Enrico Chiesa
| Enrico Chiesa | |||
|---|---|---|---|
| Informații generale | |||
| Nume complet | Enrico Chiesa | ||
| Data nașterii | (53 de ani) | ||
| Locul nașterii | Genova, Italia | ||
| Înălțime | 1,73 m | ||
| Greutate | 70 kg | ||
| Post | Atacant | ||
| Informații despre echipă | |||
| Echipa actuală | Retras din activitate | ||
| Cluburi de seniori* | |||
| Ani | Club | Ap | (G) |
| 1986-1987 |
 Pontedecimo | 2 | (0) |
| 1987-1990 |
 Sampdoria | 1 | (0) |
| 1990-1991 |
Teramo | 31 | (5) |
| 1991-1992 |
Chieti | 24 | (6) |
| 1992-1993 |
Sampdoria | 26 | (1) |
| 1993-1994 |
 Modena | 36 | (14) |
| 1994-1995 |
 Cremonese | 34 | (14) |
| 1995-1996 |
Sampdoria | 27 | (22) |
| 1996-1999 |
 Parma | 92 | (33) |
| 1999-2002 |
 Fiorentina | 59 | (34) |
| 2002-2003 |
 Lazio | 12 | (2) |
| 2003-2008 |
 Siena | 129 | (32) |
| 2008-2010 |
Figline | 32 | (7) |
| Echipa națională | |||
| Ani | Țară | Ap | (G) |
| 1996–2001 |
 Italia | 17 | (7) |
| Echipe antrenate | |||
| 2012-2013 |
Sampdoria(Allievi Naz. B) | ||
| 2013-2015 |
Sampdoria(Echipa seniori) | ||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text  | |||
Enrico Chiesa (Genova, 29 decembrie 1970) este un antrenor de fotbal și ex-fotbalist italian, care a jucat ca atacant.
Unul dintre cei mai prolifici atacanți din Italia, a reușit să marcheze 138 de goluri în Serie A, ceea ce îl plasează printre cei mai buni fotbaliști ai generației sale.[1] De-a lungul carierei sale impresionante, a câștigat o Cupă Italiei și o Cupă UEFA cu Parma în sezonul 1998-1999, fiind desemnat și golgheter în competiția europeană.[2] Cu Fiorentina în 2000-2001 a câștigat a doua Cupă a Italiei.
După ce a jucat timp de 14 sezoane consecutive în topul fotbalului italian, și-a încheiat cariera în Lega Pro, unde a câștigat un campionat în sezonul 2008-2009 și o Supercupă de categorie în 2009, evoluând sub culorile echipei Figline.
Între anii 1996 și 2001, Enrico Chiesa a fost selecționat în echipa națională a Italiei, reușind să joace la Campionatul European din 1996 și la Cupa Mondială din 1998. În tricoul naționalei, el a strâns un impresionant număr de 17 apariții și a reușit să înscrie 7 goluri.
Pe plan individual, a avut o carieră impresionantă, fiind distins cu numeroase premii și nominalizări la cele mai importante distincții din fotbal. În sezonul 1995-1996, el a câștigat prestigiosul premiu Guerin d'oro, fiind desemnat jucătorul cu cea mai mare medie din Serie A, conform buletinelor de specialitate.
Totodată, performanțele sale remarcabile i-au adus nominalizări la Balonul de Aur în două rânduri, în anii 1996[3] și 1997,[4] demonstrându-se astfel că a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști ai epocii sale.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Enrico Chiesa este originar din Mignanego,[5] un oraș din regiunea Liguria, Italia, având rădăcini în Agneto, un cătun situat în Carrega Ligure, în valea Borbera.[6]
Căsătorit cu Francesca Lombardi, cu care are trei copii: Federico (născut în 1997)[7], Adriana și Lorenzo (ambii născuți în 2004).[8] Este demn de menționat că doi dintre copiii au ales să urmeze aceeași carieră ca și tatăl lor, devenind și ei fotbaliști.
