STEP-BY-STEP

1.Caracteristici de - respectă Curriculum-ul şcolar naţional, standardele naţionale, este adaptat culturii locale şi, în acelaşi timp,
bază integrează standardele şi cele mai bune practici internaţionale din domeniul educaţiei
- urmăreşte să le asigure copiilor cunoştinţele, atitudinile şi deprinderile de care vor avea nevoie în viaţă. El este
conceput în spiritul respectului faţă de necesităţile specifice fiecărei ţări şi tradiţiile sale culturale, în spiritul
respectării Drepturilor Omului şi a Convenţiei Drepturilor Copilului. Scopurile programului sunt stabilite ţinându-
se seama de nevoile intelectuale, emoţionale, estetice şi sociale de dezvoltare a copilului, care sunt unice pentru
fiecare an şcolar
- parcurge aceeaşi programă ca şi clasa din învăţământul tradiţional  diferit este modul de aplicare a acesteia

- Materia este structurată în funcţie de copii

- Profesorii crează structură logică a organizării timpului şi activităţilor, în aşa fel încât fiecare copil să poată explora
şi interacţiona cu ceilalţi, activitatea desfăşurându-se cu precădere în centre de activitate dotate cu materiale
specifice.

programa este concepută în funcţie de cerinţele planului de învăţământ, dar este adaptată de învăţătoare în
funcţie de necesităţile elevilor

- Activităţile se bazează pe sursele primare de informare şi manipularea materialelor, iar accentul se pune pe
înţelegerea conceptelor importante şi pe dezvoltarea competenţelor
-
- Misiunea asumată rezidă în a dezvolta în fiecare copil o serie de capacităţi:
 de a prevedea şi influenţa schimbările
 de a fi creativ, imaginativ şi inventiv
 de a-şi forma o gândire critică
 de a face opţiuni şi de a avea iniţiative este posibil dacă copiii sunt tratați din
 de a defini şi rezolva probleme perspectiva dezvoltării personale
 de a comunica uşor cu semenii şi a-i înţelege
 de a negocia
 de a fi preocupat de mediul natural înconjurător şi de comunitate

profesorul va încuraja autonomia şi iniţiativa elevilor, stimulându-i să pună întrebări, să participe la discuţii, să
STEP-BY-STEP

propună soluţii, le va pune la dispoziţie o serie de materiale necesare pentru realizarea învăţării, colaborează cu ei
în definirea domeniilor de interes care urmează a fi dezvoltate în proiectele didactice

- se pune accentul pe individualizarea instruirii, obţinută prin respectarea etapei prezente de dezvoltare şi planificarea
unei serii de activităţi care să asigure o experienţă de succes pentru fiecare copil

- Învăţarea se produce, în bună măsură, prin descoperire individuală şi în ritmul propriu al copilului, încurajându-se
modurile personale de a înainta în cunoaştere şi în dezvoltarea deprinderilor, precum şi exprimarea opţiunilor.

- promovează educaţia centrată pe copil, predarea orientată după nevoile şi interesele acestuia, individualizarea
pregătirii, învăţarea organizată în centre de activitate, implicarea familiei şi comunităţii în procesul educaţiei
şcolare, respectarea şi aprecierea diversităţii umane, susţinerea incluziunii grupurilor defavorizate

- Învăţarea se bazează pe structurile cognitive existente, noile experienţe raportându-se la cele anterioare 
învăţarea poate fi descrisă ca un proces de construire a realităţii, un proces care presupune reţelele, schemele
cognitive existente, precum şi un context

- Dacă informaţiile asimilate nu au vreo legătură cu interesele şi nevoile curente ale celui care învaţă, atunci acestea
vor rămâne în aşteptare, apoi, din lipsa interesului pentru ele, vor fi uitate

situaţia este foarte importantă în învăţare, nu doar pentru că influenţează atribuirea de semnificaţii lucrurilor,
evenimentelor, ideilor, ci şi datorită caracterului său motivaţional

- Educatorul se află în relaţie de parteneriat cu elevii săi, analizând regulile explicite, dar şi ascunse ale vieţii în
clasă, negociind obiectivele învăţării, formele de evaluare, tratând clasa de elevi ca o lume reală şi valorificând
lumea reală ca pe o scenă a situaţiilor de învăţare, evitând ierarhizările rezultate din evaluări reciproce

responsabilitatea
elevilor faţă de propria învăţare creşte, particularităţile şi interesele individuale sunt respectate şi valorificate, se
construiesc alternative, învăţarea are aspecte ludice şi frecvent este realizată pe bază de proiecte

