crăpa

română

Din latină crĕpāre.

Conjugarea verbului (se) crăpa
Infinitiv	a (se) crăpa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) crăp
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) crape, crăpe
Participiu	crăpat
Conjugare	I

(v.intranz. și refl.) (despre obiecte) a se desface (în mod brusc) în mai multe bucăți; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.
(v.tranz.) a sparge, a desface, a despica.
S-a crăpat pământul.
(v.intranz. și refl.) (despre lucruri elastice) a se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături.
A crăpat o vită.
(v.tranz.) a întredeschide.
(v.intranz.) (ir.; despre animale și oameni) a muri.
(v.intranz.) (peior.) a mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal).

Unde dai și unde crapă = se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele scontate
Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger strașnic, e foarte frig
A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap)
A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul
A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de rușine = a-i fi foarte rușine, a nu mai putea de rușine
A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva
A-i crăpa pipota = a fi foarte nerăbdător
(refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina
A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.)

a spinteca