Capitolul 20

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 93

Hidraulică vol.

II 431

CAPITOLUL 20

MIŞCAREA APELOR SUBTERANE

Mişcarea apelor subterane face parte din problema generală a mişcării


fluidelor prin medii poroase, particularizarea constând în natura celor două faze
inseparabile:
- faza solidă – mediul poros este roca dezagregată sau fisurată;
- faza lichidă – apa subterană.
În prealabilul studiului se fac câteva referiri succinte asupra fazei
lichide si solide.

a. Faza lichidă – apa subterană se găseşte în roca permeabilă sub


urmatoarele forme:
- apă legată, sub forma apei de higroscopicitate şi apa peliculară sunt
reţinute într-un strat subţire în jurul particulelor solide prin forţe de absorbtie şi
de adeziune. Aceste forme de apă sunt strâns legate de scheletul solid, nu
participă la mişcare şi nu transmit presiunea;
- apa capilară este reţinută prin acţiunea tensiunii superficiale în
interspaţiile dintre particulele de solid. Această formă de apă se mişcă sau este
în echilibru sub acţiunea forţelor capilare şi gravitaţiei şi transmite presiunea;
- apa gravitaţională ocupă restul spaţiului din scheletul solid şi se
supune legilor gravitaţiei. Această apă liberă constituie partea activă a apei
subterane, de această apă se ocupă hidraulica subterană. Anumite aspecte, mai
generale, sunt studiate de hidrogeologie.

b. Faza solidă este constituită din pământ (geotehnic), sol (pedologic)


şi mai rar roci fisurate. Terenul este întotdeauna neomogen şi anizotrop. Totuşi
în studiul mişcării se obţin rezultate satisfăcătoare pentru practica inginerească
considerând domeniul mişcării - în totalitate sau pe porţiuni - omogen şi
izotrop.
Principalele caracteristici geometrice ale fazei solide reprezintă curba
granulometrică, diametrul caracteristic şi forma particulelor, porozitatea
(indicele porilor), porozitatea de cedare şi de reţinere.
Presupunerea omogenităţii şi izotropiei scheletului solid la care se
adaugă forma geometrică a domeniului se numeşte schematizarea condiţiilor
naturale. Natura este însăşi realitatea (în toata complexitatea ei), pe care o
considerăm prin intermediul schemei sale.
432 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Operaţia de schematizare este foarte importantă în calculele referitoare


la mişcarea apei subterane (ca de altfel în orice calcul tehnic). Schematizarea
terenurilor permeabile se referă atât la caracteristicile lor de a lăsa apa să
treacă, cât şi la cauzele care provoacă mişcarea şi care în calcule se
materializează prin condiţiile de margine şi iniţiale.
Calculele de mişcare ale apelor subterane se fac pe scheme. De aici
rezultă că oricât de bun şi exact ar fi calculul, la o schemă necorespunzatoare,
rezultatele sunt eronate. Totdeauna există o incertitudine asupra corectitudinii
schemei - proprietăţile terenului se determină prin sondaje (deseori în poziţie
arbitrară), între ele caracteristicile terenului fiind considerate identice sau
mediate.
Mişcarea apelor subterane numită filtraţie, infiltraţie sub acţiunea
gravitaţiei şi aplicaţiile sale în ingineria civilă şi a mediului se numeşte
hidraulică subterană.
Aplicarea legilor din hidrodinamica apelor subterane necesită
schematizarea mediului şi a condiţiilor de margine.
Metodele de soluţionare a infiltraţiilor se pot realiza prin:
- metode analitice;
- metode numerice iterative;
- metode grafice prin aproximaţii succesive;
- metode analogice (electrice, hidraulice);
- metode experimentale (la scară naturală sau modele).
Se apelează la ipoteze simplificatoare privind cinematica curenţilor, ca:
- ipoteza Dupuit-Forchheimer, prin care se consideră că liniile de
curent sunt paralele cu un plan dat;
- ipoteza Dupuit generalizată, prin care liniile de curent sunt orizontale
în strate foarte permeabile şi verticale în strate foarte puţin permeabile;
- ipoteza Hooghoudt, în care în zonele cu surse punctiforme se
consideră liniile de curent radiale.

20.1. SCHEMA TEORETICĂ A CURGERII PERMANENTE


A APEI SUBTERANE ÎN REGIM SATURAT

Mişcarea apei subterane, când toţi porii sunt ocupaţi de apă se


numeşte filtraţie. Când parte din goluri este ocupată şi de aer (fază gazoasă) se
vorbeşte de infiltraţie. În funcţie de direcţia mişcării în diferite domenii ale
ştiinţei se utilizează diferite denumiri pentru mişcarea fazei fluide (exfiltraţie,
penetraţie şa).
Hidraulică vol. II 433

20.1.1. Schematizarea curgerii

La curgerea permanentă a apei subterane în regim saturat mişcarea


prin golurile dintre particulele solide ale scheletului se înlocuieşte cu o mişcare
aparentă care ar avea loc pe toată secţiunea ocupată şi de scheletul solid şi de
apă (pori) cu condiţia ca debitul volumic în ambele cazuri să fie identic
(fig. 20.1).

Ap
Ag

 A g , Vr A, V
Fig. 20.1. Schema filtraţiei permanente

Q = Ar  vr = A  v (20.1)
unde Ar =  Ag este aria reală a golurilor într-o sectiune; A p - aria secţiunii
 Ag
particulei; n = - porozitatea; vr – viteza reală a apei pe secţiunea porilor;
A
v - viteza aparentă pe secţiunea; A =  Ag +  Ap .
Ţinând seama de porozitate, viteza reală este
v
vr = (20.2)
n
(De fapt apa nu circulă pe întreaga secţiune a porilor, parte este ocupată de apa
strâns legată, parte de apa capilară. Suprafaţa din goluri ocupată de apă strâns
legată şi apă capilară raportată la secţiunea totală este porozitatea de reţinere
nr , în restul golurilor, caracterizate de porozitatea de cedare nc , curge apa
gravitaţională. Astfel, n = nr + nc şi viteza de mişcare considerată uniformă
v
este v rc = ).
nc

20.1.2. Legea fundamentală a filtraţiei (legea lui Darcy)


434 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Relaţia între gradientul hidraulic I şi caracteristicile cinemtice ale


curentului de apă subteran au fost stabilite de H. Darcy în 1856. Experienţele
efectuate conform schemei din (fig. 20.2), pe un material poros (nisip cu pietriş
cu porozitatea n = 0,38) au vizat stabilirea debitului filtrat sub sarcină şi
secţiune aparentă cunoscute:
h = h1 − h2 ; I = h l (20.3)
A rezultat că, într-o mişcare permanentă debitul filtrat este în
depedenţă liniară cu secţiunea aparentă, gradientul hidraulic şi un factor de
proporţionalitate k numit coeficientul filtraţiei.
h
Q = Ak  = A k  I (20.4)
L

h
Q
Caracteristici material:
Material 58 % din greutate d = 0,77 mm
permeabil 13 % din greutate d = 1,10 mm
L 12 % din greutate d = 2,00 mm
A 17 % pietriş
n = 0,38

Fig. 20.2. Schema instalaţiei lui H. Darcy

În determinări, mişcarea apei este ascendentă pentru a asigura regim


saturat.
Coeficientul de filtraţie are semnificaţia unei viteze aparente pentru
gradientul hidraulic unitar.
Scriind ecuaţia (20.4) pentru viteza aparentă între două secţiuni infinit
vecine se obţine forma diferenţială a legii lui Darcy.
v = k  dh dL = k  I (20.5)
20.1.3 Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy
Hidraulică vol. II 435

Legea liniară a lui Darcy pentru viteza aparentă a filtraţiei a fost


confirmată de numeroase studii experimentale pentru anumite limite. Ea
corespunde pentru mişcarea apei subterane atunci când se pot neglija forţele de
inerţie, deci pentru viteze şi, implicit, numere Reynolds mici.
Legea lui Darcy este valabilă numai pentru o parte a regimului de
curgere laminar şi este limitată atât superior cât şi inferior (fig 20.3).

Fig. 20.3. Domeniul de valabilitate al


legii lui Darcy
Imin
Vmin Vmax V
Q

Exprimând gradientul hidraulic, în forma uzuală după Weisbach,


 v2
I=  (20.6)
d 2g
cu
a
 =  (Re) = +b (20.7)
Re
vd
în care: Re = , iar a şi b - coeficienţi. Graficul formei funcţiei  (Re)

evidenţiază limita de valabilitate a legii lui Darcy (fig. 20.4) pentru Re  Re 'cr .
Valoarea Re 'cr după diferiţi autori şi medii permeabile diferite, ia valori după
cum urmează:
lg 
= a
Re

= a + b = b Fig. 20.4. Valabilitatea legii


Re
lui Darcy
Legea lui Laminar Turbulent
Daray

lg Re
Re' Re cr
cr
- Pavlovschi:
436 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

1 v  d10
Re 'cr =   7,5....9 ,
0,75n + 0,23 
unde n - porozitatea, d 10 - diametrul efectiv;
v  dm
- Lindquist: Re 'cr = = 4 pentru nisip omogen;

v  dm
- Schneebeli: Re 'cr = = 5 pentru nisip omogen;

v  d10
Re 'cr = = 2 pentru nisip neomogen;

- Mind şi Subert
vd
Re 'cr = = 2 cu  -coeficient de formă (1,3….1,4).
6   (1 − n)
Limita inferioară a legii lui Darcy corespunde gradientului hidraulic
iniţial de la care are loc filtraţia. Valoarea sa variază cu umiditatea, însă
minima gradientului iniţial corespunde saturaţiei.
Experimental s-a demonstrat că legea liniară a lui Darcy este valabilă
pentru 0,03 ‰ ≤ I ≤ 5 %.

20.1.4. Coeficientul de filtraţie şi de permeabilitate

Exprimând coeficientul filtraţiei din (20.4) şi înlocuind gradientul


hidraulic din (20.7) se obţine:

v v 2d 2  g  d 2 2 2
k= = =  =  = kp  (20.8)
I a 1 v 2
νa q a  
 
Re d 2 g
2
în care k p = d a este coeficientul de permeabilitate.
Acesta depinde numai de caracteristicile mediului poros pe când
coeficientul de filtraţie depinde şi de caracteristicile fazei fluide prin greutatea
specifică  şi coeficientul dinamic al vâscozităţii  .
Dimensional coeficientul de permebilitate este o suprafaţă ( L2 ) şi se
poate determina după relaţii empirice, de forma:
k p = c  d 2  nx
astfel:
Hidraulică vol. II 437

- după Schlichter: k p = c  d 2  n 3,3 ;


- dupa Bahmetev: k p = c  d 2  n4 / 3 ;
- dupa Casagrande: k p = 1,4k0,85  e2 ;
în care c este o constantă, n - porozitatea, e - indicele porilor, iar k 0 ,85 -
coeficientul de filtraţie pentru 10 °C şi un indice al porilor de 0,85.
Coeficientul filtraţiei depinde de diametrul particulelor, de suprafaţa
lor specifică, de porozitate, precum şi de vâscozitate şi greutatea specifică a
apei, deci de temperatură.
Dependenţa coeficientului de filtraţie de temperatură se defineşte prin
relaţiile variaţiei vâscozităţii şi greutăţii specifice a apei.
Coeficientul de filtraţie este influenţat de conţinutul de aer din
materialul permeabil care obturează parţial interstiţiile. Mişcarea apei în regim
nesaturat este afectată de prezenţa aerului care blochează parte din pori. Chiar
apa cu conţinut de aer dacă circulă prin porii mediului, prin eliberarea parţială a
aerului absorbit modifică, reduce coeficientul de infiltraţie. Fenomenul are o
anumită dinamică în timp până cand se ajunge la o stare de echilibru.
Precizarea variaţiei coeficientului de infiltraţie în timp nu se poate aprecia
teoretic şi poate fi diferită chiar la acelaşi material permeabil în funcţie de
temperatură, grad de aerare a apei etc. (fig. 20.5).

k
(m/s) saturat

nesaturat Fig. 20.5. Variaţia coeficientului de


infiltraţie în timp

Alt factor care influenţează hotărâtor coeficientul de infiltraţie este


tasarea. Orientativ efectul tasării intervine prin relaţia:

3
1 − n0 
k = k0  3
1−  (20.9)
n0   
în care k 0 şi n 0 sunt coeficientul de infiltraţie, respectiv porozitatea iniţială, iar
 - indicele de tasare (raportul volumului aparent după şi înainte de tasare).
438 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Coeficientul de infiltratie este influenţat şi de colmatarea mediului


permeabil. Colmatarea poate fi de natură fizică, chimică sau biologică.
Aprecierea cantitativă a efectului colmatării asupra coeficientului de infiltraţie
se poate realiza numai prin măsurători experimentale.
Determinarea coeficientului de infiltraţie se efectuează în laborator şi
pe teren după metode specifice acceptate diferitelor domenii (geotehnică,
pedologie, culturi irrigate, hidrogeologie, hidraulică subterană etc.).

20.1.5. Legea filtraţiei în afara zonei de valabilitate


a legii lui Darcy

Mişcarea apei subterane pentru Re  Re 'cr este descrisă de alte legi


decât cea liniară a lui Darcy.
Pentru Re  Re cr , mişcarea este turbulentă şi  = b (constant). Panta
hidraulică în expresia lui Weisbach este:
b v2 2g  d
I=  sau v=  I = kt  I (20.10)
d 2g b
în care prin kt = 2 g  d / b s-a definit un coeficient valabil pentru mişcările
turbulente şi care depinde de diametrul particulelor mediului permeabil,
respectiv de suprafaţa specifică de solid şi porozitate (prin b).
d10  n3
După Shneebeli kt = c , unde c este o constantă, iar după
1− n
Escande kt = 7,08  d100,5 .
Pentru Re 'cr  Re  Re cr dependenţa vitezei filtraţiei este mai
complicată,  = a / Re + b , pentru gradientul hidraulic rezultând expresia:
I =   v +   v2 (20.11)
Lindquist, pentru aceasta zonă a aproximat viteza aperentă prin:
g d2
v=  I = ktr  I (20.12)
 (a + b Re)
Pentru medii permeabile omogene a = 1100 şi b = 12 , iar pentru
medii permeabile neomogene a = 1100 şi b = 30 .
Hidraulică vol. II 439

20.1.6. Mişcarea apei subterane în medii poroase stratificate

Apa subterană este cantonată sau se mişcă în stratele permeabile sub


acţiunea gravitaţiei. Stratele permeabile şi impermeabile alternează, în
interiorul lor putând exista diferite incluziuni cu caracteristici permeabile
diferite (fig. 20.6).

sub presiune arteziana


cu nivel liber
apa practica

apa subterana
sub presiune
ascendenta

apa practica
piezometru Nivel piezome
tric
incluz
iune Acoperis impe
imperm rmeabil
eabila

Strat purtator
1

Strat purtator
acvifer cu niv 2
el liber
acvifer sub pre Pat impermea
siune bil

Fig. 20.6. Apa subterană în acvifer stratificat

Mişcarea apei subterane poate avea loc sub presiune (fig. 20.7) liniile
de curent fiind drepte paralele, iar liniile echipotenţiale normale pe acestea. În
lungul curentului nivelul piezometric scade spre aval.

Stratificare piezometre
sol

I Nivel piezom
acoperis etric
impermeabil
linii echipotentiale
grosime strat

linii de curent
purtator

strat purtator
permeabil

impermeabil
patFig. 20.7. Mişcarea sub presiune a apelor subterane

În situaţia când nivelul apei subterane nu ajunge la tavanul


impermebil, mişcarea este cu nivel liber, pe toată suprafaţa liberă presiunea
fiind constantă şi egală cu cea atmosferică. Mişcarea are loc cu “consum” de
energie de poziţie, nivelul liber scade continuu în lungul curentului (fig. 20.8).
440 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Stratificare

de acoperire
adancimea (grosimea) adancimea
S0l piezometre

impermeabil

strat I
purtator
permeabil apa subterana Niv
el
sub apa
tera
na

linii linii de
echipotentiale curent
pat
impermeabil

Fig. 20.8. Mişcarea cu nivel liber a apelor subterane

Filtraţia (infiltraţia) poate avea direcţie orizontală (qvasiorizontală)


sau verticală. În mediul poros stratificat fiecărui strat j îi corespunde un
coefficient de filtratie (infiltraţie), k j . Presupunând că mişcarea se supune legii
lui Darcy, rezultă:
10. La mişcare orizontală (fig. 20.9) alegând axa de coordonate x în
direcţia mişcării debitul specific filtrat pe fiecare strat este:
q1 = k1  a1  I

q2 = k2  a2  I (20.13)
q = k  a  I
 3 3 3
respectiv debitul specific total filtrat este:
q = q1 + q 2 + q3 = (k1  a1 + k 2  a a + k 3  a3 ) I = I (k  a) j (20.14)
Acceptând o mişcare ipotetic uniformă pe tot domeniul avem:
q = k aI (20.14’)
în care produsul
T = k  a =  (k  a) j (20.15)
poartă numele de transmitivitatea mediului poros. Coeficientul de filtraţie
global (echivalent) este:
 (k  a) j
k= (20.16)
aj
Hidraulică vol. II 441

S-a notat a =  a j . Mişcarea în fiecare strat are loc sub aceeaşi sarcină
piezometrică (respectiv panta I)

