Sisteme Si Tehnologii de Fabricatie

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
Proiectul Phare TVET RO 2005/017-553.04.01.02.04.01.03
MEdCT–CNDIPT / UIP
AUXILIAR CURRICULAR
Profilul: Tehnic
Nivelul: 3
Modulul: Sisteme şi tehnologii de fabricaţie
Acest material a fost elaborat prin finanțare Phare în proiectul de Dezvoltare instituțională a
sistemului de învățământ profesional și tehnic
Noiembrie 2008
AUTOR:
SPIRIDON DANIELA - profesor grd. I, Grup Şcolar Industrial Electroputere, Craiova
CONSULTANŢĂ CNDIPT: ROŞU DORIN, EXPERT CNDIPT
ASISTENŢĂ TEHNICĂ: WYG INTERNATIONAL

IVAN MYKYTYN, EXPERT
Profilul: TEHNIC
2
Nivelul 3
Modulul 4: Sisteme şi tehnologii de fabricaţie
Cuprins
Pag.
Cuprins ............................................................................................................. 3
Introducere ....................................................................................................... 5
Competenţe ..................................................................................................... 6
Informaţii profesori............................................................................................ 8
Fişa rezumat .................................................................................................... 10
Fişa de rezumat a activităţii.............................................................................. 11
Cuvinte cheie.................................................................................................... 12
Glosar de termeni............................................................................................. 13
Informaţii elevi.................................................................................................. 14
Activităţi de învăţare.......................................................................................... 15
Test de evaluare iniţială.................................................................................... 16
Fişa de documentare 1.................................................................................... 17
Fişa retroproiector 1.................................................................................... 18
Activitate de învăţare 1................................................................................... 19
Fişa de documentare 2................................................................................... 20
Fişa retroproiector 2................................................................................... 21
Fişa de documentare 10.................................................................................. 43
Activitate de învăţare 10.................................................................................. 44
Profilul: TEHNIC
3
Nivelul 3
Folie retroproiector 3.................................................................................. 98
Soluţionarea activităţilor .................................................................................. 105
Bibliografie........................................................................................................ 111
Profilul: TEHNIC
4
Nivelul 3
Introducere
Modulul „Sisteme şi tehnologii de fabricaţie” – se studiază pe parcursul

claselor a XII-a rută directă şi a XIII - a rută progresivă de calificare, în vederea asigurării
pregătirii generale în viitorul domeniu de activitate.
Modulul „Sisteme şi tehnologii de fabricaţie” – se regăseşte în cadrul următoarelor
calificări: Tehnician în instalaţii electrice, Tehnician operator tehnică de calcul, Tehnician
mecatronist, Tehnician de telecomunicaţii, Tehnician proiectant CAD, Tehnician operator
telematică, Tehnician în automatizări, Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii,
Tehnician prelucrări mecanice, Tehnician electronist, Tehnician electrotehnist, Tehnician
electomecanic, Tehnician energetician, tehnician electrician electronist auto, Tehnician
tansporturi, Tehnician metrolog, Tehnician operator roboţi industriali, Tehnician audio-video,
Tehnician aviaţie, Tehnician instalaţii de bord, Tehnician prelucrări la cald, Tehnician prelucrari
pe maşini cu comandă numerică, Tehnician construcţii navală.
Modulul face parte din trunchiul comun al culturii de specialitate, aria curriculară
Tehnologii şi are alocate 47 de ore, din care:
 Laborator tehnologic 31 de ore
 teorie – 16 ore
Informaţiile din acest auxiliar curricular sunt destinate elevilor şi cadrelor didactice din
învăţământul preuniversitar tehnic, în scopul pregătirii profesionale a elevilor şi dezvoltării
capacităţilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel 3 şi a integrării pe
piaţa muncii.
Auxiliarul didactic oferă doar câteva sugestii metodologice şi are drept scop orientarea
activităţii profesorului şi stimularea creativităţii lui în proiectarea/ desfăşurarea/ evaluarea
activităţii didactice.
Prin conţinutul auxiliarului se doreşte sporirea interesului elevului pentru formarea
abilităţilor din domeniul tehnic prin implicarea lui interactivă în propria formare.
Activităţile propuse elevilor, exerciţiile şi rezolvările lor urmăresc atingerea majorităţii
criteriilor de performanţă respectând condiţiile de aplicabilitate cuprinse în Standardele de
Pregătire Profesională.
Auxiliarul curricular poate fi folositor în predarea modulului „Sisteme şi tehnologii de
fabricaţie”, conţinând folii transparente, fişe de documentare, fişe de lucru pentru activităţi
practice, teste de evaluare.
Sugestiile pentru activităţile cu elevii sunt în concordanţă cu stilurile de învăţare ale
acestora: vizual, auditiv şi practic. Alegerea activităţilor s-a făcut ţinând seama de nivelul de
cunoştinţe al elevilor, enunţurile fiind formulate într-un limbaj adecvat şi accesibil.
Activităţile propuse pot fi evaluate folosind diverse tehnici şi instrumente de evaluare:
probe orale, scrise, practice, observarea activităţii şi comportamentului elevului consemnată în
fişe de evaluare, fişe de feed-back şi de progres a elevului.
Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor, colectate atât de profesor cât şi de
elev, trebuie strânse şi organizate astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă.
Prezentul auxiliar didactic nu acoperă toate cerinţele cuprinse în Standardul de Pregătire
Profesională pentru care a fost realizat. Prin urmare, el poate fi folosit în procesul instructiv şi
pentru evaluarea continuă a elevilor. Însă, pentru obţinerea Certificatului de calificare, este
necesară validarea integrală a competenţelor din SPP, prin probe de evaluare conforme celor
prevăzute în standardele respective.
Profilul: TEHNIC
5
Nivelul 3
Competenţe
Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea unor abilităţi şi deprinderi în

alegerea şi analiza sistemelor de fabricaţie, pe baza unor criterii de evaluare şi analiză
specificate, precum şi de corelare a sistemelor de fabricaţie cu alte aspecte ale planificării şi
controlului în industriile producătoare. Modulul oferă elevilor posibilitatea de adaptare la
cerinţele pieţii muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice de a-şi forma competenţe de bază în
legătură cu modul de utilizare a sistemelor flexibile de fabricaţie în industriile producătoare.
Unitatea de competenţă relevantă pentru modul este:
15. Sisteme şi tehnologii de fabricaţie 1 credit
- 15.1. Alege sistemul şi tehnologia de fabricaţie.
- 15.2. Analizează sisteme şi tehnologii de fabricaţie.
15.3. Stabileşte legătura între sistemele de fabricaţie şi aspectele planificării şi

-
controlului.
Obiective
Prin activităţile pe care le propunem, urmărim ca la sfârşitul activităţilor de învăţare elevii

să fie capabili:
O.1. Să descrie mediul industrial;
O.2. Să explice modul de utilizare a sistemelor de fabricaţie în industriile producătoare;
O.3. Să evalueze sistemele şi tehnologiile de fabricaţie pe baza criteriilor economice, de
calitate şi de competitivitate;
O.4. Să identifice componentele sistemelor de fabricaţie: concurenţa, sincronizarea
partajarea resurselor;
O.5. Să identifice fenomenele ce au loc într-un proces de fabricaţie;
O.6. Să aplice metodele de analiză a sistemelor de fabricaţie
O.7. Să identifice criteriile de analiză a sistemelor de fabricaţie;
O.8. Să justifice alegerea criteriilor de analiză a sistemelor de fabricaţie;
O.9. Să identifice procesele sistemelor de fabricaţie;
O.10. Să explice influenţa aspectelor planificării şi contolului asupra sistemelor de fabricaţie;
Profilul: TEHNIC
6
Nivelul 3
Pentru realizarea acestor obiective vom avea în vedere următoarele conţinuturi:
Mediul industrial: tipuri de produse, moduri şi tipuri de producţie, tipuri de
fabricaţie.
Metode de integrare sistemică a întreprinderii: sisteme de fabricaţie
inteligente, sisteme de fabricaţie holonice, sisteme de fabricaţie bionice.
Criterii de evaluare a utilizării sistemelor de fabricaţie: economic, de
calitate, de competitivitate
Componente ale sistemelor de fabricaţie: concurenţa, sincronizarea,
partajarea resurselor, interacţiuni între componente.
Fenomene stocastice ce au loc: defectarea şi repararea maşinilor,
variaţia timpilor de prelucrare.
Tehnici de simulare a funcţionării sistemelor flexibile de fabricaţie
Criterii de analiză a sistemelor de fabricaţie: ergonomie, evaluarea
riscului, rezultatul activităţii, atribuţiile locului de muncă, tipuri de
echipamente, tehnologii de fabricaţie.
Procese în sistemele de fabricaţie: prelucrarea, controlul, stocarea,
manipularea, transportul, comanda, conducerea.
Aspecte ale planificării şi controlului: planificarea producţiei, controlul
calităţii, sănătatea şi securitatea muncii, tehnologia informaţiei în
realizarea sistemelor de fabricaţie.
Profilul: TEHNIC
7
Nivelul 3
Informaţii pentru profesori
a. Relaţia dintre competenţele modulului, obiective şi activităţile de învăţare
Activităţi de
Competenţe Obiective Teme
învăţare
Testare iniţială o Testare iniţială
FD 1 A1 o Tipuri de produse;
FR 1
O.1. FD 2 A2 o Moduri de producţie
FR 2
FD 3 A3 o Tipuri de producţie;
FD 4 A4 o Tipuri de fabricaţie
o Conceptul de sistem integrat de
FD 5 A5
producţie (CIM)
o Structura sistemelor flexibile de
FD 6 A6
fabricaţie
C.15.1. O.2. o Caracteristicile sistemelor de fabricaţie
FD7 A7
inteligente
FD 8 A8 o Tipuri de sisteme inteligente
FD 9 A9 o Sisteme de fabricaţie holonice
FD 10 A 10 o Sisteme de fabricaţie bionice
o Criterii economice de evaluare a
FD 11 A 11
utilizării sistemelor de fabricaţie
o Criterii cantitative de evaluare a
O.3. FD 12 A 12
utilizării sistemelor de fabricaţie
o Criterii de evaluare a utilizării sistemelor
FD 13 A 13 de fabricaţie sub aspect calitativ şi
competitiv
o Componente ale sistemelor de
fabricaţie: concurenţa, sincronizarea,
O.4. FD 14 A 14
partajarea resurselor, interacţiuni între
componente.
o Sisteme şi metode de organizare a
FD15 A 15
O.5. reparării utilajelor
FD16 A 16 o Planificarea reparării utilajelor
o Tehnici de modelare a sistemelor de
O.6. FD17 A 17 fabricaţie prin intermediul reţelelor
C.15.2. PETRI
o Ergonomie.
FD 18 A 18 o Evaluarea riscului din prisma condiţiilor
de muncă şi de mediu.
O.7.
O.8. FD 19 A 19 o Rezultatele activităţii
o Atribuţiile locului de muncă.

FD 20 A 20 o Tipuri de echipamente.
O.9. o Simboluri utilizate pentru reprezentarea
C15.3. unui sistem automat de fabricaţie (SAF)
FD 21 A 21 o Moduri de organizare a fluxurilor de
prelucrare în SAF
FD 22 A 22 o Transferul în SAF
o Aspecte mecanice şi constructive ale
Profilul: TEHNIC
8
Nivelul 3
transferului în SAF
FD 23 A 23 o Magazii de stocare
FD 24 A 24 o Funcţiile de control ale SAF
FD 25 A 25 o Comanda SAF
FD 26 A 26 o Conducerea SAF
o Planificarea productiei
O.10. FD 27 A 27
b. Sugestii metodologice
Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. Acesta trebuie
să cuprindă activităţi de prelucrare a materiei învăţate, care trebuie legată de ceea ce elevul ştie
deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite în context semnificativ şi legate de viaţa reală.
Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la învăţarea “de
suprafaţă” şi nu la învăţarea “de profunzime”.
Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp.
Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor colectate atât de către profesor cât
şi de către elev, opiniile elevilor privind activităţile desfăşurate, planurile de acţiune, comentarii
ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului trebuie strânse şi organizate într-un
anumit loc, astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă.
Pentru atingerea şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea
modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare–predare să se utilizeze cu precădere
metode bazate pe acţiune, cum ar fi: efectuarea unor lucrări de laborator, realizarea unor
miniproiecte din domeniul calificării
Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă,
observarea independentă), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate
conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. Elaborarea şi
prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe
Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare, sunt alte exemple de activităţi
de învăţare–predare care pot fi utilizate.
Profilul: TEHNIC
9
Nivelul 3
Fişa de rezumat
Titlul modulului: Sisteme şi tehnologii de fabricaţie
Numele elevului:
Data începerii: Data finalizării:
Data îndeplinirii Verificat

Competenţa Activitatea de învăţare (data la care obiectivele
(semnătura profesorului)
învăţării au fost îndeplinite)
O.1. A1, A2, A3, A4
15.1. Alege sistemul O.2. A5, A6, A7

şi tehnologia de
fabricaţie. A8, A9, A10
O.3. A11, A12, A13
O.4. A14
O.5. A15, A16

15.2. Analizează
sisteme şi tehnologii O.6. A17
de fabricaţie.
O.7. A18, A19, A20
O.8.
15.3. Stabileşte
O.9. A21, A22, A23
legătura între
sistemele de A24, A25, A26
fabricaţie şi aspectele
planificării şi O.10. A27
controlului.
Profilul: TEHNIC
10
Nivelul 3
Fişa de rezumat a activităţii
Competenţa Activitatea de învăţare Obiectivele învăţării Realizat
Comentariile elevului
Comentariile profesorului
Comentariile elevului
De exemplu:
 ce le-a plăcut referitor la subiectul activităţii;
 ce anume din subiectul activităţii li s-a părut a constitui o provocare.
 ce mai trebuie să înveţe referitor la subiectul activităţii.
ideile elevilor referitoare la felul în care ar trebui să-şi urmărească obiectivul învăţării.
Comentariile profesorului
De exemplu:
 comentarii pozitive referitoare la ariile în care elevul a avut rezultate bune, a demonstrate
entuziasm, s-a implicat total, a colaborat bine cu ceilalţi.
 ariile de învăţare sau alte aspecte în care este necesară continuarea dezvoltării.
 ce au stabilit elevul şi profesorul că ar trebui să facă elevul în continuare luând în considerare
ideile elevului despre cum le-ar plăcea să-şi urmeze obiectivele învăţării.
Cuvinte cheie
Profilul: TEHNIC
11
Nivelul 3
Produse finite
Glosar de termeni
TERMEN SEMNIFICAŢIE
Producţie flow – shop Toate produsele se deplasează intr-o singura direcţie
Producţie job – shop Produsele se pot deplasa în diferite direcţii
Flexibilitatea sistemelor Exprimă disponibilitatea unui sistem de a se modifica în vederea adaptării
la noile sarcini de producţie.
Integrare sistemică Interacţiune dinamică între sistemul care se integrează şi sistemul
care integrează.
Holon Desemnează ceva ce este simultan şi întreg şi parte
Modelon Modelonul poate sta la baza relaţiilor întreg/parte, a operaţiilor de
autodecizie, poate asigura integrarea şi armonia unităţilor
autonome.
Intreprindere fractală Descrie organisme şi structuri din natură care ajung la forme
complexe prin utilizarea unui număr mic de elemente care se
autoimită.
Fabricaţie agilă Reconfigurarea rapidă a întreprinderii, carăspuns la schimbări
bruşte şi impredictibile în compoziţia producţiei cerute şi la evoluţia
mediului.
Metodologie top - down De la întreg la componente
Fenomene stocastice Fenomene care se produc întâmplător
Mentenanţă Ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice care se
execută asupra instalaţiilor şi componentelor acestora pentru
menţinerea sau restabilirea capacităţii de a-şi îndeplini funcţia
pentru care au fost proiectate.
Lean manufacturing Reducerea duratei de la comanda clientului până la expedierea
produsului, prin eliminarea pierderilor.
Concepţie uzinală Modul de dispunere a maşinilor, utilajelor , echipamentelor încă din
faza de proiectare a sistemului de fabricaţie.
Paletele de piese Acestea sunt elemente care, prin tipizarea lor, conferă flexibilitatea
necesară în realizarea operaţiilor de depozitare, transport şi
alimentare a posturilor de lucru, făcând ca, din acest punct de
vedere, diferitele piese să se comporte ca una singură.
Conveior Bandă transportoare
Buffer Magazie de stocare a pieselor
IMPORTANT PENTRU ELEVI !

 Dacă o să întâlniţi şi alţi termeni al căror sens nu îl cunoaşteţi, notaţi-i în caiet
şi informaţi-vă consultând dicţionarul sau întrebaţi-vă profesorul.
 Ataşaţi glosarul de termeni la portofoliul vostru.
Profilul: TEHNIC
12
Nivelul 3
Informaţii pentru elevi
Elevii îşi vor dezvolta competenţele individuale precizate în cadrul acestui modul prin
realizarea activităţilor de învăţare propuse.
Activităţile de învăţare trebuie să le ofere elevilor ocazia de a se autoevalua, de a
corecta, de a discuta cu colegii, de a primi reacţia profesorului, precum şi de a face alte
verificări de “conformitate cu realitatea”.
Învăţarea centrată pe elev va oferi elevilor o mai mare autonomie şi un control sporit cu
privire la disciplinele de studiu, la metodele de învăţare şi la ritmul de studiu. Elevii vor avea un
control sporit asupra învăţării prin asumarea responsabilităţii cu privire la ceea ce se învaţă,
modul cum se învaţă şi de ce, momentul când se învaţă.
Elevii îşi vor asuma un înalt grad de responsabilitate în contextul învăţării, îşi vor aleage
în mod activ scopurile pentru administrarea propriei învăţari. Elevii nu se mai pot baza pe faptul
că profesorul le va spune ce, cum, unde şi când să gândească. Ei sunt cei care trebuie să
înceapă să o facă.
Rezultatele activităţilor desfăşurate şi ale evaluărilor colectate atât de către profesor cât
şi de către elev, opiniile elevilor privind activităţile desfăşurate, planurile de acţiune, comentarii
ale profesorului privind atitudinea şi rezultatele elevului trebuie strânse şi organizate, astfel încât
informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă.
Pentru elevi, aceste tipuri de dovezi, alături de alte experienţe pe care le pot avea,
precum practica la locul de muncă, pot fi colectate într-un portofoliu, constituind dovezi ale
progresului şi ale atingerii competenţelor.
Profilul: TEHNIC
13
Nivelul 3
Activităţi de învăţare
Activităţile din fiecare bloc al modulului sunt o evaluare diagnostic menită să
evidenţieze ceea ce elevii cunosc în legătură cu subiectul.
 Fiecare activitate va înceape pe o pagină nouă pentru a facilita copierea.
 Fiecare activitate cuprinde un titlu care oferă următoarele informaţii:
- Denumirea activităţii;
- Denumirea modulului şi orice alte referinţe administrative;
- Denumirea unităţii de învăţare;
- Timpul alocat efectuării activităţii;
- Obiectivul activităţii exprimat într-un limbaj simplu;
- Spaţiu pentru a scrie numele elevului;
- Spaţiu pentru a scrie data.
Profilul: TEHNIC
14
Nivelul 3
Unitatea de învăţare: Mediul industrial
Data: Numele elevului:

Tema: Evaluare iniţială
Durata activităţii: 20 min.
Obiectiv: Prin această activitate dorim să vedem în ce măsură cunoştinţele tale anterioare
pot fi valorificate în cadrul următoarelor activităţi.
Subiectul I (30 puncte)
Încercuiţi varianta corectă de răspuns:
1. Fabricaţia reprezintă:
a.) ansamblul acţiunilor de evaluare a rezultatelor procesului de producţie;
b) o activitate de producţie care transformă materiile prime în produse finite de un
nivel calitativ cât mai ridicat şi cu costuri cât mai reduse.
c) acţiunea de declanşare a activităţii lucrătorilor din cadrul întreprinderii.
2. Procesele de bază au ca scop:
a) transformarea diferitelor materii prime şi materiale în produse finite;
b) prestarea unor servicii care nu constituie activitatea principală a întreprinderii;
c) asigurarea condiţiilor organizatorice şi de deservire a procesului de producţie;
3. Pot fi considerate iesiri în cadrul unui proces de productie :
a) resursele umane ale întreprinderii;
b) produsele finite;
c) resursele financiare.
Subiectul II (30 puncte)
Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii, notând A(adevărat) sau
F(fals) în spaţiile indicate :
 1. Un atelier de productie este o subunitate componenta a unui loc de muncă.
 2. Prin amplasare – în organizarea producţiei - se înţelege dispunerea în spaţiu a
locurilor de muncă
 3. Volumul producţiei este mic la producţia de masă.
Subiectul III (30 puncte)
În coloana A sunt indicate componente ale procesului de producţie, iar în coloana B
caracteristici ale acestora. Realizaţi o corespondenţă între cifrele din coloana A şi
literele din coloana B:
A B
1. Materiale auxiliare a. Totalitatea resurselor naturale sau artificiale;
2. Semifabricate b. Rezultă în urma desfăşurării unui proces tehnologic şi
corespund unor norme de calitate;
3. Produse finite c. Sunt resurse care intră în procesul de producţie fără să se
regăsească în produsul realizat;
d. Produse cu un anumit grad de prelucrare care se obţin într-o
fază intermediară a unui proces tehnologic;
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Profilul: TEHNIC
15
Nivelul 3
FIŞA DE DOCUMENTARE 1
MEDIUL INDUSTRIAL
Tipuri de produse
Defini
ţie
Un produs este un ansamblu industrial destinat utilizării.
El poate fi:
 Produs finit: ansamblu industrial pregătit pentru utilizare ce face parte din catalogul
întreprinderii
 Produs semifinit: ansamblu care intră în componenţa unui produs mai complex, putând fi
comercializat şi individual ca piesă de schimb
Un produs industrial se poate realiza astfel:

