Biserica fortificată din Ighișu Nou
Biserica fortificată din Ighișu Nou | |
Biserica fortificată din Ighișu Nou | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 46°6′46″N 24°20′45″E / 46.11278°N 24.34583°E |
Localitate | Ighișu Nou, Sibiu |
Municipiu | Mediaș |
Țara | România |
Adresa | Sat Ighișu Nou nr. 110 |
Edificare | |
Bazilică romanică modificată stil gotic | fortificată |
Tip | defensivă |
Data începerii construcției | secolul al XIV-lea |
Materiale | Construcție de piatră și cărămidă |
Clasificare | |
LMI | SB-II-a-A-12403 |
Modifică date / text |
Biserica evanghelică fortificată din Ighișu Nou, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIV-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12403, cu următoarele obiective:
- cod LMI SB-II-a-A-12403.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIV-lea - al XVIII-lea;
- cod LMI SB-II-a-A-12403.02 - Incintă fortificată, cu turn de poartă, bastion, turnul semicircular și zwinger, secolul al XVI-lea.
Localitatea
[modificare | modificare sursă]Ighișu Nou, mai demult Ibișdorful Săsesc, Ibișdorf, Ighișdorful Săsesc (în dialectul săsesc Eibesterf, în germană Sächsisch-Eibesdorf, Eibesdorf, Abesdorf, în maghiară Szászivánfalva, Ivánfalva, Izséptelke) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România.
Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în care comitele Gregor, fiul lui Apa, și un alt Gregor, fiu al lui Nicolae, își împart câteva pământuri și sate. În acea vreme, așezarea se numea Isantelke pentru ca o jumătate de veac (1359) mai târziu numele ei să fie Villa Ysopis, adică "orașul Ysop[is]". Numele actual în limba germană are etimologie necunoscută, dar poate avea o legătură cu "satul [lui] Ybes" pentru a forma numele de Eibesdorf.
Astăzi, preotul local a organizat într-o clădire aflată lângă biserică în partea sud-vestică, un muzeu care prezintă publicului larg o mulțime de exponate donate de către familiile sașilor care au părăsit satul.
Ighișul Nou face parte din orașul Mediaș.[2]
Biserica
[modificare | modificare sursă]Biserica evanghelică este așezată în interiorul unei incinte. Pe vremuri, intrarea în biserică se făcea prin intermediul portatului vestic care afișează cinci arcuri frânte susținute de colonete ce se termină cu capiteluri ornamentate cu movite vegetale. Odinioară, portalul avea o hersă și ușa putea fi blocată cu un par transversal, capetele lui fixându-se pe locașuri care s-au păstrat până astăzi. În prezent intrarea în biserică se face prin latura sudică. Pereții au o grosime considerabilă de circa doi metri, acest lucru putând fi observat în golul ferestrei sud-estice.
După 1970 nava bisericii a fost reamenajată prin adăugarea unui tavan cu stucaturi; corul păstrează vechea boltă cu penetrații, care se sprijină pe colonete bogat decorate. Pe peretele nordic se află un tabernacul decorat cu motive vegetale. Tabernaculul aflat pe peretele de pe latura nordică este opera unui meșter necunoscut, același care a efectuat lucrări și la bisericile de la Boian, Dupuș, Valea Viilor și Bazna. Tabernaculul afișează motive vegetale, deasupra sa existând un Vir Dolorum.[2]
Fortificația
[modificare | modificare sursă]Bastionul rotund din colțul de sud-est al incintei, construită în 1515 și supraînălțată în secolul al XVII-lea, domină panta domoală a colinei. Meterezele ultimului său etaj sunt mascate de frontoane ornamentale, compuse din cărămizi zidite oblic, la fel ca în cazul Turnului Olarilor din Sibiu.
Unul din clopotele aflate în turnul vestic a fost făcut în anul 1496, dovadă stând inscripția existentă pe el. Toate cele șase niveluri ale turnului erau prevăzute cu guri de tragere.[2]
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
- Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
- Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
- Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
- Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
- Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
- Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
- Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
- Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
- Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
- George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
- Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]
Imagini din exterior (ploaie torențială)
[modificare | modificare sursă]Imagini din interior
[modificare | modificare sursă]
|