Capitolul 20
Capitolul 20
Capitolul 20
II 431
CAPITOLUL 20
Ap
Ag
A g , Vr A, V
Fig. 20.1. Schema filtraţiei permanente
Q = Ar vr = A v (20.1)
unde Ar = Ag este aria reală a golurilor într-o sectiune; A p - aria secţiunii
Ag
particulei; n = - porozitatea; vr – viteza reală a apei pe secţiunea porilor;
A
v - viteza aparentă pe secţiunea; A = Ag + Ap .
Ţinând seama de porozitate, viteza reală este
v
vr = (20.2)
n
(De fapt apa nu circulă pe întreaga secţiune a porilor, parte este ocupată de apa
strâns legată, parte de apa capilară. Suprafaţa din goluri ocupată de apă strâns
legată şi apă capilară raportată la secţiunea totală este porozitatea de reţinere
nr , în restul golurilor, caracterizate de porozitatea de cedare nc , curge apa
gravitaţională. Astfel, n = nr + nc şi viteza de mişcare considerată uniformă
v
este v rc = ).
nc
h
Q
Caracteristici material:
Material 58 % din greutate d = 0,77 mm
permeabil 13 % din greutate d = 1,10 mm
L 12 % din greutate d = 2,00 mm
A 17 % pietriş
n = 0,38
lg Re
Re' Re cr
cr
- Pavlovschi:
436 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
1 v d10
Re 'cr = 7,5....9 ,
0,75n + 0,23
unde n - porozitatea, d 10 - diametrul efectiv;
v dm
- Lindquist: Re 'cr = = 4 pentru nisip omogen;
v dm
- Schneebeli: Re 'cr = = 5 pentru nisip omogen;
v d10
Re 'cr = = 2 pentru nisip neomogen;
- Mind şi Subert
vd
Re 'cr = = 2 cu -coeficient de formă (1,3….1,4).
6 (1 − n)
Limita inferioară a legii lui Darcy corespunde gradientului hidraulic
iniţial de la care are loc filtraţia. Valoarea sa variază cu umiditatea, însă
minima gradientului iniţial corespunde saturaţiei.
Experimental s-a demonstrat că legea liniară a lui Darcy este valabilă
pentru 0,03 ‰ ≤ I ≤ 5 %.
v v 2d 2 g d 2 2 2
k= = = = = kp (20.8)
I a 1 v 2
νa q a
Re d 2 g
2
în care k p = d a este coeficientul de permeabilitate.
Acesta depinde numai de caracteristicile mediului poros pe când
coeficientul de filtraţie depinde şi de caracteristicile fazei fluide prin greutatea
specifică şi coeficientul dinamic al vâscozităţii .
Dimensional coeficientul de permebilitate este o suprafaţă ( L2 ) şi se
poate determina după relaţii empirice, de forma:
k p = c d 2 nx
astfel:
Hidraulică vol. II 437
k
(m/s) saturat
apa subterana
sub presiune
ascendenta
apa practica
piezometru Nivel piezome
tric
incluz
iune Acoperis impe
imperm rmeabil
eabila
Strat purtator
1
Strat purtator
acvifer cu niv 2
el liber
acvifer sub pre Pat impermea
siune bil
Mişcarea apei subterane poate avea loc sub presiune (fig. 20.7) liniile
de curent fiind drepte paralele, iar liniile echipotenţiale normale pe acestea. În
lungul curentului nivelul piezometric scade spre aval.
Stratificare piezometre
sol
I Nivel piezom
acoperis etric
impermeabil
linii echipotentiale
grosime strat
linii de curent
purtator
strat purtator
permeabil
impermeabil
patFig. 20.7. Mişcarea sub presiune a apelor subterane
Stratificare
de acoperire
adancimea (grosimea) adancimea
S0l piezometre
impermeabil
strat I
purtator
permeabil apa subterana Niv
el
sub apa
tera
na
linii linii de
echipotentiale curent
pat
impermeabil
S-a notat a = a j . Mişcarea în fiecare strat are loc sub aceeaşi sarcină
piezometrică (respectiv panta I)
Tavan impermeabil
linie piezometrica
a1 k1 q1
a2 k2 q2 q
a3 k3 q3
x
pat impermeabil
20. La mişcarea verticală (fig. 20.10) debitul specific filtrat (pe unitate
de suprafaţă) este acelaşi pentru toate stratele, deci şi viteza aparentă, însă
mişcarea are loc sub sarcini diferite, deci
h1 − h2 a
v = k1 sau h1 − h2 = v 1
a1 k1
h2 − h3 a
v = k2 sau h2 − h3 = v 2 (20.17)
a2 k2
v = k h3 − h4 sau h − h = v a3
3 3 4
a3 k3
Însumând relaţiile (20.17) se obţine:
a
h = h1 − h4 = v j (20.18)
kj
sau
h
v= (20.19)
aj
kj
442 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
k1 a1
Fig. 20.10. Filtraţia pe verticală
k2 V a2
h1
h2
h3 h4 k3 a3
Fx = 0, Fy = 0 şi Fz = − g (20.21)
Termenii caracteristici forţei elastice se determină conform (fig.