Tavan impermeabil
linie piezometrica

a1 k1 q1
a2 k2 q2 q
a3 k3 q3
x
pat impermeabil

Fig. 20.9. Definirea transmisivităţii şi coeficientului de filtraţie


echivalent la mişcări paralele cu stratificaţie

20. La mişcarea verticală (fig. 20.10) debitul specific filtrat (pe unitate
de suprafaţă) este acelaşi pentru toate stratele, deci şi viteza aparentă, însă
mişcarea are loc sub sarcini diferite, deci
 h1 − h2 a
v = k1  sau h1 − h2 = v  1
 a1 k1
 h2 − h3 a
v = k2  sau h2 − h3 = v  2 (20.17)
 a2 k2
v = k  h3 − h4 sau h − h = v  a3
 3 3 4
 a3 k3
Însumând relaţiile (20.17) se obţine:
a
h = h1 − h4 = v j (20.18)
kj
sau
h
v= (20.19)
aj

kj
442 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

k1 a1
Fig. 20.10. Filtraţia pe verticală
k2 V a2
h1
h2

h3 h4 k3 a3

20.2. BAZELE HIDRODINAMICE ALE FILTRAŢIEI

Acceptând modelul filtraţiei (Darcy) şi ţinând seama că nu este


necesară determinarea vitezei şi presiunii pentru fiecare particulă fluidă,
mişcării apelor subterane i se pot aplica ecuaţiile clasice ale hidrodinamicii
(Navier – Stokes), scrise sub forma:
 du 1 p
 dx = Fx −   x + Rx

 dv 1 p
 = Fy −  + Ry (20.20)
 dy  y
 dw = Fz − 1  p + Rz
 dz  z

în care u, v, w, sunt componentele vitezei V după axele de coordonate; Fx, Fy,


p p p
Fz - componentele forţei masice pentru unitatea de masă; , , -
x y z
componentele forţei elastice, iar Rx, Ry, Rz - componentele forţei tangenţiale
(de frecare).
Se urmăreşte obţinerea componentelor vitezei în funcţie de sarcina
piezometrică şi caracteristicile mediului poros.
Viteza aparentă a filtraţiei (supusă legii lui Darcy) fiind foarte mică se
acceptă neglijarea forţelor de inerţie (rezultate din acceleraţie), deci
du dv dw
= = =0 (20.21)
dt dt dt
În câmpul gravitaţional componentele forţei masice pentru masă
unitară sunt:
Hidraulică vol. II 443

Fx = 0, Fy = 0 şi Fz = − g (20.21)
Termenii caracteristici forţei elastice se determină conform (fig.
20.11), considerând o linie de curent subteran în mediu poros raportat la un
sistem cartezian. Liniile de curent pe distanţe mici respectă ipoteza Dupuit –
Forchheimer (sunt paralele şi qvasiorizontale).

z I
dH
p /

ds Fig. 20.11. Mişcarea în lungul


H liniei de curent
z x

y
Sarcina totală este:
p
H = +z (20.23)

Se derivează sarcina în raport cu axele de coordonate, obţinând:
 H 1 p 1 p H
 =  sau  = g
 x  x  x x
 H 1 p 1 p H
 =  sau  = g (20.24)
 y  y  y y
 H 1 p 1 p  H 
 z = 1 +   z sau   z = g  z − 1

Componentele forţei de frecare rezultă din proiecţia acesteia şi se
determină prin egalarea lucrului mecanic realizat de acestea pe unitatea de
greutate de lichid pe distanţa ds cu pierderea de energie:
− R  ds = m  g  dH ;
cu m = 1 kg , rezultă:
dH V
R = −g  = −g  I = −g  (20.25)
ds k
Proiecţiile forţei de frecare sunt:
444 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

 u
 Rx = − g  k
 v
 Ry = − g  (20.26)
 k
 Rz = − g  w
 k
şi ecuaţiile diferenţiale ale mişcării (20.20) devin:
 H
u = −k  x
 H
v = − k  (20.27)
 y
w = −k  H
 z
Ecuaţiile (20.27) sunt ecuaţiile diferenţiale ale mişcării apelor
subterane supuse legii lui Darcy şi arată că proiecţiile vitezei aparente ale
filtraţiei sunt derivatele parţiale ale unei funcţii spaţiale  = −k  H + c
V = grad = grad (−k  H + c) (20.28)
Mişcarea apelor subterane supuse legii lui Darcy este deci o mişcare
potenţială.
Astfel, studiul miscării apelor subterane supuse legii lui Darcy se
poate realiza prin teoria mişcărilor potenţiale.
Funcţiile  ( x, y , z ) şi H ( x, y , z ) satisfac ecuaţia de continuitate,
rezultând ecuaţia lui Laplace
 2 = 0 , respectiv  2 H = 0 ,
ambele fiind funcţii armonice.
Din ecuaţia liniilor de curent şi irotaţionalităţii se obţine conjugata
funcţiei potenţial, funcţia curent  ( x, y, z ) .
Proprietăţile funcţiilor potenţial şi curent sunt prezentate în cap 19.
Integrarea ecuaţiilor Laplace permite determinarea funcţiei H ( x, y , z )
din care, apoi, se pot determina componentele vitezei şi presiunea.
În cazul mişcărilor plane (ex. plan verticale) potenţialul vitezelor, care
satisface ecuaţia lui Laplace:
 2  2
+ =0 (20.29)
x 2 z 2
poate constitui partea reală a unei funcţii f de variabilă complexă
Hidraulică vol. II 445

f ( Z ) =  + i (20.30)
unde
Z = x + iz (20.31)
este variabila complexă.
Funcţia  ( x, z ) este funcţia curent care, pentru  = c descrie o
familie de linii de curent. Între funcţiile  şi  există condiţiile Cauchy –
Rienmann
  
 x = z = u
  
(20.32)
 =− =w
 z x

20.2.1 Spectrul hidrodinamic

Reprezentarea grafică a familiilor de curbe  ( x, z ) = c şi  ( x, z ) = c


în planul complex Z = x + iz este spectrul hidrodinamic. De obicei,
reprezentarea se face astfel încât între două curbe vecine, în întregul domeniu
de mişcare (sau pe zone), diferenţa între două echipotenţiale  i +1 −  i =  să
fie constantă; la fel şi diferenţa între valorile a două linii de curent vecine
 j +1 −  j =  = const. Altfel se obţine un spectru hidrodinamic de
dreptunghiuri curbilinii, cu raportul laturilor s / n = const. (fig. 20.12).

i+1 
 i-1
s
j+1
n

n
j s 
 
j-1 

Fig. 20.12. Spectrul hidrodinamic în medii poroase omogene

Prin construcţia grafică  =  se obţine un spectru hidrodinamic


pătratic. În pătratele curbilinii se pot înscrie cercuri.
Marginile domeniului mişcării pot fi linii de curent (contur
impermeabil) sau linii echipotenţiale (zone de alimentare) precum şi alte linii.
446 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Proprietăţile spectrului hidrodinamic în medii permeabile omogene şi


izotrope sunt:
- liniile de curent şi echipotenţiale formează spectru ortogonal;
- liniile echipotenţiale nu se intersectează între ele, la fel şi liniile de
curent (excepţie puncte singulare teoretice);
- pentru  =  spectrul hidrodinamic este pătratic;
- spectrul hidrodinamic nu depinde de valoarea absolută a
coeficientului de filtraţie k , ci numai de raportul acestor coeficienţi din diferite
zone ale domeniului de filtraţie.

20.2.2. Calculul parametrilor hidraulici ai filtraţiei


cu ajutorul spectrului hidrodinamic

Spectrul hidrodinamic permite calculul tuturor parametrilor hidraulici


ai filtraţiei. Se presupune cunuscut spectrul hidrodinamic reprezentat la scară în
coordonatele planului Z = x + iz .

10. Gradientul hidraulic şi viteza de filtraţie medie se determină pe


baza (fig. 20.13) din legea lui Darcy scrisă în diferenţe finite:

H


  i+1
 Fig. 20.13. Calculul gradientului hidraulic
i
şi vitezei de filtraţie
n

s

H
I= (20.33)
s
 H
v= =k (20.34)
s s
Se poate determina numai viteza medie pe celulă pe sectiunea n 1 .
În cazul când se doreşte o precizie mai bună este necesară îndesirea liniilor
echipotenţiale pe un grafic la scară adecvată. Viteza determinată este viteza
Hidraulică vol. II 447

aparentă a filtraţiei. Viteza reală de mişcare rezultă din (20.2 ) cu porozitatea n


înlocuită cu porozitatea de cedare nc .
Relaţia (20.33) permite construirea diagramei de repartiţie a
gradienţilor hidraulici în lungul conturului de ieşire al curenţilor din mediul
permeabil, necesară la verificarea stabilităţii locale.

20. Debitul filtrat este suma debitelor filtrate de-a lungul tuburilor de
curent mărginite de două linii de curent ( i +1, i )
q =  qi (20.35)
în care
 n 
qi = (n )i  vi = k    H (20.36)
 s i
n
Dacă spectrul este construit pentru  = const . şi = c , atunci q i
s
este identic pentru fiecare tub de curent şi
qi = c  k  H (20.37)
Spectrul fiind format din M + 1 linii de curent, M tuburi de curent, debitul
total filtrat este:
q = M  c  k  H (20.38)
Dacă H este o fracţiune din diferenţa totală de nivel H = H max − H min ,
definită de N + 1 linii echipotenţiale
H − H min H
H = max = (20.39)
N N
şi debitul specific total filtrat devine
M
q= c H (20.40)
N
În cazul unui spectru hidrodinamic pătratic c = 1 . Calculul poate fi
efectuat şi în cazul liniilor de curent şi echipotenţiale fracţiuni din întreg.

30. Distribuţia presiunilor.


Presiunea într-un punct oarecare se stabileşte cunoscând sarcina totală
H şi cota punctului z , cu condiţia ca cele două mărimi să fie luate în raport cu
acelaşi plan de referinţă, deci
p =   (H − z ) (20.41)
448 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Relaţia permite calculul diagramelor de subpresiune la diferite


construcţii hidrotehnice la nivelul tălpii fundaţiei sau în anumite strate,
necesare verificării stabilităţii generale sau locale. Un exemplu este prezentat în
(fig. 20.14).
100
90
80
70
H
60
50
(%)
40
30
20

=
10
0 Fig. 20.14. Diagrama subpresiunilor la
=

1
o construcţie hidrotehnică
2

3
=
90 80 70 60 50 40 30 20 10

20.2.3. Mişcări plane verticale cu suprafaţă liberă

Pe suprafaţa liberă presiunea este cea atmosferică, în presiuni


manometrice p = 0 .
Neglijând ascensiunea capilară din (20.23) rezultă
H = z şi  = k  z + c (20.42)
Pe lângă condiţia (20.42), generală pentru orice mişcare, în regimul
permanent se mai adaugă condiţia ca forma suprafeţei libere să fie o linie de
curent. În mişcare permanentă suprafaţa liberă are poziţie constantă, deci
dz
=0 (20.43)
dt
Din acest considerent rezultă că componenta vitezei normală la
suprafaţa liberă este nulă
 
v n = 0 şi = 0 sau = 0, (20.44)
n s
deci suprafaţa liberă este o linie de curent (fig. 20.15).
B
100
90
80
 70
Fig. 20.15. Spectrul hidrodinamic şi condiţiile de
60
H
50 margine la filtraţia cu nivel liber
C 40
30
20
10
0
A  D
Frontul de alimentare AB este o
Hidraulică vol. II 449

echipotenţială, H = H1 . Suprafaţa liberă BC şi patul impermeabil AD sunt


linii de curent, H / n = 0 . Ieşirea CD se numeşte zona de izvorâre şi este
caracterizată de H = z .
În unele situaţii particulare chiar în mişcare permanentă suprafaţa
liberă nu este linie de curent (ex. drenaj alimentat de la suprafaţă în regim
permanent – fig. 20.16) - suprafaţa liberă în punctul 0 este o linie
echipotenţială.
q
 0


A
a b
Fig. 20.16. Poziţii extreme ale suprafeţei libere:
a. suprafaţa liberă – echipotenţială (orizontală în 0);
b. suprafaţă liberă – linie de curent pe verticală.

20.2.4. Mişcări plane verticale în medii


poroase neomogene, anizotrope

În cazul general viteza filtraţiei este produsul dintre tensorul k şi


gradientul hidraulic
V = −k  gradH (20.45)
în care tensorul k , simetric are expresia
k xx k xz
k= (20.46)
k zx k zz
cu condiţia k xz = k zx .
Ecuaţia de continuitate pentru lichid incompresibil, în mişcarea
permanentă este:
u w
divV = + =0 (20.47)
x z
Componentele vitezei sunt:
H H
u = − k xx − k xz
x z (20.48)
H H
w = − k zx − k zz
x z
Înlocuind (20.48) în (20.47) se obţine:
450 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

  H H    H H 
 k xx + k xz  +  k zx + k zz  (20.49)
x  x z  z  x z 
Dacă x şi z sunt direcţiile principale ale tensorului k , atunci
k xz = k zx = 0 şi se obţine:
  H    H 
 k xx  +  k zz =0 (20.50)
x  x  z  z 
Pentru mediul omogen şi izotrop k xx = k zz = k şi (20.50) se
transformă în ecuaţia lui Laplace (20.29).

20.2.5. Mişcări plane verticale în medii ortotrope

Mediul ortotrop este un mediu cu anizotropie regulată în care


k zz / k xx = const.
Mişcarea într-un mediu ortotrop poate fi studiată cu ajutorul unei
mişcări dintr-un mediu izotrop printr-o distorsionare corespunzătoare a
domeniului. Se presupune că direcţiile în mediul ortotrop sunt x şi y. Se va
distorsiona mediul după o singură direcţie (x).
x
X = şi Z = z (20.51)

X şi Z fiind coordonatele în mediul distorsionat (fig. 20.16’).
Mediu real Mediu distorsionat

k zz
z Z k ZZ
k xx k XX

x X
Fig. 20. 16’. Distorsionarea mediului ortotrop

Debitele specifice pe feţele mediilor sunt pentru mediul real:


H x H z
q x = k xx z şi qz = k zz  x ,
x z
iar pentru mediul distorsionat:
H X H Z
q X = k XX Z şi qZ = k ZZ  X
X Z
Din condiţia egalităţii debitelor şi sarcinilor din cele două medii
Hidraulică vol. II 451

qx = q X ; qz = qZ ; H x = H X şi H z = H Z ,
ţinând cont de (20.51) rezultă:
1
k xx = k XX ; k zz = kZZ .

Punând condiţia izotropiei mediului distorsionat k XX = kZZ = k , se
obtine:
k
 = xx (20.52)
k zz
şi
k = k xx  k zz (20.53)

20.2.6. Mişcări plane orizontale

Mişcările spaţiale care au loc pe domenii extinse în plan orizontal şi


cu dimensiuni reduse pe verticală pot fi tratate ca mişcări plane, admiţând
ipoteza lui Dupuit, aceea că liniile de curent sunt orizontale. Mediul poros
poate fi stratificat, în calcule lucrându-se cu transmisivitatea T, (20.15) sau
coeficientul de filtraţie echivalent k, (20.16).
Debitul unitar poate fi scris:
q = − T qradH (20.54)
în care T este tensorul transmitivităţii, în cazul general de mediu poros
neomogen şi anizotrop având forma:
Txx Txy
T = (20.55)
Tyx Tyy
unde Txy = T yx .
Ecuaţia (20.54) se poate scrie:
H H
q x = −Txx − Txy
x y (20.56)

H H
q y = −Tyx − Tyy
x y
sau
452 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

 H H   H h 
q = − Txx + Txy i −  Tyx + Tyy j 20.57)
 x y   x y 
Dacă x şi y sunt direcţiile principale ale tensorului T atunci
Txy = T yx = 0 şi
respectiv (20.57) devine:
H H
q = −Txx i − Tyy j (20.57’)
x y
Transmitivitatea definită prin (20.15) se referă la toate stratele
cuprinse între patul impermeabil şi suprafaţa liberă sub acoperişul impermeabil
(la filtraţia sub presiune).
Ecuaţia de continuitate în mişcarea permanentă şi alimentare de la
suprafaţă cu debitul unitar q(x, y ) , care este pozitivă pentru “venituri“ –
precipitaţii şi irigaţii – şi negativă pentru “pierderi“ - evaporaţie, transpiraţie,
este:
  H H    H H 
 Txx + Txy  +  Tyx + Tyy  +  (x, y ) = 0 (20.59)
x  x y  y  x y 
Când x şi y sunt direcţiile principale de anizotropie (20.59) devine:
  H    H 
 Txx  +  Tyy  +  ( x, y ) = 0 (20.59’)
x  x  y  y 
Particularizând ecuaţiile pentru mediu izotrop Txx = T yy = T şi Txy = T yx = 0 ,
avem:
  H    H 
T  + T  +  (x, y ) = 0 (20.59”)
x  x  y  y 

10. În mişcare sub presiune T =  (ak ) = const. (nu depinde de


coordonate) şi se obţine (fig. 20.17.a)
2H 2H 
+ + =0 (20.60)
x 2 y 2 T

20. În mişcare cu nivel liber în mediu omogen şi izotrop T = h  k cu h


adâncimea apei şi k = const. (fig. 20.17.b), avem:
  H    H  
h  + h + =0 (20.61)
x  x  y  y  k
Hidraulică vol. II 453

30. Pentru pat impermeabil orizontal şi admis ca plan de referinţă


H = h, rezultă (fig.20.17.c)
2H 2H 
+ 2 +2 =0 (20.62)
x 2
y k

suprafat
a piezom supr
etrica afata sup
liber rafa
a ta l
iber
a
a1 k1 T H h k h=H
a2 k2
k
a3 k3

Plan 0 Plan 0 Plan 0


a b c
Fig. 20.17. Cazuri de filtraţii plane orizontale

20.2.7. Spectrul hidrodinamic în medii neomogene, anizotrope

În cazul mediilor permeabile oarecare cele două familii de curbe ale


spectrului hidrodinamic (, ) nu mai sunt ortogonale şi nici nu se formează o
reţea regulată de patrulatere curbe. Debitul în lungul unui tub de curent (între
două linii de curent) ramâne constant, proprietate derivate din ecuaţia
continuităţii.
La limita a două zone, fiecare din zone fiind omogenă şi izotropă va
exista o refracţie a liniilor de curent, asemănătoare refracţiei luminii, dupa
legea (fig.20.18);
tg1 k1
= (20.63)
tg 2 k 2

k1

V1 1 /2
Fig. 20.18. Refracţia liniilor de curent
la limita mediilor permeabile
2
V2

k2

Câteva cazuri particulare, des întâlnite în


practică, sunt prezentate în cele ce urmează.
454 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

10. Limita mediu permeabil - impermeabil



k1  0 , k 2 = 0  tg1 =   1 =
2
Deci linile de curent sunt paralele cu limita stratelor (fig. 20.19.a)

20. Ieşirea din mediu permeabil în mediu foarte permeabil (saltea


drenantă) este caracterizată prin:
k1  k 2, , deci tg1  0, respectiv 1  0

tg2  , respectiv  2 
2
în stratul superior liniile de curent sunt aproape normale pe suprafaţa de
separaţie a stratelor, iar în stratul inferior liniile de curent sunt aproape paralele
cu suprafaţa de separaţie (fig. 20.19.b).

