Nicolae Mișu
Nicolae Mișu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, Țara Românească |
Decedat | (66 de ani) București, România |
Copii | Nicolae Mișu |
Cetățenie | România |
Ocupație | politician diplomat |
Limbi vorbite | limba română |
Ministru al Afacerilor Externe | |
În funcție – | |
Guvern | Guvernul Artur Văitoianu |
Precedat de | Arthur Văitoianu |
Succedat de | Alexandru Vaida-Voievod |
Ambasador al României în Regatul Unit | |
În funcție – noiembrie 1921 | |
Precedat de | Gheorghe Manu |
Succedat de | Nicolae Titulescu |
Ambasador al României în Turcia | |
În funcție octombrie 1911 – ianuarie 1913 | |
Ambasador al României în Austria | |
În funcție noiembrie 1908 – noiembrie 1911 | |
Premii | Ordinul Leul Alb în grad de mare cruce[*] de la Tomáš Garrigue Masaryk () |
Modifică date / text |
Nicolae Mișu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician și diplomat român.
A studiat dreptul în Germania, unde a obținut Doctoratul în drept la Göttingen, după care a urmat studiile în Franța, la înalta Școală de Științe Politice de la Paris.[1]
Prima sa însărcinare a fost cea de reprezentant al României în Bulgaria. În continuare a fost trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Viena (noiembrie 1908-octombrie 1911), Constantinopol (octombrie 1911-decembrie 1912) și Londra (noiembrie 1912-octombrie 1919)[2][3].
A fost ministru de externe român de la 15 octombrie la 30 noiembrie 1919 în Guvernul Artur Văitoianu, și a fost semnatar din partea României al Tratatului de Pace de la Saint Germain en Laye.
A fost administrator al Domeniilor Coroanei (1919-1920) și șef superior al Curții Regale, reintitulat "ministru al Palatului" (1920-1924)[4][1].
Nicolae Mișu a murit la București în 1924. Este tatăl diplomatului și jucătorului de tenis Nicolae Mișu (II).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Școli și biserici românești din Peninsula Balcanică_3_1918-1953
- ^ Cain, Daniel (). Un trimis al Maiestății Sale: Nicolae Mişu. Anima.
- ^ Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu 1914–1919, 408 pagini, Editura Humanitas SA, 2014
- ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 4. Miniştrii Casei Regale”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. p. 276.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Portret de diplomat, 3 august 2007, Daniel Cain, Ziarul de Duminică