Caracteristici tehnice
[modificare | modificare sursă]În general, a jucat pe postul de atacant central sau atacant secund, dar în perioada petrecută la Sampdoria a acoperit și rolul de extremă dreaptă.[9] Unul dintre punctele forte ale jocului său a fost execuția loviturilor libere,[9] unde reușea să dea o traiectorie "rotundă" mingii prin lovirea acesteia înăuntru dreapta.[10] Era un atacant "oportunist", descurcându-se excelent cu ambele picioare[11] și având abilitatea de a-și ajuta colegii să înscrie, dar și de a finaliza rapid și precis în poartă.
Deși a excelat pe postul de atacant pur, Enrico a știut să fie util și în faza defensivă atunci când a fost necesar.[12] Totuși, cel mai bun joc al său a fost întotdeauna atunci când a fost folosit în postul de atacant, fiind un jucător care a reușit să își pună în valoare abilitățile și talentele într-o poziție ofensivă.
Fabio Capello a descris-o drept „o încrucișare între Gigi Riva și Paolo Rossi ”; [13] Riva însuși a pretins că se vede în el la nivel tehnic și de caracter. [13]
Carieră
[modificare | modificare sursă]Club
[modificare | modificare sursă]Sampdoria și diverse împrumuturi
[modificare | modificare sursă]A crescut în cadrul echipei de tineret la Sampdoria, dar a fost împrumutat la Teramo și Chieti pentru a acumula experiență. S-a întors la Sampdoria în sezonul 1992-1993 și a fost folosit destul de des pe postul de lateral, reușind să marcheze și un gol. Mai târziu, a fost împrumutat din nou, de data aceasta la Modena, echipă care evolua în Serie B. Acolo, sub îndrumarea antrenorului Paolo Biddeci, el a jucat pe postul de atacant și a reușit să înscrie 14 goluri. Cu toate acestea, performanțele sale nu au fost suficiente pentru a evita retrogradarea echipei emiliane.
În consecință, a fost împrumutat la echipa Cremonese care evolua în Serie A. La începutul sezonului, el a trebuit să lupte pentru a se adapta la schemele tactice ale antrenorului Gigi Simoni, dar la finalul sezonului a devenit decisiv pentru salvarea echipei, reușind să înscrie 14 goluri și ajutând astfel echipa să se mențină în prima ligă. A fost primul sezon în care a reușit să marcheze în cifre duble în cariera sa în Serie A.
După această experiență importantă, s-a întors la Sampdoria pentru sezonul 1995-1996, unde a format un cuplu de atac de temut alături de Roberto Mancini. În această perioadă, el a reușit să marcheze 22 de goluri în 27 de meciuri, contribuind semnificativ la performanțele bune ale echipei sale.
Parma și Fiorentina
[modificare | modificare sursă]După ce a făcut o impresie excelentă la Sampdoria, s-a transferat la Parma pentru o sumă de 25 de miliarde de lire,[14] unde a format un duo de atac de neoprit alături de argentinianul Hernán Crespo. Enrico Chiesa a petrecut trei ani la Parma, timp în care a avut performanțe remarcabile.
În sezonul 1998-1999, a câștigat Cupa Italiei și Cupa UEFA cu Parma. În competiția UEFA, el a devenit golgheter cu 8 goluri, reușind să înscrie și al treilea gol al finalei împotriva echipei Marseille, care a fost învinsă cu scorul de 3-0. În 1999, Chiesa a părăsit Parma și s-a transferat la Fiorentina pentru aproximativ 30 de miliarde de lire.[15] Din păcate, în primul său sezon la Fiorentina, el a fost afectat de diverse probleme fizice și de o poziție tactică neadecvată, ceea ce l-a făcut să nu reușească să marcheze decât 7 goluri în campionat.
Cu toate acestea, în sezonul următor, după un început lent, Enrico a reușit să marcheze 22 de goluri în 30 de meciuri, egalându-și cel mai bun scor personal stabilit cu cinci ani mai devreme la Sampdoria. Acest lucru a compensat plecarea lui Gabriel Batistuta, cel mai bun marcator al echipei în ultimele nouă sezoane. A contribuit, de asemenea, cu 5 goluri la triumful echipei în Cupa Italiei.
Sezonul următor, în ciuda unui început pozitiv cu 5 goluri în tot atâtea meciuri, Enrico Chiesa a avut unele fricțiuni cu mediul Viola, ceea ce a provocat o instabilitate corporativă în creștere și i-a adus pierderea fașei de căpitan in favoarea lui Angelo Di Livio.
