16 Probleme, concursuri, olimpiade

REZOLVĂRILE PROBLEMELOR F7-F9, F12,

PROPUSE PENTRU CONCURSUL REZOLVITORILOR ÎN FTM, VOL. I,
NR. 2 (2003)*)
Problema F7. O bară rigidă AB de lungime l şi de masă neglijabilă, având la capete
fixate sferele cu masele m1 şi respectiv m2 (m1 > m2) de
dimensiuni reduse (considerate puncte materiale), se poate
roti în plan vertical, fiind sprijinită pe axul de rotaţie
(suspensie), fix şi orizontal, în punctul O (vezi figura). Dacă
bara este lăsată liber din poziţia orizontală, ea va oscila
împreună cu sferele ca un pendul fizic. Neglijând frecarea în
ax şi rezistenţa aerului, să se determine:
1) lungimea OA, astfel încât perioada oscilaţiilor mici
ale acestui pendul să fie minimă. Care este această perioadă
minimă Tmin ? În acest caz, care este distanţa centrului de
masă C al pendulului de la punctul de suspensie O ?
2) forţa F care acţionează asupra axului de rotaţie în
momentul trecerii barei prin poziţia de echilibru (pentru
poziţia punctului O, stabilită anterior în 1)).
Cum s-ar schimba mărimea forţei F, dacă punctul prin
care trece axa de rotaţie s-ar afla la o distanţă mai mică de la
C sau mai mare, în comparaţie cu distanţa OC
corespunzătoare perioadei minime a oscilaţiilor ?
Calculaţi mărimea acestei forţe pentru două cazuri
particulare: OA = l/2 şi OA = 4l/5.
Aplicaţie numerică: m1 = 50g; m2 = 20 g şi l = 60 cm.
Rezolvare. În manualul de fizică pentru clasa a 11-a, elaborat în baza Curriculumului
naţional de fizică pentru învăţământul liceal, lipseşte tema cu privire la pendulul fizic. Autorii
se limitează doar la expunerea pendulului elastic şi a pendulului gravitaţional (matematic). În
acelaşi timp, la diverse olimpiade de fizică organizate pentru elevii de liceu se propun
probleme de concurs, a căror rezolvare presupune cunoaşterea de către elevi a teoriei
pendulului fizic.
Pendulul fizic este definit ca un corp solid rigid ce poate oscila sub acţiunea forţei de
greutate în jurul unei axe orizontale, numite axă de suspensie sau axă de rotaţie. Tema cu
privire la pendulul fizic este dezvoltată în diverse lucrări didactice, adresate elevilor din
clasele specializate cu profil fizico-matematic, în care se arată că în cazul oscilaţiilor mici
perioada de oscilaţie a pendulului fizic are expresia (v., de exemplu, [1], §14.6, p. 410-412;
[2], §51.4, p. 30-31):
T = 2π I/mga , (1)
în care m este masa pendulului, g – acceleraţia gravitaţională, a – distanţa dintre centrul
de masă şi axa de rotaţie, I – momentul de inerţie al pendulului în raport cu axa de rotaţie,
pentru care, conform teoriei lui Steiner ([3], §22.3, p. 219-220; [4], §6, p. 47-48) se poate
scrie relaţia:
I = IC + ma2 = mρC2 + ma2 = m(ρC2 + a2), (2)
______________________________
*)
Rezolvarea problemei F11 va fi dată într-o lucrare practică, în care sunt expuse unele
considerente cu privire la rezolvarea problemelor de fizică la tema „Proprietăţile corpusculare