20.11), considerând o linie de curent subteran în mediu poros raportat la un
sistem cartezian. Liniile de curent pe distanţe mici respectă ipoteza Dupuit –
Forchheimer (sunt paralele şi qvasiorizontale).
z I
dH
p /
y
Sarcina totală este:
p
H = +z (20.23)
Se derivează sarcina în raport cu axele de coordonate, obţinând:
H 1 p 1 p H
= sau = g
x x x x
H 1 p 1 p H
= sau = g (20.24)
y y y y
H 1 p 1 p H
z = 1 + z sau z = g z − 1
Componentele forţei de frecare rezultă din proiecţia acesteia şi se
determină prin egalarea lucrului mecanic realizat de acestea pe unitatea de
greutate de lichid pe distanţa ds cu pierderea de energie:
− R ds = m g dH ;
cu m = 1 kg , rezultă:
dH V
R = −g = −g I = −g (20.25)
ds k
Proiecţiile forţei de frecare sunt:
444 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
u
Rx = − g k
v
Ry = − g (20.26)
k
Rz = − g w
k
şi ecuaţiile diferenţiale ale mişcării (20.20) devin:
H
u = −k x
H
v = − k (20.27)
y
w = −k H
z
Ecuaţiile (20.27) sunt ecuaţiile diferenţiale ale mişcării apelor
subterane supuse legii lui Darcy şi arată că proiecţiile vitezei aparente ale
filtraţiei sunt derivatele parţiale ale unei funcţii spaţiale = −k H + c
V = grad = grad (−k H + c) (20.28)
Mişcarea apelor subterane supuse legii lui Darcy este deci o mişcare
potenţială.
Astfel, studiul miscării apelor subterane supuse legii lui Darcy se
poate realiza prin teoria mişcărilor potenţiale.
Funcţiile ( x, y , z ) şi H ( x, y , z ) satisfac ecuaţia de continuitate,
rezultând ecuaţia lui Laplace
2 = 0 , respectiv 2 H = 0 ,
ambele fiind funcţii armonice.
Din ecuaţia liniilor de curent şi irotaţionalităţii se obţine conjugata
funcţiei potenţial, funcţia curent ( x, y, z ) .
Proprietăţile funcţiilor potenţial şi curent sunt prezentate în cap 19.
Integrarea ecuaţiilor Laplace permite determinarea funcţiei H ( x, y , z )
din care, apoi, se pot determina componentele vitezei şi presiunea.
În cazul mişcărilor plane (ex. plan verticale) potenţialul vitezelor, care
satisface ecuaţia lui Laplace:
2 2
+ =0 (20.29)
x 2 z 2
poate constitui partea reală a unei funcţii f de variabilă complexă
Hidraulică vol. II 445
f ( Z ) = + i (20.30)
unde
Z = x + iz (20.31)
este variabila complexă.
Funcţia ( x, z ) este funcţia curent care, pentru = c descrie o
familie de linii de curent. Între funcţiile şi există condiţiile Cauchy –
Rienmann
x = z = u
(20.32)
=− =w
z x
i+1
i-1
s
j+1
n
n
j s
j-1
H
i+1
Fig. 20.13. Calculul gradientului hidraulic
i
şi vitezei de filtraţie
n
s
H
I= (20.33)
s
H
v= =k (20.34)
s s
Se poate determina numai viteza medie pe celulă pe sectiunea n 1 .
În cazul când se doreşte o precizie mai bună este necesară îndesirea liniilor
echipotenţiale pe un grafic la scară adecvată. Viteza determinată este viteza
Hidraulică vol. II 447
20. Debitul filtrat este suma debitelor filtrate de-a lungul tuburilor de
curent mărginite de două linii de curent ( i +1, i )
q = qi (20.35)
în care
n
qi = (n )i vi = k H (20.36)
s i
n
Dacă spectrul este construit pentru = const . şi = c , atunci q i
s
este identic pentru fiecare tub de curent şi
qi = c k H (20.37)
Spectrul fiind format din M + 1 linii de curent, M tuburi de curent, debitul
total filtrat este:
q = M c k H (20.38)
Dacă H este o fracţiune din diferenţa totală de nivel H = H max − H min ,
definită de N + 1 linii echipotenţiale
H − H min H
H = max = (20.39)
N N
şi debitul specific total filtrat devine
M
q= c H (20.40)
N
În cazul unui spectru hidrodinamic pătratic c = 1 . Calculul poate fi
efectuat şi în cazul liniilor de curent şi echipotenţiale fracţiuni din întreg.
=
10
0 Fig. 20.14. Diagrama subpresiunilor la
=
1
o construcţie hidrotehnică
2
3
=
90 80 70 60 50 40 30 20 10
A
a b
Fig. 20.16. Poziţii extreme ale suprafeţei libere:
a. suprafaţa liberă – echipotenţială (orizontală în 0);
b. suprafaţă liberă – linie de curent pe verticală.