- Clasa devine o comunitate de învăţare

Este încurajată exprimarea personală, atitudinea critic-reflexivă şi
STEP-BY-STEP

autonomia individului, se stimulează cooperarea pentru a se evita marginalizarea şi excluderea

- Scopul învăţării este ca individul să îşi construiască propriul înţeles al lucrurilor, nu doar să memoreze răspunsuri
corecte şi să asimileze înţelesul stabilit de altul.
- educaţia trebuie să-i ajute pe elevi să construiască valori diverse, care să le fie utile personal, în contextul propriilor
culturi  întreaga cunoaştere este inventată sau construită în mintea celor care se educă

- Un scop este de a le cultiva copiilor o serie de trăsături:

 Curiozitatea
 Imaginaţia se poate atinge pe calea predării
grupate
 gândirea critică pe subiecte sau pe unităţi
 spontaneitatea tematice
 gustul pentru frumos
 calităţi care influenţează capacitatea lor de a recepta noţiuni şi de a utiliza ideile într-un mod original

Predarea tematică presupune din partea profesorului organizarea programei în jurul unor teme, probleme sau chestiuni
esenţiale, pe care copilul le găseşte antrenante  Abordarea este una interdisciplinară

- Relaţia profesorului cu elevii reprezintă o construcţie reciprocă, dinamică, modificabilă în funcţie de scopuri şi de
circumstanţe. Ea este rezultatul unor eforturi comune, care se definitivează în timp, prin implicarea ambelor părţi
- Mediul de învăţare este organizat în aşa fel încât stimulează interacţiunea şi colaborarea, iar libertatea elevilor de a-
şi urmării propriile interese şi propriile idei este garantată.
2. Concepţia cu - Realizarea instruirii în Programul Step-by-Step se bazează pe cunoaşterea şi respectarea nivelului de dezvoltare a
privire la dezvoltarea copilului
copiilor - asumate conceptele care stipulează că un copil este un individ unic, care creşte şi se dezvoltă în ritmuri diferite
- El trece prin stadii de dezvoltare previzibile, acumulând treptat cunoştinţe şi dezvoltându-şi deprinderi printr-o
învăţare activă. Dar totodată este dependent de alţii în ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă şi emoţională, prin
interacţiunile sociale.
- La baza unei astfel de abordări, bazată pe nivelul de dezvoltare, stau teoriile psihologice elaborate de L. S.
Vîgotski, Jean Piaget, Jerome S. Bruner, Howard Gardner ş. a. (vezi suport curs – pg 130-134)
STEP-BY-STEP

- Cunoaşterea evoluţiei tipice a copilului pe parcursul diferitelor stadii asigură educatorilor un cadru în limitele
căruia planifică, pregătesc şi realizează experienţele

- este foarte important pentru profesori să cunoască modul de a învăţa al copiilor din categoria de vârstă la care
predau şi personalitatea fiecărui copil din clasă
- se urmăreşte adecvarea individuală a programului, ceea ce solicită observarea atentă, permanentă a copiilor, astfel
încât echipa de educatori să ştie care le sunt nevoile, interesele, abilităţile şi caracteristicile de învăţare.

- Pentru edificarea bazei teoretice a Programului Step-by-Step au fost continuate ideile unor pedagogi clasici:
Rousseau, Pestalozzi, Fröbel, Montessori. Alături de diversele teorii ale dezvoltării copilului, menţionate anterior,
acestea au condus la dezvoltarea a trei teme de bază privind educaţia în timpul primei copilării:
 etica reformei sociale (speranţa în schimbări sociale şi în îmbunătăţirea situaţiei pe viitor se bazează pe
educaţia copiilor)
 recunoaşterea valorii copilăriei (acceptarea şi respectarea faptului că prima copilărie necesită o deosebită
atenţie pentru că ea este fundamental diferită de perioada adultă)
 asumarea parteneriatului şcoală-familie în transmiterea valorilor (considerată miezul problematicii tuturor
practicilor de îngrijire şi educare a copilului)
STEP-BY-STEP

3. Concepte globale - Programul Step-by-Step promovează câteva concepte fundamentale, care stau la baza strategiilor metodologice
în Programul Step- adoptate:
by-Step  comunicarea
 preocuparea şi grija faţă de realitatea înconjurătoare
 comunitatea şi conexiunile

1. Comunicarea este conceptul cheie în concepţia pedagogică aflată la baza eforturilor de formare a deprinderilor şi de
însuşire a cunoştinţelor  Orice activitate trebuie să le ofere copiilor ocazii propice dezvoltării capacităţii de
comunicare

Învăţătoarele modelează limbajul şi îndrumă acţiunile elevilor în aşa fel încât aceştia să comunice atitudini
responsabile şi pozitive, să îşi facă cunoscute nevoile şi să găsească modalităţile prin care pot răspunde nevoilor
altora. Doar comunicând, elevii învaţă modalităţi de clarificare a neînţelegerilor şi de rezolvare a conflictelor prin
utilizarea adecvată a limbajului, precum şi comportamentele necesare implicării cu succes în societatea
democratică.

