Sari la conținut

Grigore al II-lea Ghica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grigore Ghica al II-lea

Domn al Moldovei
Domn al Țării Românești

Portret de Theodor Aman
Date personale
Născut1695[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman[1] Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
București, Țara Românească[1] Modificați la Wikidata
PărințiMatthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][[Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst (Abt 1664 Racosul de Jos, Romania - 1708 Famagusta, Cyprus)|​]][2]
Roxandre Mavrocordatπ[*][[Roxandre Mavrocordatπ (11 Aug 1673 Phanar -)|​]][2] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuZoe Manaina[*][[Zoe Manaina (- 1759)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiMatei Ghica
Scarlat Grigorie Ghica
princess Roxandra Ghikaina, beizadi[*][[princess Roxandra Ghikaina, beizadi (Abt 1730 -)|​]][2] Modificați la Wikidata
OcupațieMare Dragoman[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
Domn al Moldovei (1x)
Domnie5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
PredecesorConstantin Mavrocordat
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (2x)
Domnie27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorOcupație rusă
Domn al Moldovei (3x)
Domnie24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741
PredecesorOcupație rusă
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (4x)
Domniemai 1747 – aprilie 1748
PredecesorIoan Mavrocordat
SuccesorConstantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (2x)
Domnieaprilie 1748 – 3 septembrie 1752
PredecesorConstantin Mavrocordat
SuccesorMatei Ghica

Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752[3], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.

A fost nepotul lui Grigore I Ghica. Între 1717-1726 (sau 1727) a fost mare dragoman al Înaltei Porți.[4] A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

  • 5 octombrie 1726[5] - 16 aprilie 1733[6] Moldova;
  • 16 aprilie 1733[7] - 27 noiembrie 1735[8] Țara Românească;
  • 27 noiembrie 1735[9] - 13 septembrie 1739[10] Moldova;
  • 24 octombrie 1739[11] - 10 septembrie 1741[12] Moldova;
  • mai 1747[13] - aprilie 1748[14] Moldova;
  • aprilie 1748[15] - 3 septembrie 1752[16] Țara Românească;

Familia lui Grigore al II-lea Ghica

[modificare | modificare sursă]

Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

  1. ^ a b c (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Genealogics 
  3. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  4. ^ Epami­nonda I. Stamatiade, Biografiile marilor dragomani (interpreți) greci din Imperiul Otoman
  5. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 231
  6. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  7. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  8. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  9. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  10. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  11. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
  12. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 237
  13. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  14. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
  15. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  16. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]


Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei

17261733
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Moldovei

17351739
Succesor:
Ocupație rusă
Predecesor:
Ocupație rusă
Domn al Moldovei

17391741
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Ioan N. Mavrocordat
Domn al Moldovei

17471748
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești

17331735
Succesor:
Constantin Mavrocordat
Predecesor:
Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești

1748 - 1752
Succesor:
Matei Ghica



pFad - Phonifier reborn

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.

Note: This service is not intended for secure transactions such as banking, social media, email, or purchasing. Use at your own risk. We assume no liability whatsoever for broken pages.


Alternative Proxies:

Alternative Proxy

pFad Proxy

pFad v3 Proxy

pFad v4 Proxy