rest

română

Etimologie

Din neogreacă ρεστο (résto), franceză reste. Confer italiană resto, germană Rest.

Pronunție

• AFI: /rest/

Substantiv

Declinarea substantivului rest
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rest	resturi
Articulat	restul	resturile
Genitiv-Dativ	restului	resturilor
Vocativ	restule	resturilor

1. ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămășiță.
2. tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menționate anterior.
3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită.
4. (mat.) număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență.
5. parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online