2. Preocuparea şi grija sunt valori importante  Copiii învaţă să fie preocupaţi de persoana lor, dar şi de mediul
social şi de mediul natural în care trăiesc. O atenţie deosebită se dă educaţiei morale, o serie de activităţi fiind
concepute şi realizate în scopul formării şi dezvoltării trăsăturilor de caracter
- dezvoltarea caracterului copiilor de opt, nouă şi zece ani, astfel încât aceştia să fie capabili să participe în mod
onest la activităţile şcolii şi comunităţii, să dovedească încredere în sine, să muncească alături de ceilalţi menţinând
o colaborare continuă, să comunice idei legate de propriul sistem de valori sau de sistemul social de valori, să-i
respecte pe ceilalţi, să se angajeze în realizarea unor proiecte în folosul comunităţii
- Atunci când într-un grup copiii desfăşoară activităţi de învăţare şi se joacă zilnic împreună, ei formează o
comunitate. Fiecare clasă este o comunitate, în care sunt preţuite grija şi bunătatea faţă de cei din jur  Copiii îşi
asumă responsabilităţi, sunt participanţi activi la activităţile clasei, iar contribuţia lor este încurajată şi preţuită

- Totodată, şi atenţia acordată zi de zi celorlalţi, prin conduite simple şi împărtăşirea unor trăiri, constituie
fundamentul dezvoltării comunităţii şcolare.

3. conexiunea este un termen utilizat pentru a descrie capacitatea de a lega informaţii noi de experienţe din trecut în
STEP-BY-STEP

4.Individualizarea - Individualizarea instruirii este necesară deoarece corelează stadiul de dezvoltare, capacităţile şi necesităţile fiecărui
instruirii copil cu obiectivele educaţionale. Când experienţa educaţională este individualizată, copiii pot creşte şi se pot
dezvolta în ritmul propriu, fiecare având timp să îşi selecteze activităţile, ceea ce îi ajută să înveţe să facă alegeri şi
să îşi dezvolte propriile interese şi aptitudini.

- favorizează individualizarea prin:

1) Organizarea centrelor de activitate în care copiii lucrează în funcţie de interesele şi aptitudinile proprii;
2) Posibilitatea acordată copiilor de a-şi alege activitatea, de a opta, de a rezolva probleme, de a comunica,
de a urmări obiective individuale;
3) Dotarea cu materiale atractive, care să îi stimuleze pe copii la activitate;
4) Cadrele didactice iniţiază activităţi care îl fac pe copil să se simtă implicat şi stimulat, acţionând de multe
ori doar ca mediator şi facilitator

- Pentru realizarea individualizării în procesul educaţional, echipa de educatori trebuie să încurajeze jocul şi
activitatea copiilor în centrele pentru care au optat în mod liber

- Aceste centre vor întâmpina interesele copilului, înţelegerea lui, mediul lui de provenienţă, facilitând dezvoltarea
aptitudinilor. Fiecare centru devine, astfel, un laborator de iniţiativă, imaginaţie şi creativitate pentru copii

- Rolul echipei de educatori este acela de:

 a acţiona ca mediatori, favorizând creşterea şi dezvoltarea copilului cel mai bine prin dirijarea intereselor,
necesităţilor şi calităţilor acestuia.

- În acest sens, este necesară transformarea clasei într-un laborator, în care materialele sunt organizate astfel încât să
încurajeze creativitatea şi permanenta experimentare, descoperirea şi rezolvarea de probleme.

- Programul Step-by-Step individualizarea instruirii este facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate
(centre de interes), care reflectă interesele curente şi nevoile teoretice ale elevilor (Pedagogul belgian Ovide
Decroly a fost cel care a conceput şi aplicat pentru prima oară – vezi suport de curs – pg 137)

- Metoda centrelor de interes a avut destul de repede un ecou puternic şi în pedagogia românească (vezi suport de
curs – pg 138)
STEP-BY-STEP

- În Programul Step-by-Step, centrele pot varia de la o grupă de grădiniţă la alta, de la o clasă de şcoală la alta.
Activitatea pe centre (sectoare) le permite copiilor să lucreze bazându-se pe interesele şi abilităţile proprii,
realizându-se, astfel, individualizarea instruirii.