30. Ieşire din mediu permeabil


k1 = , k 2  0 deci tg 2 = 0 şi  2 = 0
arată direcţia normală a liniilor de curent la suprafaţa de ieşire (fig. 20.19.c).

k10 k1  k1=

k2>>k1
k2=0 k2
k20
a b c

Fig. 20.19. Cazuri particulare de refracţie

În medii permeabile anizotrope liniile de curent şi echipotenţiale se


intersectează sub unghiul (fig. 20.20).
k ctg + k zz tg
 = arctg xx
k zz − k xx
(20.64)
z

z=const

k zz 


k xx
0 x
Hidraulică vol. II 455

Fig. 20.20. Spectrul hidrodinamic în medii


permeabile anizotrope

20.2.8. Metode pentru construirea spectrului hidrodinamic

Principalele metode pentru construirea aspectului hidrodinamic sunt:


- metode analitice: * metoda funcţiilor de variabilă complexă;
* metoda transformarilor conforme;
* alte metode analitice;
- metode numerice: * metoda diferenţelor finite;
* metoda rezidurilor ponderate (Galerkin
şi Ritz, element finit, element de
frontieră, dual reciprocităţii);
- metode de laborator * modelare fizică;
* modelare analogică;
- metoda grafică prin aproximaţii successive.

În ultima perioadă metodele numerice au căpătat o dezvoltare amplă,


dar se apelează şi la metode analitice şi de laborator (în special pentru
calibrarea metodelor numerice).

20.3. CALCULUL FILTRAŢIEI PRIN METODE HIDRAULICE

20.3.1. Mişcarea uniformă a apelor subterane

Mişcarea uniformă a apelor subterane se defineşte ca mişcarea


permanentă rectilinie cu elementele hidraulice şi geometrice constante în
lungul curentului. Liniile de curent sunt drepte paralele cu patul impermeabil,
care trebuie să fie un plan, iar suprafaţa liberă este paralelă cu patul
impermeabil. Pe suprafaţa liberă a curentului subteran presiunea este egală cu
presiunea atmosferică (fig. 20.21).
0 1 2
dH

k
h =const
0
H

I
s 
ds
z
0 0
456 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Fig. 20.21. Mişcarea uniformă


a apelor subterane

În secţiunea transversală (verticală) a curentului subteran presiunea se


repartizează după legea hidrostaticii în câmp gravitaţional. Secţiunile normale
pe liniile de curent (ex. 0,1,2) sunt suprafeţele echipotenţiale. Vitezele de
( )
curgere fiind foarte mici se permite neglijarea termenului cinetic v 2 / 2 g în
raport cu termenii poziţionali şi piezometrici ( H = z + p /  ). Mişcarea are loc
prin “consum“ din sarcina piezometrică dH pe distanţa ds . Pentru inclinaţii
mici ale patului impermeabil panta geometrică şi piezometrică coincid.
dH
I = sin   tg = − (20.65)
ds
În mediu permeabil omogen şi izotrop, cu mişcarea supusă legii lui
Darcy, viteza aparentă a filtraţiei este:
dH
u=k =kI (20.65’)
ds
iar prin aplicarea continuităţii pentru secţiunea normală A0 debitul curentului
subteran este:
Q = A0k  I (20.66)
Secţiunea normală A0 defineşte adâncimea normală h0 care este
constantă în lungul curentului.
Termenul cinetic fiind foarte mic adâncimea critică nu are sens fizic.
Energia specifică a curentulului este e = h, creşte liniar cu adâncimea, în
coordonate e - h fiind o dreaptă la 45° care trece prin originea axelor.
Soluţionarea problemelor de mişcare uniformă a curenţilor subterani
se poate face şi prin metode hidrodinamice, utilizând funcţia de variabilă
complexă.
Potenţialul complex w = aZ cu a = a1 − i  a2 constanta complexă şi
Z = x + iz variabilă complexă, definesc mişcarea plan paralelă verticală.
Alegerea constantelor reale a1 si a2. poate defini orice mişcare uniformă
subterană.

20.3.2. Mişcarea permanentă lent variată a curenţilor subterani


Hidraulică vol. II 457

La studiul mişcării permanente lent variate a apei subterane se admite


ipoteza lui Dupuit (ipoteză cinematica asupra liniilor de curent) prin care liniile
de curent sunt paralele intre ele, în particular putând fi considerate orizontale.O
consecinţă a acestei ipoteze este distribuţia uniformă a vitezelor şi gradienţilor
hidraulici pe verticală.

10. Ecuaţia diferenţială a mişcării rezultă din legea lui Darcy aplicată
curentului de filtraţie permanent lent variat (fig. 20.22)

1 I 2
dH
dh

H1 k Fig. 20.22. Mişcarea permanentă


h lent variată a apelor
i H2 subterane

ds

0 0

Viteza aparentă a filtraţiei este :


v = kI (20.66)
în care
dH dh dh
I =− = tg − =i− (20.67)
ds ds ds
obţinând
 dh 
v = ki −  (20.68)
 ds 
sau din condiţia continuităţii pentru curent permanent
 dh 
Q = Av = Ak  i −  (20.69)
 ds 
Mişcarea permanentă lent variată a apelor subterane poate avea loc
pentru diferite înclinaţii ale patului albiei: pozitivă, orizontală sau negativă,
însă plană.
Integrarea ecuaţiei diferenţiale (20.69) se realizează pentru albii
prismatice sau cilindrice subterane.

20. Integrarea ecuaţiei diferenţiale pentru pantă pozitivă, i>0


458 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Comparând elementele mişcării curentului subteran lent variat


(caracterizat prin v şi h) cu curentul uniform (caracterizat prin v0 şi h0) la
aceeaşi pantă i şi debit Q rezultă:
 dh 
A0 ki = Ak  i − 
 ds 
Notând cu A A0 =  , ecuaţia de mai sus devine:
dh  1 
= 1 − i (20.70)
ds   
care este expresia diferenţială a suprafeţei libere.
Adâncimea normală h 0 împarte domeniul mişcării în două zone:
a – peste adâncimea normală (h>h 0 ) şi b – sub adâncimea normală (h<h 0 )
(fig. 20.23)
1
a k
2

N a (suprainaltare)
Fig. 20.23 Curbele suprafeţei libere
(co
bor
are
) N ale apei subterane în
b h1 b h2 mişcare permanentă
h0 h
i>0 lent variată pentru i >0
s1 s
s2

dh
a. În zona a h>h 0 , A>A 0 ,  >1 , deci  0 , deci adâncimea apei în
ds
lungul curentului (spre aval) creşte.
dh
Pentru h→h 0 (în amonte ), A→A 0 ,  →1 şi →0, adică în amonte
ds
curba suprafeţei libere tinde asimptotic la linia adâncimii normale.
dh
În aval, pentru h→∞, A →∞, →∞ şi →i, ceea ce arată ca în
ds
partea aval curba suprafeţei libere tinde asimptotic la orizontală. Curba din
zona a este de supraînălţare cu concavitatea în sus.
dh
b. În zona b h< h 0 , A< A 0 ,  <1, deci < 0 arată că adâncimea
ds
curentului subteran scade spre aval.
În amonte, pentru h→h 0 , constatările de la pct. a) rămân valabile,
curba suprafeţei libere tinde asimptotic la linia adâncimilor normale.
Hidraulică vol. II 459

dh
În aval, pentru h→0, A→0,  →0 şi →∞, deci suprafaţa liberă
ds
(teoretic) tinde asimptotic la normala patului impermeabil. Curba coborâtoare
din zona b are concavitatea în jos.
Spre sfârşitul curbei, în aval, nu se respectă ipoteza lui Dupuit, în
această zonă curbura liniilor de curent este pronunţată şi nu pot fi considerate
drepte paralele cvasiorizontale. În această zonă ecuaţia diferenţială fizic nu este
valabilă.
Integrarea ecuaţiei diferenţiale se realizează pentru o albie subterană
de secţiune dreptunghiulară cu A=bh şi A 0 =bh 0 rezultând  = h h0 .
Diferenţiind ultima expresie dh = h0d şi înlocuind în (20.70) se
obţine
h0 d  1  ids d
= i1 −  sau = d + (20.71)
ds   h0  −1
Integrând ecuaţia între secţiunile 1 si 2 se obţine:
is  −1
= 2 − 1 + ln 2 (20.72)
h0 1 − 1
unde 2 = h2 h0 , 1 = h1 h0 şi s = s2 − s1 .
Debitul specific al curentului subteran este :
k (h12 − h22 ) ki(h1 + h2 )
q= + (20.73)
2s 2

30. Integrarea ecuaţiei diferenţiale pentru pat


impermeabil orizontal, i = 0
În acest caz ecuaţia diferenţială (20.69) devine:
dh
Q = − Ak (20.74)
ds
Adâncimea normală nu are sens fizic (h 0 →∞). Pe tot domeniul
filtraţiei nivelul liber coboară spre aval, dh ds  0 .
Pentru h→0, A→0, şi dh ds → − , tangenta la curba suprafeţei libere
teoretice este verticală (normală la patul impermeabil orizontal). În avalul
460 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

curbei nu se respectă ipoteza lui Dupuit, în această zona liniile de curent nu au


curburi însemnate şi nu pot fi considerate drepte orizontale (qvasiorizontale).
Curba are concavitatea orizontală spre patul impermeabil (fig. 20.24).

curb
a c
ob
ora
toa
h1 re
k
h2
i=0 90
s1 s
s2

Fig. 20.24. Curba suprafeţei libere a apei subterane în mişcare


permanentă lent variată pentru i=0

Ecuaţia (20.74) se poate scrie:


dh Q
=− (20.75)
ds Ak
Pentru albie subterană de secţiune dreptunghiulară A = b  h şi
utilizând debitul specific q = Q b (20.75) devine:
q
hdh = − ds (20.76)
k
care integrat pentru limitele h 1 şi h 2 , la care corespund s 1 şi s 2 cu s 2 -s 1 =s, se
obţine:
q h12 − h22
= (20.77)
k 2s
Curba suprafeţei libere a apei subterane pentru pat impermeabil
orizontal este o parabolă – parabola lui Dupuit.

40. Integrarea ecuaţiei mişcării pentru panta negativă a patului


impermeabil i<0
Se transcrie ecuaţia diferenţială a mişcării cu notatia i = i , deci în
sensul invers mişcării ar fi posibilă o mişcare uniformă Q = A0 ki şi (20.69)
capătă forma:
 dh 
Q = Ak  − i −  (20.78)
 ds 
Hidraulică vol. II 461

Egalând debitele mişcării lent variate şi a unei curgeri uniforme


inverse rezultă:
 dh 
A0 ki = − Ak  i + 
 ds 
sau
dh  1
= −i1 +  (20.79)
ds  
unde  = A A0 .
Fiindcă dh ds  0 curba suprafeţei libere este strict descrescătoare în
lungul curentului, iar pentru partea sa aval este valabilă constatarea de la
punctul 3 – tangenta la curba teoretică a suprafeţei libere este normală la patul
impermeabil , însă în zona aval a curbei teoretice nu se respectă ipoteza lui
Dupuit (fig. 20.25).

curb
a c
ob
ora
toa Q'
re

Q h 1 k h'
0

h
2 90
i<0

s
s 1

s 2

Fig.20.25. Curba suprafeţei libere a apei subterane în mişcare


permanentă lent variată pentru i< 0
Integrarea ecuaţiei (20.79) se face pentru o albie subterană de secţiune
dreptunghiulară având  = h h0 şi q = Q b .
După separarea variabilelor avem :
i' d
ds = −d +
h0  +1
care integrată în limitele h 1 şi h 2 , la care corespund s 1 şi s 2 cu s=s 2 -s 1 ,
conduce la:
i' s  +1
=  1 −  2 + ln 2 (20.80)
h0 1 + 1
Debitul specific filtrat este:
462 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

q=
( −
)
k h12 − h22 ki(h2 + h1 )
(20.81)
2s 2

50. Infiltraţia mixtă sub presiune şi cu nivel liber


Dacă un strat permeabil are grosime a0 şi coeficientul de filtraţie k 0 ,
patul şi acoperişul impermeabil fiind orizontale, iar nivelul în amonte h 1 >a 0 ,
iar în aval h 2 <a 0 , mişcarea apei subterane este mixtă (fig. 20.26). Pe anumită
lungime l 1 filtraţia are loc sub presiune, iar pe restul, de lungime l 2 , cu nivel
liber. Debitul specific (pe unitate de lăţime) pe cele două zone este acelaşi şi se
poate scrie:
h −a a 2 − h22
q = a0 k0 1 0 = k0 0 (20.82)
l1 2l2

h1

k0 a0
h2
l1 l2
L

Fig. 20.26. Infiltraţia mixtă

Adăugând condiţia geometrică L=l 1 +l 2 se obţine:


h1 − a0 a 2 − h22
q = a0 k0 + k0 0 (20.83)
l 2l

60. Calculul infiltraţiilor în terenuri neomogene


Se analizează mişcarea permanentă lent variată pe pat impermeabil
orizontal (20.3.2 pct 3) in ipoteza modificarii permeabilităţii stratului omogen,
menţinerii debitului specific filtrat si al adâncimilor la capetele curbei. Se poate
scrie:
h 2 − h22 h 2 − h22
q = k1 1 = k2 1 (20.84)
2 L1 2 L2
Hidraulică vol. II 463

în care L 1 şi L 2 sunt distanţate între aceleaşi adâncimi h 1 şi h 2 la acelaşi debit


filtrat q în medii permeabile cu coeficienţi de filtraţie k 1 , respectiv k 2 ,
rezultând
L1 L2
= (20.85)
k1 k 2
Se poate concluziona că la aceleaşi condiţii de margine are loc
curgerea aceluiaşi debit în două medii permeabile diferite, dacă lungimile
liniilor de curent sunt invers proporţionale cu coeficienţii de filtraţie
(fig. 20.27).
Bazându-se pe această concluzie se poate soluţiona problema filtraţiei
în medii neomogene.

h1 h1 k2
k1
h2 h2

L1 L2
k1<k2

Fig. 20.27. Proporţionalitatea drumului şi coeficientului filtraţiei

În fig. 20.28 se prezintă filtraţia printr-un mediu permeabil neomogen,


zona centrală fiind mai puţin permeabilă.
neomogen echivalent omogen

k
k
h1 k h' h1 h'
km
h'' h''
h2 h2
l1 lm l2 l1 le l2
Le

Fig. 20.28. Echivalarea filtraţiei din mediu permeabil neomogen cu unul omogen

Conform pct. b, ecuaţia (20.85) lungimea echivalentă l e a miezului cu


coeficient de filtrare k m şi lungime l m este:
k
le = lm  (20.86)
km
464 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Drumul total al filtraţiei în mediul neomogen este L=l 1 +l m +l 2 , iar în


k
mediul omogen echivalent l1 + lm + l2 = Le .
km
Debitul filtrat este:
q= 1
(
k h 2 − h22
=
) (
k h12 − h22 ) (20.87)
2 Le  k 
2 l1 + lm + l2 
 km 
Cotele suprafeţei libere la limita miezului sunt:

(
h = h12 − h12 − h22 1
l
Le
) (20.88)

şi

(
h = h22 + h12 − h22 2
l
Le
) (20.89)

20.3.3. Ipoteza lui Dupuit generalizată

La folosirea ipotezei lui Dupuit trebuie verificat dacă liniile de curent


într-adevăr sunt orizontale sau aproape de orizontală. Există situaţii în cazul
terenurilor stratificate, cum sunt cele cu două straturi cu permeabilitate foarte
diferită, cu stratul mai puţin permeabil la suprafaţă, când această ipoteză nu se
mai poate admite.

Fig. 20.29. Spectrul liniilor de curent care justifică admiterea ipotezei lui Dupuit generalizată

Din figura 20.29 se vede că în anumite zone, ipoteza liniilor de curent


orizontale este inadmisibilă, liniile respective fiind verticale. S-a pus problema
generalizării ipotezei lui Dupuit, admiţând că liniile de curent sunt în diferite
zone orizontale sau verticale.
Hidraulică vol. II 465

Generalizarea ipotezei lui Dupuit are şi un suport teoretic ( paragraful


20.2.7, fig. 20.19b). Astfel dacă raportul coeficienţilor este k2 / k1 = 100 , se
obţin următoarele perechi de valori ale unghiurilor 1 şi 2 (tab 20.1)

Tabelul 20.1
1 20o
10o
5o
2 k2 / k1 = 100 88 87 84

În practică s-a dovedit că este suficient ca raportul k2 / k1  10


pentru ca ipoteza lui Dupuit – generalizată să fie satisfăcătoare.