Cariera sa la Fiorentina s-a încheiat brusc pe 30 septembrie 2001, într-un meci contra echipei Venezia, în care a suferit o accidentare gravă la genunchi. Această accidentare l-a ținut departe de terenul de joc timp de aproape un an. La finalul sezonului, Fiorentina, a retrogradat mai întâi în Serie B și apoi, din cauza problemelor financiare, a fost nevoită să facă față falimentului în doar câteva săptămâni.[16]
Lazio și Siena
[modificare | modificare sursă]În vara anului 2002, s-a alăturat echipei Lazio, unde, revenind după accidentarea din sezonul precedent, a jucat în 12 meciuri și a reușit să înscrie 2 goluri.
În vara lui 2003, Enrico s-a transferat la Siena, o echipă nou-promovată în Serie A. Aici a petrecut cinci ani, jucând un rol important în echipă și ajutând la performanțele bune ale acesteia în campionatul italian.
În sezonul 2005-2006, Chiesa a fost golgheterul din Serie A, după retragerea unor mari jucători precum Roberto Baggio și Giuseppe Signori.
Națională
[modificare | modificare sursă]Enrico Chiesa a fost chemat pentru prima dată la naționala Italiei de către antrenorul Arrigo Sacchi și a debutat pe 29 mai 1996 într-un meci amical împotriva Belgiei, care s-a încheiat cu scorul de 2-2. În acest meci, Enrico a reușit să înscrie un gol.
În luna următoare, el a jucat la Campionatul European din 1996, obținând două apariții și un gol, înscris în meciul pierdut cu Republica Cehă. Cu toate acestea, Italia nu a reușit să treacă de faza grupelor la acest turneu.
În timpul conducerii lui Cesare Maldini, Enrico Chiesa a fost rar convocat la naționala Italiei, dar a reușit să participe la Campionatul Mondial din 1998. Inițial, el a fost chemat ca jucător suplimentar din cauza problemelor de sănătate ale lui Alessandro Del Piero. Cu toate acestea, el a fost apoi confirmat în lotul naționalei pentru a-l înlocui pe Fabrizio Ravanelli, care a fost indisponibil pentru două meciuri.
Pe 16 decembrie 1998, Enrico Chiesa a marcat un hat-trick într-un meci amical împotriva selecției FIFA World Stars.[17] Acesta a fost un moment important pentru el și a arătat încă o dată calitățile sale de jucător de clasă mondială.
Ulterior, Enrico a fost utilizat de antrenorul Dino Zoff în diferite meciuri de calificare pentru Campionatul European din 2000, dar nu a fost selectat pentru turneul final. Ultimul său meci a fost un amical împotriva Africii de Sud pe 25 aprilie 2001, sub conducerea antrenorului Giovanni Trapattoni.
În echipa națională numără 17 apariții și 7 goluri.
Sfărșitul carierei
[modificare | modificare sursă]În iunie 2008, Enrico Chiesa și-a anunțat plecarea de la Siena și din Serie A, pentru a se alătura echipei Figline din Divizia a II-a (fosta Serie C2). La debutul său cu echipa toscană, pe 31 august 2008, el a marcat un gol într-o victorie pe teren propriu împotriva echipei Cisco Roma. În acel sezon, el a reușit să marcheze 5 goluri în 21 de meciuri, contribuind astfel la promovarea istorică a echipei în Prima Divizie. El a avut, de asemenea, o prestație impresionantă în finala Supercupei, reușind să înscrie de două ori în victoria cu 3-0 împotriva echipei Cosenza.
Cu toate acestea, la 1 noiembrie 2009, în minutul 16 al meciului Sorrento-Figline, Enrico a suferit o accidentare la genunchiul drept, care s-a dovedit a fi o „lacerație a tendonului rotulian”. Acest lucru l-a ținut departe de terenul de joc timp de câteva luni, dar a reușit să revină în ultima zi de campionat, pe 9 mai 2010. Acesta a fost ultimul meci oficial al carierei sale de fotbalist profesionist.