- Organizarea centrelor de activitate presupune o anumită aranjare a clasei, fără a limita o activitate la nivelul unui
singur centru. Orarul zilnic le va permite copiilor să folosească timpul şi diferite ocazii pentru a-şi alege centrele de
interes. Materialele din fiecare centru îi stimulează şi îi provoacă pe copii să îşi folosească toate simţurile în timpul
jocului. Centrele de activitate oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învăţare şi a materialelor. Clasa trebuie
aranjată întotdeauna astfel încât să ofere posibilitatea alegerii între centre şi diverse materiale. Prin experimentarea,
investigarea şi descoperirea proprie, copiii vor dobândi informaţii noi, pe căi care le sunt la îndemână. Astfel, ei îşi
dezvoltă capacitatea de a identifica şi rezolva probleme, de a gândi critic, de a alege şi de a elabora concepte

- Fiecare centru trebuie să conţină materiale suficiente pentru uzul mai multor copii, în acelaşi timp. Acestora li se
permite să îşi aleagă singuri materialele şi sunt încurajaţi să lucreze după bunul plac. În realizarea activităţilor
didactice se recurge frecvent la munca în grupuri, scopurile acestor activităţi fiind de a-i învăţa pe copii să îşi
dezvolte simţul identităţii şi al preţuirii de sine, să coopereze, să se respecte şi să integreze cu uşurinţă în
comunitatea şcolară.

- Copiii nu trebuie niciodată obligaţi să participe la o temă sau la un proiect, care nu îi interesează
- Un proiect bazat pe tema respectivă se va dezvolta şi îmbunătăţi de către copii împreună cu cadrul didactic. Copiii
vor fi motivaţi numai în măsura în care subiectul abordat va da răspunsuri la întrebările pe care ei şi le pun.

- Aranjarea sălii de clasă va fi făcută în aşa fel încât să-l încurajeze pe copil să opteze cu privire la activităţile pe care
le va desfăşura. Fiecare sală de clasă va avea mai multe centre de activitate, care conţin materiale diferite pe care
copiii le vor explora şi cu care se vor juca. Centrele de activitate reprezintă zone delimitate ale clasei (sălii de
grupă), dotate cu materiale specifice unui anumit tip de activitate, în care un număr de 4 - 5 elevi se confruntă
individual sau în grup cu sarcini adecvate interesului şi nivelului lor de dezvoltare. Pe masa fiecărui centru sunt
scrise sarcinile de lucru specifice. Acestea sunt progresive, permiţând fiecărui copil să le rezolve în ritmul şi la
nivelul său de dezvoltare. La fiecare centru, copiii rezolvă sarcinile propuse de către cadrul didactic individual, în
perechi sau în grup, după cum au fost formulate. Copiilor li se permite să îşi aleagă materialele şi sunt încurajaţi să
lucreze cu ele.
STEP-BY-STEP

- Copiii şi profesorii pot decide împreună asupra centrelor incluse în sala de clasă. Activitatea în centre poate lua
diverse forme. Organizate în scopul promovării învăţării în grupuri mici prin explorare, centrele pot fi folosite de
un copil, de doi copii sau de un grup. Această organizare a clasei determină poziţia de colaborare dintre elevi în
realizarea de sarcini comune. Fiecare centru ar trebui să includă activităţi pe mai multe niveluri (concret şi abstract)
şi materiale care se pot ajusta la stilurile şi nevoile individuale

- Dat faptul că copiii învaţă prin asocierea informaţiei noi cu cea deja cunoscută, a materialelor noi cu cele familiare,
este logic să grupăm materialele de acelaşi fel împreună în centrele de studiu. Profesorul este cel care le arată cum
să le folosească, prezentându-le pe toate, eşalonat în timp. Pentru a asigura o bună folosire cotidiană a materialelor,
fiecare obiect ar trebui ilustrat printr-un desen sau o fotografie, menţionându-se, totodată, şi numele obiectului
desemnat.

- Centrele dau ocazia elevilor să îşi dezvolte deprinderile, să înveţe din experienţele celorlalţi, să îşi consolideze
cunoştinţele. Ele trebuie organizate în aşa fel, încât să satisfacă cerinţele individuale ale elevilor şi să le ofere
acestora libertatea de a se manifesta

- Grupurile din cadrul clasei ar trebui să fie eterogene, pentru a le da elevilor posibilitatea să înveţe din exemplele
oferite de cei de aceeaşi vârstă

- Membrii familiilor sau alţi voluntari din comunitate reprezintă şi ei resurse importante, putând să îşi aducă
contribuţia la îmbogăţirea programei prin prezenţa lor în clasă, pentru a povesti anumite întâmplări, a discuta
despre munca lor, a împărtăşi impresii despre vremurile copilăriei lor, a găti împreună cu copiii, a confecţiona
diverse materiale. De asemenea, ei îi pot ajuta pe elevi în cadrul diverselor activităţi desfăşurate
STEP-BY-STEP