H H H H
k xx + k xz + k zx + k zz (20.49)
x x z z x z
Dacă x şi z sunt direcţiile principale ale tensorului k , atunci
k xz = k zx = 0 şi se obţine:
H H
k xx + k zz =0 (20.50)
x x z z
Pentru mediul omogen şi izotrop k xx = k zz = k şi (20.50) se
transformă în ecuaţia lui Laplace (20.29).
k zz
z Z k ZZ
k xx k XX
x X
Fig. 20. 16’. Distorsionarea mediului ortotrop
qx = q X ; qz = qZ ; H x = H X şi H z = H Z ,
ţinând cont de (20.51) rezultă:
1
k xx = k XX ; k zz = kZZ .
Punând condiţia izotropiei mediului distorsionat k XX = kZZ = k , se
obtine:
k
= xx (20.52)
k zz
şi
k = k xx k zz (20.53)
H H
q y = −Tyx − Tyy
x y
sau
452 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
H H H h
q = − Txx + Txy i − Tyx + Tyy j 20.57)
x y x y
Dacă x şi y sunt direcţiile principale ale tensorului T atunci
Txy = T yx = 0 şi
respectiv (20.57) devine:
H H
q = −Txx i − Tyy j (20.57’)
x y
Transmitivitatea definită prin (20.15) se referă la toate stratele
cuprinse între patul impermeabil şi suprafaţa liberă sub acoperişul impermeabil
(la filtraţia sub presiune).
Ecuaţia de continuitate în mişcarea permanentă şi alimentare de la
suprafaţă cu debitul unitar q(x, y ) , care este pozitivă pentru “venituri“ –
precipitaţii şi irigaţii – şi negativă pentru “pierderi“ - evaporaţie, transpiraţie,
este:
H H H H
Txx + Txy + Tyx + Tyy + (x, y ) = 0 (20.59)
x x y y x y
Când x şi y sunt direcţiile principale de anizotropie (20.59) devine:
H H
Txx + Tyy + ( x, y ) = 0 (20.59’)
x x y y
Particularizând ecuaţiile pentru mediu izotrop Txx = T yy = T şi Txy = T yx = 0 ,
avem:
H H
T + T + (x, y ) = 0 (20.59”)
x x y y
suprafat
a piezom supr
etrica afata sup
liber rafa
a ta l
iber
a
a1 k1 T H h k h=H
a2 k2
k
a3 k3
k1
V1 1 /2
Fig. 20.18. Refracţia liniilor de curent
la limita mediilor permeabile
2
V2
k2
k10 k1 k1=
k2>>k1
k2=0 k2
k20
a b c
k xx
0 x
Hidraulică vol. II 455
k
h =const
0
H
I
s
ds
z
0 0
456 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
10. Ecuaţia diferenţială a mişcării rezultă din legea lui Darcy aplicată
curentului de filtraţie permanent lent variat (fig. 20.22)
1 I 2
dH
dh
0 0
N a (suprainaltare)
Fig. 20.23 Curbele suprafeţei libere
(co
bor
are
) N ale apei subterane în
b h1 b h2 mişcare permanentă
h0 h
i>0 lent variată pentru i >0
s1 s
s2
dh
a. În zona a h>h 0 , A>A 0 , >1 , deci 0 , deci adâncimea apei în
ds
lungul curentului (spre aval) creşte.
dh
Pentru h→h 0 (în amonte ), A→A 0 , →1 şi →0, adică în amonte
ds
curba suprafeţei libere tinde asimptotic la linia adâncimii normale.
dh
În aval, pentru h→∞, A →∞, →∞ şi →i, ceea ce arată ca în
ds
partea aval curba suprafeţei libere tinde asimptotic la orizontală. Curba din
zona a este de supraînălţare cu concavitatea în sus.
dh
b. În zona b h< h 0 , A< A 0 , <1, deci < 0 arată că adâncimea
ds
curentului subteran scade spre aval.
În amonte, pentru h→h 0 , constatările de la pct. a) rămân valabile,
curba suprafeţei libere tinde asimptotic la linia adâncimilor normale.
Hidraulică vol. II 459
dh
În aval, pentru h→0, A→0, →0 şi →∞, deci suprafaţa liberă
ds
(teoretic) tinde asimptotic la normala patului impermeabil. Curba coborâtoare
din zona b are concavitatea în jos.
Spre sfârşitul curbei, în aval, nu se respectă ipoteza lui Dupuit, în
această zonă curbura liniilor de curent este pronunţată şi nu pot fi considerate
drepte paralele cvasiorizontale. În această zonă ecuaţia diferenţială fizic nu este
valabilă.
Integrarea ecuaţiei diferenţiale se realizează pentru o albie subterană
de secţiune dreptunghiulară cu A=bh şi A 0 =bh 0 rezultând = h h0 .
Diferenţiind ultima expresie dh = h0d şi înlocuind în (20.70) se
obţine
h0 d 1 ids d
= i1 − sau = d + (20.71)
ds h0 −1
Integrând ecuaţia între secţiunile 1 si 2 se obţine:
is −1
= 2 − 1 + ln 2 (20.72)
h0 1 − 1
unde 2 = h2 h0 , 1 = h1 h0 şi s = s2 − s1 .