10. Ecuaţiile mişcării


Se examinează două cazuri, după cum mişcarea în stratul superior este
descendentă sau ascendentă.
Mişcarea descendentă (fig. 20.30.a).
Se scrie condiţia continuităţii pe un element diferenţial dx . Este
evident că linia piezometrică (y) este sub nivelul apei ( H1 ).
Debitul care intră prin stânga:
dy 1 d2y
qst = −a0 k0 + a0 k0 2 dx
dx 2 dx
SL SP
dH
dy
SL
SP

k a H1 H k a
y H2

k0 a0 k0 a0

dx a dx b
Fig. 20.30. Schema pentru stabilirea ecuaţiei infiltraţiei
în cazul ipotezei lui Dupuit generalizate:
a. mişcarea descendentă; b. – mişcarea ascendentă;
SL – suprafaţa liberă; SP – suprafaţa piezometrică
Debitul care iese prin dreapta:
466 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

dy 1 d2y
qdr = −a0 k0 − a0 k0 2 dx
dx 2 dx
Debitul care intră prin stratul superior semipermeabil:
H −y
q=k 1 dx
a
Scriind bilanţul qst + q = qdr se obţine ecuaţia diferenţială:
d 2 y H1 − y k
+ = 0 ;  = 0 a0 a (20.90)
dx 2
2
k
Mişcarea ascendentă (fig. 20.30.b)
Procedând similar ca mai sus, se obţine ecuaţia:
d 2H H − H2 k
− = 0 ,  = 0 a0 a (20.91)
dx 2
 2
k

20. Integrarea ecuaţiilor mişcării


Ecuaţiile diferenţiale (20.90) şi (20.91) sunt liniare şi omogene,
integralele lor fiind de forma:
x x

H1 − y = C1e  + C2e 
şi (20.92)
x x

H − H 2 = C3e  + C4e 
(20.93)
Constantele C1, C2 , C3 şi C4 se determină punând condiţiile de
margine care diferă de la problemă la problemă.
Pentru exemplificare se dezvoltă problema infiltraţiilor sub un baraj
aşezat pe două straturi cu k0  k (fig. 20.29).
Se împarte domeniul în trei fragmente şi se notează cu y0 cota
piezometrică a apei din stratul permeabil de adâncime la limita dintre
fragmentele I şi II şi cu H ' la limita dintre fragmentele II şi III (fig. 20.31, pe
care s-au figurat şi coordonatele Ox, Oy respectiv Ox, OH ale fragmentelor
I şi III).
Hidraulică vol. II 467

Fragmentul I Fragmentul Fragmentul III


II
y y H

SP
H
SP

H1 a k

a0
y0 q II
H'
k0

-x 0 0 +x
L= B0 L'=

Fig. 20.31. Infiltraţia sub un baraj pe terenuri cu două strate:


SP – suprafaţa piezometrică

Condiţiile de margine în fragmentul I:


x = 0, y = y0 → H1 − y0 = C1 + C2 şi
x = −, y = H1 → 0 = C1e + C2e+ → C2 = 0
În final se obţine:
x

y = H1 − (H1 − y0 )e  (20.94)
Condiţiile de margine în fragmentul III:
x = 0, H = H ' → H ' − (a0 + a) = C3 + C4 şi
x = +, H = a0 + a → 0 = C3e + + C4e − → C3 = 0
În final rezultă:

 
x

H = a0 + a + H − (a0 + a ) e
' 
(20.95)
În fragmentul II se presupune că mişcarea are loc numai în stratul
inferior foarte permeabil, astfel că debitul are expresia:
y0 − H '
qII = a0 k0 (20.96)
B0
În vederea găsirii expresiilor lui y0 şi H ' se scrie ecuaţia debitului la
ieşirea din fragmentul I şi la intrarea în fragmentul III:
x
dy H −y H1 − y0
qI = − a0k0 = a0k0 1 0 e  = a0k0 şi (20.97)
dx X = 0  
X =0
468 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

x
dH H  − (a0 + a) −
 H  − (a0 + a)
qIII = − a0k0 = a0k0 e = a0k0
dx X =0  
X =0
(20.98)
Scriind egalitatea celor trei debite =Q= QI' obţine: '
QIII se

y0 = H1 − H1 − (a0 + a) (20.99)
B0 + 2

H ' = (a0 + a) + H1 − (a0 + a) (20.100)
B0 + 2
iar expresia debitului devine:
H1
qII = a0 k0 , H = H1 − (a0 + a) (20.101)
B0 + 2
Remarcă. Formulele (20.96 – 20.99) arată că expresia debitului qII se
poate obţine considerând că mişcarea are loc numai în stratul de jos după
ipoteza lui Dupuit şi admiţând că cele două fragmente laterale au fiecare o
lăţime echivalentă egala cu  ; în acest ultim caz linia piezometrică (fictivă) ar
fi o linie dreaptă, desenată punctat pe figura 20.31.
Faţă de linia piezometrică fictivă, liniile piezimetrice reale sunt mai
coborâte în fragmentul I şi mai ridicate în fragmentul III. Ecuaţiile acestor linii
piezometrice sunt (20.94 şi 20.95), care după înlocuirea expresiilor lui y0 şi
H  20.99 şi 20.100 devin:
x
 k0
y = H1 e ; y = H1 − y ;  = a0 a (20.102)
B0 + 2 k
şi

x
− k0
H = H1e 
; H = H − (a0 + a) ;  =
a0 a (20.103)
B0 + 2 k
Formula (20.101) şi trasarea liniei piezometrice fictive se poate
generaliza, notând lăţimile echivalente ale fragmentului I şi III cu L şi L ' .
Deci sub forma generală ecuaţia debitului s-ar scrie:
H1
qII = a0 q0 (20.104)
L + B0 + L'

20.3.4. Ipoteza lui Hooghoudt


Hidraulică vol. II 469

Hooghoudt a folosit cu succes, cu ocazia studierii calculului drenajului


orizontal sistematic, o ipoteză cinematică în care liniile de curent sunt radiale în
jurul drenului, orizontale în restul domeniului exceptând un domeniu restrâns
unde sunt verticale. Posibilitatea folosirii acestei ipoteze rezultă din analizarea
spectrului liniilor de curent determinat cu ajutorul analogiei electrice,
reprezentat în figura 20.32.
Pe această figură s-au delimitat trei zone: zona în care liniile de curent
au o direcţie prepoderent verticală (V), orizontală (O) şi radială (R). Evident,
această delimitare nu este strictă. Zona cea mai întinsă este (O), dar ponderea
cea mai mare o are câteodată zona (R). De cele mai multe ori (în cazul mediilor
omogene) zona verticală are o pondere redusă.

N
3
v

1 S
D0
0 R

2
L/2 L/2
Fig.20.32. Schema pentru stabilirea ipotezelor cinematice asupra liniilor de curent
la drenurile orizontale sistematice:
N – zona infiltraţiei în regim aerat (nesaturat); S – zona infiltraţiei în regim saturat; 1 – dren
tubular; 2 – patul impermeabil; 3 – suprafaţa liberă; V – zona liniilor de curent verticale;
O – zona liniilor de curent orizontale; R – zona liniilor de curent radiale
Calculul hidraulic pentru drenajul sistematic cu dren situat la distanţă
de patul impermeabil se dezvoltă la disciplina de specialitate.

20.3.5. Mişcarea nepermanentă a curenţilor subterani


cu nivel liber

Mişcarea nepermanentă cu nivel liber a curenţilor subterani implică


variaţia parametrilor hidraulici în timp şi spaţiu.

10. Ecuaţia diferenţială a mişcării


Se consideră un element de volum al stratului acvifer cuprins între
stratul impermeabil orizontal şi nivelul liber al apei, de secţiunea dx  dy şi
470 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

înălţime h, unde sarcina hidrodinamică faţă de planul de referinţă z=0 este H


(fig. 20.33).

z

qy
qy+ dy
y
h dt nc
qx
t qx+ dx
q x
x Fig.20.33. Schema pentru ecuaţia

bil
diferenţială a filtraţiei nepermanente cu

ea
qy
rm
v dy nivel liber
pe
ky
im

u H dx
at

x
str

kx 0
z

Se admite ipoteza lui


Dupuit şi distribuţia uniformă a vitezelor după direcţii orizontale.
Componentele vitezei V (u,v), după Darcy, sunt:
H H
u = −k x şi v = −k y (20.105)
x y
iar debitele specifice corespunzătoare sunt:
H H
qx = u  h  1 = −k x h şi q y = v  h  1 = −k y h (20.106)
x y
Mediului permeabil îi este caracteristică porozitatea de cedare nc . Se
admite o alimentare de la suprafaţă a acviferului cu debitul specific  (pe
unitate de suprafaţă).
Ecuaţia conservării masei pentru volumul de control considerat
(lichidul se consideră incompresibil) ţine seama de bilanţul volumelor intrate şi
ieşite din volumul de control în timpul dt, diferenţele (în plus sau minus)
modificând volumul de apă înmagazinată în porozitatea de cedare, deci nivelul
volumului de control. Elementele bilanţului sunt:
- după axa x
  qx  qx
qx −  qx + x dx  dydt = − x dxdydt
  
- după axa y
Hidraulică vol. II 471

  q y  q y
q y −  q y + dy  dxdt = − dxdydt
  y  y
- aportul alimentării de la suprafaţă
dxdydt
- modificarea volumului de apă din volumul de cotrol în intervalul
porozităţii de cedare
h H
nc dxdy dt = nc dxdy dt
t t
(fiindcă stratul impermeabil s-a considerat orizontal, deci H=z+h, cu z=c şi
dH=dh)
Din conservarea masei rezultă:
 H    H  H
−  kxh  −  k y h  −  + nc =0 (20.106)
x  x  y  y  t
care este ecuaţia lui Boussinesq. Ecuaţia este valabilă şi pentru pat impermeabil
oarecare.
Când patul impermeabil este orizontal şi se confundă cu planul xoy,
H=h şi (20.106) devine:
 2
2  kxh  2  k yh 
2
   
  2  h
−  2  −  2  −  + nc
2
=0 (20.107)
x y t
În cazul unui mediu omogen şi izotrop k x = k y = k , deci:
 2h  2h 2 2nc h
− − − +  =0 (20.108)
x 2 y 2 k k t
h
În mişcarea permanentă cu aport de la suprafaţă = 0 avem:
t
 2 h  2 h 2
+ + =0 (20.109)
x 2 y 2 k
iar fără aport de la suprafaţă:
 2h  2h
+ = 0 sau 2h = 0 (20.110)
x 2 y 2
Integrarea acestor ecuaţii pentru diferite condiţii iniţiale şi de margine
concrete permite determinarea funcţiei h2 = f ( xy) , care reprezentată pentru
472 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

h=c defineşte hidroizohipsele (locul geometric al punctelor cu aceeaşi cotă


geodezică a suprafeţei libere a curentului de apă subteran).
Ecuaţiile lui Boussinesq sunt valabile cu condiţia respectării ipotezei
lui Dupuit, curenţi subterani orizontali (qvasiorizontali) de mică adâncime.
Ecuaţia (20.106) şi alte forme ale sale sunt dificile de integrat. Se
cunosc câteva metode de integrare (Boussinesq, Polubarinova-Kocina,
Barenblatt etc).
Soluţiile practice pleacă de la ecuaţia Boussinesq liniarizată, când
H  h , h fiind media adâncimilor h în timp şi spaţiu, având forma:
H k h   2 H  2 H  
=  + 2  + (20.111)
t nc  x 2 y  nc
care, fără termenul de alimentare de la suprafaţă se reduce la ecuaţia de
transmitere a căldurii a lui Fourier:
H 2  H 2H 
2
=   2 + 2 
 (20.112)
t  x y 
kh
cu  2 = .
nc
Există câteva soluţii analitice pentru cazuri particulare ale ecuaţiei lui
Boussinesq: ridicarea bruscă a nivelului la frontul de alimentare vertical sau
inclinat al mediului permeabil pe pat impermeabil orizontal; ridicarea cu viteză
constantă a nivelului în aceleaşi condiţii; drenaj orizontal sistematic pe pat
impermeabil orizontal; infiltraţia nepermanentă datorită variaţiei periodice a
apei din rezervor; ridicarea-coborârea bruscă a nivelului din rezervor; infiltraţii
nepermanente în terenuri stratificate particulare.
În ultima perioadă a căpătat mare anvergură soluţionarea numerică
prin diferite metode a infiltraţiei nepermanente care însă necesită calibrare,
validare prin soluţii exacte sau metode experimentale.

20.4. CALCULUL HIDRAULIC AL CAPTĂRILOR


APELOR SUBTERANE

Exploatarea apelor subterane, modificarea parametrilor acviferelor în


diferite scopuri (limitare, reducere a poluării, coborârea-creşterea nivelului
freatic, alimentarea acviferelor, protecţia lor) se face cu lucrări inginereşti de
captare – îmbogaţire a acviferelor de tip vertical – puţuri sau orizontal –
drenuri (galerii drenante).
Hidraulică vol. II 473

În funcţie de tipul acviferului interceptat există captări în strat acvifer


sub presiune şi în strat acvifer cu nivel liber.
În funcţie de poziţionarea captării în stratul acvifer se disting captări
(puţuri, drenuri) perfecte, lucrări care se sprijină pe patul impermeabil şi
captări imperfecte – când lucrarea hidrotehnică de captare este plasată peste
patul impermeabil.
Formele de captare prin puţuri (foraje, fantâni) diferind de formele de
captare prin drenuri (galerii drenante), fiecare prezentând anumite
particularitaţi, se vor trata diferenţiat. Se dezbat numai problemele hidraulice
nu şi tehnica şi tehnologia de realizare şi exploatare a captărilor.

20.4.1. Captarea apelor subterane prin puţuri.

Prin puţ înţelegem construcţia verticală de captare a apelor subterane.


Apa subterană poate fi cantonată în depozit de apa subterană sub presiune sau
cu nivel liber, poate constitui un curent subteran, un curent subteran cu
alimentare dintr-un front de alimentare de la suprafaţă, un depozit subteran
alimentat cu apă din infiltraţii de la suprafaţă ş.a.
Puţurile pot lucra individual, în şir sau în grup în funcţie de scopul pe
care le satisfac.
Puţurile utilizate pentru injecţia apei în stratul permeabil în diferite
scopuri se numesc puţuri absorbante.
Calculul lor hidraulic poate fi întreprins prin metode hidrodinamice
(metoda funcţiilor de variabilă complexă)sau prin metode hidraulice.
Din punct de vedere hidrodinamic puţurile se consideră surse
punctiforme sau izvoare – pozitive (absorbante) sau negative (debitante sau de
extracţie).

10. Puţ perfect cu nivel liber alimentat radial


Un puţ săpat pînă la patul impermeabil într-un depozit subteran
teoretic infinit (ca întindere la suprafaţă) cu nivel liber se numeşte perfect.
Alimentarea sa se realizează numai prin peretele lateral al puţului.

a. Soluţia problemei prin metoda hidraulică


Se consideră un puţ perfect de rază r0 într-un depozit acvifer cu nivel
liber caracterizat prin coeficientul de filtraţie k şi grosime H ( mediu omogen şi
izotrop, patul impermeabil orizontal). Prin extragerea debitului Q, nivelul în
puţ coboară şi după un timp acest nivel hidrodinamic se stabilizează la
474 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

adâncimea h0 , respectiv denivelarea în puţ s = H − h0 . Apa din depozit curge


radial către puţ. Denivelarea din puţ influenţează pe o anumită distanţă (rază)
nivelul apei subterane în care se formează o „pâlnie de depresie”. Situaţia de
echilibru conduce la un regim staţionar: debitul extras, denivelarea, pâlnia de
depresie fiind constante (fig. 20.34).

Q r0 y


Q Niv
el a
hid fat dh
rod pra sie
ina
mi Su epre I dr
c s de
d
k   r x
H h 
h0
i=0 r
D
r dr
R

Fig.20.34. Puţ perfect alimentat radial (în depozit)

Cât timp nu se extrage apa din puţ nivelul în acesta se situează la


nivelul hidrostatic al apei subterane. Extrăgând un debit Q=c nivelul in puţ
coboară până la h0 care rămâne constant cât timp debitul extras este constant.
Adâncimea h0 din puţ defineşte nivelul hidrodinamic care pe o distanţă R (rază
de acţiune) influenţează nivelul apei subterane formându-se suprafaţa (pâlnia)
de depresie. În mediu permeabil omogen şi izotrop această pâlnie de depresie
este axial simetrică.
Puţul realizat are raza constructivă r0 , iar apa păntrunde în puţ pe toată
suprafaţa laterală a acesteia.
La o distanţă r de puţ sarcina hidrodinamică staţionară în strat (la
debitul Q=c) este h. La distanţa dr sarcina creşte cu dh. Acceptând aproximarea
curbei suprafeţei libere cu coarda se poate defini panta hidrodinamică I:
dh
I=
dr
Suprafaţa curgerii radiale către puţ la distanţa r de centru este:
A = 2rh
Alimentarea fiind laterală în toate secţiunile cilindrice conform
continuităţii debitul este acelaşi cu cel extras, deci:
Hidraulică vol. II 475

dh
Q = AkI = k 2rh (20.113)
dr
Separând variabilele, rezultă:
Q dr
hdh = (20.114)
2k r
care este ecuaţia diferenţială a suprafeţei de depresie.
Integrând ecuaţia avem:
h2 Q
= ln r + c
2 2k
Constanta de integrare se determină prin condiţia limită: r = r0 , h = h0 ,
rezultând:
h2 Q
c= 0 − ln r0
2 2k
care înlocuit conduce la:
Q r
h 2 − h02 = ln (20.115)
k r0
care este ecuaţia suprafeţei libere în coordonate cilidrice.
Pentru condiţia limită r → R (raza de influenţă a puţului), sarcina
dinamică tinde la sarcina statică h → H şi rezultă debitul puţului la
denivelarea s.
 s 
2  kHs1 − 
Q=
( )
  k H − h0
2 2
=  2H 
(20.116)
ln R / r0 ln R / r0
Variaţia debitului cu denivelarea este neliniară şi este influenţat relativ puţin de
raza puţului.
Raza de acţiune a puţului în medii permeabile diferite are valori
informative de:
- R=250...500 m în nisipuri mijlocii;
- R=700...1000 m în nisipuri grosiere.
Valorile razei de acţiune depind de denivelare şi coeficientul de
filtraţie şi orientativ pot fi calculate cu relaţiile:
- Sichardt R  300  s k ;
- Kusakin R  575  s kH .
Parametrii hidraulici calculaţi orientativ trebuie verificaţi prin extracţii
de probă (pompări de probă) în regim nepermanent. Se întocmesc curbele de
476 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

variaţie a denivelării în timp la debit constant extras şi curbele de revenire a


denivelării în timp la oprirea extracţiei.
Determinarea caracteristicilor mediului permeabil se pot realiza prin
teste de pompare din puţ în regim nepermanent, având făcute măsurători de
nivel şi într-un puţ de observaţie. Se pot utiliza metodele Neuman, Theis,
Cooper-Jacob, Hantush şi pachetul de programe AQUIFER TEST.

a.1. Înălţimea de izvorâre


Din analiza spectrului de infiltraţiei către puţuri perfecte în strate
acvifere cu nivel liber se constată că între nivelul apei din puţ şi nivelul de
racordare a suprafeţei de depresie la suprafaţa exterioară a puţului există o
diferenţă hi numită‚ “înălţime de izvorâre”. Suprafaţa reală de depresie şi cea
teoretică diferă în apropierea puţului – datorită acceptării ipotezei lui Dupuit şi
în apropierea puţului. Efectul înălţimii de izvorâre se resimte asupra suprafeţei
de depresie în jurul puţului până la distanţa de circa 100r0 . Ea nu afectează
debitul puţului.

r0
NHS
a sie
fat pre
uprade de
S la
rea teo
ret
ica
Fig. 20.34’. Înălţimea de izvorâre la puţuri
ta
hi
fa ie
pra res în strat acvifer cu nivel liber
Su dep
de
h hi
h0

~100 r o
r

Valoarea înălţimii de izvorâre, după observatii lui Schneebeli rezultă


din grafice fig. 20.34’’.
2 2
(ho + h) -ho
Q/k
o o Boulton
3,0
Hall
x Zee Peterson si
2,5 Bock
^ ^ Bobbit si Caldwell
o
2,0
0

1,5
x
x x xo

1,0 x

0,5
o 3
10 . r o
0 Q/k
0,2 0,4 0,6 0,8 1 2 4 6 8 10 20 40 60 80 100 200
Hidraulică vol. II 477

Fig. 20.34”. Grafic pentru stabilirea înălţimii de izvorâre

Pentru puţul perfect cu alimentare radială în calculul suprafeţei reale


de depresie în loc de (20.115) se va utiliza:
hi2 = (h0 + hi )2 +
Q r
ln (20.115’)
  k r0

b. Soluţia problemei prin metoda hidrodinamică


Puţul de pompare în acvifer cu nivel liber alimentat radial poate fi
privit ca o sursă (izvor) negativă, mişcarea fiind descrisă de potenţialul
complex:
w(z ) = −
Q
ln z (20.117)
2
cu variabilă complexă:
z = rei (20.118)
exprimat ă în forma Euler în coordonate polare.
După înlocuirea variabilei şi efectuarea calculelor se obţine:
w(z ) = −
Q Q
ln r − i  (20.119)
2 2
Partea reală a funcţiei este potenţialul care generează mişcarea şi se egalează cu
sarcina hidrodinamică pentru acvifer cu nivel liber:
Q kh2
 = − ln r = − +c (20.120)
2 2
Funcţia curent este:
Q
 =  (20.121)
2
Reprezentarea grafică  = c (cercuri concentrice r=c) şi  = c (drepte
care trec prin origine  = c ) permite obţinerea spectrului hidrodinamic
(v. fig. 20.34).
Din (20.120) cu condiţiile la limită de la generatoarea puţului r = r0 şi
h = h0 se obţine constanta de integrare, care conduce la relaţia (20.115) –
ecuaţia suprafeţei libere.

