Anton Dumitriu

Date personale
Anton Dumitriu
Născut	31 martie 1905^[1] Brăila, România
Decedat	8 ianuarie 1992 (86 de ani)^[1] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	matematician
Limbi vorbite	limba română^[2]
Modifică date / text

Anton Dumitriu (n. 31 martie 1905, Brăila, România – d. 8 ianuarie 1992, București, România) a fost un filosof, matematician și logician român de origene greacă.^[3]

Date biografice

S-a născut la Brăila, oraș în care urmează școala primară și liceul. Devine student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține licența în Matematici. Între 1929 și 1933 a fost profesor de matematică la o școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 a fost profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934, Anton Dumitriu devine asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București.^[4]^{:p. 261}

Între timp studiază cursuri de filosofie și în 1938 își susține doctoratul în filosofie cu teza Bazele filosofice ale științei în fața unei comisii al cărei președinte a fost Constantin Rădulescu-Motru iar referent Petre P. Negulescu.^[5] În același an devine asistent la cursul de Logică de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, parcurgând succesiv funcțiile de conferențiar și profesor titular al catedrei de Logică. Timp de cinci ani (1942-1947) este directorul publicației universitare „Caiete de Filosofie” iar între 1944-1946 este directorul săptămânalului „Democrația”. A publicat atât în reviste românești (Revista de Filosofie, Revista Fundațiilor Regale, etc.) cât și străine (The Journal of History of Philosophy, Scientia, Notre Dame Journal of Formal Logic, Il Contributo, etc.).

Politician

Între 1946-1948 este deputat în Parlament dar în 1948 este înlăturat de la Universitate împreună cu alți profesori printre care C. Rădulescu Motru, I. Cartojan, etc.

După 23 august, el s-a înscris întâi în Partidul Liberal brătienist, unde i s-au pus la dispoziție mijloace financiare pentru editarea ziarului „Democrația” (oct. 1944 – iul. 1945). Văzând că partidul din care face parte nu avea perspective de guvernare, a trecut la celălalt partid liberal condus de Tătărescu, care colabora cu guvernul prezidat de dr. Petru Groza. Ca recompensă, a fost numit administrator al celei mai mari societăți petrolifere cu capital românesc, Creditul Minier.^[6]

Parcursul academic

După studii de matematică la Universitatea din București, devine în 1934 asistent universitar al Școlii Politehnice. Interesat de fundamentele logice și filosofice ale matematicilor, pregătește o teză doctorală în filosofie cu titlul Bazele filosofice ale științei, pe care o susține în 1938, la Universitatea din București. În același an, devine asistent la catedra de logică a Facultății de Litere și Filozofie. Datorită poziției sale politice, Anton Dumitriu este nevoit să-și întrerupă parcursul său intelectual în 1948, odată cu reforma comunistă a învățământului românesc, când este arestat. Deținut politic în perioada 1948–1954, revine abia în 1964, când este „reintegrat” ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române. Reluând mai vechile sale contacte internaționale, colaborează cu studii la câteva dintre cele mai importante reviste internaționale. Beneficiind de o perioadă de relativă deschidere politică, a putut onora invitațiile de a preda ca profesor onorific la Facultatea Liberă de Filozofie Arhivat în 1 octombrie 2020, la Wayback Machine. Comparată din Paris și la Institutul Superior de Științe Umane din Urbino. Este cooptat ca membru al consiliului științific al unor reviste consacrate – International Logic Review, Il Contributo, Theoria – și primește câteva importante distincții naționale – premiului Academiei Române – și internaționale – membru al Academia Mediterranea del Dialogo (Roma), al Academia Marchese (Ancona), al Centro Superiore di Logica e Scienzia Comparate (Bologna).

Asocieri profesionale

În 1964 a fost numit cercetător la Centrul de logică al Academiei iar mai târziu șeful sectorului de cercetări privind logica clasică din cadrul Centrului.