ale radiaţiei electromahnetice” şi care va fi publicată, alături de rezolvarea problemei F10, în
unul din numerele viitoare ale revistei FTM.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 17
unde IC este momentul de inerţie al pendulului în raport cu axa care trece prin centrul de
masă C şi este paralelă cu axa de suspensie, iar ρC este raza de inerţie (sau raza de giraţie) a
corpului în raport cu aceeaşi axă, pentru care, prin definiţie, avem:
ρC = I C /m . (3)
Raza de inerţie a corpului se defineşte în mod analogic în raport cu orice axă α:
ρα = I a /m .
În multe aplicaţii tehnice este necesar ca momentul de inerţie al corpurilor omogene faţă
de o axă, α, să se scrie sub forma Iα = m ρα2 . Deci, raza de inerţie a unui corp solid rigid în
raport cu o axă poate fi definită ca distanţa de la axă până la un punct în care ar fi concentrată
masa corpului şi care ar avea momentul de inerţie egal cu momentul de inerţie al corpului în
raport cu axa dată.
Înlocuind (2) în (1) şi ţinând seama de (3), pentru perioada de oscilaţie a pendulului
fizic obţinem expresia:
T = (2π / g ) a + Ic/ ma = (2π / g ) a + ρ C2 / a (4)
1. Acum se poate răspunde uşor la întrebările formulate în punctul 1 al enunţului
problemei, bazându-ne pe o proprietate a pendulului fizic, şi anume: perioada de oscilaţie a
unui pendul fizic este minimă atunci când distanţa a dintre centrul de masă şi axa de rotaţie
este egală cu raza de inerţie, ρC, a corpului, definită prin (3). Într-adevăr, pentru aflarea
extremelor funcţiei T(a), dată de (4), avem:
dT/da = (2π2/gT) (1 – ρC2/a2), (5)
de unde rezultă că condiţia dT/da = 0 se îndeplineşte, evident, atunci când
a = am = ρC. (6)
Aici a fost păstrată numai soluţia valabilă din punct de vedere fizic.
Este uşor de observat din (5) că pentru a<am rezultă dT/da < 0, iar pentru a>am rezultă
dT/da > 0 (sau că d2T/da2 > 0 pentru a = am). Prin urmare, pentru a = am funcţia T(a) are un
minim, a cărui valoare se obţine înlocuind (6) în (4):
Tmin = 2π 2 ρ C / g . (7)
Vom calcula raza de inerţie, ρC , luând în vedere faptul că în problema considerată
m = m1 + m2, (8)
iar conform definiţiei momentului de inerţie al unui sistem de puncte materiale în raport
cu o axă ([3], §22.2, p. 218-219), momentul de inerţie IC este:
IC = m1(AC)2 + m2(BC)2 = m1b2 + m2(l - b)2. (9)
Întrucât C este centrul de masă, are loc relaţia
m1b = m2(l - b),
de unde avem
b = m2l/(m1 + m2). (10)
Înlocuind (10) în (9), se obţine
IC = m1m2l2/(m1 + m2). (11)
Ţinând seama de (8), (11) şi (3), expresiile (6) şi (7) iau forma:
am = ρC = m1m2 ·l/ (m1 + m2); (12)
Tmin = 2π 2 m1m2 / (m1 + m2 ) ⋅ l / g . (13)
Deoarece distanţa d = AO diferă de distanţa a = CO cu mărimea constantă b = AC,dată
de (10),
d = a + b = a + m2l/(m1 + m2), (14)
pentru distanţa dm corespunzătoare perioadei minime de oscilaţie a pendulului avem:
dm = am + b = ( m1m2 + m2 ) l/(m1 + m2). (15)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