în variante: alegerea este obligatorie;
cu opţiuni: alegerea nu este obligatorie;
ca accesoriu: opţiune montată în afara uzinei.
OBSERVAŢIE
Pentru UTILIZATOR Pentru INTREPRINDERE

Produsul reprezintă mijlocul de Produsul reprezintă rezultatul unui
satisfacere a unei necesităţi proces.
Profilul: TEHNIC
16
Nivelul 3
Profilul: TEHNIC
17
Nivelul 3
Folie retroproiector 1 CLASIFICAREA PRODUSELOR
-simple
ELEMENTARE cuie
-puţine componente
lacă te
-nu există
-complexitate mică electrocasnice

STANDARD încălţăminte
-în puţine variante
DES
TIN -pot exista
AŢIE
-produse variate
-diverse moduri de
obţinere
COMPLEXE automobile
-numeroase
variante, opţiuni
accesorii
COMPLEXE CU -complexitate mare

MARE VALOARE -fabricaţie de unicat
ADĂ UGATĂ
imobile
sau serie foarte mică
-există nomenclator avioane
Profilul: TEHNIC
18
Nivelul 3
Activitatea 1

Tema: Tipuri de produse
Durata activităţii: 15 min
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica caracteristicile diferitelor tipuri de produse.
TEST DE AUTOEVALUARE
Aplicaţia 1
Completaţi schema de mai jos, astfel încât să definiţi noţiunea de produs din punctul de
vedere al utilizatorului, respectiv al întreprinderii:
Pentru UTILIZATOR Pentru ÎNTREPRINDERE
Aplicaţia 2
Urmărind clasificarea produselor după modul de-număr obţinere, completaţi
restrâns enunţurile
de materii primede mai jos:
a) Produsele tip A au o gamă ................ de -gamă
produse finite.
mare de produse finite
b) Produsele tipProduse
........ corespund
tip V produselor asamblate în mod clasic.
-corespund industriilor tip proces
c) Produsele tip .........se obţin prin combinarea produselor A şi V.
-nu există nomenclatoare
Aplicaţia2
Realizaţi o corespondenţă între cele trei coloane astfel încât să evidenţiaţi clasificarea
MOD
produselor după destinaţie: -componente numeroase
UL
a. -gamă mică de produse finite
DE
A. COMPLEXE Produse tip A Complexitate-corespund
mică; produselor asamblate în mod
1. automobile
OBŢI clasic
Variante în puţine;
NER -nomenclator important
E
b.
Complexitate-componente
mare; 2. cuie
comune
B. ELEMENTARE Fabricaţie de -numeroase
unicat produse finite asamblate
sau serie foarte mică;
-corespund produselor asamblate în
Produse tip T
mod modern
c.
C. COMPLEXE CU -nomenclator important
Produse variate;
MARE VALOARE Diverse moduri de obţinere; 3. electrocasnice
ADĂUGATĂ Variante numeroase;
-tip derivat al produselor T
Opţiuni accesorii;
Produse tip X -se obţine prin combinarea produselor
d. A şi V
D. STANDARD 4. imobile
Simple; -caracteristic produselor cu multe
Puţine componente ;
Profilul: TEHNIC
19
Nivelul 3
Moduri de producţie
Modul de producţie al unui produs se caracterizează, în principal prin combinaţia

dintre cantitatea de produse de fabricat lansată deodată şi fluxul procesului de producţie.
Modurile de producţie sunt:

Producţia continuă – flow-shop.
o se mai numeşte şi producţie liniară.
o posturile de lucru sunt dispuse în linie, ceea ce necesită o bună echilibrare,
viteză regulată de transformare şi transfer, sistem de aprovizionare
eficient.
o produsele suferă o aceeaşi secvenţă de operaţie, având, eventual, timpi
operativi diferiţi.
o procesul de transformare a materiei prime nu trebuie să se întrerupă între
două posturi de lucru consecutive, adică fără stocări intermediare între
posturi.
o se impune o automatizare puternică şi investiţii considerabile.
o se recurge la acest sistem atunci când volumul producţiei este mare şi există
o bună stabilitate a cererii.
o Este specifică industriei siderurgice, petrochimice.
Producţia discontinuă – job-shop

o se mai numeşte şi producţie neliniară sau discretă.
o posturile de lucru sunt în ordine variabilă, în funcţie de procesul tehnologic.
o produsele se realizează în în ateliere formate din unităţi de transformare
distincte.
o procesul de transformare a materiei prime poate fi întrerupt pentru a
permite reluarea produselor semifabricate.
o este specifică industriei mecanice.
Profilul: TEHNIC
20
Nivelul 3
Folie retroproiector 2
Principalele caracteristici ale producţiei de serie
Producţia de serie Serie mică şi mijlocie Serie mare

Caracteristici
Produse realizate multiplu, în număr mic unice, în număr mare
Răspuns la cererile pieţii la cerere prin program de fabricaţie
Previziuni pe termen scurt pe termen lung şi mediu
Mijloace de producţie universale, mare flexibilitate specializate, mare productivitate
Flux de producţie discontinuu continuu
Mâna de lucru policalificată puţin calificată
Calitatea produselor Bună şi foarte bună suficient de bună
Costul producţiei important acceptabil
Comparaţie între cele trei tipuri de producţie

Caracteristici Nomenclatorul Volumul de Gradul de Forma de
de produse producţie din specializare a deplasare a
Tipul fiecare tip de locurior de obiectelor
de producţie produs muncă muncii
Producţia de Redus, uneori chiar Foarte mare Specializate Bucată cu bucată
un singur fel de tehnologic
masă
produs
Producţia de Relativ mare – Relativ mare – Specializate(la Individual(la
creşte pe mă sură ce scade pe mă sură seria mare) şi seria mare) şi pe
serie
se trece la producţia ce se trece de la universale (la loturi(la seria
de serie mică şi seria mare spre seria mijlocie şi mijlocie şi mică )
mijlocie seria mică mică )
Producţia Foarte mare Mic, chiar un Universale Individual
singur exemplar
individuală
Profilul: TEHNIC
21
Nivelul 3
Activitatea 2

Tema: Moduri de producţie
Obiectiv: Prin această activitate vei caracteriza modurile de producţie.
Aplicaţia 1
Completaţi spaţiile punctate cu expresiile corespunzătoare:
a) Modul de producţie al unui produs se caracterizează prin combinaţia
dintre ......................................................... şi ..................................................................... .
b) Producţia continuă se caracterizează prin dispunerea posturilor de lucru
în..................................... .
c) Producţia discontinuă se caracterizează prin dispunerea posturilor de lucru în
ordine............................ .
Aplicaţia 2
Realizaţi o corespondenţă prin săgeţi între modurile de producţie (continuă şi discontinuă)
şi caracteristicile acestora:
Produsele se realizează
Sistem de
în ateliere formate din
aprovizionare eficient
unităţi de
Producţia
transformare distincte.
continuă
Podusele au aceeaşi
secvenţă de operaţie Volum mare de producţie
Procesul de Producţia Procesul de producţie se

transformare a discontinuă desfăşoară fără stocări
materiei prime poate intermediare între
fi întrerupt posturi
Activitatea 3
Indicaţi modurile de producţie caracteristice fiecărui mediu industrial redat în imaginile
următoare:
........................................ ............................... ...........................
Profilul: TEHNIC
22
Nivelul 3
Tipuri de producţie
Prin tip de producţie se înţelege o stare organizatorică şi funcţională a întreprinderii,
determinată de:
 nomenclatura produselor fabricate;
 volomul producţiei executate pe fiecare poziţie din nomenclatură;
 gradul de specializare a întreprinderii, secţiilor şi locurilor de muncă;
 modul de deplasare a diferitelor materii prime, materiale, semifabricate de la un loc de
muncă la altul.
În funcţie de aceşti factori se disting:
Producţia unitară (individuală)
Producţia de serie. În funcţie de mărimea lotului:
 Producţie de serie mică
 Producţie de serie mijlocie
 Producţie de serie mare
Producţia de masă
Tipul de producţie de masă
Se caracterizează prin următoarele:
 fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, în mod

neîntrerupt şi în cantităţi mari sau foarte mari;
 specializare înaltă atât la nivelul locurilor de muncă, cât şi la nivelul
întreprinderii;
 deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se face bucată
cu bucată, în mod continuu cu ajutorul unor mijloace de transport
specifice, cu deplasare continuă de felul benzilor rulante,
conveiere sau planuri înclinate;
 din punct de vedere organizatoric, locurile de muncă şi forţa de
muncă ce le utilizează au un grad înalt de specializare fiind
amplasate în succesiunea operaţiilor tehnologice sub forma liniilor
de producţie în flux;
 creează condiţii foarte bune pentru folosirea pe scară largă a
proceselor de producţie automatizate, cu efecte deosebite în
creşterea eficienţei economice a întreprinderii.
Tipul de producţie de serie
 fabricarea unei nomenclaturi relativ largă de produse, în mod

periodic şi în loturi de fabricaţie de mărime mare, mica sau
mijlocie;
 gradul de specializare al întreprinderii sau locurilor de muncă este
mai redus decât la tipul de serie mare, fiind mai ridicat sau mai
scăzut în funcţie de mărimea seriilor de fabricaţie;
Profilul: TEHNIC
23
Nivelul 3
 deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se face cu
mijloace de transport cu deplasare discontinuă (pentru seriile mici
de fabricaţie) -cărucioare, electrocare, etc. sau cu mijloace cu
deplasare continuă, pentru seriile mari de fabricaţie;
 locurile de munca sunt amplasate după diferite criterii în funcţie
de mărimea seriilor de fabricaţie. Astfel, pentru serii mari de
fabricate locurile de muncă sunt amplasate după criteriul liniilor
tehnologice, iar pentru seriile mici de fabricaţie după criteriul
grupelor omogene de maşini.
Tipul de producţie unitară (individuală)
 fabricarea unei nomenclaturi foarte largi de produse, în

cantităţi reduse, uneori chiar unicate;
 repetarea fabricării unor produse are loc la intervale de timp
nedeterminate, uneori fabricare acestora putând să nu se mai repete
niciodată;
 utilajele din dotare au un caracter universal, iar personalul
care le utilizează o calificare înaltă;
 deplasarea produselor între locurile de muncă se face bucată
cu bucată sau în loturi mici de fabricaţie, cu ajutorul unor mijloace de
transport cu deplasare discontinuă;
 amplasarea locurilor de muncă în secţiile de producţie se face
conform principiului grupelor omogene de maşini.
Practica arată că în cadrul întreprinderilor de producţie industrială nu există un tip
sau altul de producţie în formele prezentate, ci în cele mai multe cazuri pot să coexiste
elemente comune din cele trei tipuri de producţie
Teoretic, tipul de producţie se poate determina calculând coeficientul tipului de

Ri
K=
producţie (K), după următoarea relaţie: ti
unde : Ri = ritmul productiei pentru un produs de tip i;

ti = timpul necesar pentru fabricarea unei unităţi din produsul i;
Încadrarea într-un anumit tip de producţie, în funcţie de mărimea acestui coeficient
se face astel:
- pentru producţia de masă: K=1

- pentru producţia de serie mare: 1<K≤6
- pentru producţia de serie mijlocie: 6<K≤10
- pentru producţia de serie mică: 10<K≤20
- pentru producţia individuală: K>20
Dintre cele trei tipuri de producţie, tipul de producţie de masă este cel mai
eficient, deoarece creează condiţiile pentru automatizarea producţiei, creându-se linii de
producţie, secţii sau uzine complet automatizate.
Profilul: TEHNIC
24
Nivelul 3
Activitatea 3

Tema: Tipuri de producţie
Obiectiv: Prin această activitate vei diferenţia tipurile de producţie.
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Completaţi schema de mai jos astfel încât să evidenţiaţi principalele tipuri de producţie:
Aplicaţia 2
Selectaţi următoarele caracteristici după apartenenţa lor la tipul de producţie, marcând un x
în dreptul tipului de producţie corespunzător:
Tipul de producţie
Producţia Producţia de Producţia
Caracteristici de masă serie individuală
Nomenclator foarte mare de produse
Volum de producţie foarte mare
Forma de deplasarea a obiectelor
muncii se face pe loturi
Locuri de muncă specializate
tehnologic
Forma de deplasarea a obiectelor
muncii se face bucată cu bucată
Aplicaţia 3
Grupaţi după cele două categorii ale producţiei de serie, caracteristicile enumerate mai jos,
notând cifrele corespunzătoare în spaţiile indicate:
Caracteristici : Producţia de serie
mică şi mijlocie:
1. flux de producţie continuu;
2. calitatea produselor- bună şi foarte ........................
bună;
3. mijloace de producţie universale, de
mare flexibilitate;
4. mâna de lucru – policalificată; Producţia de serie
5. costul producţiei – acceptabil; mare:
6. produse unice, în număr mare; .......................
7. previziuni – pe termen scurt;
Profilul: TEHNIC
25
Nivelul 3
Tipuri de fabricaţie
Tipul de fabricaţie poate defini relaţiile întreprindere-client. Se disting trei tipuri

de fabricaţii:
Fabricaţia la comandă: - începerea fabricaţiei unui anumit produs are loc în urma
unei comenzi ferme din partea unui client.
Caracteristici:
o priveşte produsele costisitoare, speciale sau prototipurile.
o produsul nu este disponibil în momentul comenzii şi necesită un timp de
realizare.
o preţul nu este fixat, negociindu-se la efectuarea comenzii.
o Ex: imobile, construcţii navale, etc.
Fabricaţia pentru stocare: - specifică întreprinderilor care estimează că

produsele realizate vor fi vândute într-o perioadă viitoare, dinainte planificată.
Caracteristici:
o priveşte produse puţin costisitoare sau de uz general, fabricate în cantitate
mare.
o produsul este disponibil imediat vânzării.
o Preţul este fixat în catalog.
o producţia este de cele mai multe ori de masă.
o Ex: electrocasnice, aparate audio-video, etc.
Fabricaţia mixtă: specifică întreprinderilor care doresc să-şi îmbunătăţească

performanţele faţă de clienţi.
Caracteristici:
o derivă din fabricaţia la comandă, scopul urmărit fiind acela de reducere a
termenelor de realizare.
o produsele sunt concepute astfel încât personalizarea acestora să fie
realizată în momentul comenzii, prin asamblarea unor subansamble modulare
fabricate anterior, conform fabricaţiei pentru stocare.
o Ex. utilaje de grădinărit, de agrement, etc.
Profilul: TEHNIC
26
Nivelul 3
Activitatea 4

Tema: Tipuri de fabricaţie
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica caracteristicile specifice diverselor tipuri de
fabricaţie.
TEST DE AUTOEVALUARE
Aplicaţia 1
Completaţi schema de mai jos astfel încât să evidenţiaţi principalele tipuri de fabricaţie:
Aplicaţia 2
Selectaţi următoarele caracteristici după apartenenţa lor la tipul de fabricaţie, marcând un x în
dreptul tipului de fabricaţie corespunzător:
Tipul de fabricaţie Fabricaţia Fabricaţia Fabricaţia
la pentru mixtă
Caracteristici comandă stocare
Produse ieftine, fabricate în cantitate mare
Preţul este fixat în catalog
Preţul nu este fixat, negociindu-se la efectuarea
comenzii
Personalizarea produselor se face în momentul
comenzii
Produsul este disponibil imediat vânzării
Producţia este de cele mai multe ori de masă
Urmăreşte reducerea termenelor de realizare
Aplicaţia 3
Indicaţi tipurile de fabricaţie caracteristice fiecărui mediu industrial redat în imaginile
următoare:
............................................ ..................................
Profilul: TEHNIC
27
Nivelul 3
METODE DE INTEGRARE SISTEMICĂ A ÎNTREPRINDERII

Comparaţie între sistemul tradiţional de producţie şi sistemul integrat de producţie
Sistemul Sistemul
tradiţional de producţie integrat de producţie(CIM)
Pe parcursul creaţiei unui produs,

întreprinderile manufacturiere aplică
CAD CAM
un demers liniar, unde urmează să
intervină în mod succesiv un număr
mare de persoane: BAZE
BAZE
DE FLUX DE INFORMAŢII DE
 specialiştii în marketing: DATE DATE
definesc caietul de sarcini al
produsului;
 inginerul de concepţie: crează o CAP CAS CAQ
soluţie tehnică ; CAD - Computer Aided Design
 desenatorul: reprezintă soluţia Utilizarea calculatorului pentru proiectarea
tehnică ; integrală a produselor şi obţinerea directă a
 designerul: ajustează formele programelor de conducere necesare sistemului
pieselor în mod estetic; de fabricaţie.
 inginerul de calcul: CAM - Computer Aided Manufacturing
dimensionează elementele Utilizarea calculatorului ca echipament de
produsului; conducere a diverselor maşini şi utilaje.
 inginerul de metode: alege CAP - Computer Aided Planning
procedeele de obţinere a pieselor; Utilizarea calculatorului pentru rezolvarea
 muncitorii din atelier: aspectrlor economice ale producţiei.
realizează produsul; CAQ - Computer Aided Quality
 echipa de încercări: acceptă sau Utilizarea calculatorului în controlul calitativ
respinge produsul; interfazic şi final al fiecă rui produs.
 agentul de vânzare: CAS - Computer Aided Service
comercializează produsul; Utilizarea calculatorului pentru crearea unor
 echipa de mentenanţă: facilită ţi speciale de depanare într-un sistem de
urmă reşte produsul pe parcursul fabricaţie, prin funcţii specifice: autotest,
funcţionă rii sale; autodiagnoză , alocare dinamică a resurselor,
funcţie de tip “cutie neagră”(memorarea
comenzilor şi a defectelor apă rute în cronologia
lor).
SIMPLIFICARE
EVOLUŢIE
CÂŞTIG DE TIMP
Profilul: TEHNIC
28
Nivelul 3
Activitatea 5
Unitatea de învăţare: Metode de integrare sistemică a întreprinderii

Tema: Conceptul de sistem Data: Numele elevului:
integrat de producţie (CIM)
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica aspectele integrării sistemice în diverse faze ale
producţiei.
FIŞĂ DE AUTOEVALUARE
Aplicaţia 1
Completaţi schema de mai jos astfel încât să evidenţiaţi aspectele conceptului CIM :
Aplicaţia 2
Selectaţi următoarele componente ale conceptului CIM , marcând un x în dreptul
definiţiei corespunzătoare:
Componente ale conceptului CIM CAD CAM CAP CAS CAQ
Definiţie
Utilizarea calculatorului pentru rezolvarea
aspectrlor economice ale producţiei.
Utilizarea calculatorului pentru crearea unor
facilităţi speciale de depanare într-un sistem de
fabricaţie
Utilizarea calculatorului pentru proiectarea
integrală a produselor şi obţinerea directă a
programelor de conducere necesare sistemului de
fabricaţie.
Utilizarea calculatorului în controlul calitativ
interfazic şi final al fiecărui produs
Utilizarea calculatorului ca echipament de
conducere a diverselor maşini şi utilaje.
Aplicaţia 3
Precizaţi cel puţin trei avantaje ale utilizării unui sistem integrat de producţie faţă de
sistemul tradiţional de producţie:
Profilul: TEHNIC
29
Nivelul 3
Structura sistemelor flexibile de fabricaţie
Schema bloc generală a unui sistem flexibil de fabricaţie (SFF)
1. FMC – Flexible Manufacturing Cell: asigură procesarea materială

Cuprinde următoarele dispozitive:
 maşini unelte: MU – CNC(Computer Numerical Control)
 roboţi industriali;
 dispozitive automate de transfer(transport);
 dispozitive de înmagazinare(magazii tampon buffere);
 dispozitive de alimentare cu semifabicate şi componente;
 dispozitive interfazice de testare şi control automat;
2. CIM –Computer Integrated Manufacturing: asigură procesarea

informaţională prin integrarea tuturor sistemelor de conducere, automate
programabile, calculatoare de proces şi calculatoare personale într-o structură
ierarhizată, destinată optimizării funcţiei productive.
Profilul: TEHNIC
30
Nivelul 3
Sistemul flexibil de fabricaţie ( SFF ) este un complex integrat, comandat prin
calculator, de maşini unelte cu comandă automată, instalaţii automate de manipulare a
sculelor şi pieselor, echipament automatizat de măsurare şi testare care în condiţii de
intervenţie minimală manuală şi timpi reduşi de reglare, pot prelucra orice produs
aparţinând unei anumite familii specifice de produse în limitele unei capacităţi şi a unui
program (algoritm) de fabricaţie prestabilite.
La nivel micro, elementul constitutiv fundamental al unui sistem flexibil de fabricaţie este :
CELULA FLEXIBILĂ DE FABRICAŢIE ( CFF ), alcătuită din:
- una sau mai multe MU – CNC ;
- o magazie de piese multipalete;
- unul sau mai mulţi roboţi (pentru operaţii de tip încărcare/descărcare transfer,
paletizare/depaletizare) ;
- o magazie de scule;
- un schimbător de scule;
- un calculator supervizor;
Una sau mai multe celule flexibile de fabricaţie sunt integrate structural într-un nivel
ierarhic superior, numit atelier flexibil de fabricaţie(AFF).
Din punctul de vedere al procesării materiale un sistem flexibil de fabricaţie este o

înlănţuire logică a mai multor ateliere flexibile de fabricaţie, fiecare dintre acestea fiind
constituit din una sau mai multe celule flexibile de fabricaţie.
Profilul: TEHNIC
31
Nivelul 3
Activitatea 6

