Romanul prezintă personajul Allan, un inginer european care ajunge în India. El este caracterizat ca un european rațional și lucid, aspecte care îi aduc atât avantaje cât și dezavantaje în relația sa cu Maitreyi, o indiană de care se îndrăgostește. Luciditatea lui îl face să analizeze sentimentele și să se simtă vinovat de iubirea interzisă.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
177 vizualizări2 pagini
Romanul prezintă personajul Allan, un inginer european care ajunge în India. El este caracterizat ca un european rațional și lucid, aspecte care îi aduc atât avantaje cât și dezavantaje în relația sa cu Maitreyi, o indiană de care se îndrăgostește. Luciditatea lui îl face să analizeze sentimentele și să se simtă vinovat de iubirea interzisă.
Romanul prezintă personajul Allan, un inginer european care ajunge în India. El este caracterizat ca un european rațional și lucid, aspecte care îi aduc atât avantaje cât și dezavantaje în relația sa cu Maitreyi, o indiană de care se îndrăgostește. Luciditatea lui îl face să analizeze sentimentele și să se simtă vinovat de iubirea interzisă.
Romanul prezintă personajul Allan, un inginer european care ajunge în India. El este caracterizat ca un european rațional și lucid, aspecte care îi aduc atât avantaje cât și dezavantaje în relația sa cu Maitreyi, o indiană de care se îndrăgostește. Luciditatea lui îl face să analizeze sentimentele și să se simtă vinovat de iubirea interzisă.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Particularități de construcție a unui personaj
dintr-un roman al experienței / roman
interbelic studiat
Romanul „Maitreyi” scris de Mircea Eliade a apărut în anul 1933 și este un
roman al autenticității și al experienței. În acest roman se remarcă în special Allan, personajul-narator al romanului reprezentând un alter-ego al autorului, un tânăr inginer european care a venit să ajute la civilizarea Indiei.
Statutul social al personajului este conturat încă de la începutul romanului,
fiind un european. În India este considerat în permanență un străin, în ciuda faptului că este acceptat de către familia Sen. Mai mult, el este apreciat și pentru competențele personale. El face parte din grupuri exclusiviste, fiind membru al comunității albe din Calcutta și preia de la eurasiatici un anumit dispreț față de indieni, în ciuda faptului că este preocupat de cultura lor. În ceea ce privește statutul psihologic, Allan prezintă un mod de gândire rațional și aplicat, acesta fiind un avantaj din punct de vedere profesional, dar în același timp un dezavantaj din punct de vedere sentimental. El analizează în detaliu trăirile și sentimentele, această analiză reprezentând un impediment pentru ideea de fericire a iubirii, alături de Maitreyi, fiind generatoare a conflictelor interioare. El trăiește simultan sentimentul de dragoste pentru Maitreyi și vinovăția de a trăi într-o iubire interzisă. Totuși, firea lui extrem de rațională îl va determina în final să accepte situația, părăsind India pentru totdeauna. Din punct de vedere moral, fiind un european, el vede iubirea ca pe un sentiment, dar din perspectiva unui hindus, această iubire reprezintă un păcat, relația devenind una lipsită de moralitate. Astfel, apare sentimentul de vinovăție trăit de Allan în finalul relației, simțindu-se vinovat atât față de familia Sen, cât și față de Maitreyi căreia îi provoacă suferință.
O trăsătură dominantă a lui Allan este luciditatea, specifică europeanului.
Această trăsătură poate fi văzută ca o calitate umană, dar în cadrul unei relații amoroase, aceasta nu mai este pertinentă, luciditatea diminuând sentimentul de iubire. Această trăsătură este ilustrată în special în secvența logodnei, când Allan recunoaște incapacitatea de a interioriza momentul asemeni Maitreyiei, iar explicația vine tocmai prin invocarea lucidității: „Nu puteam scăpa de luciditate și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam...”. Astfel, el e speriat de faptul că e posibil să-și piardă luciditatea în favoarea iubirii excesive. O altă secvență prin care Allan își trădează hiperluciditatea este cea în care explică includerea în confesiune a experienței erotice trăite alături de Jenia Isaac, intuind confuzia care se poate crea: „S-ar părea că din cele ce am scris în ultimele pagini nu mă mai interesează povestea Maitreyiei. Și totuși, nu e decât o continuare a ei.”. Deși se află lângă un „trup bălan și robust de evreică finlandeză”, o caută în Jenia pe Maitreyi și își analizează trăirile contradictorii: „o căutam și-o izgoneam”. El recunoaște că face toate acestea pentru a-și ascunde teama de a accepta că Maitreyi reprezintă iubirea absolută, luciditatea lui reieșind din scris, din confesiunea prin care încearcă să înțeleagă gesturile Maitreyiei pe baza propriului trecut.
De asemenea, și elementele de compoziție și limbaj sunt relevante în
construcția personajului, un prim astfel de element constituindu-l mijloacele de caracterizare, atât directe cât și indirecte. În acest fel, inteligența lui Allan este scoasă în evidență de către Maitreyi, prin caracterizare directă: „Tata zice că sunteți foarte inteligent și de-aia întreb mereu, mi-e frică să nu fac greșeli.”. Tot Maitreyi îi definește frumusețea europeană, fiind impresionată de aceasta, caracterizându-l în mod direct: „de aceea sunteți albi, sunteți foarte frumoși”. Trăsăturile lui Allan sunt reliefate și prin caracterizare indirectă, remarcându-se sensibilitatea: în ciuda lucidității, acesta e capabil de tandrețe și sensibilitate față de Maitreyi, această trăsătură fiind dedusă din atitudinea față de ea.
Un alt element relevant în construcția personajului este limbajul. Acesta îi
evidențiază statutul social, utilizând un limbaj care îi ilustrează cultura și educația („Sunt foarte mândru de cetățenia și descendența mea continentală”). Mai mult, acesta are capacitatea de a schimba registrul în funcție de circumstanțe: cu Maitreyi are un limbaj care îi denotă tandrețea („Acum te iubesc numai pe tine.”), dar păstrează un limbaj colocvial.
Prin „Maitreyi”, Mircea Eliade inaugurează romanul exotic în literatura română
şi impune o nouă viziune asupra autenticităţii. În proza lui Eliade, dragostea este înţeleasă ca proces al reîntregirii umane prin făptura nou creată din contopirea bărbatului cu femeia, recompunând perechea ideală.