18 Probleme, concursuri, olimpiade

Înlocuind în (12), (15) şi (13) valorile numerice, pentru mărimile căutate se obţine:
am = 0,45 l = 27 cm; dm = 0,74 l = 44 cm; Tmin = 1,5 s. (16)
Este de menţionat că rezultatele (15), (12) şi (13) pot fi obţinute şi pe altă cale, fără a
folosi teorema lui Steiner. Dacă pornim direct de la expresia pentru momentul de inerţie I al
pendulului în raport cu axa de suspensie,
I(d) = m1d2 + m2(l – d)2 (2a)
şi expresia pentru a, scrisă conform definiţiei centrului de masă al unui sistem de puncte
materiale în aproximaţia mecanicii newtoniene ([3], §15.6, p. 160-161),
a = [m1d – m2(l – d)]/(m1 + m2) = [(m1 + m2)d – m2l]/(m1 + m2),
atunci ţinând seama de (8) expresia (1) ia forma:
[ ]
T (d ) = 2π m1d 2 + m2 (l − d ) /[(m1 + m2 )d − m2l ] g
2

şi problema se reduce la determinarea extremelor funcţiei T(d). Dacă însă pentru I

folosim expresia
I(a) = m1(a + b)2 + m2 [l – (a + b)]2,
atunci va trebui să fie aflate extremele funcţiei
[ ]
T (a ) = 2π m1 (a + b ) + m2 (l − {a + b}) / (m1 + m2 )ga .
2 2

Se poate arăta că prin rezolvarea ecuaţiei care se obţine pentru d sau a ecuaţiei pentru a
se ajunge la rezultatele deja cunoscute (15) şi (12), cum era şi de aşteptat, dar, cum se vede,
pe o cale nu atât de simplă ca prima.

2. Să trecem la punctul 2 al problemei. Asupra sistemului acţionează forţele de greutate,

m1g şi m2g, şi forţa de reacţiune normală din ax, N. Conform legii mişcării centrului de masă
([5], 4.2, p. 112-113), în momentul trecerii barei prin poziţia de echilibru, avem:
(m1 + m2) aC = N – m1g – m2g, (17)
unde aC este acceleraţia centrului de masă, orientată spre axa de rotaţie şi egală cu
aC = ω2a, (18)
ω - viteza unghiulară a barei în acest moment.
Forţa exercitată de pendul asupra axului de suspensie, F, potrivit legii a treia a lui
Newton, este egală în modul cu reacţiunea N şi e orientată în sens opus, F = -N, şi, prin
urmare, F = N. Ţinând seama de (17) şi (18), pentru mărimea căutată, F, se obţine:
F = N = (m1 + m2) (g + ω2a). (19)
Deoarece frecările în ax şi rezistenţa aerului se neglijează, iar lucrul forţei de reacţiune
normală în ax este egal cu zero, energia mecanică totală, E, a sistemului este constantă:
E = Ec + Ep = const. sau ∆Ec + ∆Ep = 0. (20)
Considerând drept nivel zero al energiei potenţiale, Ep, poziţia iniţială orizontală a barei
şi folosind pentru energia cinetică de rotaţie, Ec, a pendulului în jurul axei fixe expresia ([4],
§10, p. 64-65):
Ec = Iω2/2 , (21)
din (20) rezultă relaţia
Iω2/2 – m1gd + m2g(l – d) = 0,
de unde
ω2 = 2[(m1 + m2)d – m2l]g/I . (22)