Antrenor
[modificare | modificare sursă]După ce a absolvit cursul de antrenor la Coverciano în 2010, Enrico Chiesa și-a început cariera de antrenor la Figline.[18] Cu toate acestea, din cauza problemelor financiare și a falimentului clubului, Figline nu a putut să participe în campionatul din sezonul 2010-2011, ceea ce l-a determinat pe Chiesa să renunțe la primul său loc de muncă ca antrenor.[19]
În sezonul 2012-2013, Enrico Chiesa a fost numit antrenor al echipei Allievi Nazionali "B" din Sampdoria.[20] La finalul sezonului, el a fost promovat la echipa de seniori a clubului Sampdoria și numit noul antrenor.
Sub conducerea lui Enrico Chiesa, Sampdoria a reușit să obțină două poziții de locul 5 în Serie A. În Cupa Italiei, echipa a ajuns până în optimile de finală în primul an și în turul doi eliminatoriu în cel de-al doilea an.
Statistici
[modificare | modificare sursă]În total, între cluburi și echipa națională, Chiesa a jucat 616 meciuri, marcând 223 de goluri, cu o medie de 0,33 goluri pe meci.
Notă
[modificare | modificare sursă]- ^ Vincenzo, Di Schiavi. „Tanti gol in panchina Continua la storia tra Chiesa e Figline” (în italiană). archiviostorico.gazzetta.it. Accesat în .
- ^ „Fairs/UEFA Cup Topscorers”. www.rsssf.org. Accesat în .
- ^ „European Footballer of the Year ("Ballon d'Or") 1996”. www.rsssf.org. Accesat în .
- ^ „European Footballer of the Year ("Ballon d'Or") 1997”. www.rsssf.org. Accesat în .
- ^ „Samp, senti Chiesa: "Attenta a Mihajlovic, ha studiato tutto"” (în italiană). la Repubblica. . Accesat în .
- ^ „Nel borgo di Agneto tra i tifosi di Chiesa: "È tutto suo nonno". Il legame con Voltaggio” (în italiană). La Stampa. . Accesat în .
- ^ „"Io moglie e madre tutta Chiesa e pallone"” (în italiană). ilGiornale.it. . Accesat în .
- ^ Sport, Sky. „Fiorentina, un altro Chiesa: arriva Lorenzo” (în italiană). sport.sky.it. Accesat în .
- ^ a b „Quanto era forte Chiesa” (în italiană). L'Ultimo Uomo. . Accesat în .
- ^ Fabrizio, Salvio. „Professione cecchino” (în italiană). archiviostorico.gazzetta.it. Accesat în .
- ^ Andrea, Calamai Luca, Schianchi. „Toldo-Buffon, le 20 meraviglie” (în italiană). archiviostorico.gazzetta.it. Accesat în .
- ^ Nicola, Condo' Paolo, Calamai Luca, Cecere. „Chiesa, l' assistente di volo "Con Inzaghi posso costruire un tandem come con Crespo, entrambi sanno sfruttare i miei assist"” (în italiană). archiviostorico.gazzetta.it. Accesat în .
- ^ a b „Riva spiega il '68 agli azzurri”. 23 maggio 1996. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ „Enrico Chiesa”, Wikipedia (în italiană), , accesat în
- ^ Andrea, Calamai Luca, Schianchi. „C' e' Chiesa, Firenze sogna” (în italiană). archiviostorico.gazzetta.it. Accesat în .
- ^ „La Repubblica/calciomercato2002: Il lungo calvario della Fiorentina”. www.repubblica.it. Accesat în .
- ^ „La Stampa - Consultazione Archivio”. www.archiviolastampa.it. Accesat în .
- ^ „UFFICIALE: Enrico Chiesa nuovo tecnico del Figline - TUTTOmercatoWEB.com” (în italiană). archivio.tuttomercatoweb.com. Accesat în .
- ^ „Figline, Chiesa deluso: 'Ma continuerò ad allenare'” (în italiană). Calciomercato.com | Tutte le news sul calcio in tempo reale. Accesat în .
- ^ dNext (). „Il "Memories" di Enrico Chiesa nel giovedì di Samp TV” (în italiană). U.C. Sampdoria. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Calciatori 2001-02, edizione speciale per La Gazzetta dello Sport, Modena, Franco Cosimo Panini Editore, 2005.</nowiki>