Tema: Structura sistemelor Data: Numele elevului:
flexibile de fabicaţie (SFF)
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica elemente componente ale unui sistem flexibil
de fabricaţie
LECŢIE VIZITĂ
În cadrul orelor de laborator tehnologic veţi efectua o vizită la o întreprindere, în

cadrul căreia au loc procese automate de producţie.
Scopul vizitei:
 Identificarea elementelor componente ale sistemului flexibil de fabricaţie;
 Gradul de specializare a echipamentelor de producţie;
 Ordinea desfăşurării operaţiilor de fabricaţie;
 Conducerea sistemului flexibil de fabricaţie prin integrarea tuturor sistemelor de
conducere, automate programabile, calculatoare de proces, calculatoare personale
pentru realizarea funcţiei productive a sistemului.
Aplicaţia 1
Pe baza informaţiilor/imaginilor achiziţionate pe parcursul activităţii, realizaţi o

prezentare (Power Point sau un eseu) cu tema - Flexibilitatea sistemelor de fabricaţie -
în care să abordaţi conceptul de flexibilitate a sistemelor de fabricaţie din prisma
diferenţelor faţă de sistemele tradiţionale de producţie. Evidenţiaţi elementele
componente ale sistemului flexibil de fabricaţie, rolul lor şi categoriile de operaţii
realizate de acestea.
Profilul: TEHNIC
32
Nivelul 3
Aplicaţia 2
Identificaţi în figurile de mai jos dispozitivele indicate prin săgeţi şi precizaţi ce tip de
procesare asigură.
1 3
4
7
5
Reperul Denumirea Tipul de procesare

1
2
3
4
5
6
7
Profilul: TEHNIC
33
Nivelul 3
Sisteme inteligente de fabricaţie (IMS)
IMS corespund unui program care a fost pus în aplicare în anul 1995,
include 21 de tări şi peste 350 participanţi, având 6 centre regionale:
S.U.A., Canada, Austria, Japonia, Uniunea Europeană şi Elveţia.
Scopul programului: cercetarea sistemului industrial al anilor viitori,

întărirea vitalităţii industriei şi rezolvarea problemelor cu care aceasta se
confruntă: globalizarea pieţelor şi aplicarea noilor tehnologii de producţie.
Temele programului sunt axate pe:
Sisteme de fabricaţie pentru viitor: fabricaţia agilă,

intreprinderea fractală, fabricaţia bionică
Sisteme inteligente pentru comunicare
Ciclul de viaţă total Protecţia mediului prin consum minim de energie şi materiale
al produsului Reciclarea şi reutilizarea
Procese de producţie ce reduc impactul asupra mediului
înconjurător: sisteme cu emisii reduse, sisteme cu reziduri reduse,
procese cu ciclu de viaţă prestabilit.
Inovare tehnologică în procesul de producţie: schimbare rapidă a
produsului fabricat, răspuns flexibil la modificarea condiţiilor de
Metode de producţie lucru.
Îmbunătăţirea flexibilităţii şi autonomiei modulelor de fabricaţie
ce compun sistemul de producţie
Îmbunătăţire interacţiunii dintre diversele componente şi funcţii
ale producţiei
Schimbarea structurilor verticale şi ierarhice către o structură
“hetrarhică”
Instrumente de Metode şi mijloace pentru re-engineering
strategie/planificare
/proiectare Instrumente de modelare pentru analiza şi dezvoltarea strategiilor
de producţie
Probleme Promovarea şi dezvoltarea de proiecte pentru îmbunătăţirea
umane/organizare/ imaginii activităţii de producţie şi a pregătirii profesionale.
sociale Fabrici autonome mobile
Întreprinderi Cea mai mare formă de producţie care poate fi condusă.

extinse/ virtuale
Îmbunătăţirea comunicaţiilor şi a bazelor de date tehnologice, care
trebuie să ajungă la perfecţiune.
Profilul: TEHNIC
34
Nivelul 3
Activitatea 7

o Tema: Sisteme de fabricaţie Numele elevului:
inteligente Data:
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica caracteristicile sistemelor inteligente de

fabricaţie
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţie
Stabiliţi căror teme principale ale programului IMS sunt specifice caracterizările de mai jos.
Completaţi aceste teme în spaţiul indicat prin săgeată:
 Promovarea şi dezvoltarea de proiecte pentru îmbunătăţirea imaginii

activităţii de producţie şi a pregătirii profesionale.
 Fabrici autonome mobile .
 Sisteme de fabricaţie pentru viitor: fabricaţia agilă, intreprinderea fractală,

fabricaţia bionică.
 Sisteme inteligente pentru comunicare.
 Protecţia mediului prin consum minim de energie şi materiale. Reciclarea şi
reutilizarea.
 Cea mai mare formă de producţie care poate fi condusă.

 Îmbunătăţirea comunicaţiilor şi a bazelor de date tehnologice, care trebuie
să ajungă la perfecţiune.
 Procese de producţie ce reduc impactul asupra mediului înconjurător: sisteme

cu emisii reduse, sisteme cu reziduri reduse, procese cu ciclu de viaţă
prestabilit.
 Inovare tehnologică în procesul de producţie: schimbare rapidă a produsului
fabricat, răspuns flexibil la modificarea condiţiilor de lucru.
 Îmbunătăţirea flexibilităţii şi autonomiei modulelor de fabricaţie ce compun
sistemul de producţie.
Profilul: TEHNIC
35
Nivelul 3
Au apărut ca aplicaţii practice ale inteligenţei artificiale şi

Sistemele
reprezintă cele mai evoluate aplicaţii ale informaticii într-un
inteligente
domeniu de activitate.
Profilul: TEHNIC
36
Nivelul 3
Principalele avantaje ale utilizării sistemelor inteligente în aceste condiţii sunt
următoarele:
• ajutorul oferit echipei manageriale în luarea şi justificarea unor decizii;
• experienţa structurată şi reprezentată pe care o conţin aceste produse în baze de
cunoştinţe;
• depozitarea şi accesul imediat la cunoaşterea acumulată;
• disponibilitatea acestor sisteme de a rezolva orice problemă în oricare moment;
• însoţirea unor experţi umani sau chiar înlocuirea acestora;
• costuri mai mici pentru agenţii economici etc.
În categoria sistemelor inteligente sunt incluse:

 SISTEMELE NEURONALE ARTIFICIALE
reţeaua neuronală este o maşină proiectată pentru a modela felul în care creierul
rezolvă o anumită problemă sau execută o funcţie cu un anumit scop.
Reţeaua este de obicei implementată folosindu-se componente electronice sau
simulată printr-un program.
 SISTEMELE INTELIGENTE BAZATE PE ALGORITMI GENETICI
Mecanismul specific acestor sisteme este inspirat din funcţionare sistemelor
biologice, în sensul că încurajează soluţiile candidat capabile să rezolve o problemă
şi penalizează soluţiile fără succes.
În felul acesta se obţin, după mai multe generaţii, soluţii foarte bune pentru
probleme de optimizare complexe, cu un mare număr de parametri.
Un asemenea ciclu se repetă până când este identificată cea mai bună soluţie la
problema în cauză.
Ideea de bază a unui algoritm genetic constă în a începe cu o populaţie de soluţii,
fiecare mai performantă decât precedentele.
Domenii de aplicare: problemele de optimizare referitoare la selectrea personalului şi
selectrea portofoliilor.
Fazele ciclului prin care operează un asemenea algoritm sunt:
creearea unei populaţii de “membri” (soluţii candidat la rezolvrea unei probleme) ;
selecţia membrilor care s-au adaptat cel mai bine necesităţilor problemei de
soluţionat;
reproducerea (se folosesc operatorii genetici de încrucişare şi mutaţie, pentru a
obţine noi membri);
evaluarea gradului în care noii membri corespund mai bine soluţionării
problemei ;abandonarea populaţiei vechi prin înlocuirea ei cu populaţia nouă din noua
generaţie;
Profilul: TEHNIC
37
Nivelul 3
Fazele ciclului algoritmilor genetici
 SISTEMELE FUZZY
Logica fuzzy (din engl.: logica vagă) a fost definită în 1965 de către prof. Lotfi
Zadeh, de la Universitatea Berkeley. Spre deosebire de logica clasică, care lucrează
cu două valori numerice exacte (0 pentru fals şi 1 pentru adevărat), logica fuzzy
foloseşte o plajă continuă de valori logice cuprinse în intervalul 0-1, unde 0 indică
falsitatea completă, iar 1 indică adevărul complet. Astfel, dacă în logica clasică un
obiect poate aparţine (1) sau nu (0) unei mulţimi date, în logica fuzzy putem defini
gradul de apartenenţă al obiectului la mulţime şi care poate lua valori între 0 şi 1.
Logica fuzzy oferă instrumentele necesare pentru reprezentarea în sistemele
inteligente a unor concepte imprecise cum sunt „mare/mic”, „scump/ieftin”,
„frig/cald/fierbinte” , „aproape/departe”, „rapid/lent”, concepte numite variabile
lingvistice sau variabile fuzzy. Pentru reprezentarea acestora se folosesc seturile
fuzzy, care captează din punct de vedere cantitativ interpretarea calitativă a
termenilor.
Sistemele inteligente bazate pe logica fuzzy dispun de o flexibilitate deosebită şi
s-au dovedit performante într-o varietate de aplicaţii de control industrial şi de
recunoaştere a structurilor, începând cu scrisul de mână şi terminând cu evaluarea
creditelor.
Domenii de aplicare: Există numeroase produse industriale de larg consum, inclusiv
maşinile de spalat automate, cuptoarele cu microunde sau aparatele de fotografiat, care
utilizează logica fuzzy în mecanismele lor de control.
Profilul: TEHNIC
38
Nivelul 3
Exemplu : În teoria conventională a seturilor, pentru o aplicaţie de
marketing se pot clasifica preţurile unor produse particulare (pantofi, de
pildă) în două seturi distincte, foarte bine demarcate, ieftine şi scumpe,
aşa cum se arată în figura următoare :
Logica fuzzy permite o reprezentare mult mai realistă a fenomenelor, în sensul că

vizualizează clar declinul gradual al tăriei setului "ieftine" şi respectiv creştarea
tăriei setului "scumpe", pe masura evoluţiei preţurilor la pantofi.
În diagrama de mai sus, valorile variabilei PREŢURI, (10-200) sunt reprezentate pe

axa orizontală. Valorile membrilor fuzzy, de pe axa verticală, reprezintă grade ale
unui preţ particular fixate pe scara 0,0 - 1,0.
Această diagrama se citeşte astfel:
 Când preţul unei perechi de pantofi este de 10 unităţi monetare, atunci valoarea
în setul fuzzy "ieftine" este de 1,0 - iar valoarea în setul fuzzy "scumpe" este de
0,0.
 Invers, când preţul este de 200 unităţi monetare, atunci setul fuzzy "scumpe"
are valoarea maximă 1,0, iar setul fuzzy "ieftine" are valoarea 0,0.
În mod uzual, aceste forme şi limite de scară ale diagramei fuzzy, pentru un
domeniu aplicativ particular, se stabilesc de către un expert. După ce s-au definit
funcţiile membrilor seturilor fuzzy, orice nou membru se va încadra în una dintre
valorile fuzzy aflate între cele două limite prestabilite.
Profilul: TEHNIC
39
Nivelul 3
• De exemplu: pantofilor cu preţul de 35 unităţi monetare le corespund
valorile: 0,8 în setul "ieftine" şi valoarea 0,2 în setul "scumpe".
• In permanenta are loc o conversie a datelor, intre membrii seturilor fuzzy,
care poarta numele de fuzificate.
• In sistemele expert, regulile de inferenţă fuzzy specifică relaţiile dintre
variabilele fuzzy şi vor fi elaborate de către experti.
• De exemplu, regula R1: IF preţurile sunt mari , AND producţia este mica,
THEN activitatea la bursă este slabă..
 SISTEMELE EXPERT
Sistemele expert sunt programe concepute pentru a raţiona în scopul rezolvării
problemelor pentru care în mod obişnuit se cere o expertiză umană considerabilă.
Premiza principală în construcţia unui sistem expert este aceea că un expert îşi
construieşte soluţia la o problemă din piese elementare de cunoaştere pe care le
selectează şi le aplică într-o anumită secvenţă.
Pentru a furniza o soluţie coerentă la o problemă dată, cunoaşterea cuprinsă într-
un anumit domeniu trebuie aşadar formalizată, apoi reprezentată corespunzător şi
în final manipulată în conformitate cu o anumită metodă de rezolvare de probleme.
Se pune astfel în evidenţă diviziunea dintre secţiunea care păstrează
reprezentarea cunoaşterii asupra domeniului - baza de cunoştinţe - şi diviziunea
responsabilă a organiza procese inferenţiale care să implice aceste cunoştinţe -
sistemul de control. Acestea sunt, istoric, cele două module principale ale unui
sistem expert.
Arhitectura de bază a unui sistem expert
 Baza de cunoştinţe este formată dintr-o colecţie (bază) de fapte împreună cu o colecţie
(bază) de reguli;
 Sistemul de control codifică una sau mai multe strategii de rezolvare a problemelor.
Această componentă mai este numită şi motor de inferenţe.
Sinteza argumentelor în favoarea introducerii sistemelor expert în întreprindere:
Gestiunea unui volum ridicat de cunoştinţe şi informaţii;
Exploatarea corectă a competenţelor din interiorul întreprinderii;
Înlocuirea cărţilor şi a materialelor documentare;
Atingerea unui nivel de securitate în administrarea şi conservarea
patrimonului;
Obţinerea de avantaje economice directe sau indirecte;
Profilul: TEHNIC
40
Nivelul 3
Activitatea 8

Tema: Sisteme de fabricaţie Numele elevului:
inteligente Data:
Obiectiv: Prin această activitate vei caracteriza tipurile de sisteme inteligente de fabricaţie
FIŞĂ DE EVALUARE
Aplicaţia 1 (4 puncte)
Realizaţi corespondenţa dintre cifrele din coloana A şi literele din coloana B, în spaţiul
indicat prin săgeată.
A B
1. sisteme fuzzy a. Mecanismul specific acestor sisteme este inspirat din funcţionare
sistemelor biologice, în sensul că încurajează soluţiile candidat
capabile să rezolve o problemă şi penalizează soluţiile fără succes.
2. sisteme neuronale b. Oferă instrumentele necesare pentru reprezentarea în sistemele
artificiale inteligente a unor concepte imprecise cum sunt, concepte numite
variabile lingvistice.
3. sistemele inteligente c. Integrează întreaga gamă de activităţi privind fabricaţia, incluzând
bazate pe algoritmi acceptarea comenzilor, proiectarea, producţia şi activităţile de
genetici marketing.
4. sisteme expert d. Sisteme concepute pentru a raţiona în scopul rezolvării
problemelor pentru care în mod obişnuit se cere o expertiză umană
considerabilă.
e. Un sistem proiectat pentru a modela felul în care creierul rezolvă o
anumită problemă sau execută o funcţie cu un anumit scop.
Ordonaţi logic fazele ciclului prin care operează algoritmii genetici:
 evaluarea gradului în care noii membri corespund mai bine soluţionării problemei ;abandonarea
populaţiei vechi prin înlocuirea ei cu populaţia nouă din noua generaţie;
 creearea unei populaţii de “membri” (soluţii candidat la rezolvrea unei probleme) ;
 selecţia membrilor care s-au adaptat cel mai bine necesităţilor problemei de soluţionat
 reproducerea (se folosesc operatorii genetici de încrucişare şi mutaţie, pentru a obţine noi
membri);
Aplicaţia 3 (1 punct)
Completaţi spaţiile libere cu informaţiile care lipsesc:
 Baza de ....................................... a unui sistem expert este formată dintr-o colecţie (bază) de
fapte împreună cu o colecţie (bază) de reguli;
 Sistemul de control al unui sistem expert.................................. una sau mai multe strategii de
rezolvare a problemelor.
Timp de lucru: 30 minute. Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 1 punct din oficiu.
Profilul: TEHNIC
41
Nivelul 3
Sisteme de fabricaţie holonice (HMS)
Sistemul de fabricaţie holonic (Holonic Manufacturing System – HMS ) este,

în esenţă, un mod de organizare bazat pe integrarea oamenilor, utilajelor tehnologice
şi a calculatoarelor în unităţi autonome şi cooperante în scopul creşterii flexibilităţii, a
configurabilităţii şi robusteţii sistemului la perturbaţii şi la variaţii interne şi externe.
Termenul de “holon“, o combinaţie a două cuvinte greceşti : holos (întreg) şi sufixul on

(particulă, entitate).
Holonul apare astfel ca o formă intermediară, caracterizată prin stabilitate proprie
(faţeta de “ întreg ) şi, în acelaşi timp, prin tendinţa de combinare ( atributul de “ parte“).
Celor două faţete le corespund atributele de autonomie şi respectiv cooperare.
Autonomia: capacitatea unei entităţi de a crea şi controla execuţia
planurilor/strategiilor proprii.
Cooperarea: un proces în care un set de entităţi dezvoltă planuri mutuale acceptabile şi
le execută.
Reţineţi!
Un holon este o noţiune ce desemnează ceva ce este simultan un întreg şi o parte. Fiecare
sistem poate fi considerat un holon, de la particulele subatomice la universul ca întreg.
Deoarece fiecare holon este incorporat în întregi mai mari, el este influenţat şi la rându-i
influenţează aceste părţi mai mari. Informaţia circulă bidirecţioal între sistemele mai mici şi cele
mai mari (aici mici şi mari se referă la adâncimea organizării şi nu la dimensiunea sistemului).
Când această bidirecţionalitate a fluxului informaţiei şi înţelegerea rolului sunt compromise,
sistemul începe să colapseze ; întregii nu-şi mai recunosc dependenţa lor în ceea ce priveşte
părţile subsidiare şi părţile nu mai recunosc autoritatea de organizare a întregilor.
Ierarhia holonilor este denumită holarhie

Exemplu : Un atom este ierarhic mai jos ca nivel de organizare decât o moleculă, dacă se
îndepărtează toate moleculele, atomii vor exista în continuare, dar dacă se îndepărtează
toţi atomii din acea moleculă, aceasta încetează să existe.
Holarhia se caracterizează prin :
• tendinţa de creştere: posibilitatea şi regulile de interacţiune conduc la formarea
automată de sisteme şi la atragerea altor holoni;
• caracterul dinamic şi existenţa temporară – organismele vii (biologice şi, mai ales, cele
sociale ) îşi pot schimba structura şi sunt disecabile. Ele sunt caracterizate printr-o
schimbare permanentă, iar legăturile dintre holoni pot reprezenta mesaje de comunicare,
negocieri sau chiar agresiuni. În cazul în care echilibrul dinamic dintre autonomia şi
tendinţele de integrare ale holonilor este perturbat, holonul poate părăsi holarhia, sau
aceasta se autoreorganizează;
• apartenenţa multiplă – un holon poate face parte din mai multe holarhii cu condiţia să
respecte regulile fiecăreia.
HMS este o holarhie care integrează întreaga gamă de activităţi privind fabricaţia,
incluzând acceptarea comenzilor, proiectarea, producţia şi activităţile de marketing, în
scopul de a realiza o întreprindere de fabricaţie agilă.
Profilul: TEHNIC
42
Nivelul 3
Activitatea 9

o Tema: Sisteme de fabricaţie Data: Numele elevului:
holonice
Obiectiv: Prin această activitate vei caracteriza sistemele de fabricaţie holonice
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Caracterizaţi sistemul de fabricaţie holonic după:
Mod de organizare Scop

........................................................... ...........................................................
........................................................... ...........................................................
........................................................... ...........................................................
........................................................... ...........................................................
Aplicaţia 2
Definiţi noţiunile de autonomie respectiv cooperare atribuite holonului:
Autonomia: ...........................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
......................
Cooperarea:
.......................................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
Aplicaţia 3
După exemplul: “Un atom este ierarhic mai jos ca nivel de organizare decât o moleculă,
dacă se îndepărtează toate moleculele, atomii vor exista în continuare dar dacă se
îndepărtează toţi atomii din acea moleculă, aceasta încetează să existe.” , stabiliţi o
ierarhie holonică pentru următoarele sisteme:
 Literele şi cuvintele;
 Oamenii şi ţările;
Profilul: TEHNIC
43
Nivelul 3
Profilul: TEHNIC
44
Nivelul 3
Sisteme de fabricaţie bionice (BMS)
Sistemele de fabricaţie bionice (Bionic Manufacturing System – BMS ) –

transpun trăsăturile viului, stabilind conceptele esenţiale şi metodologia
realizării acestui tip de sistem.
Similitudini între sistemele biologice şi sistemele de fabricaţie
Sistemele biologice Sisteme de fabricaţie bionice

Organite Echipamente
Celule Celule de fabricaţie flexibile
Organe Ateliere
Mediu chimic Mediu de informaţii şi materiale
Flux chimic Flux de informaţii şi materiale
Enzime Coordonatori
Unităţile de producţie din atelier, respectiv celulele de fabricaţie flexibile, sunt

susţinute funcţional de echipamentele care le compun. Fluxurile de materiale şi
informaţii sunt cele care asigură integrarea unităţilor în structură, iar unităţile de
coordonare, planificare şi control au rolul de a asigura integrarea funcţională a
unităţilor autonome.
Ca şi sistemele biologice, unităţile din sistemul de fabricaţie bionic sunt ordonate
ierarhic.
Metodologia top – down este utilizată în procesul de stabilire a activităţilor specifice
fiecărui nivel şi fiecărei unităţi în parte.
Pe baza similitudinii dintre lumea viului şi sistemele de fabricaţie s-a propus termenul
de modelon, ca element primar care stă la baza sistemelor de fabricaţie bionice.
Modelonul, prin gradul său de generalitate, poate sta la baza relaţiilor întreg/parte, a
operaţiilor de autodecizie, poate asigura integrarea şi armonia unităţilor autonome.
Profilul: TEHNIC
45
Nivelul 3
Activitatea 10

o Tema: Sisteme de fabricaţie Numele elevului:
bionice Data:
Obiectiv: Prin această activitate vei caracteriza sistemele de fabricaţie bionice
Aplicaţia 1
Completaţi cuvintele lipsă din enunţul următor :
Sistemele de fabricaţie bionice– transpun trăsăturile ..............,

stabilind ................... esenţiale şi ..................... realizării acestui tip de
sistem.
Aplicaţia 2
Asociaţi cifrele din prima coloană cu literele din cea de-a doua coloană astfel încât să
evidenţiaţi similitudinile dintre sistemele biologice şi sistemele de fabricaţie.
Sisteme de fabricaţie bionice
Sistemele biologice
1. Celule a. Ateliere
2. Enzime b. Celule de fabricaţie flexibile
3. Flux chimic c. Coordonatori
4. Mediu chimic d. Echipamente
5. Organite e. Flux de informaţii şi materiale
6. Organe f. Mediu de informaţii şi materiale
Aplicaţia 3
Completând aritmogriful veţi descoperi pe verticala A – B cuvântul cheie al temei.
A
1
2
3
4
5
6
B
1. Bionic Manufacturing Sistem (abr);

