roade

română

Etimologie

Din latină rǒdĕre.

Pronunție

• AFI: /ˈro̯a.de/

Verb

Conjugarea verbului (se) roade
Infinitiv	a (se) roade
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rod, roz
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) roadă, roază
Participiu	ros
Conjugare	III

1. (v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).

   Nu-ți mai rozi unghiile.

2. (v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
3. (v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
4. (v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.

   Apa roade malul.

   Covorul s-a ros.

5. (v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).

   Mă rod pantofii.

6. (v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.

Sinonime

• 1: mânca
• 3: morfoli
• 4: (se) măcina, (se) mânca; (se) toci, (se) uza
• 5: bate, freca

Cuvinte derivate

• roadă
• roadere
• ros
• rosătură
• rosură

Cuvinte apropiate

• eroda

Expresii

• (tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
• (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor

Traduceri

a rupe cu dinții, pentru a mânca

albaneză: bren (shqip) armeană: կրծել (հայերեն) (krçel) bosniacă: glodati (bosanski) bretonă: krignat (brezhoneg) catalană: rosegar (català) cehă: hlodat (čeština), hryzat (čeština) croată: glodati (hrvatski) ebraică: כִּרְסֵם (עברית) (kirsém) engleză: gnaw (English), nibble (English) esperanto: ronĝi (Esperanto) estoniană: närima (eesti) finlandeză: jyrsiä (suomi), jäytää (suomi), kalvaa (suomi) franceză: ronger (français) galiciană: roer (galego) germană: nagen (Deutsch) greacă: ροκανίζω (Ελληνικά) (rokanízo)

islandeză: naga (íslenska) italiană: rodere (italiano) latină: rodo (Latina) maghiară: rág (magyar) neerlandeză: knagen (Nederlands) occitană: rosegar (occitan) poloneză: pogryzać (polski) portugheză: roer (português) rusă: грызть (русский) (gr'izt') sârbă: глодати (српски / srpski) (glodati) siciliană: arrusicari (sicilianu) spaniolă: roer (español) suedeză: gnaga (svenska) turcă: kemirmek (Türkçe) ucraineană: гризти (українська) (grizti)

a deteriora

engleză: eat away (English), rub off (English), corrode (English) finlandeză: kuluttaa (suomi) franceză: ronger (français) germană: zerfressen (Deutsch) greacă: διαβρώνω (Ελληνικά) (diavróno) italiană: rodere (italiano)

poloneză: korodować (polski) portugheză: corroer (português) rusă: разъедать (русский) (raz'edat') spaniolă: corroer (español) suedeză: förtära (svenska) turcă: çürütmek (Türkçe)

Etimologie

Din roade.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru roade.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roade.

Etimologie

Din roadă.

Pronunție

• AFI: /ˈro̯a.de/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru roadă.

Referințe

• DEX online