20. Puţ imperfect cu nivel liber alimentat radial (în depozit)


La un puţ imperfect talpa acestuia nu ajunge la patul impermeabil
(fig. 20.35). Talpa poate fi impermeabilă sau permeabilă.
478 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

R
ro
NHS
NHD
s
T k
H H0 t
h0 h
Nivel de
influenta

Fig. 20.35. Puţ imperfect

La alimentarea puţului participă numai stratul de grosime H 0 din


grosimea totală H a stratului acvifer.
Cu notaţiile din figură debitul puţului alimentat numai lateral (talpă
impermeabilă) este:
h(H 02 − h02 ) t 2h − t
Q=  4 0 (20.122)
R h h
ln 0 0
r0
La puţul imperfect cu alimentare şi pe talpă debitul este:
h(H 02 − h02 ) t + 0,5r0 2h0 − t
Q=  4 (20.122’)
R h h0
ln 0
r0
Cantităţile
t 2h − t t + 0,5h0 2h − t
4 0 şi 4 0 (20.123)
h0 h0 h0 h0
sunt corecţiile lui Forchheimer al puţurilor imperfecte faţă de cele perfecte.
Grosimea de influenţă H 0 (stratul care alimentează puţul) aproximativ
se poate determina cu relaţia
H 0 = T = (s + t )
4 4
(20.124)
3 3
Determinări experimentale evidenţiază valorile din (tab. 20.2).

Grosimea activă a stratului acvifer


Tabelul 20.2.
Hidraulică vol. II 479

Denivelarea 0,2 T 0,3 T 0,5 T 0,8 T 1,0 T


s =T −t
Zona activă 1,3 T 1,5 T 1,7 T 1,85 T 2,0 T
H 0 = kT

30. Puţ perfect în strat acvifer sub presiune alimentat radial


Puţul străpunge acoperişul impermeabil ajungând cu coloana filtrantă
până la patul impermeabil orizontal şi captează apa din stratul impermeabil de
grosime a şi coeficient de filtraţie k. Curgerea în stratul permeabil are loc sub
presiune de la sarcina H (în rezervor) la h0 adâncimea din puţ, deci denivelare
s = H − h0 . Nivelul h0 este situat peste tavanul impermeabil. Puţul are raza r0
şi raza de influenţă R (fig. 20.36).
R
Q r0

NHS

s dh

H
h
h0
k a

r dr
Fig. 20.36. Puţ perfect în strat acvifer sub presiune alimentat radial

a. Soluţia problemei prin metoda hidraulică


Pâlnia de depresie este a suprafeţei piezometrice. Extrăgând debitul Q
din puţ nivelul în puţ coboară de la nivelul hidrostatic (NHS) la cel
hidrodinamic h0 , realizându-se denivelarea s = H − h0 . Sarcina piezometrică la
distanţa r de puţ este h, crescând spre exterior cu dh la distanţa dr. Panta
piezometrică se defineşte prin I = dh ds , iar la distanţa r în strat corespunde
aria de curgere A = 2ra . Conform legii lui Darcy
dh
Q = AhI = 2rak
dr
Separând variabilele se obţine ecuaţia diferenţială a pâlniei de depresie
a suprafeţei piezometrice
480 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Q dr
dh = (20.125)
2ka r
Integrând ecuaţia rezultă:
Q
h= ln r + c
2ka
Constanta de integrare se determină din condiţia de margine, pentru
r = r0 → h = h0 , respectiv
Q
C = h0 − ln r0
2ka
Înlocuind constanta de integrare rezultă ecuaţia suprafeţei
piezometrice de depresie
Q r
h − h0 = ln (20.126)
2ka r0
Pentru condiţia de margine r=R avem h=H, obţinând debitul
2ka(H − h0 ) 2kas
Q= = (20.127)
ln R r0 ln R r0
Debitul unui astfel de puţ depinde liniar de denivelare.

b. Soluţia problemei prin metoda hidrodinamică


Puţul de pompare în acvifer sub presiune alimentat radial este o sursă
negativă, mişcarea fiind descrisă de potenţialul complex
Q
w( z ) = − ln z (20.128)
2a
Cu variabila complexă (20.118) rezultă
Q Q
w( z ) = − ln r − i  (20.129)
2a 2a
Funcţia potenţial care generează mişcarea este
Q
=− r (20.130)
2a
iar funcţia curent
Q
 =−  (20.131)
2a
Potenţialul mişcării apei subterane este  = −kh + c . Din egalarea
potenţialelor avem
Hidraulică vol. II 481

Q
ln r = kh + c
2a
Pentru condiţia de margine r = r0 şi h = h0 rezultă valoarea constantei
Q
de integrare C = ln r0 − kh0 , care înlocuit defineşte ecuaţia suprafeţei
2a
piezometrice de depresie
Q r
h − h0 = ln (20.132)
2ak r0
Cu condiţia de margine r → R , h → H rezultă debitul
2ak ( H − h0 ) 2aks
Q= = (20.133)
ln R r0 ln R r0
Componentele vitezei în coordonate polare sunt:
- după rază
 Q
vr = =− (20.134)
r 2ar
- după tangentă

v = =0 (20.135)


40. Puţ imperfect în strat acvifer sub presiune alimentat radial


Puţul imperfect sub presiune străpunge tavanul impermeabil şi talpa sa
se opreşte intermediar în mediul permeabil. Curgerea apei către puţ este o
mişcare spaţială, radial sferică (fig. 20.37).

R
Q r0

NHS

H
h
h0 t
a

Fig. 20.37. Puţ imperfect în strat acvifer sub presiune alimentat radial

Calculul hidraulic al mişcării radial sferice este mai complicat şi se


găseşte în tratatele “petroliştilor”.
482 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

În unele ipoteze simplificatoare sunt cunoscute două relaţii:


- Kozeny
2kts  r t 
Q= 1 + 5 0 cos  (20.136)
ln R r  t 2a 
- Muskat
2kts
Q= (20.137)
  t  t 
 0,875    0,125  
1 4a  a  a t 4a
2 ln − ln  − ln
2  t  t
1 − 0,875   1 − 0,125  
r0 a R
  a  a  
în care  este o funcţie Euleriană de speţa II-a de forma

( x) =  y x −1e y dy , pentru x  0 (20.137’)
0
şi valorile sale se găsesc calculate în tabele matematice în funcţie de argument.
S-a încercat şi echivalarea puţului imperfect cu un puţ perfect fictiv cu
D f = D (D – diametrul puţului imperfect; D f - diametrul puţului perfect
fictiv) pe baza relaţiei lui Muskat. Valoarea lui  se extrage din grafice în
funcţie de t a şi D t .

50. Puţ perfect cu alimentare radială mixtă


La un puţ perfect în strat acvifer sub presiune cu alimentare radială
mixtă nivelul din puţ coboară sub tavanul impermeabil. În apropierea puţului
mişcarea este cu nivel liber (există pâlnia de depresie a nivelului),iar în rest
mişcarea are loc sub presiune (suprafaţa piezometrică a pâlniei de depresie).
Calculul hidraulic se face separat, prin metoda fragmentelor legate în serie
(fig. 20.38).
R
r0
Q
NHS

s
H
k
a
h0 D

2R
1
Fragment sub Fragment Fragment sub
presiune cu presiune
nivel liber

Fig. 20.38. Puţ perfect cu alimentare radială mixtă


Hidraulică vol. II 483

Pentru fragmentul sub presiune, între R − R1 , debitul este


2ka( H − a )
Q=
ln R R1
Pentru fragmentul cu nivel liber avem
Q=
(
k a 2 − h02 )
ln R1 r0
Din egalitatea debitelor şi eliminarea lui R1 se obţine
k (2 Ha − a 2 − h02 )
Q= (20.138)
ln R r0

60. Puţ perfect alimentat cu apă infiltrată de la suprafaţă


Se consideră un puţ perfect în mediu permeabil alimentat cu apă din
infiltraţii de la suprafaţă cu debitul specific  m3 sm 2 . ( )

R
Q r0

dh

H
k
h
h0

r dr

Fig. 20.39. Puţ perfect alimentat cu apă infiltrată de la suprafaţă


Debitul total al puţului este debitul de alimentare din infiltraţii de la
suprafaţă
Q = R 2 (20.139)
Debitul curentului subteran la distanţa r de puţ este
QR − r = Q − Qr = Q −   r 2   =  R 2 − r 2 (
(20.139’) )
şi satisface relaţia lui Darcy
dh
QR − r = AkI = 2rh  k  (20.140)
dr
deci
R 2 dr 
h  dh = − r  dr (20.141)
2k r 2k
484 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

care este ecuaţia diferenţială a suprafeţei de depresie. Integrând ecuaţia pentru


condiţiile de margine r = r0 , h = h0 în regim staţionar, rezultă
R 2
r  2
h − h02 =
k

r0 2k
r − r02
ln ( (20.142) )
care este ecuaţia suprafeţei de depresie.
Cu condiţia de margine h = H , r = R din (20.142) rezultă raza de
influenţă R pentru condiţiile concrete date, apoi, cu ajutorul ecuaţiei (20.142) se
poate trasa curba suprafeţei libere.

70. Puţ perfect alimentat cu apă infiltrată dintr-o sursă liniară de


suprafaţă (lac, râu, canal)
Calculul hidraulic al acestui puţ se realizează prin metoda
hidrodinamică – “metoda imaginilor”. Se introduce virtual un puţ fictiv, dispus
simetric faţă de linia de alimentare, având un debit pozitiv egal cu cel al puţului
real. Se produce o mişcare identică celei reale, în care linia de alimentare
(malul râului) este o suprafaţă echipotenţială, intersectată normal de liniile de
curent (fig. 20.40).

r0

H
h0
k a
x

L L
B A
y

M 

rB rA
A
B x
B A

Fig. 20.40. Puţ perfect alimentat cu apă infiltrată


dintr-o sursă liniară de suprafaţă (mal)
Hidraulică vol. II 485

a. Mişcare sub presiune


Funcţia de variabilă complexă care descrie mişcarea este aceea a două
izvoare cu debitul − Q în A şi + Q în B
Q Q
wB ( z ) = ln( z − L) şi wA ( z ) = − ln( z + L)
2a 2a
deci
Q z−L
w( z ) = wB ( z ) + wA ( z ) = ln (20.143)
2k z + L
Scriind această funcţie pentru un punct oarecare M din domeniul
mişcării avem variabilele complexe (sub forma Euler) pentru cele două puţuri
z − L = rB eiQB şi z + L = rAeiQA
ecuaţia (20.143) devenind
Q  rB 
w( z ) =  ln + i( B −  A ) (20.144)
2a  rA 
Funcţia potenţial care generează mişcarea
Q r
= ln B (20.145)
2a rA
se egalează cu potenţialul hidraulic al mişcării subterane în strat sub presiune
 = −kh + c (20.146)
Pentru suprafaţa oglindă (mal) condiţia de margine este rA = rB = L şi
h = H , rezultând
Q r
H −h= ln B (20.147)
2ka rA
ecuaţia suprafeţei piezometrice (suprafaţa de depresie piezometrică).
Când puţul realizează debitul permanent Q se produce denivelarea
s = H − h0 , iar pentru condiţiile de margine h = h0 , rA = r0 şi rB = 2 L − r0 , se
obţine:
2ka( H − h0 ) 2kas
Q= = (20.148)
2 L − r0 2 L − r0
ln ln
r0 r0

b. Mişcare cu nivel liber


În cazul când mişcarea are loc cu nivel liber potenţialul hidraulic este
 = −kh2 + c (20.149)
486 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Procedând în mod asemănător punctului a se obţine ecuaţia suprafeţei


de depresie
Q r
H 2 − h 2 = ln B (20.150)
k rA
Pentru condiţiile de margine y = 0 , rA = r0 , rB = 2 L − r0 şi h = h0
rezultă debitul puţului:
Q=
( =
)
k H 2 − h02 ks(H + h0 )
(20.151)
2 L − r0 2 L − r0
ln ln
r0 r0
Relaţiile de calcul al debitului pentru puţul în strat acvifer sub
H + h0
presiune şi nivel liber se identifică dacă se pune condiţia a = , deci se
2
consideră mişcare sub presiune în stratul cu nivel liber de grosimea medie
menţionată.

80. Puţ perfect în strat acvifer sub presiune în curent uniform


Soluţionarea problemei apelează la metoda hidrodinamică – funcţii de
variabilă complexă. Mişcarea se compune dintr-o curgere uniformă (de
translaţie) şi o curgere către puţ (sursă negativă). Sursa negativă în curent plan
paralel deformează spectrul hidrodinamic al acestuia pe o anumită zonă,
influenţa mai puternică resimţindu-se în apropierea puţului (fig. 20.41).
y

 =
 =0
A - punct de
stagnare

b/2
=/2 x
2b A
b/2

b/

h
j0
curba de dep
resie

H
k h0 a
x
Hidraulică vol. II 487

Fig. 20.41. Puţ perfect în strat acvifer sub presiune în curent uniform

Curentul uniform este caracterizat prin u0 = kj0 .


Potenţialul complex pentru mişcarea plan paralelă este w( z) = v0 z , iar
Q
pentru sursă punctiformă w( z ) = − ln z .
2a
Funcţia complexă care descrie mişcarea este însumarea celor două
curgeri
Q
w( z ) = v0 z1 − ln z2 (20.152)
2a
După înlocuirea variabilei complexe z1 = x + iy şi z2 = rei cu
y
r = x 2 + y 2 ,  = arctg şi separarea părţii reale şi imaginare se obţine
x
Q
 = v0 x − ln x 2 + y 2
2a
Q
 = v0 y −  (20.153)
2a
Zona de influenţă a puţului corespunde pentru  = 0 , respectiv în
Q
amonte pentru y = b rezultă  =  , respectiv 0 = v0b −   (liniile de
2a
curent nu sunt afectate în exterior). Zona de influenţă a puţului în amonte este
Q
b= (20.154)
2av0
Punctul de stagnare A se obţine pentru condiţia
V = u + vi = 0 (20.155)
însă
 Q x
u= = v0 − =0 (20.156)
x 2a x + y 2
2

şi
 Q y
v= =− =0 (20.157)
y 2a x + y 2
2

Q b
Punctul A este situat pe axa x, deci yA = 0 şi x = = şi sarcina
2av0 
h=H.
488 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

În calculul suprafeţei piezometrice (de depresie) se egalează funcţia


potenţial a mişcării cu cel hidrodinamic pentru strat acfiver sub presiune
 = −kh + c , deci
Q
v0 x − ln x 2 + y 2 = −kh + c
2a
care pentru condiţia de margine y = 0 , x = r0 şi h = h0 permite calculul
constantei şi ecuaţia suprafeţei piezometrice devine
Q r
k (h − h0 ) + v0 ( x − r0 ) = ln (20.157’)
2a r0
Din condiţia h = H , x = xA şi yA = 0 rezultă debitul puţului
2ak (H − h0 ) 2av0 ( x A − r0 )
Q= + (20.158)
xA xA
ln ln
r0 r0
Lăţimea frontului de captare a puţului în amonte este 2b = Q av0 . Cu
cât v0 este mai mic se măreşte lăţimea frontului de captare şi distanţa de la puţ
până la punctul de stagnare. Pentru v0 = 0 se obţine puţul perfect în acvifer sub
presiune cu alimentare radială. În exteriorul  = 0 este partea necaptată a
curentului subteran.
Spectrul mişcării se construieşte prin trasarea funcţiilor  şi  ,
ţinând seama de legătura cu coordonatelor carteziene şi polare, astfel:
- pentru funcţia 
  b
 x = v +  ln r
 0 (20.159)

y = r − x
2 2

- pentru funcţia 
 x = yctg

  b (20.160)
y = v +  
 0

Pentru puţ perfect în curent subteran uniform cu nivel liber mersul


calculelor este asemănător, însă cu constatarea că potenţialul hidraulic
Q
este  = −kh2 + c şi funcţia izvorului w( z ) = − ln z .
2
Hidraulică vol. II 489