2. Referitor la ordonarea sistemelor de fabricaţie bionice;
3. Corespund enzimelor din sistemele biologice;
4. Element primar care stă la baza sistemelor de fabricaţie bionice;
5. Corespund echipamemtelor din sistemele de fabricaţie bionice;
6. Corespund celulelor de fabricaţie flexibile din sistemele de fabricaţie bionice.
Profilul: TEHNIC
46
Nivelul 3
CRITERII DE EVALUARE A UTILIZĂRII SISTEMELOR DE

FABRICAŢIE
Criteriul economic de evaluare a utilizării sistemelor de fabricaţie
Metoda perioadei de amortizare a investiţiei

Profitul net generat de investiţie într-un sistem de fabricaţie trebuie să asigure amortizarea
acestuia într-o perioaadă dată, numită timp de amortizare
Efectele economice ale integrării roboţilor în sistemele de fabricaţie
Principalele efecte economice ale integrării roboţilor în sistemele de fabricaţie se pot
menţiona:
 Flexibilitate maximă;
 Creşterea productivităţii locale şi globale;
 Îmbunătăţirea considerabilă a continuităţii şi ritmicităţii producţiei;
 Calitatea superioară a produselor;
 Reducerea rebuturilor;
 Economii la fondul de salarii;
 Efecte sociale majore prin rezolvarea problemelor în locurile de muncă cu grad mare de
nocivitate;
 Disponibilizarea forţei de muncă pentru activităţi preponderent intelectuale sau cel
puţin calificate;
Breviar de Simbo Definiţie Observaţii

calcul l
Venitul net Vn Diferenţa dintre veniturile realizate Vn < 0 – sistemul de fabricaţie este un
anual adus prin vânzarea produselor finite şi consumator de bani;
de investiţie cheltuielile efectuate cu sistemul de Vn < 0 – sistemul de fabricaţie nu
fabricaţie pentru obţinerea acestora permite recuperarea investiţiei iniţiale;
Vn > 0 – sistemul de fabricaţie
amortizează investiţia;
Timpul de Ta Ci Ci – Costul iniţial al investiţiei
amortizare a T a=
investiţiei Vn
Timpul de Ta Ccr Ccr - cost celulă robotizată
amortizare a Ta=
cheltuielilor Es−Cex +k⋅( Es +Cu ) Es - economii la salarii
pentru Cex - cheltuieli de exploatare
achiziţionarea
unui robot
k - viteza de lucru a robotului în
comparaţie cu cea a unui operator uman
Cu - costul utilajelor deservite de robot
Profilul: TEHNIC
47
Nivelul 3
Activitatea 11
Unitatea de învăţare: Criterii de evaluare a utilizării sistemelor de fabricaţie

Tema: Criteriul economic de Numele elevului:
Data:
evaluare a utilizării sistemelor
de fabricaţie
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege importanţa criteriului economic în evaluarea
sistemelor de fabricaţie
REZOLVARE DE PROBLEME
Aplicaţia 1
O maşină - unealtă costă 85.000 euro şi poate realiza anual produse în valoare de 55.000 euro, cu
cheltuieli de 30.000 euro. Se doreşte evaluarea oportunităţii investiţiei într-o astfel de maşină,
prevăzută a fi menţinută în exploatare timp de 7 ani.
Aplicaţia 2
Să se estimeze timpul de amortizare al investiţiei într-o celulă robotizată, atât în cazul activităţii
organizată într-un schimb cât şi în două schimburi, pentru următoarele date: Ccr = 25.000 euro,
Es = 11.000 euro (specific industriei de automobile), Cex = 2.000 euro (activitate într-un schimb),
sau Cex = 3.000 euro (activitate în două schimburi), Cu = 30.000 euro, k = +20% (robotul
efectuează mai repede operaţia decât un operator uman) , k = -20% (robotul efectuează mai încet
operaţia decât un operator uman).
Profilul: TEHNIC
48
Nivelul 3
Criteriul cantitativ de evaluare a utilizării sistemelor de fabricaţie
Parametrii de bază care permit analiza cantitativă şi calitativă a sistemelor de fabricaţie sunt:
Durata timpului de fabricaţie
Realizarea unui produs presupune o succesiune de prelucrări(activităţi productive) între care
sunt inserate operaţii auxiliare(activităţi neproductive), cum ar fi: transportul interfazic,
alimentarea posturilor manuale şi a staţiilor automate cu componente, controlul calitativ,
reglaje, schimbarea sculelor uzate.
Rata de producţie
Caracterizează cadenţa sistemului de fabricaţie şi se exprimă în număr de produse/unitate de timp
Capacitatea de producţie
Reprezintă capabilitatea sa maximă pentru satisfacerea în condiţii optime a unei comenzi.
Breviar de Simbol Definiţie Observaţii
calcul
Durata Tf T f =N sp ( T su +Q⋅T o +T no) T0 –durata timpului operativ pentru o
timpului de staţie automată sau un post manual de
fabricaţie procesare;
Tno – durata timpului neoperativ pentru
aceeaşi staţie, maşină sau post manual ;
Nsp – numărul staţiilor de procesare,
automate sau manuale, ce trebuie
parcurse de semifabricatul de bază
pentru obţinerea produsului finit;
Rata de Rp Caracterizează cadenţa Q – mărimea lotului de fabricaţie
producţie sistemului de fabricaţie şi se (numărul de piese/seria de fabricaţie);
exprimă în număr de Tsu – timpul de setup, necesar pornirii şi
produse/unitate de timp verificării staţiilor automate, reglajelor,
verificării sau înlocuirii sculelor uzate;
1 1
R p= = q – rata rebuturilor;
T su T 0 Tp (1-q) – rata producţiei de bună calitate
+
Q 1−q
Tp - intervalul de timp ce revine
1 T prelucrării unei piese din lot într-o staţie
T p= ⋅ f de procesare.
Q N sp
Capacitatea Cp C P =N sf⋅R p⋅O⋅S s Nece Nsf –numărul sistemelor de fabricaţie
de producţie identice ce funcţionează în paralel;
[nr. de sarul de resurse ce trebuie Rp – rata de producţie a fiecărui sistem
prod./săpt.] alocate: de fabricaţie;
Cs⋅Nsp O – numărul orelor de funcţionare dintr-
N sf O⋅S s= un schimb;
Rp Ss –numărul de schimburi dintr-o
Pentru realizarea mai multor săptămână;
tipuri de produse: Cs – comanda săptămânală
Cs⋅Nsp
N sf O⋅S s=∑
Rp
Profilul: TEHNIC
49
Nivelul 3
Activitatea 12

Tema: Criteriul cantitativ de Numele elevului:
Data:
evaluare a utilizării sistemelor
de fabricaţie
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege importanţa criteriului cantitativ în evaluarea
REZOLVARE DE PROBLEME
Aplicaţia 1
Se consideră un lot de 50 de piese ce necesită pentru realizare operaţii succesive realizate pe 8
maşini-unelte automate (staţii). Timpul mediu de pregătire al întregului sistem de fabricaţie este
de 3 ore, iar timpul mediu de operare/staţie este de 0,1 ore. Timpul mediu neoperativ datorat
transportului, întârzierilor, inspecţiilor este de 7 ore. Se cere:
1. Determinarea duratei timpului de fabricaţie al lotului, dacă se consideră o zi de muncă cu durata
medie de 7 ore.
2. Intervalul de timp Tp ce revine prelucrării unei piese din lot într-o staţie de procesare.
3. Rata producţiei sistemului de fabricaţie
Aplicaţia 2
Trei produse sunt realizate în acelaşi sistem de fabricaţie, ce lucrează 10 schimburi/săptămână, cu
timpul mediu de funcţionare pe schimb de 6,5 ore. Se cere dimensionarea globală, în sensul
stabilirii numărului sistemelor de fabricaţie ce trebuie alocate (sau achiziţionate) pentru
satisfacerea comenzilor, dacă se cunoaşte cererea de produse.
Aplicaţia 3
Se consideră un sistem de fabricaţie ce conţine 6 linii automate identice pentru prelucrări
mecanice. Aceasta operează în paralel 10 schimburi/săptămână, cu timpul mediu de
funcţionare/schimb 6,4 ore. Rata de producţie este R p = 17 produse/oră. Se cere estimarea
capacităţii de producţie a sistemului de fabricaţie.
Profilul: TEHNIC
50
Nivelul 3
Profilul: TEHNIC
51
Nivelul 3
Metode pentru reducerea costurilor de producţie
LEAN MANUFACTURING (metode pentru reducerea costurilor) – este în prezent cea

mai importantă metodă de management pentru companiile de producţie.
LEAN MANUFACTURING înseamnă celule sau linii de asamblare flexibile, muncă mai
complexa, muncitori înalt calificaţi, produse bine făcute, o varietate mult mai mare de părţi
interschimbabile, calitate excelentă, costuri reduse prin îmbunătăţirea procesului de
producţie, competitivitate pe piaţă.
Indicatorii LEAN
În mediul de producţie există patru elemente cheie: productivitatea, calitatea, siguranţa
şi costurile. Indicatorii tipici pentru producţia LEAN se raportează la aceste patru
elemente şi constau în determinarea timpului de la primirea până la expedierea comenzii,
rotaţia stocurilor, durata obţinerii primului produs de un anumit fel, procentul de livrări la
timp, eficienţa globală a echipamentului (OEE)
Productivitatea
Productivitatea totală reprezintă raportul dintre cantitatea de produse(ieşiri) realizată
de un sistem pe parcursul unei perioade de timp şi cantitatea de resurse(intrări) utilizate
în aceeaşi perioadă de timp.
Productivitatea parţială reprezintă raportul între ieşiri şi intrari specifice pentru factori
separaţi.
Productivitatea muncii : total ieşiri/ore- om utilizate ;
Productivitatea materialelor utilizate : total ieşiri/materiale consumate ;
Productivitatea capitalului : total ieşiri/cost de capital ;
Productivitatea energetică : total ieşiri/consum de energie ;
Diferenţa dintre productivitate, eficienţă şi eficacitate
Productivitatea : relaţia ieşiri – intrari ;
Eficienţa : cât de bine sunt utilizate intrările ;
Eficacitatea : cât de bune sunt rezultatele.
Calitatea
Performanţa în producţie este determinată într-un număr mare de cazuri de
maşini/echipamente sau de intervenţia umană.
Performanţa reală a sistemului de fabricaţie poate fi determinată prin mai multe metode,
dar un mod sigur şi corect de estimare îl reprezintă eficacitatea generală a
echipamentului (OEE – Overall Equipment Efectiveness)
Pentru calculul OEE se ţine seama de:

Disponibilitate - cât la sută din eficacitatea generală a echipamentului reprezintă
disponibilitatea.
Disponibilitatea se diminuează din cauza timpului în care echipamentul nu a funcţionat deşi
putea fi disponibil.
timpul. de .operare
Disponibilitatea= ×100
timpul . de. incarcare
Profilul: TEHNIC
52
Nivelul 3
Eficienţa procesului sau performanţa - cât la sută din eficacitatea generală reprezintă
eficienţa procesului.
Analizează cauzele posibile pentru care echipamentul funcţionează dar nu realizează o
producţie suficientă.
timpul . de . ciclu .teoretic
produs
Eficienta= ×100
timp. de . operare
Procentul de produse bune sau calitatea - cât la sută din eficacitatea generală reprezintă
produse bune.
numarul .de . produse−numarul. de. rebuturi

Pr ocentul. de. produse . bune= ×100
numarul. de. produse
OEE – Performanţa reală a echipamentului sau randamentul sintetic pentru un timp de lucru
de 8 ore este:
D B C D
= × ×
A A B C
B C D
=disponibilitate =eficienta =calitatea
Unde: A ; B ; C .
Profilul: TEHNIC
53
Nivelul 3
Activitatea 13

Tema: Criterii de evaluare a Numele elevului:
utilizării sistemelor de fabricaţie Data:
sub aspect calitativ şi competitiv Durata activităţii: .
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege importanţa evaluării sistemelor de fabricaţie sub
aspect calitativ şi competitiv
STUDIU DE CAZ
Să se analizeze randamentul global al sistemului de fabricaţie care funcţionează după
următorii indicatori:
A – timpul de încarcare(timpul de lucru zilnic): 60 minx8 ore =480 min.

B – timpul programat de oprire zilnică: 20 min.
C – timpul de încărcare zilnică : A-B=
D - timpul pierdut pentru opriri : 60 min.
E – timpul de operare zilnic : C-D=
G – producţia zilnică: 400 piese.
H – coeficientul de produse bune: 98%
I – timpul de ciclu teoretic: 0,5 min/piesă
J – timpul de ciclu real: 0,8 min/piesă
Se vor calcula:
F – timpul real de fabricaţie: J x G=
E
×100=
T- disponibilitatea sistemului: C
I
×100=
M – coeficientul de viteză: J
F
×100=
N – Coeficientul net de operare: E
L – Eficienţa procesului: M ×N ×100=
OEE – randamentul global al instalaţiei este: T ×L×H ×100=
Profilul: TEHNIC
54
Nivelul 3
Profilul: TEHNIC
55
Nivelul 3
COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE FABRICAŢIE

Concurenţa, sincronizarea, partajarea resurselor, interacţiuni între componente
În cadrul întreprinderilor, organizarea productiei în flux reprezintă forma

superioară de organizare a producţiei. Condiţia care trebuie îndeplinită pentru aplicarea
acestei forme de organizare a procesului de producţie, constă în permanentizarea
executării unei operaţii sau grup de operaţii, pe anumite locuri de munca ale fluxului
tehnologic. Acest fapt implică realizarea unei încărcări complete a locurilor de munca.
Trăsături de bază:
a) Divizarea procesului tehnologic în operaţii egale sau multiple din punct de vedere al
timpului necesar pentru prelucrarea unui produs, stabilirea unei succesiuni raţionale a
acestora şi apoi agregarea acestora pentru obţinerea de operaţii cu durate multiple faţă
de operaţiile simple;
b) Repartizarea acestor operaţii pe anumite locuri de muncă specializate;
c) Amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusa de succesiunea tehnologică a

operaţiilor, sub forma unor linii tehnologice în flux;
d) Trecerea produselor de la un loc de muncă la altul în cadrul liniei se face după cum
urmează:
_ pentru liniile în flux caracterizate prin sincronizarea executării operaţiilor, produsele
trec de la un loc de munca la altul în mod continuu, având la baza un ritm reglementat de
lucru;
_ pentru liniile în flux nesincronizate, trecerea produselor se face în mod discontinuu,
executarea produselor având la baza un ritm liber de lucru.
e) Procesul de producţie se desfasoara în mod concomitent pe toate locurile de munca ale

liniei în flux; pentru liniile în flux sincronizate lansarea produselor în fabricaţie, trecerea
lor pe alte locuri de muncă, precum şi iesirea produselor de pe linie are loc la intervale
egale cu mărimea tactului de producţie T (tactul de producţie fiind intervalul de timp la
care ies de pe linia în flux două produse finite).
f) Deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se face cu ajutorul unor mijloace de

transport adecvate; pentru liniile în flux sincronizate mijloacele de transport au deplasare
continuă şi functionează automat sau mecanizat; din aceasta categorie fac parte benzi
rulante sau conveiere, a caror viteză de deplasare este strict corelată cu tactul de
funcţionare al liniei de producţie în flux.
g) Executarea unui anumit produs sau a unei grupe de produse asemănătoare din punct de
vedere constructiv, al gabaritelor sau al procesului tehnologic.
Profilul: TEHNIC
56
Nivelul 3
Liniile de productie în flux continuu reprezinta forma superioara de organizare a
productiei în flux. În cadrul lor, produsele trec de la un loc de munca la altul în mod
continuu pe baza unui tact de productie bine determinat. Acest lucru este posibil datorita
faptului ca duratele operatiilor sunt egale sau multiple cu marimea tactului de productie,
fiind posibila realizarea sincronizarii executarii operatiilor.
Sincronizarea executarii operatiilor presupune acel mod de lucru al unei linii de productie în
flux în care produsele trec de la o operatie la alta la intervale de timp egale sau multiplu al
marimii tactului de productie
Aplicaţie : Pentru exemplificarea sincronizarii executarii operatiilor vom considera o linie
de productie în flux pe care se executa 5 operatii cu urmatoarele durate în minute:
operaţia 1 = 3 min, operaţia 2 = 9 min, operaţia 3 = 3 min, operaţia 4 = 6 min, operaţia 5 = 9
min. Tactul de productie al liniei este de 3 minute.
Pentru exemplificarea sincronizarii operatiilor efectuate la primele trei produse, se va

determina mai întâi numarul locurilor de munca la fiecare operatie în parte după relaţia:
ti
N lmi=
T unde: ti –durata operaţiei i; T – mărimea tactului de producţie
t1 3
N lm 1 = = =1
T 3 maşină;
t2 9
N lm 2 = = =3
T 3 maşini ;
t 3
N lm 3 = 3 = =1
T 3 maşină;
t 6
N lm 4 = 4 = =2
T 3 maşini;
t 9
N lm 5 = 5 = =3
T 3 maşini
Numărul total de maşini pe linia de producţie este de 10 maşini.
Modul de prelucrare al primelor trei produse în cazul amplasarii desfasurate a locurilor de
munca si în functie de durata operatiilor, numarul de masini ale acesteia si de marimea
tactului de productie va fi:
a) sincronizarea liniei de producţie în cazul amplasării desfăşurate a locurilor de muncă:
Profilul: TEHNIC
57
Nivelul 3
b) sincronizarea liniei de producţie în functie de durata operaţiilor, numărul de maşini ale
acesteia şi de marimea tactului de producţie:
10 P3
Op.5 9 P2
8 P1
Op.4 7 P2
6 P1 P3
Op.3 5 P1 P2 P3
4 P3
Op.2 3 P2
2 P1
Op.1 1 P1 P2 P3
Din schema prezentată mai sus, rezultă că lansarea şi ieşirea din fabricaţie a unui produs
se face la intervale bine determinate de timp, egale cu mărimea tactului de producţie. Ca
urmare produsele vor fi prelucrate în mod continuu fără a exista siruri de aşteptare la
maşini şi nici timpi de nefuncţionare a maşinilor datorită lipsei de produse la maşini.
Profilul: TEHNIC
58
Nivelul 3
Activitatea 14
Unitatea de învăţare: Componente ale sistemelor de fabricaţie

Tema: Concurenţa, Numele elevului:
sincronizarea, partajarea Data:
resurselor, interacţiuni între Durata activităţii: 30 min .
componente
Obiectiv: Prin această activitate vei analiza modul de organizare a producţiei din cadrul
STUDIU DE CAZ
Pentru una din liniile de producţie în flux continuu se cunosc următoarele informaţii:
- tactul de producţie al liniei este de 2 minute;
- duratele operaţiilor tehnologice executate în cadrul liniei sunt: t 1 = 4 min;
t2 = 2 min; t3 = 6 min; t4 = 4 min; t5 = 6 min;
- în cadrul acestei linii de producţie în flux se prelucrează trei tipuri de
produse;
 Calculaţi ritmul liniei de producţie, ştiind ca acesta este inversul tactului de
producţie şi se exprimă în produse/minut sau produse pe/oră ;
 Calculaţi numărul locurilor de muncă la fiecare operatie în parte;
 Precizaţi numărul total al locurilor de muncă.
 Reprezentaţi sincronizarea liniei de producţie în flux în cazul amplasării
desfăşurate a locurilor de muncă;
 Reprezentaţi sincronizarea liniei de producţie în funcţie de duratele operaţiilor, de
numărul locurilor de muncă şi de mărimea tactului de producţie.
Profilul: TEHNIC
59
Nivelul 3
FENOMENE STOCASTICE DE ANALIZĂ A SISTEMELOR DE

