Johnny Winter
| Johnny Winter | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | John Dawson Winter III  |
| Născut | [2][3][4][5][6] Beaumont(d), Texas, SUA |
| Decedat | (70 de ani)[5][2][7][3] Bezirk Bülach(d), cantonul Zürich, Elveția[8] |
| Cauza decesului | boală |
| Frați și surori | Edgar Winter[*] |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | chitarist cântăreț cantautor producător muzical |
| Limbi vorbite | limba engleză[9] |
| Studii | Beaumont High School[*] |
| Gen muzical | blues rhythm and blues[1] |
| Instrument(e) | chitară[1] Mandolină muzicuță voce[*][1] |
| Case de discuri | Columbia Records |
| Premii | Blues Music Award[*] Grammy Award for Best Blues Album[*] |
| Discografie | |
| Listă completă | Johnny Winter discography[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
John Dawson Winter III (n. , Beaumont(d), Texas, SUA – d. , Bezirk Bülach(d), cantonul Zürich, Elveția) a fost un cântăreț și chitarist american.[10] Winter a fost cunoscut pentru albumele sale de blues rock și spectacolele live susținute spre finalul anilor 1960 și pe parcursul anilor 1970. De asemenea, a produs trei albume câștigătoare ale premiului Grammy pentru cântărețul și chitaristul de blues Muddy Waters(d). După timpul petrecut alături de Waters, Winter a înregistrat câteva albume de blues nominalizate la Grammy. În 1988, a fost inclus în Blues Foundation(d) Hall of Fame, iar în 2003 a fost numit pe locul 63 în lista revistei Rolling Stone a celor „100 cei mai buni chitariști ai tuturor timpurilor”.[11]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Johnny Winter s-a născut în Beaumont, Texas(d) pe 23 februarie 1944.[12] Dragostea sa pentru muzică și a fratelui său mai mic Edgar(d) (născut în 1946) a fost insuflată de părinții lor încă de la o vârstă fragedă.[12] Ambii s-au născut cu albinism(d). Tatăl lor, John Dawson Winter Jr. (1909–2001), originar din Leland, Mississippi(d), a fost, de asemenea, un muzician care cânta la saxofon și la chitară. Când Winter avea zece ani, cei doi frați au apărut la o emisiune locală pentru copii cu Johnny cântând la ukulele.
Cariera
[modificare | modificare sursă]Cariera sa a început la vârsta de 15 ani, când formația sa - Johnny and the Jammers - a lansat „School Day Blues” la o casă de discuri din Houston.[13] În aceeași perioadă, a participat la spectacolele unor artiști de blues precum Muddy Waters, BB King și Bobby Bland(d). La începutul carierei sale, Winter era prezent la concertele susținute de Roy Head(d) și the Traits în zona Beaumont, iar în 1967 a înregistrat o melodie alături de aceștia intitulată „Tramp(d)”. În 1968, a lansat primul său album - The Progressive Blues Experiment(d) - la casa de discuri Sonobeat Records(d) din Austin.