90. Puţ perfect în acvifer sub presiune, fără alimentare


Este cazul din figura 20.36, în care acviferul sub presiune se întinde
nelimitat în toate direcţiile. Acviferul este lipsit de alimentare, deci cedarea
apei către puţ se face pe seama rezervei proprii a zăcământului.
Mecanismul de cedare a apei poate fi descris pe scurt astfel:
- presupunând o pompare continuă, cu debit constant, aceasta duce la
scăderea continuă a nivelului în puţ, şi deci la scăderea continuă a presiunii în
strat;
- scăderea presiunii în strat duce la cedarea apei pe două căi: – prin
decomprimarea apei, care are ca efect cedarea rezervei elastice; – prin
micşorarea porilor pământului sub acţiunea forţei de apăsare a stratului
superior, care nu mai este echilibrată de presiunea apei din pori care scade
continuu datorită pompării;
- scăderile de presiune, generate de scăderea continuă a nivelului în
puţ, se propagă concentric, ca nişte unde, în jurul puţului care antrenează
cedarea apei pe întinderi din ce în ce mai mari ale stratului. Cedarea apei se
consideră proporţională cu scăderea de presiune. Coeficientul de
proporţionalitate este coeficientul de cedare S al stratului, definit ca fiind
cantitatea de apă cedată pe unitatea de suprafaţă a stratului (pe toată grosimea
stratului) la scăderea cotei piezometrice cu o unitate.
Figura 20.41 ilustrează cele descrise mai sus. Pe ea se arată situaţia
iniţială a suprafeţei piezometrice şi apoi două situaţii tranzitorii, la momentul t
şi t + dt . Aspectul lor pune în evidenţă caracterul nepermanent al fenomenului
şi extinderea continuă a zonei de alimentare. Volumul de apă pompat din puţ în
intervalul de timp dt este egal cu volumul cedat de strat în limita zonei
haşurate, proporţional cu ordonata dintre cele două suprafeţe piezometrice.
Ecuaţia de mişcare fiind legea lui Darcy, ecuaţia de bază a
fenomenului se obţine dintr-o ecuaţie de continuitate. Simetria axială a mişcării
sugerează folosirea coordonatelor cilindrice (în spaţiu) şi polare (în plan).
Mişcarea este plană şi H = H (r , t ) , v = v(r , t ) nu sunt funcţii de  deoarece
mişcarea este simetrică faţă de axa Oz .
490 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Linia piezometrica la t=0 t=0

t+dt t t

Tavan impermeabil

Ha
t+dt

H
V q q+dq
k k

a
(+)

r dr y
Pat impermeabil 0

dr
r

0
y
q

q+
dq

Fig. 20.41. Puţ perfect în acfiver sub presiune, fără alimentare

Notând cu q debitul prin suprafaţa cilindrică de rază r şi înălţime a


rezultă:
 H 
q = (2ra )V = 2rak  −  (20.161)
 r 
Ecuaţia de continuitate se obţine scriind că diferenţa de debit pe
suprafeţele care delimitează coroana de raze r şi r + dr provine din cedarea
apei în tubul corespunzător, datorită scăderii cotei piezometrice în timp.
Volumul cedat în timpul dt este:
H
dW = 2Sr  dr dt
t
În acelaşi interval de timp, prin pereţii tubului circulă un volum
dq  dt . Egalând cele două, ţinând seama de concordanţa semnelor rezultă:
q H
− dq = − dr = 2Sr dtdr (20.162)
r t
H
S-a pus semnul minus fiindcă la  0 , dq  0 , cu debitul
t
considerat pozitiv în sensul axelor (respective după r).
Hidraulică vol. II 491

Înlocuind derivate lui q din (20.162) se obţine ecuaţia:


 2 H 1 H S H
+ = (20.163)
r 2
r r ak t
Această ecuaţie este de fapt ecuaţia (20.112) transformată în
coordonate polare (pentru h = a şi simetrie axială).
Se observă că în ambele ecuaţii apare produsul ka .
Ecuaţia (20.163) se întâlneşte şi la conducţia căldurii şi pune în
evidenţă analogia între fenomenele de conducţie şi mişcarea laminară a apelor
subterane. Această analogie se foloseşte în sensul că rezultate obţinute mult
înainte în domeniul termodinamicii pot fi folosite direct în hidraulica subterană.
Astfel, ecuaţia (20.163) a fost rezolvată mai înainte în termodinamică,
iar soluţia a fost folosită de Theis pentru elaborarea unei metode pentru
calculul puţurilor.
Cu condiţiile de unicitate corespunzătoare problemei din figura 20.41
şi anume: la t  0 , h = H 0 şi la t  0 , H → H 0 pentru r →  , soluţia este:

Q e−u  du
4ak u u
H0 − H = , (20.164)

în care:
r 2S
u= (20.165)
4akt
Integrala din formula (20.164) este “integrala logaritmică”:
 −u
e
− Ei (−u) =  du = W (u) , (20.165’)
u
u
care se găseşte tabelată.
Soluţia (20.164) se poate scrie:
Q
H0 − H = W (u ) (20.166)
4ak
Funcţia W (u ) se poate lua din tabel. Ţinând seama că pentru valori
mici ale lui u (deci t suficient de mare) rezultă:
 1 
W (u ) = − Ei (−u )  ln   ,
 bu 
cu b = e0,577 = 1,781 , se poate scrie soluţia aproximativă (pentru t foarte mare):
Q  4akt 
H0 − H = ln   (20.167)
4ak  b  r 2 S 
492 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

100. Puţ perfect în acvifer cu suprafaţa liberă, fără alimentare


Ecuaţia generală în coordonate carteziene este (20.111), cu  = 0 .
Ecuaţia este greu de integrat, fiind neliniară în h. Ea se poate liniariza şi aduce
la forma (20.163) dacă se scrie debitul conform ecuaţiei (20.161), considerând
a = h , adâncimea medie a curentului subteran. Ecuaţia (20.111) se transformă
în (cu  = 0 ):
 2h  2h ne h
+ − =0,
x 2 y 2 k h t
care în coordoante polare (fig. 20.34) se scrie astfel:
 2 h 1 h ne h
+ = , (20.168)
r 2 r r k h t
deci ecuaţia de aceeaşi formă cu (20.163).
Concluzia este că pentru mişcarea cu suprafaţă liberă se poate da o
soluţie aproximativă de tipul celei de la punctul precedent:
Q
H0 − h = W (u ) , (20.169)
4k h
unde:
r 2  ne
u= (20.170)
4kth
La acviferele cu suprafaţă liberă, coeficientul de cedare (egal cu ne )
nu atinge de la început valoarea normală. La începutul pompării apa este cedată
mai greu şi coeficientul de cedare este mai mic. Pe măsură ce timpul de
pompare creşte, coeficientul de cedare creşte, din ce în ce mai încet, stabilindu-
se practic după un anumit timp, dat de formula empirică:
5,35  105 SH 0
Tp = , [ m, s ] (20.171)
k
unde S este coeficientul de cedare, H 0 – grosimea acviferului, k – coeficientul
de filtraţie.

110. Grup de puţuri


Se consideră un sistem de n puţuri, dintr-un acvifer sub presiune,
prezentate în plan şi în secţiune verticală în figura20.42. Puţurile sunt aşezate la
distanţe mai mici decât raza lor de influenţă şi acţiunile lor interferează. Ca
urmare, suprafaţa piezometrică a stratului – iniţial orizontală – capătă o formă
complicată. În figura 20.42, linia curbă plină reprezintă o secţiune verticală
Hidraulică vol. II 493

prin suprafaţa piezometrică. Ea exprimă legea de variaţie a presiunii în stratul


de apă. Se observă că sub acţiunea pompării, acviferul se descarcă de presiune,
ceea ce este avantajos pentru stabilitatea stratului impermeabil care constituie
tavanul pânzei de apă. Fie că este vorba de stabilitate sau de captarea unui debit
de apă, interesează relaţiile care să dea cotele piezometrice şi debitele.
Problema, deşi complicată, se poate rezolva cu ajutorul metodei
generale a potenţialului. În acest caz mişcarea este plană (deoarece se produce
între cele două straturi impermeabile paralele) şi ecuaţia de bază se scrie:
 p
− kH = −k  z +  =  ( x, y )
 
Potenţialul  se obţine scriind că el este suma potenţialelor celor n
puţuri:
n n
Q
 = i =  i ln ri + C (20.172)
i =1 i =1 2
Q1 Qi

Tavan
impermeabil H0
H

h0i

k k
Acvifer
Pat impermeabil r0i =raza putului

M
2
ri ri R
3
1 C
i
n

Fig. 20.42. Grup de puţuri în acvifer sub presiune

Ecuaţia generală a suprafeţei piezometrice se scrie deci sub forma :


n Qi
− kH =  ln ri + C (20.173)
i =1 2    a

În cazul unui acvifer cu nivel liber formula se modifică astfel:


h2 n
Q
− k =  i ln ri + C (20.174)
2 i =1 2
Restul formulelor se modifică în mod analog.
Determinarea constantei C depinde de formularea problemei. De fapt
problema comportă n + 1 constante arbitrare: constanta C şi cele n debite Qi .
494 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Formularea 1. Dacă sunt date adâncimile în puţuri (cele n adâncimi


h0i ) şi o condiţie la limita razei de influenţă a grupului (la r1  r2    rn  R
există H = H 0 ) se pot scrie n + 1 ecuaţii care determină cele n + 1 constante:
constanta C şi cele n debite Qi .
Formularea 2. Dacă sunt date debitele Qi , cu ajutorul condiţiei la
limita razei de influenţă ( H = H 0 pentru punctul M (r1 , r2 ,rn ) la distanţa R )
se determină constanta C şi rezultă ecuaţia suprafeţei piezometrice:
1 n r
H = H0 +  Qi ln i (20.175)
2    k  a i =1 R
Cu ajutorul acestei ecuaţii se poate calcula presiunea efectivă din
stratul acvifer. Se calculează raza de influenţă, se aleg debitele Qi (de obicei
egale între ele Q1 = Q2 = Qn = Q ) şi cu ajutorul relaţiei (20.175) se
calculează cotele în diferite puncte, inclusiv cotele la marginea puţurilor.
Formularea 3. Se presupun debitele Qi cunoscute şi egale între ele
( Q1 = Q2 = Qn = Q ) şi se cere să se determine valoarea lui Q astfel ca într-un
punct dat M (r1, r2rn) să existe o cotă piezometrică dată H  . Problema
revine la a calcula debitul Q care realizează o anumită descărcare de presiune a
acviferului într-un punct critic M  şi este de fapt o completare a formulării 2.
În condiţiile menţionate, ecuaţia (20.175) se scrie:
1 n r
H  = H0 +  Qi ln i ,
2    k  a i =1 R
din care rezultă debitul:
2    k  a( H 0 − H )
Q=
 
ln R n (r1  r2   rn )
(20.176)

120. Viteza admisibilă la intrarea apei în puţ


Unul dintre criteriile de bază la dimensionarea puţurilor este
stabilitatea mecanică a stratului acvifer în imediata vecinătate a puţului. Aici
se întregistrează vitezele reale de filtrare cele mai mari şi este posibilă
antrenarea particulelor constituente al mediului poros, iar în exploatarea
puţurilor nu este admisă această antrenare întrucât s-ar distruge structura
naturală a mediului permeabil şi se înnisipează puţul.
Debitul extras din puţ trebuie limitat la valorile impuse de condiţiile
de stabilitate a mediului permeabil.
- pentru puţ în strat acvifer sub presiune
Hidraulică vol. II 495

Q  2r0avadm (20.177)
- iar în puţ în strat acvifer cu nivel liber
Q  2r0h0vadm (20.178)
unde: r0 se referă la raza exterioară a coroanei de filtru a puţului.
Vitezele admisibile ale vitezei de intrare sunt:
- după Sichardt
k
vadm =
15
- iar după Abramov
vadm = 653 k
Standardele româneşti stabilesc vitezele admisibile la valorile din
(tab. 20.3).

Vitezele admisibile de intrare a apei în puţuri


Tabelul 20.3.
Conţinutul în nisip al stratului de mediu v adm
permeabil captat
(m/s)
60% particule cu d < 1 mm 0,002
40% particule cu d < 0,5 mm 0,001
40% particule cu d < 0,25 mm 0,0005

130. Puţ absorbant perfect în acvifer cu suprafaţa liberă


Puţul absorbant – sursă pozitivă – este un puţ în care se introduce un
debit de apă în diferite scopuri (îmbogăţirea stratului acvifer, apa uzată epurată
etc). Nivelul apei în puţ este superior nivelului hidrostatic din mediul permeabil
şi apa din puţ se infiltrează în stratul permeabil (fig. 20.43).

Q r0

s Fig. 20.43. Puţ absorbant perfect


I
NHS h0 dH

r dr
R
496 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Suprafaţa liberă din acvifer în urma creşterii nivelului în puţ cu


s = h0 − H în regim staţionar este:
Q r
h02 − h 2 = ln (20.179)
k r0
iar debitul distribuit de puţ acviferului
Q=
( )
k h02 − H 2
(20.180)
R
ln
r0

20.4.2. Mişcarea apelor subterane spre drenuri

Drenurile sunt construcţii longitudinale, executate sub formă de tuburi


permeabile, canale sau şanţuri, care captează (drenează) apa din pământ. Ele
sunt folosite pentru captarea apelor subterane în scopul folosirii lor sau în
scopul controlului nivelului şi presiunii acviferelor, sau în scopul îndepărtării
apei în exces (desecare sau drenare). Folosite în scopuri diverse, drenurile sunt
construcţii foarte răspândite şi cu forme de realizare – şi implicit condiţii de
calcul – foarte variate.

10. Drenul perfect în acvifer sub presiune alimentat lateral


Schema acestui dren este prezentată în figura 20.44. Drenul se
numeşte perfect, deoarece este permeabil şi captează apa în întreaga grosime a
stratului acvifer, respectiv străpunge stratul până la patul impermeabil.
Mişcarea în stratul acvifer este uniformă şi se produce sub diferenţa de
sarcină s = H 0 − h0 . Problema principală este calculul debitului, care se rezolvă
direct, debitul specific (pe unitatea de lungime de dren) fiind:
kas
q = (1  a)V = aV = akJ = (20.181)
L
Hidraulică vol. II 497

Put de observatie

metrica
s
Linia piezo A

H0
Tavan impermeabil
k
Acvifer V

a
h0

Pat impermeabil

X Plan de referinta X

x
L
V

alimentare
Front de
Dren

q q

Fig. 20.44. Drenul perfect în acvifer sub presiune alimentat radial

În funcţie de debit, rezultă denivelarea sau sarcina necesară a drenului:


s = qL /(ka) .
Linia piezometrică are ecuaţia:
q
H = h0 + x, (20.182)
k a
şi este linia dreaptă care uneşte nivelele extreme.

20. Drenul perfect în acvifer cu suprafaţă liberă,


cu pat orizontal, alimentat lateral
Schema acestui dren este arătată în figura 20.45. Considerând un dren
de lungime mare, problema se poate reduce la modelul filtraţiei plane de pat
orizontal. Pentru calculul debitului şi suprafeţei libere se aplică relaţia mişcării
permanente variate pentru I = 0 (parabola lui Dupuit):

q=
(
k H 02 − h02
;
) (20.183)
2L
2q
h = h02 + x (20.184)
k
Ultima ecuaţie descrie curba suprafeţei libere trasată pe figura 20.45
cu linie întreruptă, adică în ipoteza că se racordează la înălţimea h0 din dren
(ipoteza Dupuit). În realitate, din cauza condiţiilor speciale existente la trecerea
de la masivul de pământ la spaţiul liber din dren, suprafaţa liberă efectivă
rămâne mai sus. Apa intră în dren nu numai pe înălţimea h0 , ci pe o înălţime
mai mare h0 + hi . Apare o zonă de izvorâre de înălţime hi .
Curba reală a suprafeţei libere va fi dată de relaţia:
498 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

2q
h = (h0 + hi )2 +
x (20.185)
k
După Polubarinova-Kocina înălţimea de izvorâre la peretele vertical al
unui dren poate fi determinată cu ajutorul graficului din figura 20.46, stabilit pe
cale analitică.

Plan fictiv de
Dren

infiltratie
s

V V
hi

H0
K
h'
h
h0

x
L

Fig. 20.45. Drenul perfect în acvifer cu suprafaţa liberă, alimentat lateral


h j 1
H0
0.9
0.8
0.7
L =0
H0
0.6 Fig. 20.46. Abacă pentru calculul înălţimii de
0.5
0.5 izvorâre la drenuri cu perete
0.4
filtrant vertical
0.3
0.2
0.1
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
h0
H

30. Drenajul sistematic


Drenajul sistematic este realizat din tuburi închise, canale, şanţuri la
echidistanţă (perfecte sau imperfecte), în scopul evacuării excesului de
umiditate provenită de la infiltraţii de la suprafaţă. Atât infiltraţia, cât şi
mişcarea apei spre drenuri este variabilă în timp, deci o mişcare nepermanentă.
Diferite soluţii ale ecuaţiilor mişcării, în diferite condiţii concrete sunt
prezentate în lucrări de specialitate de calcul al infiltraţiilor, desecări, drenaje.

40. Infiltraţia din canale şi drenuri


Hidraulică vol. II 499

Un canal de pământ în care nivelul apei se află deasupra nivelului


pânzei subterane se comportă ca un dren invers, din care apa se infiltrează în
pământ, alimentând pânza subterană. Fenomenul poate să fie şi dirijat în cazul
când serveşte la îmbogăţirea unei pânze subterane din care apa se captează în
scopuri utile.
În figura 20.47.a se arată aspectul mişcării apei, care se infiltrează
dintr-un canal şi se mişcă apoi într-un teren permeabil, în care nivelul pânzei
subterane este situat mult mai jos decât fundul canalului. La ieşirea din canal,
liniile de curent sunt normale la suprafaţa taluzurilor şi fundului, apoi se
curbează în jos şi după o oarecare distanţă devin paralele. În această zonă apa
infiltrată se mişcă pe verticală, pe o lăţime B0 , cu panta hidraulică
J = z z = 1, deci debitul infiltrat de unitatea de lungime a canalului va fi:
q = B0V = B0kJ = B0k (20.185’)
Lăţimea B0 a putut fi determinată teoretic, rezultând formula:
B0 = B + Ch ,
în care coeficientul C se ia din tabelul 20.4 în funcţie de panta taluzurilor
canalului şi de raportul între oglinda apei şi adâncimea apei în canal.
În terenuri fine se face simţită şi influenţa capilarităţii, care face să
crească B0 . În cazul când pânza subterană este mai aproape (fig. 20.47b)
debitul scade.

