zor

română

Declinarea substantivului zor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zor	invariabil
Articulat	zorul	invariabil
Genitiv-Dativ	zorului	invariabil
Vocativ	zorule	invariabil

(loc.adv.) Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede.
De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan.
Cu zorul = cu forța, forțat.
(loc.vb.) A avea zor = a se grăbi.
A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva.

Zor-zor = în mare grabă
A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă
A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista
A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra
A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva)
A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva)
Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie?
A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să..

Confer zur.