5. Debutul - importanţă deosebită o are aplicarea în cadrul acestei alternative a strategiei „Circle Time” (Întâlnirea de
activităţilor zilnice în dimineaţă), care aduce un plus de diversitate şi de calitate învăţării (inspirată de tehnicile de psihodramă şi
clasa Step-by-Step sociodramă ale lui J. L. Moreno)

- Prin această activitate zilnică, cadrul didactic îşi propune să creeze o comunitate, să încurajeze exprimarea şi
ascultarea, împărtăşirea sentimentelor, participarea.

- Întâlnirea de dimineaţă este în mod direct asociată cu dezvoltarea sinelui şi a inteligenţei emoţionale
(interpersonale), dar şi cu formarea coeziunii grupului

- Valenţe formative ale „Întâlnirii de dimineaţă”:

a) Se creează ocazii pentru ca elevii să înveţe unii de la alţii;
b) Se asigură o motivaţie optimă pentru învăţare;
c) Se facilitează comunicarea şi se dezvoltă relaţii constructive profesor - elev şi elev - elev;
d) Se exersează prezentarea de sine, gândirea critică, exprimarea sentimentelor şi a trăirilor personale de către elevi;
e) Se exersează exprimarea opiniei proprii, abilitatea de a alege şi de a lua decizii;
f) Se exersează de către elevi un cod comportamental adecvat în interacţiunile sociale;
g) Se însuşesc semnificaţii ale unor valori: libertate, responsabilitate, dreptate, echitate, respect şi se dezvoltă
aptitudinile sociale ale copiilor;
h) Se dezvoltă responsabilitatea colectivă pentru binele fiecăruia şi se încurajează atitudinile şi comportamentele
democratice;
i) Se dezvoltă capacităţi necesare în activitatea de învăţare: exprimarea gândurilor, ascultarea celuilalt, adaptarea
experienţelor cognitive şi de viaţă la o situaţie particulară;
j) Se pot cunoaşte problemele individuale şi de grup ale elevilor

- O zi începe cu întâlnirea de dimineaţă (15 - 20 minute), care, de regulă, este structurată în următoarele momente:
salutul, prezenţa, calendarul naturii, împărtăşirea cu ceilalţi, citirea agendei zilei, activitatea de grup

- Această activitate îi oferă elevului posibilitatea de a descoperi ce urmează să înveţe, de a-i cunoaşte pe colegi şi de
a se lăsa cunoscut de colegi, de a-şi prezenta propriile experienţe de viaţă, de a-şi exprima gândurile şi
sentimentele, de a solicita diverse informaţii şi explicaţii, de a-şi exprima opiniile cu privire la probleme şi situaţii
generale. Fiecare are posibilitatea să pună întrebări şi să facă comentarii
STEP-BY-STEP

6. Comportamentul - A învăţa copilul cum să înveţe, mai degrabă decât ce să înveţe, a-l sprijini să-şi dezvolte propriul potenţial
învăţătoarei în clasa constituie caracteristicile sale definitorii
orientată după - Cunoştinţele sunt descoperite în bună măsură de copil, prin efort propriu, educaţia fiind privită ca un proces.
necesităţile elevului - Este important ca elevii să-şi însuşească cunoştinţe de bază, însă este necesară înţelegerea informaţiilor
conceptuale. Pentru a organiza un mediu de studiu comprehensibil, învăţătoarea trebuie să cunoască şi să respecte
particularităţile individuale ale elevilor săi

- Ea trebuie să înţeleagă diversele stiluri de învăţare şi să adapteze mediul de învăţare la nevoile fiecărui copil.
Numai procedând în acest fel, ea va reuşi menţină copilul în centrul procesului de instruire.

- Clasele Step-by-Step constituie un cadru de explorare, investigare, dialogare eficientă şi soluţionare de probleme
individual sau în grup

- Când mediul de învăţare în care elevii petrec majoritatea timpului este organizat în aşa fel încât încurajează
interacţiunea, când cooperarea este preţuită, temele şi materialele sunt sintetizate, iar libertatea de gândire şi
exprimare garantată, copiii devin activi şi dornici să muncească, în aşa fel încât să fie capabili de a răspunde la
provocările intelectuale curente

- Responsabilitatea cadrului didactic de a asigura o ambianţă stimulatoare din punct de vedere intelectual, emoţional,
motivaţional şi de a acorda sprijin efectiv tuturor elevilor