FABRICAŢIE
Sisteme şi metode de organizare a reparării utilajelor

Toate aceste activităţii de revizie, control, întreţinere şi reparare a utilajelor, îndreptate
în scopul menţinerii în stare de funcţionare o perioadă cât mai mare de timp formează ceea
ce în literatura de specialitate poartă numele de sistem de întreţinere şi reparare a
utilajelor.
Reparaţia este lucrarea efectuată în scopul menţinerii în stare de funcţionare a utilajelor,
prin care se înlătură defecţiunile constatate în funcţionare şi se realizează înlocuirea
totala sau parţiala a acelor componente care au o durată mai mică de funcţionare în
comparaţie cu altele.
Sistemul de întreţinere şi reparare preventiv-planificat.
Prin elaborarea acestui sistem s-a urmărit asigurarea unui dublu caracter întregului
ansamblu de măsuri de întreţinere şi reparare, şi anume:
-caracter profilactic;
- caracter planificat.
Caracterul profilactic rezultă din faptul că acest sistem prevede adoptare unor măsuri de
întreţinere şi control, prin care să se prevină posibilitatea apariţiei unei uzuri premature,
datorită căreia utilajul să fie scos din funcţiune înainte de expirarea duratei normate de
funcţionare.
Caracterul planificat este dat de faptul că diferitele lucrări de întreţinere şi reparare pe
care le conţine sistemul, se efectuează la date calendaristice stabilite dinainte, cu
motivarea corespunzătoare.
În concluzie, sistemul de întreţinere şi reparare preventiv-planificat este un ansamblu de
măsuri de întreţinere, control şi reparare care:
- se efectuează în mod periodic, la intervale de timp bine determinate;
- urmăreşte prevenirea uzurii excesive şi a apariţiei avariilor;
- urmăreşte menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor o perioada cât mai mare de
timp.
Sistemul preventiv-planificat se poate aplica cu ajutorul metodei după revizie.
Metoda după revizie constă în faptul că volumul şi conţinutul reparaţiilor se determină în
urma unei revizii tehnice. Pentru stabilirea felului reparaţiilor ce vor fi executate se
întocmeşte mai întâi ciclul de reparaţii al fiecărei categorii de utilaje în parte.
Avantajul metodei constă în faptul că permite constatarea gradului de uzură a utilajului, cu
ocazia efectuării reviziei tehnice, evitându-se executarea reparaţiilor la acele utilaje unde
starea lor tehnică nu impune acest lucru.
Sistemul de reparaţii preventiv-planificat conţine următoarele categorii de
intervenţii tehnice:
a) întreţinerea şi supravegherea zilnică a utilajului: se urmăreşte înlăturarea micilor
defecţiuni ale utilajul, fără a se face înlocuiri de piese.
b) revizia tehnica Rt : urmăreşte determinarea stării tehnice a utilajelor şi stabilirea
operaţiilor care trebuie efectuate în cadrul reparaţiilor curente sau capitale.
Profilul: TEHNIC
60
Nivelul 3
c) reparaţia curentă de gradul I şi II Rc1 si Rc2 : curentă este o lucrare care se
executa în mod periodic în vederea înlăturării uzurii fizice, prin înlocuirea unor piese
componente sau subansamble uzate.
Exemplu: la o anumită grupă de maşini reparaţiile curente de gradul I este de 3000 de ore
de funcţionare, în timp ce la reparaţiile curente de gradul II acest interval este de 9000
de ore.
d) reparaţia capitală RK : este o lucrare de intervenţie tehnică efectuată după expirarea
unui ciclu de funcţionare a utilajului, a cărui mărime este prevăzută în normativele de
funcţionare ale acestuia şi care are drept scop menţinerea în funcţiune a utilajului până
la expirarea duratei normate de viată. Reparaţia capitală este cea mai complexă
intervenţie tehnică; ea are un caracter general, deoarece sunt supuse procesului de
întreţinere, verificare şi reparare o gamă foarte larga de piese şi subansamble care
intră în componenta utilajului.
Profilul: TEHNIC
61
Nivelul 3
Activitatea 15
Unitatea de învăţare: Fenomene stocastice de analiză a sistemelor de fabricaţie

Tema: Sisteme şi metode de Data: Numele elevului:
organizare a reparării utilajelor
Durata activităţii: .
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege importanţa implementării unei strategii de
mentenanţă în cadrul sistemelor de producţie.
LUCRARE DE LABORATOR
Managementul unei unităţi Nr. Denumirea utilajelor Ore de întrerupere Număr

crt întreruperi
industriale, ţinând cont de
1. Utilaj U1 110 3
întreruperile înregistrate în
2. Utilaj U2 3 6
funcţionarea utilajelor din cadrul 3. Utilaj U3 10 4
unei secţii de producţie, îşi fixează 4. Utilaj U4 25 3
drept obiectiv creşterea 5. Utilaj U5 17 4
disponibilităţii utilajelor din cadrul 6. Utilaj U6 5 5
acestei secţii, solicitând 7. Utilaj U7 140 5
8. Utilaj U8 44 6
compartimentului de mentenanţă
9. Utilaj U9 8 7
stabilirea unei politici de 10. Utilaj U10 170 4
mentenanţă în vederea realizării 11. Utilaj U11 20 5
acestui obiectiv. Se va aplica 12. Utilaj U12 4 2
metoda ABC la mentenanţa 13. Utilaj U13 2 5
utilajelor din cadrul secţiei. 14. Utilaj U14 100 2
15. Utilaj U15 2 3
Numărul de întreruperi şi timpul de
staţionare în anul de bază sunt înregistrate în tabel.
Pasul 1
Realizaţi o clasificare a tuturor defecţiunilor în ordine descrescătoare în funcţie de tipul
de staţionare, fiecare defectare fiind raportată la un anumit utilaj, după algoritmul
prezentat în tabelul de mai jos.
Obs. Procentele se vor calcula în funcţie de valorile cumulate corespunzătoare utilajului
U15 . Datele vor fi sistematizate în tabelul următor:
Denumire Ore de Ore % Număr Număr %
utilaj întreruperi întreruperi Timp de întreruperi întreruperi Defecţiuni
cumulate staţionare cumulate
Utilaj U10 170 170 25,75 4 4 6,25
Utilaj U7 140 310 46,97 5 9 14,06
Utilaj U1 110 420 63,64 3 12 18,75
Utilaj U14 100 520 78,78 2 14 21,87
Utilaj U15 2 660 100 3 64 100

Profilul: TEHNIC
62
Nivelul 3
Pasul 2
Pe baza datelor cuprinse în tabelul precedent se poate trasa curba ABC, care pune în
evidenţă legătura dintre procentul timpilor de staţionare cumulaţi şi procentul
defecţiunilor cumulate, având trei zone:
- zona A – în care se constată că 21,87% din defecţiuni reprezintă 78,79% din timpul
total de staţionare a utilajelor;
- zona B – în care 28,13% din defecţiunile constatate nu reprezintă decât 16,06% din
timpul total de staţionare;
- zona C – în care 50% din defecţiuni nu reprezintă decât 5,15% din timpul de staţionare.
Curba ABC
Rezultatele obţinute permit luarea unor decizii juste în materie de mentenanţă, după cum
urmează:
• utilajele U10, U7, U1 şi U14, incluse în zona A, au o prioritate fundamentală; pentru
aceste utilaje se va implementa o politică de mentenanţă preventiv-planificată, cu o
supraveghere riguroasă, a „punctelor critice”;
• pentru utilajele cuprinse în zona B, exigenţele vor fi mult mai scăzute sub aspectul
metodelor de prevenire;
• pentru utilajele cuprinse în zona C nu se va aplica nici o metodă de mentenanţă
preventivă, ci numai acţiuni de mentenanţă după necesităţi.
 Corelând curba de mentenanţă ABC şi datele sistematizate în tabel,

precizaţi care sunt utilajele corespunzătoare zonelor B, respectiv C.
Profilul: TEHNIC
63
Nivelul 3
Planificarea reparării utilajelor

Pentru executarea reparaţiilor prin sistemul de reparaţii preventiv planificat
întreprinderile de producţie industrială întocmesc un plan de reparaţii. Această activitate
presupune rezolvarea a două probleme:
a) întocmirea structurii ciclului de reparaţii a unui utilaj;
b) determinarea datelor calendaristice la care va avea loc fiecare intervenţie tehnică
asupra utilajului considerat.
Ciclul de reparaţii reprezintă timpul dintre două reparaţii capitale, inclusiv durata uneia
dintre ele, de obicei ultima.
Structura ciclului de reparaţii reprezintă numărul, felul şi succesiunea diferitelor
intervenţii tehnice în cadrul unui ciclu de reparaţii.
Pentru a întocmi o structură a unui ciclu de reparaţii este nevoie să se stabilească mai întâi
numărul de intervenţii de acelaşi fel. Pornind de la faptul că orice intervenţie de grad
superior le conţine pe toate celelalte inferioare ei, relaţia de calcul a numărului de
intervenţii de acelaşi fel este următoarea:
Dcr
N it = −N sit
dit
unde:
Dcr - reprezintă durata ciclului de reparaţii;
dit - reprezintă durata de timp între două intervenţii de acelaşi fel;
Nit s - reprezintă numărul intervenţiilor de grad superior.
Odată stabilit numărul de intervenţii tehnice de acelaşi fel se poate trece la întocmirea
structurii ciclului de reparaţii, ţinând cont de numărul intervenţiilor de acelaşi fel şi de
duratele de timp dintre acestea. O astfel de structura pentru o anumită grupă de utilaje
poate arată astfel:
Planul de reparaţii se întocmeşte pentru fiecare utilaj în parte, ţinând cont de data
calendaristică la care a avut loc ultima intervenţie tehnică în anul precedent.
Pentru fiecare intervenţie tehnică care urmează a fi executată pentru anul pentru care se
întocmeşte planul de reparaţii, se determină intervalul de timp, în zile, începând cu ziua
când a avut loc ultima intervenţie tehnică în anul precedent. Acest interval de timp se
determină în zile calendaristice după următoarea relaţie:
T i=
( DRC⋅n n−1
D S⋅N S ∑
+
i=1
)
t si ⋅K t
Profilul: TEHNIC
64
Nivelul 3
Unde:
T - intervalul de timp, în zile calendaristice de la ultima intervenţie din anul precedent până
la fiecare diintre intervenţiile următoare din structura ciclului de reparaţii.
DRC - timpul de funcţionare al utilajului între două intervenţii consecutive, exprimat în ore;
n−1
∑ t si
i =1 - timpul total de staţionări ale utilajului în intervenţiile precedente în anul pentru
care se întocmeşte planul de reparaţii;
Ds - durata unui schimb de lucru, exprimată în ore;
Ns - numărul de schimburi;
n - numărul de intervenţii de acelaşi fel din cadrul ciclului de reparaţii;
Kt – coeficient de transformare din zile efective de funcţionare în zile calendaristice. De

obicei are valoarea 1,43.
Profilul: TEHNIC
65
Nivelul 3
Activitatea 16

Tema: Sisteme şi metode de Data: Numele elevului:
organizare a reparării utilajelor
Durata activităţii: .
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica etapele activităţii de întreţinere şi reparare a
echipamentelor sistemelor de fabricaţie.
Elaborare a planului de întreţinere şi reparare pentru utilajul U10 .
Potrivit normativului tehnic pentru reparaţii, se prevăd, la un regim de lucru de două
schimburi, următoarele:
- intervalul între două reparaţii de acelaşi fel este:
- pentru Rt – DCR t =1200 ore;
- pentru RC1 – DCRC1 =2440 ore;
- pentru RC2 – DCRC2= 9760 ore;
- pentru RK – DCRK = 29280 ore;
- timpul de staţionare în reparaţii (în zile lucrătoare) este:
- pentru Rt – 1 zi;
- pentru RC1 – 5 zile;
- pentru RC2 – 11 zile;
- pentru RK – 20 zile;
- data terminării, felul şi numărul, în structura ciclului de reparaţii, a ultimei reparaţii în
anul curent a fost 20 septembrie – a patra revizie tehnică;
- regimul planificat de funcţionare a utilajului este de două schimburi, cu săptămâna de
lucru întreruptă, durata schimbului fiind de opt ore.
Elaborarea planului presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Se determină numărul intervenţiilor tehnice (pe categorii) ce urmează a se efectua în
Dcr
N it = −N sit
cadrul unui ciclu de reparaţii, după relaţia:
dit
N RK =
N RC 2 =
N RC 1 =
N RC 2 =
Profilul: TEHNIC
66
Nivelul 3
b) Se reprezintă grafic structura ciclului de reparaţii pe baza numărului de intervenţii
determinat şi a duratei între două intervenţii de acelaşi fel:
c) Se calculează intervalul de timp (Ti) în zilele calendaristice, de la data ultimei

intervenţii efectuată la utilajul U10 în anul de bază până la fiecare dintre intervenţiile
următoare din structura ciclului de reparaţii din anul în plan, conform relaţiei:
T i=
( D RC⋅n n−1
)
+ ∑ t ⋅K t
d S⋅n S i=1 si
Unde:
n−1
∑ t si
ds - durata unui schimb de lucru, exprimată în ore;
nS - numărul de schimburi;
Pentru utilajul U10 intervenţiile următoare sunt: Rc2, Rt, Rc1, Rk.
T RC 2=
T t=
T RC 2=
TK=
d) Eşalonarea calendaristică a intervenţiilor tehnice planificate va fi prezentată în tabelul
Profilul: TEHNIC
67
Nivelul 3
următor, prin completarea ultimelor două coloane ale tabelului:
Anul de bază de plan
Indicator IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Număr de 10 31 30 31 31 28 31 30 31 30 31 31 30 31 30 31
zile
calend.
Număr de
zile
calend.
cumulate
Intervenţii
tehnice
planificate
Profilul: TEHNIC
68
Nivelul 3
Tehnici de modelare a sistemelor de fabricaţie prin intermediul reţelelor PETRI
Sistemele de fabricaţie actuale prezintă un grad ridicat de complexitate, datorită

numeroaselor interacţiuni dintre componentele acestora, cum sunt: concurenţa,
sincronizarea, partajarea resurselor.
Ca urmare a acestor interacţiuni, atunci când este introdus în fabricaţie un nou produs,
care trebuie realizat urgent, în sistem apar conflicte între componente, blocări ale
acestora, incertitudini de funcţionare a sistemului. Pentru a face faţă acestor probleme
sistemele de fabricaţie moderne sunt din ce în ce mai automatizate.
Pentru a utiliza eficient sistemul de fabricaţie este necesară atât înţelegerea
fenomenelor care au loc în sistem, cât şi o strategie de conducere adecvată. O
problema majoră în analiza sistemelor de fabricaţie constă în descrierea fenomenelor
stocastice care au loc, cum sunt: defectarea şi repararea maşinilor, variaţia timpilor de
prelucrare.
In acest scop pot fi utilizate tehnici de simulare a funcţionarii sistemului sau metode
analitice de analiză.
Simularea unui sistem de fabricatie consta în utilizarea unui program de calculator
specializat, care pe baza unui model al sistemului de fabricatie realizeaza o variatie a
parametrilor ce intervin în model, obtinându - se astfel o imagine asupra comportarii
sistemului în situatii diverse.
Metodele analitice de analiza a unui sistem de fabricatie sunt metode deductive, care
permit obtinerea rapida a solutiei problemei de conducere a sistemului de fabricatie
printr-un rationament pe baza de algoritm. In aceasta categorie de metode pot fi incluse
retelele PETRI, deoarece acestea constituie un formalism grafic simplu de reprezentare a
sistemelor cu evenimente discrete în care au loc fenomene de paralelism, de sincronizare si
de partajare a resurselor.
Tranzitiile unei retele Petri servesc modelarii operatiilor dintr-un proces.

Durata de activare a unei tranzitii reprezinta astfel timpul necesar pentru
efectuarea unei anumite operatii.
Jetoanele care circula prin retea reprezinta piesele si semifabricatele din
sistemul de productie.
Numarul de locuri de intrare si de iesire dintr-o tranzitie precum si evaluarile arcelor
de intrare si ale celor de iesire corespunzatoare ofera informatii asupra caracterului
operatiei modelate de tranzitia respectiva:
- daca o tranzitie are un singur loc de intrare si un singur loc de iesire iar arcele
corespunzatoare au evaluari unitare, atunci tranzitia modeleaza o operatie în care se
prelucreaza un singur semifabricat si din care rezulta o singura piesa, de exemplu o
operatie de prelucrare prin strunjire;
- o tranzitie avînd un singur loc de intrare si un singur loc de iesire, dar avînd arcele
corespunzatoare cu evaluari supraunitare, poate modela o operatie de prelucrare ce se
efectueaza simultan asupra unei anumite cantitati de semifabricate;
- daca o tranzitie are mai multe locuri de intrare si un singur loc de iesire, atunci tranzitia
modeleaza o operatie de asamblare.
Profilul: TEHNIC
69
Nivelul 3
Fiecare loc de intrare serveste în acest caz la modelarea introducerii în zona de lucru a
câte unui tip de reper din ansamblul ce va fi realizat, iar evaluarile arcelor de intrare ofera
informatii referitoare la cantitatile din fiecare reper ce intra în componenta ansamblului.
Locurile dintr-o retea Petri servesc, printre altele, modelarii elementelor de transport
din cadrul aceluiasi proces. Se poate astfel atasa fiecarui loc o valoare rationala pozitiva
numita timp de sejur, aceasta reprezentînd timpul necesar unei resurse de transport
pentru strabaterea unei anumite distante.
Elementele de transport nu sunt singurele componente ale unui sistem de productie ce pot
fi reprezentate prin locuri într-o retea Petri.
Locurile pot reprezenta de asemenea zone de stocare a pieselor sau semifabricatelor
(buffere) sau pot avea semnificatia unor variabile de stare ale procesului. Evident, în
aceste din urma cazuri, atasarea unor valori ale timpilor de sejur îsi pierde semnificatia.
Profilul: TEHNIC
70
Nivelul 3
Activitatea 17

Tema: Tehnici de modelare a Numele elevului:
sistemelor de fabricaţie prin Data:
intermediul reţelelor PETRI Durata activităţii: .
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica algoritmul de modelare a sistemelor de

fabricaţie folosind reţele Petri
Noţiuni teoretice: Într-o reţea Petri, un loc este
O reţea Petri se caracterizează prin două mulţimi disjuncte: reprezentat printr-un cerc iar
 mulţimea locurilor : Pi, i = 1, ..., n o tranziţie printr-o bară, de
 mulţimea tranziţiilor : Tj, j = 1, ..., m. obicei verticală, sau printr-un
pătrat
Arcele unei reţele Petri sunt unidirecţionale. Un arc nu poate lega decât fie o tranziţie de un loc,
fie un loc de o tranziţie.
 Daca un arc leaga o tranzitie T j de un loc Pi, atunci arcul este reprezentat prin perechea
(Tj, Pi) si se spune că Tj este o tranzitie de intrare în locul Pi iar Pi este un loc de iesire
din tranzitia Tj.
 Analog, daca un arc leaga un loc Pi de o tranzitie Tj, atunci arcul este reprezentat printr-o
pereche (Pi, Tj) si se spune ca locul Pi este un loc de intrare în tranzitia Tj iar tranzitia Tj
este o tranzitie de iesire din locul Pi.
Rezolvaţi aplicaţia 1 din fişa de lucru ataşată lucrării de laborator
 Prin evaluarea arcelor unei reţele Petri se înţelege o aplicaţie prin care fiecărui arc al
reţelei i se ataşează o valoare naturală. Dacă un arc leagă un loc P i de o tranziţie Tj, atunci
evaluarea arcului respectiv se notează cu a(Pi, Tj), iar dacă un arc leagă o tranziţie T j de
un loc Pi atunci evaluarea sa se notează cu a(Tj, Pi).
Ex: a(Pi, Tj) are evaluarea 1 iar a(Tj, Pi) are evaluarea 2
 Matricea care contine evaluarile arcelor unei retele Petri este denumita matricea de
incidenta.
- Elementul de pe linia i si coloana j a matricei de incidenta A are valoarea evaluarii arcului ce
leaga nodul Pi de tranzitia Tj daca Tj este o tranzitie de intrare în nodul Pi.
- Daca tranzitia Tj este o tranzitie de iesire din nodul P i, atunci elementul respectiv al
matricei A are aceeasi valoare a evaluarii arcului corespunzator, dar cu semn schimbat.
- Daca între nodul Pi si tranzitia Tj nu exista nici un arc, atunci elementul corespunzator al
matricei de incidenta este nul.
Profilul: TEHNIC
71
Nivelul 3
 Prin marcajul unei retele Petri se întelege o aplicatie care asociaza fiecarui loc din retea
un numar întreg reprezentat prin tot atâtea puncte (jetoane) în interiorul cercului care
simbolizeaza locul respectiv. Nu orice retea Petri trebuie sa posede un marcaj. Cele care
au atasata aplicatia respectiva se numesc retele Petri marcate.
Marcajul retelei din figura de mai sus este M = (2, 1, 0), deoarece locul P 1 contine 2 jetoane, locul
P2 contine un jeton iar locul P3 nu contine nici un jeton.
 Fiind data o retea Petri marcata, se spune ca o tranzitie T j a acestei retele este activabila
pentru marcajul M daca si numai daca, pentru orice loc P i care este loc de intrare în
tranzitia Tj, marcajul locului Pi este mai mare sau la limita egal cu evaluarea arcului dintre
Pi si Tj.
 Daca o tranzitie este activabila atunci ea poate fi activata. Activarea unei tranzitii consta
în modificarea marcajelor locurilor de intrare si de iesire din tranzitia respectiva.
La activarea tranzitiei Tj, marcajul unui loc Pi de intrare în tranzitia respectiva scade cu o
cantitate egala cu evaluarea arcului (Pi, Tj). Daca Pi este un loc de iesire din tranzitia Tj,
atunci marcajul sau creste cu o cantitate egala cu evaluarea arcului (T j, Pi). Daca un loc al
retelei nu este legat de tranzitia Tj prin nici un arc, la activarea acesteia marcajul locului
ramâne neschimbat.
Profilul: TEHNIC
72
Nivelul 3
FIŞA DE LUCRU
Aplicaţia 1
Se dă următoarea reţea Petri:
După exemplul dat completaţi spaţiile punctate

 locul P1 este loc de iesire din tranzitia T3 si este loc de intrare in tranzitiile T1 si T2
 locul P2 ...............................................................................................................................................
 locul P3 ...............................................................................................................................................
 tranzitia T1 este tranzitie de iesire din locul P1 si este tranzitie de intrare in locul P2
 tranzitia T2 .......................................................................................................................................
 tranzitia T3 .......................................................................................................................................
Aplicaţia 2
In exemplul de retea Petri din figura de mai sus, sunt reprezentate evaluările arcelor:

 arcul care leagă un locul P1 de tranziţia T2, are evaluarea a(P1, T2) =1
 .........................................................................................................................................................
 ...........................................................................................................................................................
 ...........................................................................................................................................................
 arcul care leagă un tranziţia T1 de locul P2, are evaluarea a(Tj, Pi) = 2
 ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
 ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Profilul: TEHNIC
73
Nivelul 3
Aplicaţia 3
Matricea de incidenta a retelei din figura de mai sus este:
[ ][ ]
a11 a12 a13 −1 −1 2
A= a 21 a22 a23 = 2 0 −1
a 31 a32 a33 0 2 −1