Valorile coeficientului C pentru lăţimea frontului de infiltraţie


Tabelul 20.4.
B/h 0 2 4 6 8 12 16 20
m=0 2,80 - - - - - - -
m=1 - 2,00 2,70 3,15 3,45 3,85 4,10 -
m=1,5 - - 2,25 2,70 3,00 3,40 3,70 -
m=2 - - 1,80 2,30 2,65 3,10 3,40 3,60
m=2,5 - - - 2,05 2,40 2,85 3,15 3,35
500 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

h
p=pat

B0 b)
a)

Fig. 20.47. Infiltraţia dintr-un canal de pământ

Infiltraţia apei de irigaţie din brazde poate fi privită ca o mişcare


asemănătoare celei prezentate însă este mult mai complicată. Parametrii
hidraulici în lungul brazdei variază datorită infiltraţiei, iar frontul de avans
întâlneşte un mediu permeabil nesaturat în care tensiunea superficială şi chiar
forţele moleculare joacă rol important. Mişcarea este dependentă de timp şi
spaţiu (lungul brazdei) şi uneori la udarea prin brazde se utilizează la
alimentarea lor două trepte la debit.
Irigaţia subterană recurge la distribuirea apei din conducte îngropate
care funcţionează cu presiuni manometrice mici (linia piezometrică nu
depăşeşte suprafaţa terenului). Conducta de distribuţie subterană poate fi
privită ca un dren invers, ea alimentează pânza subterană, iar prin ridicarea
acesteia se umectează stratul de sol activ (fig. 20.48).

k
p/

t Fig. 20.48. Irigaţia subterană prin


t=0
alimentarea pânzei freatice

Irigarea subterană prin ridicarea nivelului freatic se poate aplica în


situaţia când patul impermeabil se află la o adâncime mică şi există un control
al alimentării drenurilor respective asupra nivelului freatic.
Totuşi distanţa dintre drenuri la faza de drenare şi la faza de
distribuţie, pentru aceleaşi condiţii, diferă. La faza de distribuţie din drenuri
distanţa între acestea este mai mică. Experienţele arată reducerea coeficientului
Hidraulică vol. II 501

de filtraţie la faza de distribuţie faţă de faza de drenare. Explicaţia fenomenului


de modificare a coeficientului de filtraţie k la acelaşi mediu permeabil, deci
coeficient de permeabilitate unic, k p , rezultă din calitatea apei. La faza de
drenare se colectează apă subterană având un anumit grad de aerare, iar la faza
de distribuţie se utilizează apă de la suprafaţă având conţinut de aer absorbit
mai mare. Apa de suprafaţă distribuită în subteran are tendinţa de a aduce
conţinutul de aer absorbit la caracteristicile apei subterane prin eliberare din
aerul absorbit. Această cantitate de aer eliberat blochează porii mediului
permeabil reducându-i coeficientul de filtraţie.
Problemele menţionate sunt de pionerat şi necesită studii sistematice
aprofundate.

20.5. FILTRAŢIA APEI PRIN CORPUL CONSTRUCŢIILOR


DIN PĂMÂNT

Barajele, digurile şi batardourile din pământ sunt construcţii masive


supuse acţiunii apei sub sarcini diferite de până peste o sută metri coloană de
apă. Sub sarcina hidraulică apa circulă prin porii masivelor de pământ, formând
curenţi în zona umedă a construcţiilor. Umezirea unei părţi a construcţiei de
pământ şi acţiunea forţelor hidrodinamice au implicaţii asupra stabilităţii
masivelor. Curenţii prin aceste construcţii transportă diferite debite care
prezintă importanţă diferită de la caz la caz.
Filtraţia prin construcţiile de pământ îmbracă aspecte diferite: există
mişcări care pot fi tratate drept curgeri permanente (ex: baraje,batardouri,
diguri ale acumulărilor permanente), în alte cazuri mişcarea este nepermanentă
cu variaţii regulate sau oarecare (ex: digurile de apărare împotriva inundaţiilor).
Masivele de pământ ale construcţiilor pot fi medii permeabile
omogene izotrope sau neomogene în funcţie de tipul construcţiei, tehnologia de
realizare etc.
Construcţiile din pământ au diferite condiţii de fundare din punct de
vedere al filtraţiei şi, uneori, există îmbunătăţiri ale acesteia sau se utilizează
elemente de construcţie care reduc sau îmbunătăţesc condiţiile de filtrare a
apei.

20.5.1. Filtraţia prin corpul barajelor de pământ


502 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Filtraţia prin baraje de pământ poate fi privită ca un caz de mişcare


permanentă în ipotezele cele mai nefavorabile de funcţionare. Construcţia este
solicitată de apa reţinută în lac la care variaţia nivelului în timp este mică.
Ipotezele de calcul cele mai nefavorabile sunt acoperitoare şi totodată posibile
să apară în exploatare.
Rezultatele calculelor folosesc la determinarea stabilităţii taluzurilor,
stabilitatea barajului, stabilitatea terenului de fundaţie etc.
Reducerea infiltraţiilor prin corpul barajelor se realizează prin nuclee
cu permeabilitate redusă, ecrane (măşti), iar coborârea suprafeţei libere a apei
infiltrate – în scopul reducerii pământului umectat din corpul barajului – se
realizează prin diferite forme de drenaj – prism drenant, dren, saltea drenantă,
banchetă de anrocament ş.a.
Barajele din pământ pot fi omogene sau neomogene – neomogenitate
creată de nucleu, mască ş.a.
În concordanţă cu marea varietate de combinaţii de soluţii constructive
şi calculele hidraulice diferă de la un caz la caz, dar principial se pot găsi
soluţii aproximative, acoperitoare pe cale hidraulică sau hidrodinamică.
Soluţionarea filtraţiei prin baraje de pământ pe cale hidraulică a fost
elucidată de N.N. Pavloski.

10. Filtraţia prin baraj de pământ omogen fundat pe pat


impermeabil orizontal
Se consideră barajul omogen din (fig. 20.49).
y
b

d k
A
m2

A'
A" 
H1
1
m

B
H0 h
y C a0
l0 ha 
M 1 2
0 i=0 N t x
1"
m1H0 x m2ha
1 1' s 2

s1
s0
B

Fig. 20.49. Filtraţia prin baraj de pământ omogen pe strat impermeabil orizontal
Mărimile din figură definesc secţiunea transversală a barajului şi
condiţiile hidraulice limită din biefurile amonte şi aval.
Aceste mărimi sunt cunoscute, precum şi coeficientul de filtraţie k.
Hidraulică vol. II 503

La filtraţia cu nivel liber mişcarea are loc prin prelingere, adică curba
de depresie (nivelul liber) AB are punctual de ieşire B deasupra punctului C,
corespunzătoare contactului cu nivelul apei din aval. Segmentul BC este zona
de prelingere.
Secţiunile 1 (trece prin muchia amonte a coronamentului) şi 2 (trece
prin punctul B – de apariţie a apei pe taluzul aval) sunt secţiuni de separaţie şi
împart corpul barajului (secţiunea transversală) în trei fragmente. Calculele
filtraţiei pe cele trei fragmente diferă, însă se respectă condiţia de continuitate
(debitul specific filtrate pe cele trei fragmente este acelaşi).

a. Fragmentul amonte este limitat de taluzul amonte şi secţiunea de


separaţie 1
Rezistenţele hidraulice care apar la mişcarea curentului de filtraţie, în
primul fragment, determină pierderile de sarcină şi în consecinţă coborârea
nivelului de la punctul A la A .
a = H0 − h (20.186)
1"

d
A

a
A"
H1 Fig. 20.50. Filtraţia prin segmentul
p/ amonte
l
H0
dz

y D 1
M E

1"

Linia taluzului amonte AM este izobară (echipotenţială) şi îi este


caracteristică
p
H 0 = y + = const (20.187)

În mod analog secţiunea de ieşire AE trebuie să fie echipotenţială.
Liniile de curent sunt normale pe cele echipotenţiale, au o curbură pronunţată şi
sunt cvasiparalele între ele.
Firele de curent reale se înlocuiesc cu fire virtuale orizontale,
echivalente, de ordonată z, grosime dz şi lungime
l = m1 ( z + d ) (20.188)
504 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Pierderile de sarcină în segmentul amonte au valoarea a, rezultând


panta hidraulică pentru firul de curent virtual considerat
a
I= (20.189)
m1 (d + z1 )
Debitul specific filtrat pe secţiunea dA =1 dz este:
ka
dq = hIdA = dz (20.190)
m1 (d + z )
Însumarea debitelor elementare pe domeniul z [a, H 0 ] permite
obţinerea debitului specific (pe 1 m lăţime)
k  a d + H0
q= ln (20.191)
m1 d +a
sau înlocuind a = H 0 − h şi H 0 + d = H1 , rezultă:
k ( H 0 − h) H1
q= ln (20.192)
m1 H1 − h
Relaţia (20.192) supraapreciază pierderile pe fragmentul amonte,
subapreciind debitul specific filtrat şi se recomandă corecţia sa. După Dachler:
q = k ( H 0 − h) (20.193)
unde:
1,93
 = 1,12 +
m1
sau pe baza teoriei hidrodinamice a filtraţiei
1
=  (20.194)
(cos 1 ) 21

b. Fragmentul central se consideră situat între secţiunile 1 şi 2. Între


aceste secţiuni are loc o mişcare permanentă gradual variată pe pat
impermeabil orizontal şi i se aplică relaţia lui Dupuit (parabola), respectând
continuitatea:
q=
( )
k h 2 − ha2
(20.195)
2s
în care ha = t + a0 .

c. Fragmentul aval
Hidraulică vol. II 505

În cazul schemei prezentate pe taluzul aval apare o zonă de prelingere


şi aceasta totdeauna există pentru 2   2

m2
m2

y B
k C
k
1
a0
C z
y t l
2 dz t
0 N
G 2 2 N

Fig. 20.51. Schemă explicativă Fig. 20.52. Calculul hidraulic al


a spectrului mişcării pe fragmentului aval
fragmentul aval

Segmentul CN de pe taluzul aval este o linie echipotenţială şi liniile de


curent sunt normale pe ea. Curba suprafeţei libere fiind o linie de curent trebuie
să fie normală la suprafaţa echipotenţială CN. În acelaşi timp pe suprafaţa
curbei de depresie presiunea este constantă, cea atmosferică, p = pa = 0 . Curba
de depresie ar trebui să aibă forma din fig. 20.51, cu sarcina H = y , care ar
trebui să crească spre aval (în lungul curentului). Acest fapt este imposibil
energetic, energia specifică scade continuu spre aval. Existenţa pierderilor de
energie pe fragmentul aval evidenţiază micşorarea spre aval a cotei suprafeţe
libere. În concluzie apa nu poate ieşi pe taluz în punctul C; este inevitabilă
apariţia zonei de prelingere.
Debitul filtrat pe fragmentul aval se calculează conform fig. 20.52,
fragmentul fiind împărţit prin orizontala nivelului aval în două subfragmente:
- subfragmentul 1 (deasupra nivelului aval), în care filtraţia (cu debitul
specific q1 ) are loc sub sarcină variabilă (z) şi
- subfragmentul (sub nivelul aval), în care filtraţia (cu debitul specific
q2 ) are loc sub sarcină constantă a0 .
În calcule hidraulice se introduce o aproximare privind secţiunea
limită 2, care în loc de verticala punctului B ia coarda arcului de cerc BG, cu
originea în N (piciorul taluzului aval).
Parte din debitul filtrat iese în atmosferă pe taluzul aval, în zona de
prelingere BC, iar altă parte în zona CN, sub nivelul din aval.
506 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Ca şi pe fragmentul amonte şi pe cele două subfragmente aval tuburile


elementare de curent reale se înlocuiesc cu tuburi elementare orizontale
virtuale de grosime dz.
Debitul specific total filtrat este:
q = q1 + q2 (20.196)
În zona subfragmentului aval superior, 1, lungimea firului de curent
este:
z
l= (20.197)
sin  2
iar pierderile de sarcină sunt hr = z . Rezultă panta hidraulică
hr z
I= = = sin  2 (20.198)
l z sin  2
şi debitul elementar
dq1 = k  I  dA = k 1 sin 2  dz (20.199)
respectiv, prin integrare pe domeniul z  [0, a0 ] , debitul specific
q1 = ka0 sin 2 (20.200)
În zona subfragmentului aval inferior, 2, lungimea firului de curent
este (20.197), iar pierderile de sarcină hr = a0 . Rezultă panta hidraulică
a sin  2
I= 0 (20.201)
z
şi debitul specific elementar
dz
dq2 = k  a0 sin  2  (20.202)
z
iar după integrare pe domeniul z [a0 , ha ]
h
q2 = k  a0 sin  2  ln a (20.203)
a0
Debitul total filtrat este:
 h 
q = q1 + q2 = k  a0  sin  2 1 + ln a  (20.204)
 a0 
Dacă secţiunea limită 2 se consideră verticală, debitul specific este:
 h  1  h 
q = k  a0  tg 2 1 + ln a  = k  a0  1 + ln a  (20.205)
 a0  m2  a0 
Hidraulică vol. II 507

În virtutea continuităţii, debitele filtrate pe cele trei fragmente


(ecuaţiile 20.193, 20.195 şi 20.204) sunt egale.
Numărul necunoscutelor în aceste trei ecuaţii este 4 şi anume h , a0 ,
s şi q.
Pentru rezolvarea sistemului acesta se completează, din condiţia
geometrică, cu
s = B − m1H 0 − m2ha − l0 (20.206)
în care
B = b + (m1 + m2 ) H1
şi
l0 = q k
Sistemul de ecuaţii rezultat este:
q k =  ( H 0 − h )

q k = h − ha
2 2

 2s
q k = a sin  (1 + ln h a ) (20.207)
 0 2 a 0

q k = B − m1H 0 − m2 ha − s

Sistemul de ecuaţii (20.207) este valabil şi pentru cazul când bieful


aval este uscat ( t = 0 şi ha = a0 ).
Sistemul de ecuaţii se rezolvă printr-o metodă matematică sau grafo-
analitică.
După calculul necunoscutelor se construieşte prin puncte curba de
depresie. Întâi se trasează curba suprafeţei libere pe fragmentul de mijloc cu
ecuaţia

y = h2 − (x − l0 )
2l
(20.208)
k
Începutul curbei este în punctul A , iar sfârşitul în B . Curba se
construieşte prin puncte pentru x  [l0 , s + l0 ] .
La trasarea curbei de depresie pe fragmentul amonte, între punctele A
şi A trebuie să respecte următoarele condiţii:
- în punctul A , tangenta la curba de depresie este normală la linia
taluzului amonte;
- în punctul A curba de depresie din fragmentul amonte şi central au
508 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

tangentă comună şi face cu orizontala unghiului  (ce se obţine prin


diferenţierea ecuaţiei 20.208 şi pentru condiţia de margine y → h ), obţinând:
 q 
 = arctg  −  (20.209)
 kh 
Racordarea curbei de depresie în punctual B este tangenţială la
taluzul aval.
Forma curbei de depresie depinde de raportul q k , elementele
geometrice ale barajului şi condiţiile hidraulice din bieful amonte şi aval.

20. Filtraţia prin baraj de pământ cu nucleu, fundat


pe teren impermeabil orizontal

Caracteristica nucleului unui baraj este aceea că coeficientul său de


filtraţie k N este mult mai mic decât al umpluturii. Din acest considerent, chiar
şi în cazul unei grosimi mici a nucleului, pierderile de sarcină pe acesta sunt
importante, curba de depresie coborând apreciabil. Nucleul în cele mai multe
cazuri are secţiune trapezoidală şi pinten de încastrare în patul impermeabil
(fig. 20.53).
y b
c N c
1
A
m2

A' k
KN
1
m

H0 L
h B
h' kN
C
a0
1 l0 h" 2
M t x
0
2 N

l1 l2 m2h a
s
s0

Fig. 20.53. Curba de depresie în baraj cu nucleu fund pe pat impermeabil orizontal

Pentru simplificare se consideră un nucleu echivalent de secţiune


dreptunghiulară cu
 +
N = 1 2
2
Hidraulică vol. II 509

Calculul filtraţiei este analog cu cele prezentate la pct.1 fragmentul de


mijloc însă este divizat în trei subfragmente, deci parabola lui Dupuit se
calculează pe subfragmente obţinând sistemul de ecuaţii:
q k =  ( H 0 − h )

q k = (h − h ) 2l1
2 2

q k = (h2 − h2 ) 2


N
 (20.210)
 q k = ( h  2
− ha
2
) 2l 2
q k = a sin  (1 + ln h a )
 0 2 a 0

s = s0 − m2 ha − l0
Necunoscutele sunt h0 , a0 , q , s , h şi h . Sistemul se rezolvă
printr-o metodă matematică, numerică sau grafo-analitică.
Calculele pot fi rezolvate prin înlocuire virtuală a nucleului cu un
prism echivalent de mediu poros cu coeficient de filtraţie k şi lăţime
echivalentă
k
le =  N (20.211)
kN
şi lucrând cu baraj omogen cu (sistemul de ecuaţii 20.207):
k
bechiv = 2c + le = 2c +  N (20.212)
kN

30. Baraj de pământ cu ecran fundat pe teren impermeabil


orizontal
Prin ecranul puţin permeabil care formează paramentul amonte al
barajului se produc pierderi de sarcină importante, suprafaţa curbei de depresie
coborând mult. Din condiţii hidraulice şi de stabilitate ecranele se execută cu
grosime variabilă, crescătoare de la suprafaţă spre adâncime (fig. 20.54).
În calcule se va considera un ecran de grosime constantă,  e .
510 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

y
b
A
E
k
D
e A'
A"

he B
ke h y a0
M 0 N t x

s' x
1' s
s0 2
1
B
Fig. 20.54. Curba de depresie în baraj cu ecran fundat pe pat impermeabil orizontal

Dacă AB este poziţia curbei de depresie, suprafeţele de separaţie sunt


1 şi 2 care trec prin punctele E şi B. Segmentul AE este normal pe suprafaţa
taluzului. Pentru fragmentele de mijloc şi aval sunt caracteristice consideraţiile
(şi ecuaţiile) de la punctul 1.
Fragmentul ecranului din amonte se poate schematiza conform
fig. 20.55 în două subfragmente – zona superioară şi zona inferioară.
1' 1
A
d I z0 z
D E
d A" 
H0 II A'
he h
e d
1
1
m

ke

s'
l
Fig. 20.55. Schema de calcul al fragmentului amonte

Ducând normale la taluzul amonte din A , linia AD împarte ecranul


în subfragmente.
Hidraulică vol. II 511

Debitul total filtrat este suma debitelor filtrate pe cele două


subfragmente:
q = q1 + q2 (20.213)
Ecuaţiile celor două subzone se determină separat.

a. Zona superioară
Se consideră firul de curent rectiliniu şi normal la taluz. Poziţia firului
este definit din coordonata z, respctiv grosimea d , debitul elementar fiind:
z
dq = ke Id = ke  d (20.214)
e
dar
dz
d = , (20.215)
sin 1
şi
z 1
dq1 = ke  dz (20.216)
 e sin 1
Însumarea dq1 pe intervalul z  [ z0 , H 0 − he ] conduce la relaţia

q1 =

ke (H 0 − he ) − z02
2
 (20.217)
2 e sin 1
unde z0 =  e sin 1 .
Pentru simplificarea soluţiei se poate admite he = h

q1 

ke (H 0 − h ) −  e2 sin 2 
2
 (20.218)
2 e sin 1

b. Zona inferioară
La calculul lui q2 se foloseşte de schema echivalentă. Firul de curent
de calcul este de grosime d în ecran şi d în umplutură. Geometric rezultă:
d = d sin 1 (20.219)
Lungimea firului în ecran este  e , iar pe porţiunea orizontală l = m1 .
Partea înclinată a firului de curent, situată în limitele ecranului, se
înlocuieşte cu o lungime echivalentă, sub aspectul pierderilor de sarcină, cu
dimensiunea transversală d
512 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

k
l =  e sin 1 (20.220)
ke
În zona inferioară filtraţia are loc sub sarcina constantă H 0 − he , iar
drenul filtraţiei este l = l + l .

d

e
Fig. 20.56. Schema înlocuirii situaţiei reale
d cu o schemă echivalentă
l' l=m1
l"

Debitul elementar filtrat când se face aproximaţia he = h , este:


H −h
dq2 = kI  d = k  0 d (20.221)
l  + m1
Integrând ecuaţia în limitele 1 = H 0 − h − z0 şi 2 = H 0 − z0 se obţine:
2
d k ( H 0 − h) l  + m1 ( H 0 − z0 )
q2 = k ( H 0 − h)  = ln (20.222)
1
l  + m1 m1 l  + m1 ( H 0 − z0 − h)
Pentru secţiunea întreaga a barajului se poate scrie sistemul:
 q1 ( H 0 − h) 2 − z02
 k = 2 sin 
 e 1

 q2 H 0 − h l  + m1 ( H 0 − z0 )
 = ln
k m1 l  + m1 ( H 0 − z0 − h)
q 1
 = (q1 + q2 )
k k (20.223)
 q h2 − h2
 = a

k 2s
q  h 
 = a0 sin  1 + ln a 
k  a0 
s = s − m h
 0 2 a
Hidraulică vol. II 513

cu s0 = B − m1H 0 −  e sin 1 .
Rezolvând sistemul de ecuaţii se găsesc cele 6 mărimi necunoscute
a0 , h , s , q1 , q2 şi q .