Debitul specific al curentului subteran este :
k (h12 − h22 ) ki(h1 + h2 )
q= + (20.73)
2s 2
curb
a c
ob
ora
toa
h1 re
k
h2
i=0 90
s1 s
s2
curb
a c
ob
ora
toa Q'
re
Q h 1 k h'
0
h
2 90
i<0
s
s 1
s 2
q=
( −
)
k h12 − h22 ki(h2 + h1 )
(20.81)
2s 2
h1
k0 a0
h2
l1 l2
L
h1 h1 k2
k1
h2 h2
L1 L2
k1<k2
k
k
h1 k h' h1 h'
km
h'' h''
h2 h2
l1 lm l2 l1 le l2
Le
Fig. 20.28. Echivalarea filtraţiei din mediu permeabil neomogen cu unul omogen
(
h = h12 − h12 − h22 1
l
Le
) (20.88)
şi
(
h = h22 + h12 − h22 2
l
Le
) (20.89)
Fig. 20.29. Spectrul liniilor de curent care justifică admiterea ipotezei lui Dupuit generalizată
Tabelul 20.1
1 20o
10o
5o
2 k2 / k1 = 100 88 87 84
k a H1 H k a
y H2
k0 a0 k0 a0
dx a dx b
Fig. 20.30. Schema pentru stabilirea ecuaţiei infiltraţiei
în cazul ipotezei lui Dupuit generalizate:
a. mişcarea descendentă; b. – mişcarea ascendentă;
SL – suprafaţa liberă; SP – suprafaţa piezometrică
Debitul care iese prin dreapta:
466 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
dy 1 d2y
qdr = −a0 k0 − a0 k0 2 dx
dx 2 dx
Debitul care intră prin stratul superior semipermeabil:
H −y
q=k 1 dx
a
Scriind bilanţul qst + q = qdr se obţine ecuaţia diferenţială:
d 2 y H1 − y k
+ = 0 ; = 0 a0 a (20.90)
dx 2
2
k
Mişcarea ascendentă (fig. 20.30.b)
Procedând similar ca mai sus, se obţine ecuaţia:
d 2H H − H2 k
− = 0 , = 0 a0 a (20.91)
dx 2
2
k
SP
H
SP
H1 a k
a0
y0 q II
H'
k0
-x 0 0 +x
L= B0 L'=
y = H1 − (H1 − y0 )e (20.94)
Condiţiile de margine în fragmentul III:
x = 0, H = H ' → H ' − (a0 + a) = C3 + C4 şi
x = +, H = a0 + a → 0 = C3e + + C4e − → C3 = 0
În final rezultă:
x
−
H = a0 + a + H − (a0 + a ) e
'
(20.95)
În fragmentul II se presupune că mişcarea are loc numai în stratul
inferior foarte permeabil, astfel că debitul are expresia:
y0 − H '
qII = a0 k0 (20.96)
B0
În vederea găsirii expresiilor lui y0 şi H ' se scrie ecuaţia debitului la
ieşirea din fragmentul I şi la intrarea în fragmentul III:
x
dy H −y H1 − y0
qI = − a0k0 = a0k0 1 0 e = a0k0 şi (20.97)
dx X = 0
X =0
468 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
x
dH H − (a0 + a) −
H − (a0 + a)
qIII = − a0k0 = a0k0 e = a0k0
dx X =0
X =0
(20.98)
Scriind egalitatea celor trei debite =Q= QI' obţine: '
QIII se
y0 = H1 − H1 − (a0 + a) (20.99)
B0 + 2
H ' = (a0 + a) + H1 − (a0 + a) (20.100)
B0 + 2
iar expresia debitului devine:
H1
qII = a0 k0 , H = H1 − (a0 + a) (20.101)
B0 + 2
Remarcă. Formulele (20.96 – 20.99) arată că expresia debitului qII se
poate obţine considerând că mişcarea are loc numai în stratul de jos după
ipoteza lui Dupuit şi admiţând că cele două fragmente laterale au fiecare o
lăţime echivalentă egala cu ; în acest ultim caz linia piezometrică (fictivă) ar
fi o linie dreaptă, desenată punctat pe figura 20.31.
Faţă de linia piezometrică fictivă, liniile piezimetrice reale sunt mai
coborâte în fragmentul I şi mai ridicate în fragmentul III. Ecuaţiile acestor linii
piezometrice sunt (20.94 şi 20.95), care după înlocuirea expresiilor lui y0 şi
H 20.99 şi 20.100 devin:
x
k0
y = H1 e ; y = H1 − y ; = a0 a (20.102)
B0 + 2 k
şi
x
− k0
H = H1e
; H = H − (a0 + a) ; =
a0 a (20.103)
B0 + 2 k
Formula (20.101) şi trasarea liniei piezometrice fictive se poate
generaliza, notând lăţimile echivalente ale fragmentului I şi III cu L şi L ' .