Winter a ieșit din anonimat în decembrie 1968, când Mike Bloomfield(d), pe care l-a întâlnit în Chicago, l-a invitat să interpreteze o melodie în timpul unui concert susținut de Bloomfield și Al Kooper(d) la Fillmore East(d) din New York City. Reprezentanți ai casei de discuri Columbia Records, cei care au lansat albumul Super Session(d) al lui Kooper, erau prezenți la concert. Winter a interpretat melodia „It's My Own Fault” de B.B. King și a fost aplaudat de public, iar câteva zile mai târziu a semnat un contact cu Columbia Records, acesta primind un avans de 600.000 de dolari.[14]
Primul album al lui Winter, Johnny Winter(d), a fost înregistrat și lansat în 1969. [15] Acesta a fost înregistrat împreună cu basistul Tommy Shannon(d) și bateristul Uncle John Turner, Edgar Winter la clape și saxofon, Willie Dixon(d) la contrabas și Big Walter Horton(d) la muzicuță. Albumul cuprindea câteva compoziții care au devenit populare: „Dallas”, „Good Morning, School Girl(d)” (de Sonny Boy Williamson I(d)) și „Be Careful with a Fool” de B.B. King.[15]
Succesul albumul a coincis cu relansarea albumului The Progressive Blues Experiment de către casa de discuri Imperial Records(d).[16] În același an, Winter a plecat în turneu și a cântat la mai multe festivaluri rock, inclusiv la Woodstock.[16] După ce fratele său a devenit membru al formației, Winter a înregistrat cel de-al doilea album al său, Second Winter(d), în Nashville în 1969.[17] Johnny a avut o scurtă relație cu Janis Joplin, care a culminat cu un concert la Madison Square Garden în New York, unde cei doi au cântat împreună pe scenă.[18]
Discografie
[modificare | modificare sursă]Albume de studio
[modificare | modificare sursă]- The Progressive Blues Experiment (Sonobeat 1968, relansat de UA/Imperial 1969)
- Johnny Winter (Columbia 1969)
- Second Winter (Columbia 1969)
- Johnny Winter And (Columbia 1970)
- Still Alive and Well (Columbia 1973)
- Saints & Sinners (Columbia 1974)
- John Dawson Winter III (Columbia 1974)
- Nothin' but the Blues (Blue Sky 1977)
- White, Hot and Blue (Blue Sky 1978)
- Raisin' Cain (Blue Sky 1980)
- Guitar Slinger (Alligator 1984)
- Serious Business (Alligator 1985)
- Third Degree (Alligator 1986)
- The Winter of '88 (MCA/Voyager 1988)
- Let Me In (Point Blank 1991)
- Hey, Where's Your Brother? (Point Blank 1992)
- I'm a Bluesman (Virgin 2004)
- Roots (Megaforce 2011)
- Step Back (Megaforce 2014)
Albume live
[modificare | modificare sursă]- Live Johnny Winter And (Columbia 1971)
- Captured Live! (Blue Sky 1976)
- Together (Blue Sky 1976) – with Edgar Winter
- Live in NYC '97 (Virgin 1998)
- The Woodstock Experience (Sony/Legacy 2009)
- Live at the Fillmore East 10/3/70 (Collectors' Choice 2010)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Montreux Jazz Festival Database[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ a b Johnny Winter, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Johnny Winter, SNAC, accesat în
- ^ a b Johnny Winter, Find a Grave, accesat în
- ^ „Johnny Winter”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Johnny Winter”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ https://www.nzz.ch/amp/panorama/tod-eines-rockstars-in-einem-buelacher-hotel-ld.848419 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Ruhlmann, William. „Johnny Winter | Album Discography”. AllMusic (în engleză).
- ^ „100 Greatest Guitarists of All Time”. Rolling Stone.
- ^ a b Sullivan, Mary Lou (). Raisin' Cain: The Wild and Raucous Story of Johnny Winter. Backbeat Books. pp. 5, 19–21, 120–121, 327. ISBN 978-0-87930-973-2.
- ^ Sullivan, Mary Lou (). Raisin' Cain: The Wild and Raucous Story of Johnny Winter. Backbeat Books. pp. 5, 19–21, 120–121, 327. ISBN 978-0-87930-973-2.
- ^ Sullivan, Mary Lou (). Raisin' Cain: The Wild and Raucous Story of Johnny Winter. Backbeat Books. pp. 5, 19–21, 120–121, 327. ISBN 978-0-87930-973-2.
- ^ a b Koda, Cub. „Johnny Winter: Johnny Winter – Album Review”. AllMusic. Accesat în .
- ^ a b Ruhlmann, William. „Johnny Winter – Artist Biography”. AllMusic. Accesat în .
- ^ Koda, Cub. „Johnny Winter: Second Winter – Album review”. AllMusic. Accesat în .
- ^ Sullivan, Mary Lou (). Raisin' Cain: The Wild and Raucous Story of Johnny Winter. Backbeat Books. pp. 5, 19–21, 120–121, 327. ISBN 978-0-87930-973-2.