Înlocuind (22) în (19) şi ţinând seama de (2), (3), (8), (10), (11) şi (14), pentru forţa F se
obţine:
F = {1 + 2[(m1 + m2)d – m2l]a·[m1m2l2/(m1 + m2) + (m1 + m2)a2] -1}(m1 + m2)g =
= (D + 3)(m1 + m2)g/(D + 1), (23)
unde
D = m1m2/[(m1 + m2)d/l – m2]2. (24)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 19
Bineînţeles, dacă pentru momentul de inerţie I se foloseşte expresia (2a), se obţine
acelaşi rezultat (23).
Este uşor de observat din (23) şi (24) că odată cu creşterea (descreşterea) distanţei d şi,
prin urmare, în baza relaţiei (14), odată cu creşterea (descreşterea) distanţei a, forţa F creşte
(descreşte). Deci, pentru d < dm (deci, a < am) avem F(d) < F(dm) (F(a) < F(am)), iar pentru d
> dm (deci, a > am) avem F(d) > F(dm) (F(a) > F(am)).
În calitate de exemplu, vom calcula forţa F în trei cazuri particulare:
1) d = dm (a = am); 2) d = l/2 < dm (a < am); 3) d = 4l/5 > dm (a > am).
În primul caz, când distanţa axei de suspensie a pendulului de la capătul A al barei este
aceea pentru care perioada micilor oscilaţii e minimă, adică e dată de (15) şi, prin urmare,
distanţa axei de suspensie de la centrul de masă C este dată de (12), pentru forţa F exercitată
de pendul asupra axului de suspensie în momentul trecerii barei prin poziţia de echilibru, din
(23) şi (24) rezultă:
F = 2(m1 + m2)g. (25)
În celelalte două cazuri, în baza aceloraşi relaţii (23) şi (24), pentru forţa F se obţin,
respectiv, expresiile:
F = [4m1m2 + 3(m1 – m2)2] (m1 + m2)g/[4m1m2 + (m1-m2)2] =
= [3(m12 + m22) – 2m1m2]g/(m1 + m2) (26)
şi
F = [25m1m2 + 3(4m1 – m2)2] (m1 + m2)g /[25m1m2 + (4m1-m2)2] =
= [3(16m12 + m22) + m1m2] (m1 + m2)g/(16m12 + m22 + 17m1m2). (27)
Înlocuind în (25)-(27) valorile numerice, obţinem respectiv:
1) F = 1,4 N; 2) F = 0,94 N; 3) F = 1,5 N.
EXERCIŢIU
În cazul în care bara este lăsată liberă din poziţia verticală, să se determine:
1) cu câte procente, η, va creşte forţa exercitată de pendul asupra axului de suspensie în
momentul trecerii barei prin poziţia de echilibru în primele două cazuri, examinate mai
sus, d = dm (deci, a = am) şi d = l/2, în care s-a considerat că bara a fost lăsată liberă
din poziţia orizontală ?
2) forţa F exercitată de pendul asupra axului de suspensie în acelaşi moment, dacă sfera
cu masa m1 se află la distanţa L (care poate varia) de la capătul B al barei, sfera cu
masa m2 este fixată la capătul A al acesteia, iar axa de rotaţie trece prin punctul B.
Calculaţi forţa F pentru cazurile particulare L = l/4; l/2; 3l/4. Cum se va modifica
rezultatul, dacă sferele vor fi schimbate cu locul?