Deci sub forma generală ecuaţia debitului s-ar scrie:
H1
qII = a0 q0 (20.104)
L + B0 + L'
N
3
v
1 S
D0
0 R
2
L/2 L/2
Fig.20.32. Schema pentru stabilirea ipotezelor cinematice asupra liniilor de curent
la drenurile orizontale sistematice:
N – zona infiltraţiei în regim aerat (nesaturat); S – zona infiltraţiei în regim saturat; 1 – dren
tubular; 2 – patul impermeabil; 3 – suprafaţa liberă; V – zona liniilor de curent verticale;
O – zona liniilor de curent orizontale; R – zona liniilor de curent radiale
Calculul hidraulic pentru drenajul sistematic cu dren situat la distanţă
de patul impermeabil se dezvoltă la disciplina de specialitate.
z
qy
qy+ dy
y
h dt nc
qx
t qx+ dx
q x
x Fig.20.33. Schema pentru ecuaţia
bil
diferenţială a filtraţiei nepermanente cu
ea
qy
rm
v dy nivel liber
pe
ky
im
u H dx
at
x
str
kx 0
z
q y q y
q y − q y + dy dxdt = − dxdydt
y y
- aportul alimentării de la suprafaţă
dxdydt
- modificarea volumului de apă din volumul de cotrol în intervalul
porozităţii de cedare
h H
nc dxdy dt = nc dxdy dt
t t
(fiindcă stratul impermeabil s-a considerat orizontal, deci H=z+h, cu z=c şi
dH=dh)
Din conservarea masei rezultă:
H H H
− kxh − k y h − + nc =0 (20.106)
x x y y t
care este ecuaţia lui Boussinesq. Ecuaţia este valabilă şi pentru pat impermeabil
oarecare.
Când patul impermeabil este orizontal şi se confundă cu planul xoy,
H=h şi (20.106) devine:
2
2 kxh 2 k yh
2
2 h
− 2 − 2 − + nc
2
=0 (20.107)
x y t
În cazul unui mediu omogen şi izotrop k x = k y = k , deci:
2h 2h 2 2nc h
− − − + =0 (20.108)
x 2 y 2 k k t
h
În mişcarea permanentă cu aport de la suprafaţă = 0 avem:
t
2 h 2 h 2
+ + =0 (20.109)
x 2 y 2 k
iar fără aport de la suprafaţă:
2h 2h
+ = 0 sau 2h = 0 (20.110)
x 2 y 2
Integrarea acestor ecuaţii pentru diferite condiţii iniţiale şi de margine
concrete permite determinarea funcţiei h2 = f ( xy) , care reprezentată pentru
472 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
Q r0 y
Q Niv
el a
hid fat dh
rod pra sie
ina
mi Su epre I dr
c s de
d
k r x
H h
h0
i=0 r
D
r dr
R
dh
Q = AkI = k 2rh (20.113)
dr
Separând variabilele, rezultă:
Q dr
hdh = (20.114)
2k r
care este ecuaţia diferenţială a suprafeţei de depresie.
Integrând ecuaţia avem:
h2 Q
= ln r + c
2 2k
Constanta de integrare se determină prin condiţia limită: r = r0 , h = h0 ,
rezultând:
h2 Q
c= 0 − ln r0
2 2k
care înlocuit conduce la:
Q r
h 2 − h02 = ln (20.115)
k r0
care este ecuaţia suprafeţei libere în coordonate cilidrice.
Pentru condiţia limită r → R (raza de influenţă a puţului), sarcina
dinamică tinde la sarcina statică h → H şi rezultă debitul puţului la
denivelarea s.
s
2 kHs1 −
Q=
( )
k H − h0
2 2
= 2H
(20.116)
ln R / r0 ln R / r0
Variaţia debitului cu denivelarea este neliniară şi este influenţat relativ puţin de
raza puţului.
Raza de acţiune a puţului în medii permeabile diferite are valori
informative de:
- R=250...500 m în nisipuri mijlocii;
- R=700...1000 m în nisipuri grosiere.
Valorile razei de acţiune depind de denivelare şi coeficientul de
filtraţie şi orientativ pot fi calculate cu relaţiile:
- Sichardt R 300 s k ;
- Kusakin R 575 s kH .
Parametrii hidraulici calculaţi orientativ trebuie verificaţi prin extracţii
de probă (pompări de probă) în regim nepermanent. Se întocmesc curbele de
476 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
r0
NHS
a sie
fat pre
uprade de
S la
rea teo
ret
ica
Fig. 20.34’. Înălţimea de izvorâre la puţuri
ta
hi
fa ie
pra res în strat acvifer cu nivel liber
Su dep
de
h hi
h0
~100 r o
r
1,5
x
x x xo
1,0 x
0,5
o 3
10 . r o
0 Q/k
0,2 0,4 0,6 0,8 1 2 4 6 8 10 20 40 60 80 100 200
Hidraulică vol. II 477
R
ro
NHS
NHD
s
T k
H H0 t
h0 h
Nivel de
influenta
NHS
s dh
H
h
h0
k a
r dr
Fig. 20.36. Puţ perfect în strat acvifer sub presiune alimentat radial
Q dr
dh = (20.125)
2ka r
Integrând ecuaţia rezultă:
Q
h= ln r + c
2ka
Constanta de integrare se determină din condiţia de margine, pentru
r = r0 → h = h0 , respectiv
Q
C = h0 − ln r0
2ka
Înlocuind constanta de integrare rezultă ecuaţia suprafeţei
piezometrice de depresie
Q r
h − h0 = ln (20.126)
2ka r0
Pentru condiţia de margine r=R avem h=H, obţinând debitul
2ka(H − h0 ) 2kas
Q= = (20.127)
ln R r0 ln R r0
Debitul unui astfel de puţ depinde liniar de denivelare.
