abate

Un abate

română

Etimologie

Din italiană abate.

Pronunție

• AFI: /aˈba.te/

Substantiv

Declinarea substantivului abate
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abate	abați
Articulat	abatele	abații
Genitiv-Dativ	abatelui	abaților
Vocativ	-	-

1. titlu dat superiorului unei abații.
2. titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu.

Cuvinte derivate

• abatesă
• abațial
• abație

Traduceri

titlu dat superiorului unei abații

afrikaans: ab (Afrikaans) albaneză: abat (shqip) arabă: أباتي (العربية) armeană: աբբա (հայերեն) asturiană: аbá (asturianu) m. bască: abade (euskara) bretonă: abad (brezhoneg) m. bulgară: абат (български) (abat) m. (catolic), игумен (български) (igumen) m. (ortodox) catalană: abat (català) cehă: opat (čeština) m. coreeană: 아빠스 (한국어) (abbaseu) daneză: abbed (dansk) ebraică: ראש מנזר (עברית) engleză: abbot (English) esperanto: abato (Esperanto) estoniană: abt (eesti) faroeză: abbati (føroyskt) finlandeză: apotti (suomi) franceză: abbé (français) m. friulană: abât (furlan) galiciană: abade (galego) m. georgiană: აბატი (ქართული) germană: Abt (Deutsch) m. greacă: αβάς (Ελληνικά) (abás) m., αββάς (Ελληνικά) (abbás) m. (catolic), ηγούμενος (Ελληνικά) (igoúmenos) m. (ortodox) hindi: महन्त (हिन्दी) interlingua: abbate (interlingua) irlandeză: ab (Gaeilge)

islandeză: ábóti (íslenska) m. italiană: abate (italiano) m. japoneză: 僧正 (日本語) (sōjō) latină: abbas (Latina) m. lituaniană: abatas (lietuvių) m. macedoneană: опат (македонски) (ópat) m., игумен (македонски) (ígumen) m. maghiară: apát (magyar) mongolă: хамба лам (монгол) neerlandeză: abt (Nederlands) norvegiană: abbed (norsk) occitană: abat (occitan) m. papamiento: abate (Papiamentu) persană: رييس دير (فارسی) poloneză: opat (polski) m. portugheză: abade (português) rusă: аббат (русский) (abbát) m., настоятель (русский) (nastoját'el') m., игумен (русский) (igúm'en) m. (ortodox) sardă: abati (sardu) m. sârbă: опат (српски / srpski) (opat) m. scoțiană: aba (Scots) siciliană: abbati (sicilianu) m. slovacă: opat (slovenčina) m. slovenă: opat (slovenščina) m. spaniolă: abad (español) suedeză: abbot (svenska) turcă: başrahip (Türkçe) ucraineană: абат (українська) (abát) m. vietnameză: trưởng tu viện (Tiếng Việt), viện chủ tu viện (Tiếng Việt)

Etimologie

Din latină abbattĕre, (5, 6) din franceză abattre.

Verb

Conjugarea verbului (se) abate
Infinitiv	a (se) abate
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) abat
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) abată
Participiu	abătut
Conjugare	III

1. (v.tranz., refl. și intranz.) a (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.).

   S-a abătut de la subiect.

2. (v.refl. și tranz.) a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

   Se abate în drum și pe la el.

3. (v.refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce în mod violent.
4. (v.intranz.) a-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea.

   Gândurile îl abat de la lucru.

5. (v.tranz.) a descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni.

   Vestea l-a abătut.

6. (v.tranz.) (franțuzism) a doborî la pământ.

Sinonime

• 1: se depărta, devia, divaga, se îndepărta, (înv.) (se) scăpăta
• 2: da, se opri, trece
• 4: distrage, sustrage, i se năzări

Antonime

• (se) îndrepta

Cuvinte derivate

• abatere
• abătător
• abătut

Paronime

• abator

Traduceri

a doborî la pământ, a dărâma, a da jos

catalană: abatre (català) engleză: cut down (English), fell (English) franceză: abattre (français) germană: fällen (Deutsch)

italiană: abbattere (italiano) occitană: abatre (occitan) portugheză: abater (português) spaniolă: abatir (español)

Etimologie

Din abate.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru abate.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abate.

Referințe

• DEX online