devia
Etimologie
Din franceză dévier < latină deviare.
Pronunție
- AFI: /de.vi'a/
Verb
| Conjugarea verbului devia | |
| Infinitiv | a devia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deviez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să devieze |
| Participiu | deviat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se abate de la o direcție dată.
- (v.intranz.) (fig.) a se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online