Celălalt (filozofie)
În fenomenologie, termenii Celălalt și Celălalt constitutiv identifică o altă ființă umană în raport cu propria ființă, fiind percepută în diferențele ei de propriul sine ca un factor constitutiv-cumulativ al imaginii de sine a unei persoane; prin urmare, Celălalt este diferit de Sine și, în același timp, opusul Sinelui.[1][2] Celălalt constitutiv este relația dintre personalitatea (natura esențială) și persoana (corpul) unei ființe umane; relația dintre caracteristicile esențiale și superficiale ale identității personale care corespunde relației dintre caracteristicile opuse, dar corelative, ale Sinelui, deoarece această diferență este o diferență interioară în cadrul Sinelui.[3][4]
Context
[modificare | modificare sursă]Filozofie
[modificare | modificare sursă]Conceptul de Sine necesită existența Celuilalt ca entitate omoloagă necesară pentru definirea Sinelui; la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) a introdus conceptul de Celălalt ca parte componentă a conștiinței de sine (interesul față de Sine),[5] care completează teoria cu privire la autocunoaștere (capacitatea de introspecție) propusă de Johann Gottlieb Fichte (1762-1814).[6] Vezi: Fenomenologia spiritului (1807).
Edmund Husserl (1859-1938) a folosit conceptul de Celălalt ca bază a intersubiectivității, a relațiilor psihologice dintre oameni. În cartea Cartesian Meditations: An Introduction to Phenomenology (1931), Husserl a afirmat că Celălalt reprezintă un alter ego, adică un alt eu. Ca atare, persoana Celălalt a pus o problemă de natură epistemologică, fiind înțeles doar ca o percepție a conștiinței de sine.[1]
Etică
[modificare | modificare sursă]In Totality and Infinity: An Essay on Exteriority (1961), Emmanuel Lévinas a afirmat că filozofia de până atunci a redus termenul Celălalt constitutiv la rangul de obiect al conștiinței prin neconservarea alterității sale absolute - condiția înnăscută a alterității, prin care Celălalt transcende într-un mod radical Sinele și totalitatea rețelei sociale, în care este plasat Celălalt. Ca o provocare pentru siguranța de sine, existența Celuilalt este o problemă de etică, deoarece prioritatea etică a Celuilalt echivalează cu primatul eticii asupra ontologiei în viața reală.[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b The Oxford Companion to Philosophy (1995) p. 637.
- ^ "The Other", The New Fontana Dictionary of Modern Thought, Third Edition, (1999) p. 620.
- ^ Hegel, G. W. F.; Miller, A. V. (). Hoffmeister, J., ed. Force and the Understanding: Appearance and the Supersensible World: Phenomenology of Spirit (ed. 5th). New York: Oxford University Press. pp. 98–9.
The relation of essential nature to outward manifestation in pure change ... to infinity ... as inner difference ... [is within] its own Self.
- ^ Findlay, J. N.; Hegel, G. W. F.; Miller, A. V. (). Hoffmeister, J., ed. Analysis of the Text: Phenomenology of Spirit (ed. 5). New York: Oxford University Press. pp. 517–18.
- ^ The Encyclopedia of Philosophy (1967) Vol. 1, p. 76.
- ^ The Encyclopedia of Philosophy (1967) Vol. 8, p. 186.
- ^ The Encyclopedia of Philosophy (1967) p. 637.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Thomas, Calvin, ed. (2000). „Introduction: Identification, Appropriation, Proliferation”, Straight with a Twist: Queer Theory and the Subject of Heterosexuality. University of Illinois Press. ISBN: 0-252-06813-0.
- Cahoone, Lawrence (1996). From Modernism to Postmodernism: An Anthology. Cambridge, Mass.: Blackwell.
- Colwill, Elizabeth. (2005). Reader—Wmnst 590: Feminist Thought. KB Books.
- Haslanger, Sally. Feminism and Metaphysics: Unmasking Hidden Ontologies[nefuncțională]. 28 noiembrie 2005.
- McCann, Carole. Kim, Seung-Kyung. (2003). Feminist Theory Reader: Local and Global Perspectives. Routledge. New York, NY.
- Rimbaud, Arthur (1966). „Letter to Georges Izambard”, Complete Works and Selected Letters. Trad. Wallace Fowlie. Chicago: University of Chicago Press.
- Nietzsche, Friedrich (1974). The Gay Science. Trad. Walter Kaufmann. New York: Vintage.
- Saussure, Ferdinand de (1986). Course in General Linguistics. Charles Bally și Albert Sechehaye (ed.). Trad. Roy Harris. La Salle, Ill.: Open Court.
- Lacan, Jacques (1977). Écrits: A Selection. Trad. Alan Sheridan. New York: Norton.
- Althusser, Louis (1973). Lenin and Philosophy and Other Essays. Trad. Ben Brewster. New York: Monthly Review Press.
- Warner, Michael (1990). „Homo-Narcissism; or, Heterosexuality”, Engendering Men, p. 191. Boone and Cadden (ed.), Londra, UK: Routledge.
- Tuttle, Howard (1996). The Crowd is Untruth, Peter Lang Publishing, ISBN: 0-8204-2866-3
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Levinas, Emmanuel (1974). Autrement qu'être ou au-delà de l'essence. (Otherwise than Being or Beyond Essence).
- Levinas, Emmanuel (1972). Humanism de l'autre homme. Fata Morgana.
- Lacan, Jacques (1966). Ecrits. Londra: Tavistock, 1977.
- Lacan, Jacques (1964). The Four Fondamental Concepts of Psycho-analysis. Londra: Hogarth Press, 1977.
- Foucault, Michel (1990). The History of Sexuality vol. 1: An Introduction. Trad. Robert Hurley. New York: Vintage.
- Derrida, Jacques (1973). Speech and Phenomena and Other Essays on Husserl's Theory of Signs. Trad. David B. Allison. Evanston: Ill.: Northwestern University Press.
- Kristeva, Julia (1982). Powers of Horror: An Essay on Abjection. Trad. Leon S. Roudiez. New York: Columbia University Press.
- Butler, Judith (1990). Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity. New York: Routledge.
- Butler, Judith (1993). Bodies That Matter: On the Discursive Limits of "Sex". New York: Routledge.
- Zuckermann, Ghil'ad (2006), „'Etymythological Othering' and the Power of 'Lexical Engineering' in Judaism, Islam and Christianity. A Socio-Philo(sopho)logical Perspective”, Explorations in the Sociology of Language and Religion, editat de Tope Omoniyi și Joshua A. Fishman, Amsterdam: John Benjamins, pp. 237–258.
