ridicătură

română

Etimologie

Din a ridica + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ri.di.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului ridicătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ridicătură	ridicături
Articulat	ridicătura	ridicăturile
Genitiv-Dativ	ridicăturii	ridicăturilor
Vocativ	ridicătură	ridicăturilor

1. înălțime, proeminență.
2. loc ridicat; dâmb.
3. faptul de a ridica (lucruri grele).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online