R.: 1) η = 2/(D+3), unde D este dat de (24); numeric, η = 50%; 27%.

2) F(L) = [5(m1L + m2l)2 + m1m2(l - L)2] g/(m1L2 + m2l2);
numeric, F(L) = 2,5 N; 3,1 N; 3,4 N.
REFERINŢE
[1] Д. Джанколи. Физика, том 1. М. «Мир», 1989.
[2] Б. М. Яворский, А. А. Пинский. Основы физики, том 2. М. Физматлит, 2000.
[3] Б. М. Яворский, А. А. Пинский. Основы физики, том 1. М. Физматлит, 2000.
[4] Физика. Учебник для 10-го класса с углубленным изучением физики. Под
редакцией А. А. Пинского, О. Ф. Кабардина. М. Просвещение, 2004.
[5] Mihai Marinciuc, Spiridon Rusu. Fizica. Manual pentru clasa a 10-a. Chişinău, IEP
Ştiinţa, 2001.
Conf. univ. Dr. Pavel CATANĂ

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

20 Probleme, concursuri, olimpiade

Problema F8. S-a constatat că vara, când în exterior temperatura este Te' = 30°C,
temperatura apei dintr-un rezervor termoizolat creşte liniar în timp, de la T0 = 15°C la Ti'=
20°C, într-un interval oarecare de timp.
Stabiliţi până la ce valoare va scădea temperatura apei Ti în acelaşi interval de timp iarna,
când în exterior temperatura este Te" = −10°C, dacă iniţial apa era la aceeaşi temperatură T0.
Determinaţi temperatura minimă critică a aerului, la care apa va începe să îngheţe în
intervalul de timp considerat.
Indicaţie. Căldura transmisă printr-un înveliş termoizolant este proporţională cu
diferenţa ∆T între temperaturile din exterior şi interior, intervalul de timp τ cât are loc
schimbul de căldură şi suprafaţa S de contact: Q = kSτ∆T.
Rezolvare. Căldura transmisă printr-un înveliş termoizolant
Q = kSτ∆T (1)
Aici k este coeficientul de transport termic [1] pentru învelişul termoizolat dat.
Atât vara cât şi iarna căldura este transmisă din exterior în interior sau viceversa este
determinată de relaţia (1) care se va aplica în fiecare caz. Deoarece temperatura apei din
rezervor creşte sau scade liniar în timp se va considera valoarea medie a acesteia acolo unde
va fi cazul. Astfel avem
(
Q' = kSτ Te' − Tmed
'
) (2)
T0 + Ti '
'
unde Tmed = . (3)
2
(în rezolvarea acestei probleme simbolul temperaturie s-a notat cu prim pentru situaţia
ce are loc vara iar cu secund respectiv iarna; ; indicii „e” şi „i” sunt folosiţi pentru
temperaturile din exteriorul şi, respectiv, interiorul rezervorului cu apă.))
Vara căldură transmisă duce la încălzirea apei, prin urmare
(
Q' = cm Ti ' − T0 ) (4)
unde c este căldura specifică iar m masa apei din rezervor.
Iarna căldura cedata în urma răcirii apei din rezervor
(
Q" = cm T0 − Ti " ) (5)
este transmisă prin învelişul termoizolant mediului considerat termostat
Q" = kSτ Tmed(
"
− Te" ,) (6)
T0 + Ti "
unde T =
"
med (7)
2
Egalând raporturtul (5) la (4) cu raportul (6) la (2), ţinând cont de (3) şi (7) obţinem
T0 − Ti " T0 + Ti " − 2Te"
= (8)
Ti ' − T0 2Te' − Ti ' − T0
care reprezintă o relaţie liniara în raport cu Ti " sau Te" .
Pentru datele şi cerinţele problemei avem Ti " = 6,7 o C .
Apa din rezervor va începe să îngheţe atunci când temperatura ei va fi mai mică de 0˚ C.
critic
Astfel pentru Ti" = 0 o C avem, conform relaţiei (8) Te" = −30o C , ceea ce reprezintă
temperatura critică a mediului la care după intervalul considerat apa începe să îngheţe
REFERINŢE
1. Кухлинг Х., Справочник по физике, Москва, Мир 1985, р.208
Sergiu CÂRLIG
LICEUL „PROMETEU”, CHIŞINĂU

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 21
Problema F9. Să se calculeze căldura degajată în circuitul reprezentat în figură după
comutarea întrerupătorului K din poziţia iniţială 1 în poziţia 2.
Rezolvare. Căldura totală Q degajată în sistem se poate calcula indirect pe baza
bilanţului energiilor: lucrul efectuat de sursa de curent cu t.e.m. ε la trecerea sarcinii ∆q prin
ea se transformă în caldură şi se consumă la variaţia energiei condensatoarelor W(2)- W(1).
Deci
ε ∆q = Q + W (2 ) − W (1) , C1 C0 C2
de unde K
Q = ε ∆q + W (1) − W (2 ) .
Când întrerupătorul se află în poziţia 1, avem : 1 2
1 ε
W (1) = ε 2 C (1) ,
2
unde
C (C + C1 )
C (1) = 2 0 .
C 0 + C1 + C 2
Sarcina condensatorului C1 este dată de expresia
C1 C1C 2
q1 = q (1) =ε ,
C 0 + C1 C 0 + C1 + C 2
în care s-a ţinut cont că sarcina sistemului este
q (1) = ε C (1) .
Când întrerupătorul K se află în poziţia 2, avem :
1
W (2 ) = ε 2 C (2 ) ,
2
C (C + C 2 )
unde C (2 ) = 1 0 .
C 0 + C1 + C 2
Sarcina condensatorului C1 este egală cu sarcina sistemului :
q (2 ) = ε C (2 ) .
Prin sursă trece sarcina
C 0 C1
∆q = q (2 ) − q1 = ε
C 0 + C1 + C 2
Substituind expresiile obţinute pentru ∆q şi W în relaţia pentru Q, obţinem:
ε 2 C 0 (C1 + C 2 )
Q= • .
2 C 0 + C1 + C 2