 Elementul a22 are valoarea 0 deoarece intre locul P2 si tranzitia T2 nu există nici un arc.
 Elementul a31........................................................................................................................................
 Elementul a11 are valoarea -1 deoarece tranziţia T1 este tranziţie de ieşire din locul P1.
 Elementul a12 .........................................................................................................................................
 Elementul a23 ...........................................................................................................................................
 Elementul a33 ...........................................................................................................................................
 Elementul a13 are valoarea 2 deoarece tranziţia T3 este tranziţie de intrare în nodul P1.
 Elementul a21............................................................................................................................................
 Elementul a32............................................................................................................................................
Aplicaţia 4
Marcajul retelei din figura următoare este M = (2, 1, 0) .
Urmărind exemplul dat, completaţi spaţiile libere
Tranzitia T1 este activabila, deoarece singurul sau loc de intrare (P 1) are un marcaj (2) mai mare
decât evaluarea arcului (P1, T1).
T2 este activabilă, deoarece.......................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
Tranzitia T3 a retelei respective nu este activabila, deoarece .........................................................
...............................................................................................................................................................................
Profilul: TEHNIC
74
Nivelul 3
Aplicaţia 5
În figura alaturata urmeaza sa fie activata tranzitia T 2. Din locul P1 (loc de intrare în tranzitia T2)
va fi scos un jeton (deoarece evaluarea arcului (P 1, T2) are valoarea 1), iar în locul P 3 (loc de iesire din
tranzitia T2) vor fi introduse doua jetoane (deoarece evaluarea arcului (T 2, P3) are valoarea 2).
Dupa activarea tranzitiei T2, reteaua Petri va fi in situatia de mai jos:
Precizaţi care este marcajul reţelei Petri în acest caz: M1= (..................)
Care ar fi fost marcajul reţelei Petri, dacă în locul tranzitiei T 2 ar fi fost activata tranzitia T1
M2= (..................)
Profilul: TEHNIC
75
Nivelul 3
ANALIZA SISTEMELOR DE FABRICAŢIE
Ergonomie
Perspectiva ergonomicã în analiza sistemelor de fabricaţie presupune luarea în

considerare a tuturor factorilor care participã la procesul muncii, numãrându-se
atât adaptarea muncii la om în funcţie de factorii antropometrici, de
posibilitãţile fiziologice, neuropsihice ale acestuia, cât şi adaptarea omului la
muncã, la meseria sa, la mediul ambiant de muncã, la colectivitate.
Relaţia om – maşină - mediu

Problema relaţiilor om – maşină - mediu a devenit tot mai importantă odată cu
dezvoltarea tehnologiei şi schimbarea concepţiei despre muncă, făcând necesară adaptarea
optimă între subsistemele componente (subsistemul om, subsistemul maşină, subsistemul
mediu), prin cercetarea factorilor tehnici în continuă schimbare, dar şi prin investigarea
particularităţilor fiziologice şi psihologice ale subsistemului om.
Sistemul om-maşină-mediu este un ansamblu format din unul sau mai mulţi oameni
şi una sau mai multe componente fizice (maşini, echipamente) care interacţionează pe baza
unui circuit informaţional, în cadrul unei ambianţe fizice şi sociale, în vederea realizării unui
scop comun.
Componentele de bază al unui sistem om-maşină-mediu sunt ilustrate în figura de mai jos:
Observăm că există trei subsisteme între care există interacţiuni, rezultanta lor
influenţând calitatea şi cantitatea muncii depuse de om.
Sistemul om-maşină-mediu.
Profilul: TEHNIC
76
Nivelul 3
Evaluarea riscului din prisma condiţiilor de muncă şi de mediu
Capacitatea de muncă este disponibilitatea organismului de a presta la

nivel maxim anumite lucrări, care pot fi apreciate prin efortul depus.
Factorii care influenţează capacitatea de muncă, sunt:

 Factori biologici – determină capacitatea de muncă din interior (vârsta,
conţinutul şi organizarea alimentaţiei, starea de sănătate, etc.).
 Factori psihologici – determină capacitatea de muncă sub raportul laturii
personalităţii umane (aptitudini, temperament, caracter).
 Factori economico-sociali – influenţează capacitatea de muncă din exterior, ei
reprezentând condiţiile în care se valorifică posibilităţile organismului.
Îmbolnăvirile profesionale – afecţiuni produse ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, afecţiuni cauzate de factori nocivi, fizici, chimici, biologici, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman în procesul muncii.
Natura bolilor profesionale şi a noxelor care le provoacă sunt stabilite prin norme legale:
1. Intoxicaţii
2. Boli infecţioase
3. Cancer pulmonar
4. Nevroze de coordonare
5. Boli datorate vibraţiilor
6. Hipoacuzie (zgomot)
7. Cataractă
8. Boli de iradiaţie.
Oboseala: cauzele şi metode de evaluare
În urma solicitărilor organismului de către activitatea umană apare o stare de
oboseală. Starea de oboseală are o bază obiectivă determinată de consumul de energie în
timpul activităţii, urmând ca aceasta să fie compensată prin alimentaţie şi odihnă. Ea
îndeplineşte o funcţie de protecţie a organismului semnalând individului respectiv că au
fost atinse limitele de solicitare pe care organismul nu le poate depăşi.
Cauzele care determină oboseala sunt:
1. Legate de factorul uman (deficienţe de ordin fiziologic, la nivelul proceselor şi
calităţilor psihice, stări afective negative).
2. Legate de maşină (caracteristicile funcţionale ale utilajului, starea utilajului, câmpul
semnalelor de control şi reglare, gradul de automatizare).
3. Legate de caracteristicile mediului (temperatura, zgomot, umiditate, mediul social).
4. Legate de sarcina de muncă (regimul de muncă, monotonia muncii, suprasolicitarea,
responsabilitate înaltă).
Oboseala se reduce la 2 forme de manifestare: musculară şi nervoasă
Formele oboselii:
1. Oboseala musculară
2. Oboseala senzorială
3. Oboseala vizuală
4. Oboseala auditivă
5. Oboseala generală
6. Oboseala nervoasă
Profilul: TEHNIC
77
Nivelul 3
7. Oboseala mintală
8. Oboseala cronică.
Apariţia oboselii poate fi amânată în anumite limite, iar după ce a apărut poate fi atenuată
prin:
1. Reglementarea duratei zilei de muncă, a duratei săptămânii şi a concediilor de odihnă
2. Organizarea corectă a regimului de muncă, a pauzelor de odihnă şi prin organizarea
muncii.
Factorii ce provoacă oboseala sunt:
 Condiţiile de muncă
 Condiţiile de mediu
Condiţii de muncă sunt:
 Durata zilei de muncă – conform legislaţiei nu va depăşi 8 ore în cazul de 40 ore pe
săptămână.
 Regimul de muncă – presupune organizarea activităţilor în mai multe schimburi,
pentru întreprinderile de prelucrare se practică activităţi în 2-3 schimburi în
perioadă de sezon.
 Gradul de intensificare al muncii – se reglementează de normele de producţie sau
de timp în vigoare şi vor corespunde nivelului organizatoric, tipului producţiei, etc.
 Experienţa în muncă şi cerinţele tehnice vor determina categoria din care face
parte executantul, categoria activităţilor va corespunde categoriei tarifare a
muncitorului.
 Nivelul organizatoric al procesului de muncă.
Condiţii de mediu sunt: microclimatul, iluminatul, mediul sonor, vibraţiile, caracteristicile
acustice, condiţii de design industrial şi aspect estetic, etc.
Microclimatul se caracterizează prin temperatura, umiditatea relativă a aerului,
viteza aerului. Condiţiile optime se vor specifica pe tipuri de încăperi şi pe perioade ale
anului
Condiţii de microclimat
Tipul încăperii Perioada rece Perioada caldă
temperatura umiditatea % viteza temperatura umiditatea % viteza m/s

m/s
Clădiri 19-21 35-60 0,15 22-25 35-60 0,3
administrative
Clădiri industriale 18-20 35-60 0,25 20-23 35-60 0,3
Profilul: TEHNIC
78
Nivelul 3
Activitatea 18
Unitatea de învăţare: Criterii de analiză a sistemelor de fabricaţie

Tema: Ergonomie. Evaluarea Numele elevului:
riscului din prisma condiţiilor de Data:
muncă ţi mediu Durata activităţii: 30min.
Obiectiv: Prin această activitate vei analiza sistemele de fabricaţie în funcţie de condiţiile de
muncă şi de mediu
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Grupaţi elementele de pe verticală după apartenenţa lor la compomentele sistemului om – maşină –
mediu, marcând un x în dreptul componentei corespunzătoare:
Componente Maşină Om Mediul de lucru
sistem
Elemente
Simţuri
Vibraţii
Procesare
Afişaj
Gaze toxice
Iluminat
Comanda
Zgomot
Temperatură
Operaţii tehnologice
Control
Aplicaţia 2
Completaţi tabelul următor astfel încât să evidenţiaţi legătura dintre natura bolilor profesionale,
noxele care le provocă şi profesiile expuse acestor boli profesionale
Natura bolilor profesionale Noxele care le provoacă Profesii expuse acestor boli
Intoxicaţii
Boli infecţionase
Boli datorate vibraţiilor
Hipoacuzie
Boli de iradiaţie
Aplicaţia 3:
Completaţi în spaţiile indicate cauzele care generează starea de oboseală din punctul de vedere al:
1. Factorului uman: .................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
2. Maşinii ..................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
3. Mediului ................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
4. Sarcinii de muncă ...............................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
Profilul: TEHNIC
79
Nivelul 3
Criterii de analiză a rezultatelor activităţii

Printre criteriile de evaluare a rezultatelor putem menţiona:
 Caracteristicile personale(aptitudinile);
 Competenţele(cunoştinţele necesare exercitării atribuţiilor postului);
 Caracteristici profesionale(vigilenţa, autocontrolul);
 Capacitatea de inovare;
 Calitatea lucrărilor prestate;
 Modul de realizare a sarcinilor de lucru;
 Respectul privind instrucţiunile primite;
 Capacitatea de asimilare şi de apreciere.
Într-o întreprindere, evaluarea performanţei unui salariat are loc la nivelul postului de
muncă pe care îl ocupă.
Postul de muncă este definit rin ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autorităţii şi
responsabilităţilor care revinspre exercitare, în mod permanent, unei persoane din
întreprindere.
Sarcina este cea mai mică unitate de muncă stabilită pentru un executant, fiind orientată
spre atingerea unui anumit obiectiv.
Autoritatea este o componentă a postului care exprimă limitele în cadrul cărora titularul
postului are dreptul de a acţiona pentru atingerea unui anumit obiectiv.
Responsabilitatea este acea componentă a postului de muncă care reprezintă obligaţia
titularului postului de a îndeplini obiectivele şi sarcinile care-i revin.
Evaluarea performanţei reprezintă o apreciere a gradului de implicare în muncă şi este
utilizată în deciziile privind salarizarea personalului, angajarea şi promovarea acestuia, în
antrenarea şi stimularea angajaţilor.
Fişa de apreciere a salariatului este un instrument de evaluare a rezultatelor
obţinute de către un salariat. Criteriile de evaluare a rezultatelor pot fi cuantificare
în baza unei scale de evaluare de la 1 (în cazul în care salariatul nu este corespunzător
din punctul de vedere al criteriului respectiv) la 4 (dacă salariatul este pe deplin
corespunzător din punctul de vedere al criteriului avut în vedere). În funcţie de
importanţa criteriului se atribuie coeficienţi de importanţă (suma coeficienţilor de
importanţă trebuie să fie egală cu 1). Prin înmulţirea notei de apreciere cu coeficientul
de importanţă se obţine nota asociată criteriului. Prin însumarea tuturor notelor
asociate criteriilor avute în vedere la evaluarea rezultatelor se obţine nota de
evaluare. Pentru o notă de evaluare mai mare decât 2 se consideră că salariatul
respectiv este corespunzător din punct de vedere al criteriilor luate în considerare
pentru analiză.
Principalele elemente componente ale fişei de apreciere sunt:
 Elemente referitoare la aprecierea performanţei: cunoştinţe, calitatea muncii,
volumul muncii, facultatea de asimilare, facultatea de adaptare, calităţile personale,
respectul faţă de muncă.
 Elemente referitoare la orientarea salariatului: asupra termenelor, asupra calităţii,
asupra cantităţii, asupra eficienţei.
 Elemente referitoare la potenţialul salariatului: capacitatea de conducere,
potenţialul de promovare, potenţialul de lucru în echipă.
Profilul: TEHNIC
80
Nivelul 3
Activitatea 19

Tema: Rezultatul activităţii.
Durata activităţii: 30min.
Obiectiv: Prin această activitate vei analiza sistemele de fabricaţie în funcţie de rezultatele
muncii
STUDIU DE CAZ
Aplicaţia 1
În coloana A sunt indicaţi termenii specifici evaluării rezultatelor activităţii, iar în
coloana B definiţiile acestora. Realizaţi corespondenţa dintre cifrele din coloana A şi
literele din coloana B
A B
1. Autoritatea a. Recompensarea echitabilă a personalului.
2. Evaluarea b. Obligaţia titularului postului de a îndeplini obiectivele şi
performanţei sarcinile care-i revin.
3. Postul de muncă c. Cea mai mică unitate de muncă stabilită pentru un
executant, fiind orientată spre atingerea unui anumit obiectiv.
4. Responsabilitatea d. Apreciere a gradului de implicare în muncă.
5. Sarcina e. Limitele în cadrul cărora titularul postului are dreptul de a
acţiona pentru atingerea unui anumit obiectiv.
f. Ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autorităţii şi
responsabilităţilor care revinspre exercitare, în mod
permanent, unei persoane din întreprindere.
Studiu de caz
Evaluaţi capacitatea de implicare a colegului de bancă în cadrul colectivului clasei
voastre, completând tabelul următor pe baza algoritmului prezentat în fişa de
documentare.
Nr. Criteriu Notă de Coeficient de Nota asociată

crt. apreciere importanţă criteriului
1. Cunoştinţe practice 0,3
2. Sociabilitate 0,2
3. Ordine 0,1
4. Disciplină 0,2
5. Capacitate de observare 0,1
6. Emotivitate 0,05
7. Curiozitate 0,05
8. Total - 1
Profilul: TEHNIC
81
Nivelul 3
Atribuţiile locului de muncă
Organizarea locului de muncă stă la baza organizării atelierelor, secţiilor şi

întreprinderii, întrucât de aceasta depinde în cea mai mare măsură consumul de timp de
muncă pe fiecare operaţie sau produs, mărimea acestuia având un rol determinant asupra
elementelor necesare organizării în timp şi spaţiu a proceselor de producţie.
Prin loc de muncă se înţelege suprafaţa sau spaţiul în care muncitorul sau o echipă de
muncitori acţionează cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor muncii în vederea
extragerii sau transformării lor potrivit scopului urmărit.
După tipul de organizare a producţiei, locurile de muncă se clasifică în:
Locuri de muncă pentru producţia de unicate şi de serie mică
Locuri de muncă pentru producţia de serie mijlocie
Locuri de muncă pentru producţia de serie mare şi de masă
După gradul de mecanizare şi de automatizare a producţiei, ele sunt:
Locuri de muncă cu procese manuale
Locuri de muncă cu procese manual-mecanizate
Locuri de muncă cu procese mecanizate
După numărul muncitorilor ele sunt:
locuri de muncă individuale
locuri de muncă colective.
După natura activităţii locurile de muncă se pot clasifica în:
locuri de muncă unde se desfăşoară activităţi de bază
locuri de muncă cu activitatea de servire.
După poziţia lor în spaţiu locurile de muncă pot fi:
fixe
mobile.
Organizarea ergonomică a muncii urmăreşte ca executantul să-şi desfăşoare activitatea
prin efectuarea unui număr cât mai redus de mişcări, la distanţe şi cu eforturi cât mai mici,
astfel încât gradul de oboseală să fie cât mai scăzut, ceea ce duce la asigurarea unei
productivităţi a muncii ridicate.
Pentru aceasta, în conceperea şi organizarea ergonomică a locului de muncă se ţine seama
de o serie de principii şi reguli privind economisirea mişcărilor, stabilite pe baza
experienţei practice şi a studiilor specialiştilor în domeniu.
Astfel, s-au conturat următoarele principii de bază cu privire la economia mişcărilor:
1) mişcările mâinilor şi ale braţelor trebuie să fie simetrice, simultane şi continue;
2) mişcările trebuie să fie cât mai uşoare, cât mai scurte şi cât mai rare, în măsura în care
o permite executarea corectă a muncii; trebuie să se evite pe cât posibil schimbările
bruşte şi repezi ale direcţiei gesturilor, asigurându-se consumuri minime de energie;
3) folosirea energiei organismului pentru a ajuta mişcările executantului, ori de câte ori
aceasta este posibil;
4) să se asigure o succesiune logică a mişcărilor;
5) uneltele şi materialele să fie aşezate întotdeauna în acelaşi loc în cadrul locului de
muncă;
Profilul: TEHNIC
82
Nivelul 3
6) să fie utilizată gravitaţia ori de câte ori este posibil atât la aprovizionarea locurilor de
muncă, cât şi pentru evacuarea pieselor prelucrate, a produselor finite şi a deşeurilor;
7) să se execute (monteze) câte două sau mai multe piese în acelaşi timp, ori de câte ori
este posibil;
8) la stabilirea metodei de muncă să se ţină seama în mod obligatoriu de securitatea muncii.
În cadrul zonei de muncă sunt amplasate mijloacele de muncă, inclusiv sculele, accesoriile şi
obiectele muncii necesare pentru ca executantul să poată desfăşura activitatea cât mai
puţin obositoare.
Zona de muncă poate fi privită în plan orizontal sau în plan vertical şi se compune dintr-o
zonă de muncă normală şi o zonă maximă. Zona de muncă maximă o cuprinde pe cea dintâi.
În cadrul limitelor acestor zone muncitorul îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale,
depunând un efort minim.
Zona de muncă normală în plan orizontal se obţine prin rotirea celor două mâini, având
drept pivot cotul sprijinit pe bancul de lucru, iar zona maximă prin efectuarea rotirii cu
braţele întinse,având drept pivot umărul.
Înălţimea suprafeţei de lucru se dimensionează în funcţie de efortul de lucru pe care îl
depune executantul, având în vedere şi gradul de precizie al lucrării. Înălţimea planului de
lucru măsurată de la planul cotelor (±0) este de 104,5 cm pentru bărbaţi şi 98,0 cm pentru
femei.
Sfaturi practice în perfecţionarea organizării locurilor de muncă:

 Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele şi dispozitivele
care se utilizează în ziua respectivă.
 Să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.
 Materialele şi instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai
aproape, mai rar - mai departe de punctul de utilizare.
 Cutiile şi containerele de alimentare prin gravitaţie să ofere materialele
aproape de punctul de utilizare.
 Să se asigure condiţii pentru perceperea vizuală satisfăcătoare, folosind
iluminatul local.
 Înălţimea locului de muncă şi a scaunului să permită alternarea poziţiilor
în picioare şi şezând.
Profilul: TEHNIC
83
Nivelul 3
Tipuri de echipamente
Maşinile, utilajele şi instalaţiile care echipează, inclusiv dispozitivele de comandă ale

acestora şi aparatele de măsură şi control, trebuie astfel concepute şi realizate încât să
contribuie la uşurarea şi economisirea muncii omului, paralel cu creşterea gradului de
precizie în efectuarea lucrărilor. Pentru aceasta este necesar a fi cunoscute dimensiunile
antropometice şi posibilităţile fiziologice ale executantului, cele mai frecvente poziţii de
lucru ale muncitorului şi particularităţile acestora, zona de lucru şi complexitatea
mişcărilor, posibilităţile fizice ale executantului, natura lucrărilor ce se execută etc.
Datele antropometrice, pun în evidenţă dimensiunile corporale ale elementului om. În
conceperea, proiectarea şi executarea utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor, precum şi în
întreaga acţiune de adaptare a locului de muncă la om se ţine seama de dimensiunile medii
ale părţilor corpului omenesc şi de abaterile normale de la acestea, obţinute pe bază de
studii la scară naţională.
La amplasarea dispozitivelor de comandă, în cazul când se concepe acţionarea
acestora cu picioarele, se urmăreşte a se asigura aplicarea forţei pe direcţia cea mai
convenabilă.
Poziţionarea dispozitivelor de comandă, precum şi stabilirea tipului de dispozitive
sunt influenţate de o serie de factori, dintre care amintim pe cei mai importanţi şi anume:
- funcţia dispozitivului de comandă;
- cerinţele sarcinii privind viteza, precizia şi forţa în utilizarea dispozitivelor de comandă;
- forma, mărimea şi culoarea dispozitivelor de comandă;
- spaţiul acordat şi posibilităţile de amplasare a dispozitivelor de comandă;
- respectarea principiilor de amplasare privind prioritatea, gruparea şi asocierea corectă
(compatibilitatea) dispozitivelor de comandă cu semnalele corespunzătoare.
În vederea urmăririi proceselor de producţie, maşinile, utilajele şi instalaţiile dispun
de aparate de măsură şi control. Ca şi în cazul dispozitivelor de comandă, conceperea,
amplasarea şi utilizarea aparatelor de măsură şi control trebuie să satisfacă anumite
cerinţe generate de posibilităţile executantului, de a recepţiona informaţiile, de a le
prelucra şi de a acţiona ca răspuns.
Există o strânsă legătură între dispozitivele de comandă şi aparatele de măsură şi
control. Precizia în funcţionare a maşinilor şi utilajelor depinde, printre altele, de asociaţia
logică care se realizează ă între sursa de informaţii (aparatele de măsură şi control) şi
ordinea comenzii. De aceea, poziţionarea aparatelor de măsură şi control trebuie să fie
corelată cu cea a dispozitivelor de comandă.
În practică se întâlnesc diferite moduri de amplasare a aparatelor de măsură şi
control. Cele mai frecvente sunt următoarele:
o cu gruparea aparatelor în bloc şi imediat dedesubt sau lateral,
o în aceeaşi poziţie, cu amplasarea dispozitivelor de comandă;
o cu aşezarea fiecărui aparat alături de dispozitivul de comandă ce trebuie acţionat
pentru modificare mărimii măsurate.
Profilul: TEHNIC
84
Nivelul 3
Activitatea 20