- Învăţătoarea îşi asumă mai multe roluri:

 ia decizii
 răspunde la nevoile elevilor şi sprijină dezvoltarea lor
 facilitează învăţarea
 observă şi evaluează rezultatele învăţării
 oferă un model de urmat

conferă multă autoritate învăţătoarelor

- Într-o clasă Step-by-Step, învăţătoarele iau decizii în legătură cu:

STEP-BY-STEP

a) Mediul fizic. Mediul înconjurător este considerat „laboratorul” în care învaţă copiii. Învăţătoarea va lua decizii în
legătură cu aranjarea încăperii, numărul de centre, amplasarea acestora, aranjarea meselor şi scaunelor, expunerea
materialelor didactice pe pereţi. Ea îşi comunică aşteptările inclusiv prin crearea unui mediu, care stimulează
activităţile de învăţare şi le asigură copiilor posibilitatea de a-şi asuma diverse roluri, pe măsură ce învaţă.
b) Materialele didactice. Învăţătoarele decid ce cărţi vor fi puse la dispoziţia elevilor, ce materiale didactice se vor
folosi în centrele de activitate, ce jocuri se vor expune pe rafturi sau care din ele vor fi folosite.
c) Programul zilnic. Învăţătoarele decid programul de studiu şi cât timp se va acorda diferitelor experienţe de învăţare.
Ele îi vor distribui pe elevi în diverse roluri, îndemnându-i să devină parteneri pentru o anumită sarcină sau
observatori şi martori la îndeplinirea unei activităţi.
d) Comunitatea persoanelor care studiază. A ajuta elevii să înveţe împreună, să colaboreze şi să rezolve numeroase
probleme în grup este o decizie majoră a învăţătoarelor

pun în aplicare programa şcolară, în mod eficient

Cadrele didactice trebuie să urmeze Planul de învăţământ stabilit oficial, dar pot decide asupra modului în care îl vor pune
în aplicare.

- facilitează, coordonează şi îndrumă elevii în procesul învăţării. Ele învaţă împreună cu copiii, creând situaţii de
învăţare bazate pe experienţă directă, interacţiuni sociale şi cercetare

- Învăţătoarele şi elevii stabilesc împreună reguli de comportare, punându-se accentul pe asumarea responsabilităţilor
de către copii.

- Învăţătoarea se comportă într-o manieră interactivă în procesul de învăţare, privindu-i pe elevi ca pe nişte gânditori
care elaborează „teorii” asupra lumii

- De obicei, întreaga clasă este implicată în discuţii, fiecare copil având ocazia să-şi exprime părerile şi să le audă pe
cele ale colegilor, ceea ce consolidează ideea de apartenenţă la o comunitate de elevi

Discuţiile în clasă facilitează auto-reflecţia asupra

învăţării
- Nici un elev nu este lăsat singur în faţa dificultăţilor. Învăţătoarea îi va fi mereu alături, gata să-i vină în ajutor
STEP-BY-STEP

- În clasa axată pe dezvoltarea elevilor, învăţătoarea are responsabilitatea de a găsi căi de a-i ajuta pe toţi elevii să
înveţe. Ea este adultul care trebuie să se asigure că sala de clasă este un loc interesant, stimulator, menit să sprijine
elevul şi să îl protejeze

- Cadrele didactice respectă ideile copiilor şi le utilizează pentru a modela programa. Atât copilul, cât şi cadrul
didactic pot iniţia sau conduce activităţi. Fiecare, pe rând, poate conduce, întreba sau răspunde. Copiii sunt
încurajaţi să aibă cât mai multe iniţiative, expresia lor creativă fiind atent monitorizată şi preţuită.

- Tonul şi atmosfera clasei sunt date de cadrul didactic, care personifică o serie de calităţi pe care doreşte să le
regăsească şi la copii: implicarea, entuziasmul, empatia, curiozitatea.

- Roluri asumate de elevii din învăţământul primar:

a) Ca prieteni - elevii învaţă să aibă încredere şi să se îngrijească de ceilalţi;
b) Ca parteneri - elevii învaţă să coopereze, să ia în considerare şi punctele de vedere ale colegilor;
c) Ca gânditori - elevii reflectează la acţiunile lor şi fac conexiuni între noile cunoştinţe dobândite şi cele vechi;
d) Ca ascultători - elevii învaţă să devină auditori activi, atenţi şi chiar critici;
e) Ca organizatori - elevii îşi planifică propriul studiu, asumându-şi răspunderea pentru deciziile luate;
f) Ca interlocutori - elevii îşi exprimă propriile idei, propriile opinii;
g) Ca persoane care rezolvă o problemă - elevii vor crea soluţii alternative la obstacolele întâlnite;
h) Ca martori ai unei întâmplări - elevii îşi vor dezvolta priceperile necesare pentru a comunica propriile observaţii,
idei, experienţe.