40. Baraj de pământ cu dren


Barajele de pământ sunt prevăzute deseori cu drenuri la piciorul aval.
Drenajul piciorului aval poate fi de 4 tipuri caracteristice, care generează
diverse moduri de calcul al curbei de depresie.

B y
b
h0 c 2
a 2 2

bancheta x dren saltea


s

prism

d2 C d3
B C
d1
2 C t 2 t 2 t

Fig. 20.57. Scheme de drenaj şi forma curbelor de depresie

- Cazul a nu introduce nici o modificare a problemei filtraţiei,


bancheta având rol de sprijinire a taluzului înmuiat şi de prevenire a sufoziei.
Poziţionarea curbei de depresie se face analog cu primul caz prezentat.
- Când barajul este prevăzut cu dren pe talpa fundaţiei (cazul b)
profilul se împarte în două fragmente – amonte şi mijloc, fragmentul amonte
calculându-se analog cu cele prezentate. În fragmentul din mijloc dacă se
neglijează adâncimea mică a apei în dren comparativ cu dimensiunile barajului
se obţine
q h 2 − h02 h 2
= ~ (20.224)
k 2s 2s
care completat cu ecuaţiile
q
 =  ( H 0 − h)
k (20.225)
s = s0 − l0
permit calculul lui h , q şi s .
514 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

Curba de depresie pe fragmentul de mijloc se obţine prin


reprezentarea ecuaţiei (20.208).
Drenul trebuie să aibă capacitatea de evacuare a întregului debit filtrat,
în caz contrar există pericolul deversării sale şi apariţia apei pe taluz. Când
drenul funcţionează normal curba de depresie se racordează cu aceasta după o
tangentă verticală.
- În cazul c al drenajului cu saltea (fig. 20.58), secţiunea barajului se
împarte în fragmentul amonte (care se calculează în mod analog celor
prezentate) şi fragmentul central (principal).
y
1'
1
A
A' k

H0 l0 y
y D 2

y0 B
x

x ldr
s
s1 2

Fig. 20.58. Curba de depresie la baraj drenat cu saltea

Problema aparte este determinarea ldr care rezultă din relaţia lui
Dupuit pentru un dren
q
ldr = (20.226)
2k
Sistemul de ecuaţii ce se obţine este:

q k =  ( H 0 − h )

 h2
 q k =
 2s (20.227)
 q
s = s1 − 2k − l0

din care se determină q , h şi s . Valoarea y0 = q k .


Într-un caz simplificat, când ldr = 0 , rezultă s = s1 + l0 şi trebuie
determinat h şi de reprezentat curba de depresie.
Hidraulică vol. II 515

- În cazul d, 2   2 . Între prisma de anrocament şi umplutură se


intercalează un filtru invers pentru prevenirea sufoziei. Curba de depresie se
racordează diferenţiat cu paramentul aval înclinat, în raport cu adâncimea t din
aval.
Când t  tlim există o zonă de prelingere (caz d1 ) şi curba de depresie
se racordează tangent la o verticală ridicată din punctul B. În lipsa apei din aval
( t = 0 ) zona de prelingere există totdeauna, la fel pentru t  tlim .
q
Pentru t = tlim = f (m p ) curba de depresie este normală la suprafaţa
h
banchetei de anrocamente (cazul d 2 ), iar pentru t  tlim racordarea se face după
o orizontală (cazul d 3 ).

Valorile f ( m p )
Tabelul 20.5.
mp 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0

f (m p ) 0,725 0,439 0,312 0,240 0,195

20.5.2. Filtraţia prin corpul digurilor

Digurile sunt lucrări hidrotehnice longitudinale pe cursuri de apă şi au


rolul de apărare împotriva inundaţiilor. Sunt construite din pământ provenit din
zona dig-mal. Tehnologia lor de execuţie implică anizotropie, coeficientul de
filtraţie pe orizontală este mult superioar celei pe verticală, k0  kv . Din acest
considerent infiltraţia are loc pe orizontală, schimbul de masă pe verticală este
neglijabil.
Digurile, cu înălţimi între 0,512 m, sunt calculate pentru o anumită
probabilitate de depăşire a nivelului în funcţie de importanţa obiectivelor
apărate. Ele trebuie să reziste la acţiunea apei, taluzurile trebuie să fie stabilite.
Faţă de baraje, digurile longitudinale de apărare prezintă unele
particularităţi de structură şi funcţionale, după cum urmează:
- digurile sunt protejate doar cu covor vegetal;
- nu sunt prevăzute cu ecrane, nuclee, decât cele de importanţă majoră;
- drenajul corpului digurilor nu este asigurat;
- în intervalul incintei protejate, la distanţă determinată, sunt prevăzute
516 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

cu un canal drenant deschis pentru drenarea fundaţiei şi drenarea parţială a


digului (fig. 20.59);
- funcţionalul lor diferă de cel al barajelor; digurile vin în contact cu
apa la viituri, care au durată limitată (de la câteva ore la zile, eventual perioadă
mai lungă în cazul Dunării);
- variaţia nivelului în exteriorul digurilor este nepermanentă şi,
deobicei neregulată şi bruscă (în special la creştere), conform hidrografului de
viitură. Hidrograful luat în calcul este cel modificat de încorsetarea râului prin
îndiguire;
- umiditatea digurilor înainte de viitură se consideră la valoarea
capacităţii de reţinere nr .

H
(Q)

Nmax

W ky
k0 Canal de
interceptie

curgere de baza
0 t fundatie permeabila
t0

Fig. 20.59. Schema digului, canalului de intercepţie şi hidrograful de viitură

10. Infiltraţia nepermanentă în diguri anizotrope


Se presupune corpul digului mediu omogen şi anizotrop, umiditatea sa
la apariţia viiturii fiind la valoarea porozităţii de reţinere nr . Apa infiltrată din
viitură circulă în porii reprezentând capacitatea de cedare nc .
În momentul iniţial ( t = 0 ) avansul apei în corpul digului este:
x t =0 = 0 (20.228)
Se consideră digul din fig. 20.60, mişcarea fiind plană verticală.
Corpul digului se împarte în fire de curent finite de secţiune A = a  1 , iar
presiunea la frontul de avans al apei cea atmosferică.
Hidraulică vol. II 517

H=variabil Pa
a 1

x dx

Fig. 20.60. Schema infiltraţiei nepermanente orizontale într-un dig anizotrop ( k0  kv )

Pe firul de secţiune a  1 frontul infiltraţiei în momentul t a ajuns la


distanţa x. După timpul dt frontul avansează cu dx sub sarcina H.
Ecuaţia mişcării se obţine din legea lui Darcy şi de conservare a
masei, astfel:
- viteza aparentă a infiltraţiei este:
H
v = k0  I = k0 (20.229)
x
- volumul de apă infiltrat din viitură în timpul dt pe suprafaţa firului
a  1 este egal cu volumul porozităţii de cedare pe distanţa dx (apa se
înmagazinează în porozitatea de cedare):
1  a  v  dt = 1  a  nc  dx (20.230)
După înlocuirea vitezei aparente şi separarea variabilelor avem
kH
xdx = 0 dt (20.231)
nc
Integrând ecuaţia, avem
t
2k0
nc 0
x= Hdt (20.232)

t
Integrala  Hdt
0
este suprafaţa hidrografului nivelurilor viiturii din

momentul creşterii nivelului peste firul considerat până în momentul considerat


t (fig. 20.61).
518 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

H variabil
t
H
H .dt=A
0

t x(t)

Fig. 20.61. Schema de calcul a integralei (20.232)

În această situaţie avansul este:


2k0
x= A (20.233)
nc
sau admiţând un hidrograf discretizat în dreptunghi, cu A = H  t ,
2k 0
x= H t (20.234)
nc
Calculele trebuie efectuate pentru fiecare fir de curent la momente
analoage. De obicei calculele se efectuează în diferenţe finite.
Ecuaţia frontului de umectare într-un masiv de pământ omogen şi
izotrop cu front de alimentare vertical la ridicarea bruscă a apei se obţine din
integrarea ecuaţiei Boussinesq (20.) sub forma
kH
x = 1,618 t (20.235)
nc
iar pentru front la alimentare înclinat
2
tk   x 
=   + 0,618  − m  (20.236)
Hnc  H 
 kH 
în care  = f  m,  s-a stabilit experimental.
  
Hidraulică vol. II 519

20.6. APLICAŢII

10. Două drenuri paralele, aşezate pe patul impermeabil orizontal la


distanţa L, colectează apa, infiltrată uniform de pe interspaţiul dintre drenuri cu
debitul specific  . Să se determine cota maximă a suprafeţei libere şi poziţia
acesteia dintre drenuri cunoscând adâncimile apei în drenuri h1 şi h2 şi
coeficientul de filtraţie k. Aplicaţia numerică: k = 5  10−5 m/s, L = 50 m;
 = 10 mm/zi, h1 = 0,5 m, h2 = 0,8 m şi H = 2,00 m.
h 

h max
h2
h1 x

x
L
1 2

Rezolvare: Drenurile fiind lungi mişcarea poate fi considerată plană


verticală pentru care se poate scrie ecuaţia lui Boussinesq, pentru mişcarea
permanentă (20.109)
 h2 
 2  
 2 + =0
x 2 k
care integrată este:
h2  2
+ x + C1 x + C2 = 0
2 2k
Constantele de integrare rezultă din condiţiile de margine:
- pentru x = 0 , h = h1 şi C2 = − h12 2
h12 − h22 L
- pentru x = L , h = h2 şi C1 = −
2L 2k
Ecuaţia curbei de depresie este:
h12 − h22   L
h = h12 −  x −  x2 + x
L k k
- distanţa x pentru h = max se obţine prin anularea derivatei funcţiei
dh( x) dx = 0 din care se obţine
520 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

L h12 − h22 k
x h = max = − , iar
2 L 2
2
h2 − h22  h12 − h22  k   L2
hmax = h − 1 2
+   +
 L  4
1
2 4k
- debitul specific în secţiunea 1 este:
dh  h2 − h22 2 L 
qx = −kh = −k  − 1 − x + 
dx  L k k 
care pentru drenul 1 devine:
L k h12 − h22
q1 = − +
2 2 L
iar pentru drenul 2:
L k h12 − h22
q2 = +
2 2 L
cu q1 + q2 = q = L .
Pentru aplicaţia numerică se obţin
x h = 26,68 m
max

hmax = 1,898 m
q1 = −3,088  10−6 m3/sm
q2 = 2,699  10−6 m3/sm
20. Un curent acvifer uniform sub presiune caracterizat prin panta
I = 1% , a = 3,0 , k = 1,2  10−3 m/s şi H = 10 m trebuie captat de o linie de
puţuri perfecte având raza lor de execuţie r0 = 0,15 m (fig. 20.41). Să se
determine distanţa dintre puţuri, debitul unui puţ şi coordonatele punctului de
stagnare dacă denivelara în puţuri este de D = 3 m.

Rezolvare
- curentul subteran are viteza:
v0 = k  I = 1,2  10−3  10−2 = 1,2  10−5 m/s
- debitul unui puţ este (20.158):
2aks 2av0 ( x A − r0 )
Q= +
xA x
ln ln A
r0 r0
Hidraulică vol. II 521

- coordonatele punctului de stagnare


yA = 0
Q b
xA = =
2av0 
unde 2b este zona de influenţă a puţului.
Necunoscutele Q şi x A nu se pot explicita, soluţionarea problemei
fiind iterativă. Prin aproximaţii succesive se obţine:
xA = 24,40 m
Q = 5,52 l/s
rezultând b = xA = 76,65 m.
Distanţa dintre puţuri este: 2b = 2  76,65 = 153,3 m

30. Dintr-un acvifer cu nivel liber cu H = 18 m se pompează


cvasiconstant debitul Q = 25,5 l/s la o denivelare s = 1,85 m într-un puţ perfect
cu raza r0 = 0,125 m (fig. 20.34). Denivelarea într-un piezometru aflat la
r1 = 80 m este de s = 6,5 cm. Să se determine coeficientul de filtraţie al
stratului acvifer.
Rezolvare
Aplicând ecuaţia curbei suprafeţei libere pentru puţul perfect în strat
acvifer cu nivel liber alimentat radial (20.115) pentru r = 80 m şi
h = H − s = 18,00 − 0,065 = 17,935 m se obţine
Q r 0,0255 80
k= ln 1 = = 8,62  10− 4 m/s
 (h − h0 ) r0  (17,935 − 16,15 ) 0,125
2 2 2 2
ln

cu h0 = H − s = 18,00 − 1,85 = 16,15 m.

40. Să se determine debitul specific filtrat şi poziţia curbei de depresie


în cazul unui baraj de pământ omogen fundat pe strat impermeabil orizontal
(fig. 20.49), cunoscând: H1 = 17 m, H 0 = 15 m, b = 12 m, t = 4 m, m1 = 3 ,
m2 = 2 şi k = 3  10−6 m/s.

Rezolvare
Se calculează:
1 = arcctgm1 = arcctg3 = 18,43o = 0,32175 rad
2 = arcctgm2 = arcctg 2 = 26,56o = 0,32175 rad
522 Bartha Iosif, Javgureanu Vasile, Marcoie Nicolae

sin 2 = sin 26,56 = 0,447


1 1
=  =  = 1,293
21
(cos 1 ) (cos 0,32175) 20, 32175

B = b + (m1 + m2 ) H1 = 12 + (3 + 2) 17 = 97 m
s0 = B − m1  H 0 = 97 − 3  15 = 52 m
ha = a0 + t = a0 + 4
s1 = s0 − m2ha = 52 − 2(a0 + 4) = 44 − 2a0
l0 = q k = q 3  10−6
s = s1 − l0 = 44 − 2a0 − q 3  10−6
Sistemul de ecuaţii (20.207) devine:
q = k ( H 0 − h) = 1,293  3  10−6 (15 − h) = 3,879  10−6 (15 − h)

( 2 2
) 
−6 2
q = k h − ha = 3  10 h − (a0 + 4) 2

 2s 44 − 2a0 − q 3  10− 6

  ha   a0 + 4 
 q = ka 0 sin  2

 1 + ln 
 = 3  10 −6
 sin 26,56  a0

 1 + ln  =
  a0   a0 
  a + 4
= 1,3414  10− 6  a0 1 + ln 0 
  a0 
cu necunoscutele q , h şi a0 .
Soluţia sistemului este:
q = 5,76  10−6 m3 / sm
h = 13,514 m
a0 = 2,0725 m
respectiv
s1 = 39,855 m
l0 = 1,921 m
s = 39,855 m
Unghiul  (ec. 20.209) este:
 q  5,76  10−6 
 = arctg  −  = arctg − −6
 = −8,086o
 kh   3  10  13,514 
n
2
0
P.S.
(2...3)H
H= v
Ho
P.I.
L.D.
z
h
p
p1
a.
Q
V
/2g

Hidraulică vol. II 523

Curba de depresie se trasează în coordonate ( x, y ) prin câteva puncte


(amonte la l0 apoi din 5 în 5 m, până la întâlnirea cu taluzul aval).

Pct 1 2 3 4 5 6 7
x 0,00 1,921 5 10 20 30 39,855
y 15,00 13,514 13,069 12,312 10,638 8,646 6,073

Obs Taluz la l0 După parabolă Dupuit (20.208) Taluz


amonte aval

1
2 1:
3 2
4 5
17,0 6
3

15,0
1:

0 4,0 x

S-ar putea să vă placă și

pFad - Phonifier reborn

Pfad - The Proxy pFad of © 2024 Garber Painting. All rights reserved.

Note: This service is not intended for secure transactions such as banking, social media, email, or purchasing. Use at your own risk. We assume no liability whatsoever for broken pages.


Alternative Proxies:

Alternative Proxy

pFad Proxy

pFad v3 Proxy

pFad v4 Proxy