Tema: Atribuţiile locurilor de
muncă. Tipurile de echipamente. Durata activităţii: 30min.
Obiectiv: Prin această activitate vei analiza sistemele de fabricaţie în funcţie de atribuţiile
locurilor de muncă şi de tipurile de echipamente.
TEST DE EVALUARE
Alegeţi varianta corectă de răspuns:
1) Clasificarea locurilor de muncă în individuale şi colective se realizează în funcţie de:
a) tipul de organizare a producţiei;
b) numărul de muncitori;
c) natura activităţii;
d) poziţia în spaţiu.
2) Clasificarea locurilor de muncă în fixe şi mobile se face în funcţie de:
a) tipul de organizare a producţiei;
b) numărul de muncitori;
c) natura activităţii;
d) poziţia în spaţiu.
a) Precizaţi denumirea zonelor A, B, C din desenul
alăturat.
A................................................................
B.................................................................
C..................................................................
b) Enumeraţi cel puţin trei principii de bază
referitoare la economia mişcărilor.
a) Precizaţi denumirea poziţiilor de
activitate A,B,C din desenul alăturat:
A................................................................
B.................................................................
C..................................................................
Timp de lucru: 30 minute. Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 1 punct din oficiu.
Profilul: TEHNIC
85
Nivelul 3
PROCESE ÎN SISTEMELE DE FABRICAŢIE

Simboluri folosite pentru reprezentarea unui sistem automat de fabricaţie:
a. Staţia de procesare
b. Faza procesării c. Magaziile tampon de stocare(buffere)
d. Sistemul de transfer între staţii e. Funcţiile de control în procesarea

informaţională
Reprezentarea simbolică a unui sistem automat de fabricaţie:
În această organizare tipică, materia primă sau semifabricatul de bază intră în

procesare la prima staţie, iar procesul tehnologic de fabricaţie este divizat în mai multe
faze succesive de prelucrare , repartizate staţiilor. Acestea sunt parcurse secvenţial pâna
la obţinerea produsului finit. Este posibilă introducerea magaziilor tampon şi a staţiilor de
control fie între toate staţiile, fie numai zonal. Acolo unde soluţia automată nu este
convenabilă, pot fi prevăzute şi posturi manuale. În cadrul fiecărei staţii automate sau post
manual există în mod obişnuit dispozitive auxiliare ce optimizează funcţiile specifice, cum
ar fi: dispozitive de alimentare, sortare, orientare, etc.
Profilul: TEHNIC
86
Nivelul 3
Moduri de organizare a fluxurilor de prelucrare în sistemele automate de
fabricaţie
1. Sistemul automat de fabricaţie cu flux serial
Reprezintă cel mai uzual mod de organizare a fabricaţiei, specific producţiei cu caracter
stabil, în comenzi mari şi constante în timp, cu volum mare de procesare.
Din punct de vedere al dispunerii fizice există două soluţii:
Varianta liniara
 Cea mai răspândită soluţie de amplasare
 Staţiile de procesare sunt repartizate în lungimea unui sistem de transfer
clasic, de tip conveior sau bandă transportoare
 Se caracterizeaza prin existenta simultana a (m) semifabricate aflate in
diverse faze de procesare, numarul lor fiind egal cu cel al statiilor
Varianta circulara
Staţiile de procesare sunt repartizate pe o circumferinţă
Transferul interfazic este realizat cu ajutorul maşinilor de indexare
Este specifică fabricaţiei produselor de dimensiuni mici si foarte mici (în
industria electronică, electrotehnică, de orologie, etc)
Ocupă o suprafaţă redusă în mediul uzinal şi se reduc distanţele de transfer
interfazic de la o staţie la alta
Maşina de indexare introduce totuşi un anumit grad de rigiditate, nepermiţând,
de exemplu, modificarea succesiunii staţiilor de procesare sau introducerea cu
uşurinţă a magaziilor tampon.
Se caracterizează prin existenţa simultană a (m-2) semifabricate aflate în
diverse faze de procesare
sunt prevazute 2 staţii suplimentare pentru încarcarea semifabricatului de bază
şi extragerea produsului finit
Profilul: TEHNIC
87
Nivelul 3
2. Sistemul automat de fabricaţie cu fluxuri paralele
Se utilizează în situaţia în care produsul finit necesită un număr mic de operaţii, ce pot fi
realizate într-o singură staţie de procesare, dar volumul producţiei este mare.
Se caracterizează prin existenţa a (n) semifabricate aflate în aceeaşi fază de procesare,
numărul lor fiind egal cu cel al staţiilor de procesare
 Timpul de fabricaţie este aparent de (n) ori mai mic decât cel real, iar productivitatea
sistemului este de (n) ori mai mare decât a unei singure staţii.
 Necesită multiplicarea punctelor de introducere a semifabricatului de bază şi a celor de
preluare a produsului finit, acestea fiind egale cu numărul staţiilor.
 Exemple de utilizare: producţia reperelor universale( şuruburi, piuliţe, roţi dinţate, curele de
transmisie, etc)
Varianta liniara
Varianta circulara
3. Sistemul automat de fabricaţie cu fluxuri mixte
Profilul: TEHNIC
88
Nivelul 3
A
ctivitatea 21
Unitatea de învăţare: Procese în sistemele de fabricaţie

Tema:. Moduri de organizare a Numele elevului:
fluxurilor de prelucrare în Data:
sistemele automate de Durata activităţii: 40min.
fabricaţie
Obiectiv: Prin această activitate vei identifica legătura dintre tipul de sistem de fabricaţie şi
modul de procesare a produselor.
Aplicaţia 1
Completaţi tabelul de mai jos cu semnificaţia simbolurilor indicate pe desen:
Reper Semnificaţia simbolului

1
2
3
4
5
6
7
8
Aplicaţia 2
Grupaţi caracteristicile de pe verticală după apartenenţa lor la tipul sistemului automat
de fabricaţie, marcând un x în dreptul tipului de sistem corespunzător:
Sisteme automate de fabricaţie Sistemul Sistemul Sistemul
Profilul: TEHNIC
89
Nivelul 3
automat de automat de automat de
Caracteristici fabricaţie cu fabricaţie cu fabricaţie cu
flux serial fluxuri paralele fluxuri mixte
Produsul finit necesită un număr mic de
operaţii
Producţie cu caracter stabil
Defectarea accidentala a unei statii poate fi
suplinita prin redistribuirea sarcinilor sale
catre celelalte statii de acelasi tip.
Volumul producţiei este mare.
Producţie în comenzi mari şi constante în timp,
Produsele finite pot fi realizate într-o
singură staţie de procesare
Volum mare de procesare
Aplicaţia 3
Pentru următoarea variantă de organizare a producţiei prezentată în figura alăturată:
1. Precizaţi cărui tip de sistem automat de

prelucrare corespunde.
2. Precizaţi cel puţin trei caracteristici

corespunzătoare acestui tip de producţie.
3. Indicaţi pe desen cele două staţii suplimentare

specifice acestui tip de producţie.
Aplicaţia 4
În coloana A sunt date tipurile de sisteme automate de fabricaţie (SAF), iar în coloana B
relaţia dintre numărul de staţii de procesare şi numărul de semifabricate prelucrate.
Realizaţi o corespondenţă între cifrele primei coloane şi literele celei de-a doua coloane:
A B
1.SAF cu flux serial – varianta liniară a. Numărul de staţii de procesare este cu
doi mai mare decât numărul de
semifabricate aflate în diverse faze de
procesare
2. SAF cu flux paralel b. Numărul de staţii de procesare este cu
doi mai mare decât numărul de
semifabricate aflate în diverse faze de
procesare
Profilul: TEHNIC
90
Nivelul 3
3. SAF cu flux mixt c. Numărul de staţii de procesare este
egal cu numărul de semifabricate aflate în
aceeaşi fază de procesare
4. SAF cu flux serial – varianta circulară d. Numărul semifabricatelor aflate in
diverse faze de procesare este egal cu
numarul statiilor de procesare.
e. Existenţa unui numar de (n) fluxuri
paralele identice, fiecare organizat serial
din (m) statii de procesare.
Profilul: TEHNIC
91
Nivelul 3
Transferul în sistemele automate de fabricaţie
Este realizat cu dispozitive speciale ce asigură:
Deplasarea semifabricatelor între staţiile de procesare;
Alte funcţii auxiliare: fixarea, schimbarea orientării, etc.
Alegerea tipului de transfer depinde de:
tipul operaţiilor efectuate;
numărul staţiilor de procesare;
greutatea şi numărul pieselor transportate;
existenţa posturilor manuale;
viteza de transport impusă;
diferenţele dintre timpii de prelucrare;
Din punct de vedere al principiului de deplasare, transferul poate fi :
Transfer continuu
Semifabricatul este deplasat continuu, cu viteza constantă, ceea ce necesită adaptarea
permanenta a tuturor staţiilor de procesare la variabilitatea sa poziţională.
Se utilizează:
- fie pentru fabricarea produselor de dimensiuni mici, ce pot fi blocate temporar în dreptul
staţiilor automate de procesare fără a părăsi sistemul de transport;
- fie în cazul produselor cu inerţie foarte mare ce suportă mai ales prelucrări în posturi
manuale (montaj general automobile).
Transfer sincron (intermitent)
Semifabricatul este deplasat discontinuu şi este stabil la fiecare staţie de procesare
pe durata operaţiilor efectuate, aspect ce favorizează procesarea automată;
Numai după ce toate staţiile şi-au încheiat operaţiile se activează simultan transferul,
rezultând o deplasare cu un pas a tuturor semifabricatelor;
Se impune ca timpii de procesare ai tuturor statiilor să fie sensibil egali;
Introduce rigoare în transport şi este folosit în SAF cu staţii exclusiv automate ce
realizează produse cu inerţii mici şi medii (repere mecanice, caroserii auto).
Transfer asincron (la cerere)
Semifabricatul părăseşte staţia curentă imediat ce operaţiile de procesare s-au
încheiat şi relativ independent de situaţia curentă din celelalte staţii;
Se crează avantajul unei anumite continuităţi (în timp ce unele semifabricate sunt în
faza de procesare, altele sunt supuse procesului de transfer;
Oferă o flexibilitate deosebită, permiţând introducerea magaziilor tampon, echilibrarea
mai bună a timpilor neuniformi de prelucrare ai staţiilor, compensarea staţiilor mai
lente prin multiplicare şi funcţionare în paralel;
Se utilizează în cazul în care SAF include atât staţii automate cât şi posturi manuale.
Transfer paletizat
Semifabricatul este aşezat pe palete tipizate, special proiectate pentru a crea
facilităţi de mişcare, pozitionare, fixare, prindere/eliberare, preluare a mai multor
tipuri de semifabricate, etc;
Este specific SAF în care se realizeaza procese de asamblare sau prelucrări succesive
ale aceluiaşi semifabricat de bază (industria constructoare de maşini);
Paletele purtatoare sunt realizate pe baza imaginii negative a semifabricatului.
Profilul: TEHNIC
92
Nivelul 3
Aspecte mecanice şi constructive ale transferului în sistemele
automate de fabricaţei
Mecanisme specifice transferului liniar
a. Mecanism cu grindă oscilantă
Funcţionare:
Un sistem de acţionare de tip cilindru cu piston generează o mişcare liniară alternantă,
transmisă grinzii oscilante. Pe faţa superioară a grinzii există prelucrări mecanice adecvate
prinderii şi eliberării facile a paletelor purtătoare. Într-un singur ciclu de mişcare a grinzii
se asigură deplasarea cu un pas a tuturor paletelor cu semifabricate, rezultând deci un
transfer sincron. Grinda oscilantă rămâne în aşteptare până când toate staţiile şi-au
terminat prelucrarea, după care se execută un nou ciclu funcţional.
b. Mecanism conveior cu role
Sunt posibile mai multe soluţii constructive:

 Cu toate rolele antrenate mecanic;
 Numai cu anumite role antrenate mecanic;
 Cu rolele libere la rotaţie(varianta gravitaţională);
Impune adoptarea unui transfer paletizat şi a unor dispozitive de blocare sau ridicare de
pe conveior în dreptul staţiilor de procesare.
c. Mecanism cu cale conducătoare
Calea conducatoare este de regulă un lanţ sau un ansamblu de două lanţuri cu viteze
sincronizate.
Paletele sunt antrenate de lanţ datorită prezenţei unor gheare mecanice ce
realizează automat cuplarea mecanică în poziţiile de referinţa ale lanţului.
Decuplarea paletelor se face tot automat, cu ajutorul camelor profilate sau a
ştifturilor comandate.
Profilul: TEHNIC
93
Nivelul 3
d1. Transferul liniar prin manipulatorul fiecărei staţii
Funcţionare:
 O primă soluţie este dotarea fiecarei staţii cu un manipulator cu 2-3 grade de libertate (mână
mecanică)
 Toate manipulatoarele încep sincron ciclul specific, preluând de la transportorul principal
semifabricatul aferent staţiei şi introducându-l în zona de prelucrare;
 La terminarea operaţiei, fiecare manipultor realizează ciclul invers alimentării,
 După ce toate manipulatoarele au încheiat ciclul de deservire, transportorul principal avansează
cu un pas.
d2.Transferul liniar cu manipulator portal în structură arborescentă
Funcţionare:
 Această soluţie elimină transportorul principal, utilizându-se un singur manipulator cu o
structură cinematică arborescentă (mai multe brate şi mai multe terminale);
 Dispunerea uzuală este în varianta portal, dar este posibilă şi amplasarea plană;
 Primul braţ al manipulatorului asigură preluarea semifabricatului de bază dintr-o magazie tampon
şi introducerea sa în prima staţie de procesare;
 Ultimul braţ extrage produsul finit obţinut la ultima staţie şi-l eliberează pe traseul de
evacuare.
e. Mecanisme cu transfer liniar ce utilizează
gravitaţia(alunecare sau rostogolire)
Profilul: TEHNIC
94
Nivelul 3
Mecanisme specifice transferului circular
Mecanism de transfer prin vibraţii
Profilul: TEHNIC
95
Nivelul 3
Profilul: TEHNIC
96
Nivelul 3
Activitatea 22

Tema: Transferul în sistemele
automate de fabricaţie Durata activităţii: 40min.
Obiectiv: Prin această activitate vei analiza aspectele mecanice si constructive ale
transferului in sistemele automate de fabricaţei
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Grupaţi caracteristicile de pe verticală după apartenenţa lor la tipul de transfer automat, marcând
un x în dreptul tipului de sistem corespunzător:
Tipuri de transfer automat Transfer Transfer Transfer Transfer
continuu sincron asincron paletizat
Caracteristici
Transferul se activează simultan, numai după
ce toate staţiile şi-au încheiat operaţiile,
rezultând o deplasare cu un pas a tuturor
semifabricatelor.
Semifabricatul paraseşte staţia curentă
imediat ce operaţiile de procesare s-au
încheiat şi relativ independent de situaţia
curentă din celelalte staţii.
Semifabricatul este deplasat continuu, cu
viteză constantă.
Semifabricatul este aşezat pe dispozitive
special proiectate pentru a crea facilităţi de
mişcare, poziţionare, fixare,
Semifabricatul este deplasat discontinuu şi
este stabil la fiecare staţie de procesare pe
durata operaţiilor efectuate.
Aplicaţia 2
Identificaţi elementele componente ale mecanismului de transport cu grindă oscilantă:
1......................................................................... 2............................................................................
3........................................................................ 4...........................................................................
5........................................................................ 6...........................................................................
Profilul: TEHNIC
97
Nivelul 3
Aplicaţia 3
Identificaţi diferenţele constructive şi funcţionale dintre cele două tipuri de transportoare
liniare:
Cazul a Cazul b
Diferenţe construtive
....................................................................................... ..................................................................................
...................................................................................... .................................................................................
....................................................................................... ................................................................................
...................................................................................... ................................................................................
Diferenţe funcţionale
....................................................................................... ..................................................................................
...................................................................................... .................................................................................
....................................................................................... ................................................................................
...................................................................................... ................................................................................
Aplicaţia 4
În figura următoare este prezentat mecanismul de transfer prin vibraţii:
a) Identificaţi elementele constructive corespunzătoare reperelor de pe desen:

1........................................................................... 2.............................................................................................
3.......................................................................... 4.............................................................................................
b) Precizaţi rolul funcţional al reperelor:

1....................................................................................................................................................................................
2....................................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................................
3....................................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................................
4....................................................................................................................................................................................
Profilul: TEHNIC
98
Nivelul 3
Magaziile de stocare(tampon, buffere)
Caracteristici
Sunt destinate să asigure o rezervă tehnologică cu semifabricate pentru o
staţie sau un grup de staţii, menţinând o continuitate funcţională a sistemului
de fabricaţie în situaţia unor incidente funcţionale de durată relativ redusă;
Sunt utile mai ales în transferul asincron , dar şi la cuplarea mai multor tipuri
de sisteme de transfer;
Efectul lor constă atât în compensarea timpilor de defect accidental ai staţiilor
de prelucrare cât şi în compensarea neuniformităţii timpilor de procesare
dintre staţii.
Amplasarea poate fi:

Zonală, pentru un grup de staţii
Individuală, pentru fiecare staţie sau post manual
Categorii:
Depozite de stocare: se utilizează când ritmul de procesare a
semifabricatelor este mai mare decât ritmul în care poate fi facută
alimentarea
Depozite de avarie: se utilizează pentru a limita efectele pe care le poate
avea o avarie la una din componentele liniei de flux
Depozite de echilibrare: se utilizează pentru echilibrarea timpilor de
procesare dintre staţiile de lucru.
Strategii de depozitare:
Depozitarea se face în ordinea sosirii semifabricatelor, iar ordinea
extragerii se face în ordinea depozitarii
Depozitarea se face în ordinea sosirii, dar extragerea este inversă ordinii
depozitării
Ordinea depozitării şi cea a extragerii sunt aleatorii
Profilul: TEHNIC
99
Nivelul 3
Activitatea 23

Tema: Magazii de stocare
(tampon, buffere) Durata activităţii: 15 min.
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege rolul magaziilor de stocare în cadrul sistemelor
de fabricaţie
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Precizaţi rolul magaziilor de stocare în cadrul sistemelor de fabricaţie automate.
.......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Aplicaţia 2
Completaţi spaţiile indicate cu categoria de depozit de semifabricate corespunzătoare:
Se utilizeaza pentru a limita efectele pe care le

poate avea o defecţiune la una din componentele liniei
de flux.
Se utilizeaza pentru uniformizarea timpilor de

procesare dintre staţiile de lucru.
Se utilizeaza cand ritmul de procesare a

semifabricatelor este mai mare decat ritmul in care
poate fi facuta alimentarea.
Aplicaţia 3
Completaţi desenul în spaţiul indicat astfel încât să evidenţiaţi următoarea strategie de
depozitare:
Profilul: TEHNIC
100
Nivelul 3
Funcţiile de control ale sistemelor automate de fabricaţie
Controlul unui Sistem automat de fabricaţie este o problemă complexă, care se bazează pe
trei cerinte fundamentale:
 Controlul procesului: reprezintă aspectul de bază al funcţiilor de control şi constă în
coordonarea logică şi temporală a funcţionării tuturor staţiilor de procesare,
dispozitivelor auxiliare şi de transfer;
 Siguranţa functională: asigură deplina securitate funcţională, supravegherea
tuturor proceselor şi a parametrilor critici, prevenind eventualele pagube majore;
 Controlul calitaţii producţiei: identificarea produselor rebut şi a deficientelor
funcţionale ale utilajelor.
Marcarea grafică a funcţiilor de control:
Principial există două tehnici de realizare a controlului:

Controlul instantaneu
 Determină oprirea imediata a întregului SAF la apariţia unei defecţiuni şi furnizarea
unor mesaje referitoare la localizarea defectului, aspect foarte important pentru
activitatea de service.
 Asigură o bună protecţie a SAF.
 Poate totuţi contribui la pierderi importante de producţie şi mărirea numărului de
rebuturi datorită faptului că defecte uneori minore, ce pot fi rapid înlăturate de
personalul supraveghetor de zonă, opresc instantaneu toate staţiile aflate în
procesare.
Controlul cu memorie
 Funcţiile de control caută să mentină in funcţiune tot restul SAF cu excepţia staţiei
la care a aparut defectul.
 Aceasta este izolată şi poate fi decuplată sau menţinută sub o supraveghere atentă
pentru prevenirea rebuturilor.
 Există un interval de timp direct dependent de capacitatea magaziilor tampon
existente în sistem, în care se poate realiza service-ul staţiei defecte.
Profilul: TEHNIC
101
Nivelul 3
Activitatea 24

Tema: Funcţiile de control ale Data: Numele elevului:
sistemelor automate de
fabricaţie
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege rolul controlului proceselor în cadrul sistemelor
de fabricaţie
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Precizaţi în ce constă controlul procesului în cadrul sistemelor de fabricaţie automate.
.......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Aplicaţia 2
Precizaţi avantajele respectiv dezavantajele funcţiei de control instantaneu pentru
sistemele automate de fabricaţie
Avantaje Dezavantaje
Aplicaţia 3
Precizaţi în ce constă funcţia de control cu memorie în cazul unei defecţiuni la o staţie
de procesare din cadrul unui sistem automat de fabricaţie.
Profilul: TEHNIC
102
Nivelul 3
Comanda în sistemele flexibile de fabricaţie
Functiile comenzii numerice

Informatiile primite, deciziile luate si comenzile elaborate intr-un sistem complex
mecanic, electric, hidropneumatic si electronic, sunt gestionate la nivelul CN.
Elementele componente ale comenzii numerice
Profilul: TEHNIC
103
Nivelul 3
Folie retroproiector 3
Structuri şi funcţii ale comenzii numerice
Profilul: TEHNIC
104
Nivelul 3
Activitatea 25