- În clasa orientată după necesităţile elevilor, aceştia îşi însuşesc deprinderi de autocontrol şi fac alegeri; mai mult, ei
ajută la stabilirea regulilor şi procedurilor clasei şi iau decizii despre felul în care îşi vor organiza timpul în decursul
unei zile şi, astfel, câştigă un adevărat sens al responsabilităţii

- Clasa va decide care sunt regulile de adoptat. După ce acestea au fost adoptate şi afişate, învăţătoarea va observa
felul în care elevii ţin cont de ele şi va face comentarii pentru a-i încuraja pe toţi să îşi modeleze comportamentul în
funcţie de acestea. Când copiii se abat de la o regulă, învăţătorul va trebui să le-o reamintească şi să-i încurajeze să
îşi îndrepte comportamentul.

- Programul Step-by-Step le oferă copiilor ocazii reale de a lua decizii şi de a-şi asuma responsabilităţi
STEP-BY-STEP

7. Evaluarea elevilor - Deoarece învăţarea şi dezvoltarea sunt procese în continuă evoluţie, educatorii trebuie să aibă mereu în vedere o
evaluare continuă a rezultatelor

- Principalul scop al evaluării în Programul Step-by-Step este acela de a urmări progresul copiilor şi de a stabili la ce
nivel de dezvoltare se află fiecare, astfel încât programa să vină în întâmpinarea nevoilor individuale şi să asigure
succesul tuturor

- Ea (evaluarea autentică) reflectă experienţele adevărate şi demne de reţinut din procesul învăţării, care pot fi
documentate prin observaţii, întâmplări consemnate, jurnale, caiete de observaţie, mostre de lucru propriu-zise,
şedinţe, fişe ale elevilor, rezultatele în îndeplinirea unor sarcini şi alte metode

- Prin aceste metode alternative de evaluare se poate descoperi ce ştiu şi ce pot face elevii. Perspectivele asupra
evaluării trebuie corelate însă cu gradul de dezvoltare a copilului, pentru a furniza o imagine mai cuprinzătoare
asupra capacităţilor şi realizărilor sale.

- Copiilor nu li se pun note sau calificative, pentru a nu se stimula competiţia, iar greşelile nu sunt corectate cu roşu
în caiete, pentru a nu-i descuraja
- Cataloagele sunt înlocuite cu caietele de evaluare, în care învăţătoarea consemnează comportamentul elevilor,
rezultatele obţinute în acumularea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor
- Nu se fac ierarhizări sau categorisiri şi nimeni nu va fi pedepsit pentru nereuşită, ci va fi ajutat să înveţe mai bine,
pentru a progresa în timpul cel mai scurt posibil

- Evaluare – premise:
1) Evaluarea trebuie să stimuleze acumularea de cunoştinţe şi înţelegerea, dezvoltarea deprinderilor şi încrederea în
sine a copilului;
2) Evaluarea trebuie să se axeze pe obiective importante, relevante pentru dezvoltarea personală a copilului;
3) Evaluarea trebuie să ofere date importante despre eficienţa practicilor didactice
4) Părinţii şi elevii sunt parteneri ai profesorului în procesul de evaluare

- Evaluarea începe încă din primele zile de şcoală, constatările făcute la începutul anului şcolar ajutând-o pe
învăţătoare să ia decizii în legătură cu amenajarea clasei, elaborarea orarului şi parcurgerea programei.

- învăţătoarea îi va cunoaşte mai bine pe copii observându-i când lucrează în clasă. Doar atunci când reuşeşte să-i
STEP-BY-STEP

8. Participarea - părinţii sunt priviţi ca parteneri, considerându-se că implicarea lor în procesul educativ este esenţială. Mai mult, ei
familiei la viaţa şcolii sunt priviţi ca fiind primii educatori ai copiilor, deoarece o parte semnificativă din cunoştinţele legate de mediul
înconjurător, precum şi diverse comportamente se datorează educaţiei primite în familie.
- Familia joacă un rol indispensabil în procesul educaţional, oferind ajutor la dezvoltarea experienţelor de învăţare
din cadrul programului, constituindu-se într-o importantă resursă de învăţare
- În plus angajează o colaborare intensă şi cu diverse instituţii din comunitatea locală, colaborare care facilitează
învăţarea bazată pe proiecte

- La începutul clasei I, dar nu numai, întâlnirea cu părinţii este un bun prilej de cunoaştere reciprocă. Aceştia pot fi
solicitaţi să ofere informaţii utile despre copii, referitoare la experienţele sau evenimentele din viaţa lor, talentele şi
activităţile preferate, interesele manifestate, comportamente cotidiene, starea de sănătate, dar şi cu privire la ce îşi
doresc pentru copiii lor sau la modalităţile în care doresc să se implice în activitatea şcolară alături de ei.

