babă
 Vezi și : baba
|
Etimologie
Din bulgară, sârbocroată, ucraineană баба (baba).
Pronunție
- AFI: /'ba.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului babă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | babă | babe |
| Articulat | baba | babele |
| Genitiv-Dativ | babei | babelor |
| Vocativ | babă | babelor |
- femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă.
- (spec.) femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc.
- (fam. și glumeț) soție.
- bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn.
- parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș).
- (iht.) zglăvoacă.
- (reg.) ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online