Tema: Comanda în sistemele
flexibile de fabricaţie Durata activităţii: 15 min.
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege rolul funcţiilor de comandă în cadrul sistemelor
de fabricaţie
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Completaţi schema de mai jos astfel încât să evidenţiaţi funcţiile comenzii numerice:
FUNCŢIILE
COMENZII
NUMERICE
Aplicaţia 2
Completaţi schema de mai jos astfel încât să evidenţiaţi elementele componente ale
comenzii numerice:
Profilul: TEHNIC
105
Nivelul 3
Conducerea sistemelor flexibile de fabricaţie
Calculatorul central de proces este în legătură directă cu:

 sistemul CAD/CAM (Nivelul de planificare şi supraveghere);
 nivelul de gestiune a fabricaţiei;
 nivelul maşini-unelte cu NC şi terminal CNC;
 magazia centrală de scule;
 depozitul central de semifabricate şi piese finite;
 manipulatoare;
 roboţi industriali.
Calculatorul central mai îndeplineşte funcţiile de prelucrare a informaţiilor, de planificare a
cerinţelor de fabricaţie, de control al calităţii, de centralizarea şi diagnoza a
defecţiunilor cu afişare pe monitor, de prereglarea a sculelor aşchietoare etc.
Profilul: TEHNIC
106
Nivelul 3
Activitatea 26

Tema: Conducerea sistemelor
flexibile de fabricaţie Durata activităţii: 30 min.
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege rolul funcţiilor de conducere ale calculatorului
central în cadrul sistemelor de fabricaţie
FIŞĂ DE LUCRU
Aplicaţia 1
Pe baza schemei bloc din fişa de documentare realizaţi o corespondenţă între cele trei
coloane astfel încât să puneţi în legătură cele trei niveluri principale ale sistemului
automat de fabricaţie, cu subsistemele componente ale acestuia şi cu funcţiile lor de
bază în cadrul sistemului de fabricaţie.
Nivelurile de bază ale Sistemele componente ale Funcţiile lor de bază în

sistemului automat de sistemului automat de cadrul sistemului de
fabricaţie fabricaţie fabricaţie
Profilul: TEHNIC
107
Nivelul 3
1. Nivelul de planificare şi A. Baza de date a. Pregătire sculă
supraveghere aşchietoare
B. Manipulatoare – roboţi
2. Nivelul de gestiune a industriali b. Planificarea cerinţelor
fabricaţiei de fabricaţie
C. Magazia centrală de
scule c. Centralizarea şi diagnoza
3. Nivelul maşină
D. Sistemul CAD/CAM defecţiunilor
E. Maşini-unelteCNC d. Consolă de
supraveghere
F. Sistemul de programare e. Controlul calităţii
NC
f. Prelucrarea
informaţiilor
G. Depozitul central de
semifabricate şi piese
g. Asigurarea fluxului de
finite scule şi materiale
ASPECTE ALE PLANIFICĂRII ŞI CONTROLULUI PRODUCŢIEI ÎN

SISTEMELE FLEXIBILE DE FABRICAŢIE
Planificarea productiei
 Planificarea producţiei ţine cont de capacitatea locurilor de muncă (planificare cu
supraîncărcarea locurilor de muncă).
 Planificarea comenzilor se bazează pe cunoaşterea datei de start.
 Se ia in considerare numărul maxim de utilaje prevăzut în fişa tehnologică pentru
fiecare operaţie, precum şi raportul de deservire a locului de muncă (număr de
oameni/ număr de utilaje) pentru fiecare operaţie din fişa tehnologică.
 se prelucrează informaţia referitoare la numărul de componente ce se pot prelucra
simultan la o operaţie şi la nivel de loc de muncă (utilaj).
 Operaţia se planifică pe un interval compact (fără întreruperi datorate altor
comenzi).
 Timpul de pregatire al unei operaţii se adaugă o singură dată la începutul ei pe toate
utilajele disponibile şi nu produce decalaje.
Profilul: TEHNIC
108
Nivelul 3
 Se ia în calcul un tip de dependenţă între operaţii - "StartToFinish"; între operaţiile
de pe acelaşi nivel ordinea de execuţie este dată de numărul secvenţial, prima
operaţie de pe un nivel nu poate începe mai devreme de terminarea tuturor
subcomponentelor de pe acel nivel.
 Se consideră că necesarul de materii prime şi materiale este asigurat, astfel încât
dependenţele între operaţii şi materii prime sunt satisfacute implicit şi nu
influenţează planificarea.
Scenarii de planificare
 În realizarea unui scenariu de planificare se porneşte de la informaţiile existente la
nivelul următoarelor elemente:
o Calendarul de întreprindere
o Planul de lucru
o Locuri de muncă, cu informaţii legate de:
 număr de utilaje disponibile
 planul de lucru asociat
 echipa care deserveşte locul de munca
 numărul de oameni alocatţi din cadrul echipei şi numărul de utilaje pe
care aceştia pot lucra
 numărul de ore de funcţionare a unui utilaj în cadrul schimbului
 numărul maxim de oameni care se pot aloca locului de munca
 excepţii de la comportamentul normal (variază numărul de oameni sau
numărul de utilaje)
o Operaţii
o Fişa tehnologică, cu informaţii legate de:
 modul de deservire a locului de muncă aferent fiecărei operaţii (câte
utilaje poate deservi simultan un om sau câţi oameni lucrează simultan
la o operaţie pe un utilaj);
 faptul că o operaţie poate fi divizată pe unitatea de produs
(planificarea respectivei operaţii se poate face intercalată cu
întreruperi);
 numărul maxim de utilaje care se pot aloca unei operaţii în funcţie de
echipamentele auxiliare pe care le pot achiziţiona sau fabrica (SDV-
uri), adică numărul de utilaje de pe locul de muncă ce indeplinesc
condiţiile de execuţie a operaţiei pentru produsul curent;
 Odată creat un scenariu de planificare aferent comenzilor de secţie selectate, se
poate interveni asupra planificării şi se pot analiza rezultatele obţinute prin
modificarea următoarelor elemente:
o Locuri de muncă
o Planul de lucru aferent locului de muncă
o Gradul de deservire a locului de muncă
o Numărul de componente ce se prelucrează simultan
o Durata operaţiilor
o Numărul maxim de utilaje care se pot aloca unei operaţii
o Cantitatea de componente de realizat
Profilul: TEHNIC
109
Nivelul 3
 La consultarea scenariilor de planificare se pot face filtrări la nivel de comenzi de
secţie, comenzi interne, ateliere, locuri de muncă, operaţii, datele putând fi
detaliate la nivel de zi, saptămână, lună.
 Rezultatele planificării se pot vizualiza grafic sau sub formă de raport, cu
posibilitatea de a fi exportate în fişiere Excel; se poate vedea desfăşurarea în timp
a operaţiilor, pe comenzi de secţie sau locuri de muncă cu posibilitatea de detaliere
a reprezentării până la nivel de operaţie.
Profilul: TEHNIC
110
Nivelul 3
Activitatea 27
Unitatea de învăţare: Aspecte ale planificării şi controlului producţiei în sistemele flexibile de
fabricaţie
Tema: Planificarea producţiei
Obiectiv: Prin această activitate vei înţelege necesitatea planificării producţie în sistemele
flexibile de fabricaţie
Aplicaţia 1
Completaţi spaţiile libere cu informaţiile care lipsesc:
1. Planificarea productiei tine cont de ....................................... locurilor de munca.
2. Planificarea........................................se bazeaza pe cunoasterea datei de start
3. Se ia in considerare numarul ................................... de utilaje prevazut in fisa tehnologica
pentru fiecare operatie, precum si raportul de .............................. a locului de munca
(numar de oameni/ numar de utilaje) pentru fiecare operatie din fisa tehnologica;
4. Se prelucreaza informatia referitoare la numarul de componente ce se pot
prelucra .................................. la o operatie si la nivel de loc de munca (utilaj);
5. Operatia se planifica pe un interval .............................. .
6. Timpul de pregatire al unei operatii se adauga ............................................. la inceputul ei
pe toate utilajele disponibile si nu produce decalaje
Aplicaţia 2
Completaţi schema de mai jos cu elementele care deţin informaţiile necesare elaborării
unui scenariu de planificare:
Scenariul de planificare
Aplicaţia 3
Câti oameni lucrează simultan la o operaţie pe un utilaj sau câte utilaje poate deservi
simultan un om este o informaţie dată de:
a) Calendarul de întreprindere;
b) Planul de lucru;
c) Fişa tehnologică;
d) Planul de operaţii;
Profilul: TEHNIC
111
Nivelul 3
Profilul: TEHNIC
112
Nivelul 3
Soluţionarea activităţilor
 Scopul soluţionării activităţilor de învăţare ar trebui să fie acela de a oferi elevilor
şi profesorului informaţii referitoare la ceea ce a învăţat elevul şi ce mai trebuie
să înveţe în continuare.
 Fiecare soluţie ar trebui să înceapă pe o pagină nouă pentru a-i fi mai uşor
profesorului să dezvăluie soluţiile elevilor rând pe rând
 Fiecare activitate ar trebui să includă un titlu care să furnizeze următoarele
informaţii:
 Denumirea activităţii
 Denumirea modulului şi orice alte referinţe administrative.
 Sfaturi despre ce anume ar trebui să facă un elev dacă găseşte o soluţie identică
cu a altcuiva; de exemplu, orientarea către materiale suplimentare mai avansate.
 Sfaturi referitoare la ce anume ar trebui să facă elevul dacă găseşte soluţii
diferite. Sfaturi potrivite vor varia în funcţie de domenii şi de activităţi. Un anumit
şablon ar putea fi:
- Rugaţi elevul să repete activitatea, dar cu asistare suplimentare – de ex.
Solicitându-i să citească instrucţiuni mai detaliate sau să utilizeze un instrument
cum ar fi un computer.
- Apoi
- Dacă a doua încercare a elevului eşuează; direcţionaţi-l către materiale de
învăţare suplimentare sau către profesor.
- În cazul în care a doua încercare a elevului este o reuşită; rugaţi-l să efectueze o
activitate planificată pentru a le verifica cunoştinţele şi înţelegerea. În cazul în
care acea activitate este o reuşită, elevii vor fi direcţionaţi către activitatea
următoare sau către un material suplimentar mai avansat.
Soluţionarea activităţii 11
Aplicaţia 1
Profilul: TEHNIC
113
Nivelul 3
O maşină - unealtă costă 85.000 euro şi poate realiza anual produse în valoare de 55.000 euro, cu
cheltuieli de 30.000 euro. Se doreşte evaluarea oportunităţii investiţiei într-o astfel de maşină, prevăzută a
fi menţinută în exploatare timp de 7 ani.
Soluţie:
Vn = 55.000 – 30.000 = 25.000 euro/an
Vn > 0 – sistemul de fabricaţie amortizează investiţia;
85 . 000
T a= =3 , 4 ani
25 .000
Aplicaţia 2
Să se estimeze timpul de amortizare al investiţiei într-o celulă robotizată, atât în cazul activităţii organizată
într-un schimb cât şi în două schimburi, pentru următoarele date: Ccr = 25.000 euro,
Es = 11.000 euro (specific industriei de automobile), Cex = 2.000 euro (activitate într-un schimb), sau
Cex = 3.000 euro (activitate în două schimburi), Cu = 30.000 euro, k = +20% (robotul efectuează mai
repede operaţia decât un operator uman) , k = -20% (robotul efectuează mai încet operaţia decât un
operator uman).
Soluţie:
Ccr 25000
Ta= = =
Es−Cex +k⋅( Es +Cu ) 11000−2000+0 , 2⋅( 11000+30000 ) 1,4 ani, activitate într-un
schimb;
Ccr 25000
Ta= = =0 ,85 ani
2⋅Es−Cex +k⋅( Es+Cu ) 22000−3000+0 , 2⋅( 2⋅11000+30000 ) , activitate în
două schimburi;
Ccr 25000
Ta= = =2 ,9 ani
2⋅Es−Cex +k⋅( Es+Cu ) 22000−3000−0 , 2⋅( 2⋅11000 +30000 ) , activitate în
două schimburi;
Profilul: TEHNIC
114
Nivelul 3
Aplicaţia 1
Se consideră un sistem de fabricaţie ce conţine 6 linii automate identice pentru prelucrări mecanice.
Aceasta operează în paralel 10 schimburi/săptămână, cu timpul mediu de funcţionare/schimb 6,4 ore.
Rata de producţie este Rp = 17 produse/oră. Se cere estimarea capacităţii de producţie a sistemului de
fabricaţie.
Soluţie:
C P=N sf⋅R p⋅O⋅S s =6 x 17 x 6 , 4 x 10=6528 prod/ sapt
Aplicaţia 2
Trei produse sunt realizate în acelaşi sistem de fabricaţie, ce lucrează 10 schimburi/săptămână, cu timpul mediu de
funcţionare pe schimb de 6,5 ore. Se cere dimensionarea globală, în sensul stabilirii numărului sistemelor de
fabricaţie ce trebuie alocate(sau achiziţionate) pentru satisfacerea comenzilor, dacă se cunoaşte cererea de produse:
Produs Comanda săptămânală Rata de producţie
(buc/oră)
1. 600 10
2. 1000 20
3. 2200 40
Soluţie:
C s 600 C s 1000
O1 == =60 ore O2 = = =50 ore
Produs 1:
R p 10 Produs 2:
R p 20
C s 2200
O3 = = =55 ore
Produs 3:
R p 40 Totalul orelor de prelucrare va fi: 165 ore;
165
N sf = ≃3
Numărul sistemelor de fabricaţie necesare va fi: 10 x 6 , 5 sisteme de fabricaţie
Aplicaţia 3
Se consideră un lot de 50 de piese ce necesită pentru realizare operaţii succesive realizate pe 8 maşini -
unelte automate (staţii). Timpul mediu de pregătire al întregului sistem de fabricaţie este de 3 ore, iar
timpul mediu de operare/staţie este de 0,1 ore. Timpul mediu neoperativ datorat transportului,
întârzierilor, inspecţiilor este de 7 ore. Se cere:
1. Determinarea duratei timpului de fabricaţie al lotului, dacă se consideră o zi de muncă cu durata medie
de 7 ore.
2. Intervalul de timp Tp ce revine prelucrării unei piese din lot într-o staţie de procesare.
3. Rata producţiei sistemului de fabricaţie.
Soluţie:
1 T 1 120
T p = ⋅ f = ⋅ =0 , 3 ore / piesă
T f =8⋅( 3+50⋅0 ,1+7 )=120 ore Q N sp 50 8
1. 120 ore /7 ore=17 , 14 zile 2.
Profilul: TEHNIC
115
Nivelul 3
1 10
R p= = =3 , 3 piese /oră
3.
Tp 3 Soluţionarea activităţii 13
Exemplu de calcul OEE
A – timpul de încarcare(timpul de lucru zilnic): 60 min x 8 ore = 480 min.
B – timpul programat de oprire zilnică: 20 min.
C – timpul de încărcare zilnică : A-B = 460 min.
D - timpul pierdut pentru opriri : 60 min.
E – timpul de operare zilnic : C-D= 400 min.
G – producţia zilnică: 400 piese.
H – coeficientul de produse bune: 98%
I – timpul de ciclu teoretic: 0,5 min/piesă
J – timpul de ciclu real: 0,8 min/piesă
Se calculează:
F – timpul real de fabricaţie: J x G = 0,8 X 400 = 320 min
E 400
×100= x 100=87 %
T- disponibilitatea: C 460
I 0,5
×100= x 100=62 , 5 %
M – coeficientul de viteză: J 0,8
F 320
×100= x 100=80 %
N – Coeficientul net de operare: E 400
M×N ×100=0 ,625 x 0 ,8×100=50 %
L – Eficienţa procesului:
OEE – randamentul global al instalaţiei este: T ×L×H ×100=0 ,87×0 , 5×0 , 98×100=42 %
Profilul: TEHNIC
116
Nivelul 3
a) Se determină numărul intervenţiilor tehnice (pe categorii) ce urmează a se efectua în

Dcr
N it = −N sit
cadrul unui ciclu de reparaţii, după relaţia:
dit
29280
N RK = =1
29280
29280
N RC 2 = −1=2
9760
29280
N RC 1 = −(1+2)=9
2440
29280
N RC 2 = −(1+2+9 )=12
1220
b) Se reprezintă grafic structura ciclului de reparaţii pe baza numărului de intervenţii

determinat şi a duratei între două intervenţii de acelaşi fel:
c) Stabilirea intervalului de timp (T 1) în zilele calendaristice, de la data ultimei intervenţii

efectuată la utilajul U10 în anul de bază până la fiecare dintre intervenţiile următoare din
structura ciclului de reparaţiidin anul în plan, conform relaţiei:
T i=
(
D RC⋅n n−1
)
+ ∑ t ⋅K t
d S⋅n S i=1 si
Unde:
Profilul: TEHNIC
117
Nivelul 3
n−1
∑ t si
ds - durata unui schimb de lucru, exprimată în ore;
nS - numărul de schimburi;
Pentru utilajul U10 intervenţiile următoare sunt: Rc2, Rt, Rc1, Rk.
T 1=
[
1220⋅1
8⋅2 ]
+0 ⋅1 , 43=109 zile
T 1=
[
1220⋅2
8⋅2 ]
+11 ⋅1 , 43=234 zile
[ ( )]
T 1=
1220⋅3
8⋅2
+ 11+1 ⋅1 , 43=344 zile
T =
1 [ 1220⋅2
8⋅2 ]
+11 ⋅1 , 43=460 zile
d) Eşalonarea calendaristică a intervenţiilor tehnice planificate este prezentată în tabelul

următor:
Anul de bază de plan
Indicator IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Număr de 10 31 30 31 31 28 31 30 31 30 31 31 30 31 30 31
zile
calend.
Număr de 10 41 71 102 133 161 19 222 253 283 314 345 375 406 436 467
zile 2
calend.
cumulate
Intervenţii RC2 Rt RC1 RK
tehnice
planificate
Profilul: TEHNIC
118
Nivelul 3
Bibliografie
Această secţiune oferă o listă de materiale de referinţă împreună cu detalii despre alte sugestii
de lectură şi resurse, de exemplu website-uri.
1. M. Niţulescu, Sisteme flexibile de fabricaţie, Editura SITECH, Craiova ,
1985;
2. A. Tanţău, M. Olaru, Managementul producţiei, Editura Economică
Preuniversitaria, 2002;
3. Internet: http://www.users.utcluj.ro; http://www.robotics.ucv.ro ;
http://www.labsmn.pub.ro
Profilul: TEHNIC
119
Nivelul 3

Sisteme Si Tehnologii de Fabricatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Si Tehnologii de Fabricatie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Si Tehnologii de Fabricatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Proiectul Phare TVET RO 2005/017-553.04.01.02.04.01.03

Modulul: Sisteme şi tehnologii de fabricaţie

SPIRIDON DANIELA - profesor grd. I, Grup Şcolar Industrial Electroputere, Craiova

CONSULTANŢĂ CNDIPT: ROŞU DORIN, EXPERT CNDIPT

ASISTENŢĂ TEHNICĂ: WYG INTERNATIONAL

Modulul „Sisteme şi tehnologii de fabricaţie” – se studiază pe parcursul

Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea unor abilităţi şi deprinderi în

15. Sisteme şi tehnologii de fabricaţie 1 credit

- 15.1. Alege sistemul şi tehnologia de fabricaţie.

- 15.2. Analizează sisteme şi tehnologii de fabricaţie.

15.3. Stabileşte legătura între sistemele de fabricaţie şi aspectele planificării şi

Prin activităţile pe care le propunem, urmărim ca la sfârşitul activităţilor de învăţare elevii

o Atribuţiile locului de muncă.

Data îndeplinirii Verificat

O.1. A1, A2, A3, A4

15.1. Alege sistemul O.2. A5, A6, A7

O.3. A11, A12, A13

O.5. A15, A16

IMPORTANT PENTRU ELEVI !

Data: Numele elevului:

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Un produs industrial se poate realiza astfel:

Pentru UTILIZATOR Pentru INTREPRINDERE

-complexitate mică electrocasnice

COMPLEXE CU -complexitate mare

Unitatea de învăţare: Mediul industrial

Data: Numele elevului:

Pentru UTILIZATOR Pentru ÎNTREPRINDERE

Modul de producţie al unui produs se caracterizează, în principal prin combinaţia

Modurile de producţie sunt:

Producţia discontinuă – job-shop

Principalele caracteristici ale producţiei de serie

Producţia de serie Serie mică şi mijlocie Serie mare

Produse realizate multiplu, în număr mic unice, în număr mare

Răspuns la cererile pieţii la cerere prin program de fabricaţie

Previziuni pe termen scurt pe termen lung şi mediu

Mijloace de producţie universale, mare flexibilitate specializate, mare productivitate

Flux de producţie discontinuu continuu

Mâna de lucru policalificată puţin calificată

Calitatea produselor Bună şi foarte bună suficient de bună

Costul producţiei important acceptabil

Comparaţie între cele trei tipuri de producţie

Unitatea de învăţare: Mediul industrial

Data: Numele elevului:

Obiectiv: Prin această activitate vei caracteriza modurile de producţie.

Procesul de Producţia Procesul de producţie se

........................................ ............................... ...........................

Se caracterizează prin următoarele:

 fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, în mod

Se caracterizează prin următoarele:

 fabricarea unei nomenclaturi relativ largă de produse, în mod

Se caracterizează prin următoarele:

 fabricarea unei nomenclaturi foarte largi de produse, în

Teoretic, tipul de producţie se poate determina calculând coeficientul tipului de

unde : Ri = ritmul productiei pentru un produs de tip i;

- pentru producţia de masă: K=1

Unitatea de învăţare: Mediul industrial

Data: Numele elevului:

Obiectiv: Prin această activitate vei diferenţia tipurile de producţie.