Q
ln r = kh + c
2a
Pentru condiţia de margine r = r0 şi h = h0 rezultă valoarea constantei
Q
de integrare C = ln r0 − kh0 , care înlocuit defineşte ecuaţia suprafeţei
2a
piezometrice de depresie
Q r
h − h0 = ln (20.132)
2ak r0
Cu condiţia de margine r → R , h → H rezultă debitul
2ak ( H − h0 ) 2aks
Q= = (20.133)
ln R r0 ln R r0
Componentele vitezei în coordonate polare sunt:
- după rază
Q
vr = =− (20.134)
r 2ar
- după tangentă
v = =0 (20.135)
R
Q r0
NHS
H
h
h0 t
a
Fig. 20.37. Puţ imperfect în strat acvifer sub presiune alimentat radial
s
H
k
a
h0 D
2R
1
Fragment sub Fragment Fragment sub
presiune cu presiune
nivel liber
dh
H
k
h
h0
r dr
r0
H
h0
k a
x
L L
B A
y
M
rB rA
A
B x
B A
b/2
=/2 x
2b A
b/2
b/
h
j0
curba de dep
resie
H
k h0 a
x
Hidraulică vol. II 487
Fig. 20.41. Puţ perfect în strat acvifer sub presiune în curent uniform
şi
Q y
v= =− =0 (20.157)
y 2a x + y 2
2
Q b
Punctul A este situat pe axa x, deci yA = 0 şi x = = şi sarcina
2av0
h=H.
488 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
- pentru funcţia
x = yctg
b (20.160)
y = v +
0
t+dt t t
Tavan impermeabil
Ha
t+dt
H
V q q+dq
k k
a
(+)
r dr y
Pat impermeabil 0
dr
r
0
y
q
q+
dq
în care:
r 2S
u= (20.165)
4akt
Integrala din formula (20.164) este “integrala logaritmică”:
−u
e
− Ei (−u) = du = W (u) , (20.165’)
u
u
care se găseşte tabelată.
Soluţia (20.164) se poate scrie:
Q
H0 − H = W (u ) (20.166)
4ak
Funcţia W (u ) se poate lua din tabel. Ţinând seama că pentru valori
mici ale lui u (deci t suficient de mare) rezultă:
1
W (u ) = − Ei (−u ) ln ,
bu
cu b = e0,577 = 1,781 , se poate scrie soluţia aproximativă (pentru t foarte mare):
Q 4akt
H0 − H = ln (20.167)
4ak b r 2 S
492 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
Tavan
impermeabil H0
H
h0i
k k
Acvifer
Pat impermeabil r0i =raza putului
M
2
ri ri R
3
1 C
i
n
Q 2r0avadm (20.177)
- iar în puţ în strat acvifer cu nivel liber
Q 2r0h0vadm (20.178)
unde: r0 se referă la raza exterioară a coroanei de filtru a puţului.
Vitezele admisibile ale vitezei de intrare sunt:
- după Sichardt
k
vadm =
15
- iar după Abramov
vadm = 653 k
Standardele româneşti stabilesc vitezele admisibile la valorile din
(tab. 20.3).
Q r0
r dr
R
496 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
Put de observatie
metrica
s
Linia piezo A
H0
Tavan impermeabil
k
Acvifer V
a
h0
Pat impermeabil
X Plan de referinta X
x
L
V
alimentare
Front de
Dren
q q
q=
(
k H 02 − h02
;
) (20.183)
2L
2q
h = h02 + x (20.184)
k
Ultima ecuaţie descrie curba suprafeţei libere trasată pe figura 20.45
cu linie întreruptă, adică în ipoteza că se racordează la înălţimea h0 din dren
(ipoteza Dupuit). În realitate, din cauza condiţiilor speciale existente la trecerea
de la masivul de pământ la spaţiul liber din dren, suprafaţa liberă efectivă
rămâne mai sus. Apa intră în dren nu numai pe înălţimea h0 , ci pe o înălţime
mai mare h0 + hi . Apare o zonă de izvorâre de înălţime hi .
Curba reală a suprafeţei libere va fi dată de relaţia:
498 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
2q
h = (h0 + hi )2 +
x (20.185)
k
După Polubarinova-Kocina înălţimea de izvorâre la peretele vertical al
unui dren poate fi determinată cu ajutorul graficului din figura 20.46, stabilit pe
cale analitică.
