoorn	32	120	Claes Aldertszoon
Noorderkwartier	Kasteel van Medemblick	28	106	Adriaen Dirckszoon Houtthuijn
Noorderkwartier	Monnikendam	36	155	Contra-amiralul Pieter Florissen Bloem (c1600-1658)
Noorderkwartier	Peereboom	24	91	Thijs Timonssen Peereboom
Noorderkwartier	Prins Maurits	32	97	Cornelis Pieterszoon Taenman
Noorderkwartier	Profeet Samuel	30	100	Reijnst Corneliszoon Sevenhuijsen
Noorderkwartier	Stad Medemblick	30	108	Pieter Schellinger – capturată și arsă a doua zi
Noorderkwartier	Tobias	30	110	Locotenentul-comandor Roelof Thijssen
Noorderkwartier	Wapen van Enkhuizen	34	100	Gerrit Femssen
Noorderkwartier	Wapen van Monnikendam	28	106	Arent Dirckszoon
Edam-dir	Vergulde Halve Maen	32	95	Hendrick Pieterssen – capturată a doua zi
Enkhuizen-dir	Vergulde Zon (sau Schellinghout)	28	115	Jacob Claeszoon Duijm – capturată a doua zi
Hoorn-dir	Samson	30	109	Locotenentul-comandor Jacob Albertssen Sonck
Hoorn-VOC	Sint Willeboort	27	111	Edick Jacobssen
Monnikendam-dir	Swarte Beer	32	95	Jan Corneliszoon Olij
Zeeland	Amsterdam	32	116	Adriaen Nicolaeszoon Kempen
Zeeland	Eendracht	18	90	Lambert Bartelszoon
Zeeland	Goes	26	97	Cornelis Cuijper
Zeeland	Haes	20	97	Jan van Housen
Zeeland	Hollandia	38	160	Vice-amiralul Johan Evertsen (1600-1666) căpitanul Adriaen van Trappen Banckert
Zeeland	Liefde	26	100	Jan Matthijssen
Zeeland	Liefde	23	93	Dingeman Cats
Zeeland	Milde Maerten	26	110	Claes Janssen Sanger
Zeeland	Neptunus	28	130	Adriaen Janszoon den Gloyenden Oven - scufundată
Zeeland	Sandenburg	24	100	Pieter Gorcum
Zeeland	Sint Joris	23	100	Jacob Wolphertssen
Zeeland	West Cappelle	29	95	Cornelis Evertsen de Jonge
Zeeland	Zeeridder	28	114	Gillis Janszoon
Zeeland	Zeeuwsche Leeuw (sau Wapen van Zeeland)	28	127	Comandorul Cornelis Evertsen cel Bătrân (1610-1666)
Middelburg-dir	Gekroonde Liefde	36	142	Marcus Hartman
Middelburg-dir	Gouden Leeuw	30	120	Jacob Adriaenszoon Pensen
Middelburg-dir	Gouden Leeuwinne	30	110	Adriaen Vermeulen
Middelburg-VOC	Swarte Bul	36	104	Willem Volckertszoon
Veere-dir	Wapen van der Veere	37	116	Jan Olivierszoon
Vlissingen-dir	Haes	30	120	Bastiaen Centsen
Vlissingen-dir	Swarte Arent	30	100	Teunis Post
Vlissingen-dir	Witte Lam	40	168	Comandorul Michiel Adriaenszoon de Ruyter (1607-1676) căpitanul Jan Thijssen Matheeus
Friesland	Graaf Willem (sau Prins Willem)	26	85	Jan Coenders van Harlingen
Friesland	Postpaert	30	106	Isaac Codde
Friesland	Stad Groeningen en Ommelanden	38	110	Joost Bulter † - capturată
Friesland	Westergo	28	110	Locotenentul-comandor Tijmen Claessen - capturată
Harlingen-dir	Sint Vincent	28	110	Adriaen Heeres Kleijntje
Zeeland	Eendracht	24	85	Andries Fortuijn – se alătură flotei în timpul luptei
Zeeland	Nieuw Vlissingen	34	134	Jan Pouwelszoon – se alătură flotei în timpul luptei
Rotterdam	Haij	6	14	Teunis Willemssen van der Heijden (iaht)
Rotterdam	Coninck David	2	14	Jacob Arentszoon (navă incendiară) - consumată
Rotterdam	Orangieboom	2	13	Dirk Janssen Stroo (navă incendiară) - abandonată și capturată
Noorderkwartier	Vale Haen	?	11	Pieter Maesrzoon Robol (navă incendiară)
Zeeland	Hammetje	?	15	Abraham Goons (navă incendiară)
Zeeland	Liefde	?	14	Jan Vinckaert (navă incendiară)
Zeeland	Oostende	?	14	Jan Dieman (navă incendiară)
Zeeland	Vercken	?	15	Hendrick Boudewijnse (navă incendiară)
Zeeland	Zeeuwsche Jaeger	14	54	Laurens Crijnszoon (iaht pe post de navă incendiară) - capturată

Bibliografie

• en The Naval Review Vol.XVI No.4, The Development of Tactics, Admiral Sir Reginald Custance, 1928
• ro Războiul naval de-a lungul veacurilor, Vol.II Epoca navelor cu vele și a artileriei cu ghiulele, Partea I (până în anul 1713), Nicolae Koslinski, Editura ARA - București, 1996
• en General-at-Sea: Robert Blake and the Seventeenth-Century Revolution in Naval Warfare, Michael Baumber, 1989, London: John Murray Ltd
• en The royal navy, a history from the earliest times to present, William Laird Clowes, 1897
• en Publications of the Navy Records Society - First Dutch War, C.T.Atkinson, 1906, Vol.V
• en Plant, David (19 aprilie 2013), The Battle of the Gabbard (a.k.a. North Foreland), 1653, BCW Project