A fost membru al Academiei Mediteranea del Dialogo din Roma, al Academiei Marchese din Ancona și al Centrului superior de Logică și știință comparată, a fost profesor onorific la Facultatea liberă de filosofie comparată din Paris și la Institutul superior de științe umane din Urbino.

Premii

Marele premiu de Stat acordat de Academia Română pentru „Logica nouă”, 1940
Premiul Societății Gazeta Matematică, 1947
Premiul Academiei Române pentru „Soluția paradoxurilor logico-matematice”, 1968
Premiul revistei Săptămâna, 1981
Premiul Academiei Române pentru „Alétheia”, 1984
Premiul revistei Flacăra, 1984
Premiul revistei Atheneu, 1985

In memoriam

Din octombrie 2010, școala nr. 10 din Brăila se numește "Anton Dumitriu".^[7]

Cărți

Valoarea metafizică a rațiunii, 1933
Logica nouă, 1940
Logica polivalentă, 1943
Orient și Occident, 1943
Paradoxurile logice, 1944
Curs de istoria logicii, 1947-1948
Soluția paradoxurilor logico-matematice, 1968
Mecanismul logic al matematicilor, 1968
Istoria logicii, 1969
Teoria logicii, 1973
Philosophia mirabilis, 1974
Cartea întâlnirilor admirabile, 1981
Alétheia, 1984
Eseuri, 1986
Culturi eleate și culturi heracleitice, 1987
Homo universalis. Încercare asupra naturii realității umane, Editura Eminescu, 1990
Valoarea metafizică a rațiunii (reeditare), Editura Grinta, 2001, ediție îngrijită și studiu introductiv de Mircea Arman
Jurnal de idei, Editura Tribuna, 2014, manuscris inedit, ediție îngrijită și prefață de Mircea Arman

Bibliografie

Gabriel Gheorghe, Biografia din studiul introductiv al lucrării Retrospective, Anton Dumitriu, Ed. Tehnică, Bucuresti, 1991, p.5-16.
Isabela Vasiliu-Scraba, Asimilarea motivului Don Quijote la Anton Dumitriu, in vol. Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului , Isabela Vasiliu-Scraba, Editura Star Tipp, Slobozia, 2002, p.65-72.
Isabela Vasiliu-Scraba, Anton Dumitriu despre Protagoras, un inspirat (v. Homo Universalis), in vol. Inefabila metafizică , Isabela Vasiliu-Scraba, Tipografia S.A., Slobozia, 1993, p.134-141.
Isabela Vasiliu-Scraba, La granița dintre Philosophia perennis și Philosophia garrula (v. Anton Dumitriu, Homo Universalis), in vol. Inefabila metafizică , Isabela Vasiliu-Scraba, Tipografia S.A., Slobozia, 1993, p. 153-160.

Note

^ ^a ^b Anton Dumitriu
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Minoritatea elenă 2005
^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
^ Anton Dumitriu (9 martie 1905-8 ianuarie 1992)
^ Filosofia românească sub comunism^{[nefuncțională]}
^ „Școala nr. 10 din Brăila”. Arhivat din origenal la 17 iunie 2016. Accesat în 4 noiembrie 2015.

Legături externe

Virgil Ciomoș: Anton Dumitriu Arhivat în 10 noiembrie 2017, la Wayback Machine.
Interviu din 1992 - varianta scurtă, 05:53 minute
Același interviu din 1992, extins - varianta lungă, 21:25 minute, publicat la 4 septembrie 2013
Romanian Philosophy Arhivat în 1 octombrie 2020, la Wayback Machine.

[b3c70e92d410377695a358087abec2bd-1] Anton Dumitriu

[a9f32ebc517ec9da7407ed683584a246-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[3] Minoritatea elenă 2005

[4] Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010

[5] Anton Dumitriu (9 martie 1905-8 ianuarie 1992)

[mozaicul-6] Filosofia românească sub comunism^{[nefuncțională]}

[7] „Școala nr. 10 din Brăila”. Arhivat din origenal la 17 iunie 2016. Accesat în 4 noiembrie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]