Plan fictiv de
Dren
infiltratie
s
V V
hi
H0
K
h'
h
h0
x
L
h
p=pat
B0 b)
a)
k
p/
d k
A
m2
A'
A"
H1
1
m
B
H0 h
y C a0
l0 ha
M 1 2
0 i=0 N t x
1"
m1H0 x m2ha
1 1' s 2
s1
s0
B
Fig. 20.49. Filtraţia prin baraj de pământ omogen pe strat impermeabil orizontal
Mărimile din figură definesc secţiunea transversală a barajului şi
condiţiile hidraulice limită din biefurile amonte şi aval.
Aceste mărimi sunt cunoscute, precum şi coeficientul de filtraţie k.
Hidraulică vol. II 503
La filtraţia cu nivel liber mişcarea are loc prin prelingere, adică curba
de depresie (nivelul liber) AB are punctual de ieşire B deasupra punctului C,
corespunzătoare contactului cu nivelul apei din aval. Segmentul BC este zona
de prelingere.
Secţiunile 1 (trece prin muchia amonte a coronamentului) şi 2 (trece
prin punctul B – de apariţie a apei pe taluzul aval) sunt secţiuni de separaţie şi
împart corpul barajului (secţiunea transversală) în trei fragmente. Calculele
filtraţiei pe cele trei fragmente diferă, însă se respectă condiţia de continuitate
(debitul specific filtrate pe cele trei fragmente este acelaşi).
d
A
a
A"
H1 Fig. 20.50. Filtraţia prin segmentul
p/ amonte
l
H0
dz
y D 1
M E
1"
c. Fragmentul aval
Hidraulică vol. II 505
m2
m2
y B
k C
k
1
a0
C z
y t l
2 dz t
0 N
G 2 2 N
2s
q k = a sin (1 + ln h a ) (20.207)
0 2 a 0
q k = B − m1H 0 − m2 ha − s
y = h2 − (x − l0 )
2l
(20.208)
k
Începutul curbei este în punctul A , iar sfârşitul în B . Curba se
construieşte prin puncte pentru x [l0 , s + l0 ] .
La trasarea curbei de depresie pe fragmentul amonte, între punctele A
şi A trebuie să respecte următoarele condiţii:
- în punctul A , tangenta la curba de depresie este normală la linia
taluzului amonte;
- în punctul A curba de depresie din fragmentul amonte şi central au
508 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
A' k
KN
1
m
H0 L
h B
h' kN
C
a0
1 l0 h" 2
M t x
0
2 N
l1 l2 m2h a
s
s0
Fig. 20.53. Curba de depresie în baraj cu nucleu fund pe pat impermeabil orizontal
s = s0 − m2 ha − l0
Necunoscutele sunt h0 , a0 , q , s , h şi h . Sistemul se rezolvă
printr-o metodă matematică, numerică sau grafo-analitică.
Calculele pot fi rezolvate prin înlocuire virtuală a nucleului cu un
prism echivalent de mediu poros cu coeficient de filtraţie k şi lăţime
echivalentă
k
le = N (20.211)
kN
şi lucrând cu baraj omogen cu (sistemul de ecuaţii 20.207):
k
bechiv = 2c + le = 2c + N (20.212)
kN
y
b
A
E
k
D
e A'
A"
he B
ke h y a0
M 0 N t x
s' x
1' s
s0 2
1
B
Fig. 20.54. Curba de depresie în baraj cu ecran fundat pe pat impermeabil orizontal
ke
s'
l
Fig. 20.55. Schema de calcul al fragmentului amonte
a. Zona superioară
Se consideră firul de curent rectiliniu şi normal la taluz. Poziţia firului
este definit din coordonata z, respctiv grosimea d , debitul elementar fiind:
z
dq = ke Id = ke d (20.214)
e
dar
dz
d = , (20.215)
sin 1
şi
z 1
dq1 = ke dz (20.216)
e sin 1
Însumarea dq1 pe intervalul z [ z0 , H 0 − he ] conduce la relaţia
q1 =
ke (H 0 − he ) − z02
2
(20.217)
2 e sin 1
unde z0 = e sin 1 .
Pentru simplificarea soluţiei se poate admite he = h
q1
ke (H 0 − h ) − e2 sin 2
2
(20.218)
2 e sin 1
b. Zona inferioară
La calculul lui q2 se foloseşte de schema echivalentă. Firul de curent
de calcul este de grosime d în ecran şi d în umplutură. Geometric rezultă:
d = d sin 1 (20.219)
Lungimea firului în ecran este e , iar pe porţiunea orizontală l = m1 .