- Părinţii sunt bineveniţi oricând la şcoală sau la grădiniţă

Părinţii sunt invitaţi şi încurajaţi să participe la activităţi împreună cu copiii lor, sprijinindu-i efectiv, contribuind la
îmbogăţirea mediului cu materiale didactice, la organizarea de activităţi extracurriculare sau la soluţionarea
diverselor probleme cu care aceştia se confruntă. Familiile sunt încurajate să se alăture activităţilor copiilor din
clasă sau din grupă şi să le împărtăşească acestora idei legate de înclinaţiile şi experienţa proprie

- Părinţii se pot implica voluntar în activităţile şcolare în calitate de:

1) Participanţi la evenimente semnificative. Părinţii asigură resurse pentru programele în care sunt antrenaţi copiii,
ajută la organizarea evenimentelor, realizează diverse lucrări de îmbunătăţiri şi reparaţii.
2) Asistenţi de bibliotecă. Părinţii ajută la verificarea şi organizarea cărţilor în bibliotecă
3) Asistenţi ştiinţifici şi de artă. Părinţii ajută la acele proiecte de artă şi ştiinţifice în care copiii resimt nevoia unui
ajutor suplimentar din partea adulţilor.
4) Supraveghetori la locul de joacă. Părinţii se oferă voluntar pentru a supraveghea activităţile la locul de joacă, astfel
încât profesorii să aibă timp suficient pentru planificări şi organizarea altor activităţi
5) Părinţi de clasă. Părinţii ajută cadrele didactice la diverse activităţi, ca, de exemplu la transmiterea diverselor
informaţii către alţi părinţi, la organizarea de excursii şi alte activităţi extracurriculare.
6) Colectori de fonduri. Părinţii colectează fonduri în scopul sprijinirii financiare a şcolii.
STEP-BY-STEP

- Comitetul de consultanţă familială, din care fac parte părinţii, dar şi alţi membrii ai comunităţii, şi care discută
împreună cu echipa de educatori diverse acţiuni programate să se desfăşoare. Comitetul le facilitează părinţilor o
participare activă în cadrul programului, de la planificarea activităţilor şi până la evaluarea rezultatelor.

- părinţii sunt cei mai importanţi consultanţi pentru o mai bună înţelegere a fiecărui copil. Pe de altă parte, pe măsură
ce membrii familiei se obişnuiesc să participe direct la activităţile clasei şi chiar să le conducă, ei îşi vor dezvolta
sentimentul apartenenţei la program, învaţă să îşi privească copilul în relaţie cu ceilalţi, învaţă mai multe despre
dezvoltarea unui copil sau despre cum să extindă procesul învăţării şi acasă

- Este important ca respectul, discreţia şi confidenţialitatea să caracterizeze aceste relaţiile de comunicare

- Părinţii sunt încurajaţi să facă vizite inclusiv în timpul orelor, pentru a-şi împărtăşi interesele şi preocupările cu
privire la educaţia copiilor, să se implice în alegerea şi organizarea activităţilor interesante şi a proiectelor pentru
copii. Pot fi practicate mai multe strategii de comunicare cu familia: mesajele scrise şi carnetele de dialog, afişierul
pentru anunţuri, scrisorile de înştiinţare, vizitele la domiciliu.

- În timpul întâlnirilor sunt prezentate lucrări realizate de copii, materiale confecţionate în clasă, poveşti pe care ei le-
au scris etc. Se discută cu părinţii despre obiectivele sociale, afective, cognitive şi psihomotrice urmărite în
procesul educativ şi se dau explicaţi despre cum vor fi îndeplinite acestea, despre strategii şi planuri de acţiune etc.

- Doar printr-o strânsă colaborare cu şcoala, părinţii îşi pot ajuta copiii să devină elevi mai buni, printr-o varietate de
modalităţi:
 sprijinirea învăţării acasă,
 convingerea copiilor că sunt capabili
 ascultându-i atunci când vor să îşi împărtăşească gândurile
 ajutându-i să-şi cunoască şi să-şi urmărească interesele
 discutând cu ei despre lucrurile care vă interesau când eraţi de vârsta lor
 încurajându-i
 stabilind reguli pentru joacă, pentru efectuarea temelor de casă şi petrecerea timpului liber
 cunoscându-le prietenii şi discutând despre ei.