Partea înclinată a firului de curent, situată în limitele ecranului, se
înlocuieşte cu o lungime echivalentă, sub aspectul pierderilor de sarcină, cu
dimensiunea transversală d
512 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
k
l = e sin 1 (20.220)
ke
În zona inferioară filtraţia are loc sub sarcina constantă H 0 − he , iar
drenul filtraţiei este l = l + l .
d
e
Fig. 20.56. Schema înlocuirii situaţiei reale
d cu o schemă echivalentă
l' l=m1
l"
q2 H 0 − h l + m1 ( H 0 − z0 )
= ln
k m1 l + m1 ( H 0 − z0 − h)
q 1
= (q1 + q2 )
k k (20.223)
q h2 − h2
= a
k 2s
q h
= a0 sin 1 + ln a
k a0
s = s − m h
0 2 a
Hidraulică vol. II 513
cu s0 = B − m1H 0 − e sin 1 .
Rezolvând sistemul de ecuaţii se găsesc cele 6 mărimi necunoscute
a0 , h , s , q1 , q2 şi q .
B y
b
h0 c 2
a 2 2
prism
d2 C d3
B C
d1
2 C t 2 t 2 t
H0 l0 y
y D 2
y0 B
x
x ldr
s
s1 2
Problema aparte este determinarea ldr care rezultă din relaţia lui
Dupuit pentru un dren
q
ldr = (20.226)
2k
Sistemul de ecuaţii ce se obţine este:
q k = ( H 0 − h )
h2
q k =
2s (20.227)
q
s = s1 − 2k − l0
Valorile f ( m p )
Tabelul 20.5.
mp 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0
H
(Q)
Nmax
W ky
k0 Canal de
interceptie
curgere de baza
0 t fundatie permeabila
t0
H=variabil Pa
a 1
x dx
t
Integrala Hdt
0
este suprafaţa hidrografului nivelurilor viiturii din
H variabil
t
H
H .dt=A
0
t x(t)
20.6. APLICAŢII
h max
h2
h1 x
x
L
1 2
L h12 − h22 k
x h = max = − , iar
2 L 2
2
h2 − h22 h12 − h22 k L2
hmax = h − 1 2
+ +
L 4
1
2 4k
- debitul specific în secţiunea 1 este:
dh h2 − h22 2 L
qx = −kh = −k − 1 − x +
dx L k k
care pentru drenul 1 devine:
L k h12 − h22
q1 = − +
2 2 L
iar pentru drenul 2:
L k h12 − h22
q2 = +
2 2 L
cu q1 + q2 = q = L .
Pentru aplicaţia numerică se obţin
x h = 26,68 m
max
hmax = 1,898 m
q1 = −3,088 10−6 m3/sm
q2 = 2,699 10−6 m3/sm
20. Un curent acvifer uniform sub presiune caracterizat prin panta
I = 1% , a = 3,0 , k = 1,2 10−3 m/s şi H = 10 m trebuie captat de o linie de
puţuri perfecte având raza lor de execuţie r0 = 0,15 m (fig. 20.41). Să se
determine distanţa dintre puţuri, debitul unui puţ şi coordonatele punctului de
stagnare dacă denivelara în puţuri este de D = 3 m.
Rezolvare
- curentul subteran are viteza:
v0 = k I = 1,2 10−3 10−2 = 1,2 10−5 m/s
- debitul unui puţ este (20.158):
2aks 2av0 ( x A − r0 )
Q= +
xA x
ln ln A
r0 r0
Hidraulică vol. II 521
Rezolvare
Se calculează:
1 = arcctgm1 = arcctg3 = 18,43o = 0,32175 rad
2 = arcctgm2 = arcctg 2 = 26,56o = 0,32175 rad
522 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae
B = b + (m1 + m2 ) H1 = 12 + (3 + 2) 17 = 97 m
s0 = B − m1 H 0 = 97 − 3 15 = 52 m
ha = a0 + t = a0 + 4
s1 = s0 − m2ha = 52 − 2(a0 + 4) = 44 − 2a0
l0 = q k = q 3 10−6
s = s1 − l0 = 44 − 2a0 − q 3 10−6
Sistemul de ecuaţii (20.207) devine:
q = k ( H 0 − h) = 1,293 3 10−6 (15 − h) = 3,879 10−6 (15 − h)
( 2 2
)
−6 2
q = k h − ha = 3 10 h − (a0 + 4) 2
2s 44 − 2a0 − q 3 10− 6
ha a0 + 4
q = ka 0 sin 2
1 + ln
= 3 10 −6
sin 26,56 a0
1 + ln =
a0 a0
a + 4
= 1,3414 10− 6 a0 1 + ln 0
a0
cu necunoscutele q , h şi a0 .
Soluţia sistemului este:
q = 5,76 10−6 m3 / sm
h = 13,514 m
a0 = 2,0725 m
respectiv
s1 = 39,855 m
l0 = 1,921 m
s = 39,855 m
Unghiul (ec. 20.209) este:
q 5,76 10−6
= arctg − = arctg − −6
= −8,086o
kh 3 10 13,514
n
2
0
P.S.
(2...3)H
H= v
Ho
P.I.
L.D.
z
h
p
p1
a.
Q
V
/2g
Pct 1 2 3 4 5 6 7
x 0,00 1,921 5 10 20 30 39,855
y 15,00 13,514 13,069 12,312 10,638 8,646 6,073
1
2 1:
3 2
4 5
17,0 6
3
15,0
1:
0 4,0 x