Prof. univ. Dr. habil. Alexandr Kliukanov

FACULTATEA DE FIZICĂ
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Problema F12. Pentru a iniţia reacţia de fuziune în deuteriu e necesară temperatura T =

108 K. Astfel de temperatură poate fi obţinută la descărcarea electrică a unei baterii de
condensatoare într-un tub cu deuteriu rarefiat. Tensiunea de străpungere este U = 20 kV, iar
descărcarea durează τ= 1 s.
Să se determine intensitatea medie a curentului electric şi capacitatea bateriei de
condensatoare, necesare pentru a iniţia reacţia de fuziune în masa m = 0,1 g de deuteriu
atomic.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

22 Probleme, concursuri, olimpiade

Rezolvare. Energia bateriei de condensatoare

W = CU2/2
declanşează descărcarea electrică în deuteriu. Lucrul curentului electric
L = IUt
este egal cu energia condensatoarelor:
IUt = CU2/2
unde t este timpul descărcării electrice, I – intensitatea medie a curentului electric; U –
tensiunea pe condensatoare. Energia condensatoarelor se transformă în energia de ionizare a
atomilor de deuteriu, Wion, energia cinetică a ionilor, Wci , şi energia cinetică a electronilor,
Wce:

W = Wion + Wci + Wce,

unde Wion = (m/M)WiNA şi Wci = Wce = (m/M)3RT/2.

Aici Wi = 13,6 eV = 2,18·10-18 J - este energia de ionizare a atomului de deuteriu;

NA = 6,02·1023 mol-1 - numărul lui Avogadro; M = 2·10-3 kg/mol - masa molară a deuteriului;
R = 8,31 J/(mol·K) - constanta universală a gazelor.
După unele transformări elementare, pentru intensitatea medie a curentului electric
obţinem relaţia I = W/Ut, iar pentru capacitatea bateriei de condensatoare C = 2W/U2 .
Efectuând calculelor numerice, se obţine:
Wion = 7·1011 J; Wci = 6·107 J; W = 1·108 J
şi deci I = 5 kA; C = 0,5 F.

Conf. univ. Dr. Anatol SÎRGHI

FACULTATEA DE FIZICĂ
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 23

A 37-A OLIMPIADĂ INTERNAŢIONALĂ DE FIZICĂ

SINGAPORE, 8-17 IULIE 2006

Publicăm în continuare soluţiile problemelor teoretice, propuse la a 37-a Olimpiadă

Internaţională de Fizică (Singapore, 8-17 iulie 2006), preluate din Proceedings of the 37th
International Physics Olimpiad „Challenging limits, forging bonds”, World Scientific,
2007. P. 95-114. Traducere neoficială.
Enunţurile problemelor teoretice au fost publicate în FTM, vol 5, nr. 1-2, 2007.

SOLUŢII

PROBLEMA TEORETICĂ 1: GRAVITAŢIA ÎNTR-UN

INTERFEROMETRU CU NEUTRONI
a
Geometria. Fiecare muchie a diamantului are lungimea L = şi distanţa între muchiile
cos θ
a
paralele este D = sin(2θ ) = 2a sin θ . Aria este produsul acestora, A = LD , deci:
cos θ
(1.1) A = 2a 2 tan θ
Înălţimea H la care o rotire cu φ ridică OUT1 de asupra IN este H = D sin φ sau
(1.2) H = 2a sin θ sin φ
Lungimea drumului optic. Doar cele doua linii paralele pentru IN si OUT1 contează, fiecare
având lungimea L . Cu lungimea de unda de Broglie λ0 pe partea IN şi λ1 pe partea OUT1,
avem
L L a ⎛ λ0 ⎞
∆N opt = − = ⎜1 − ⎟
λ0 λ1 λ0 cos θ ⎜⎝ λ1 ⎟⎠
Impulsul este h h
λ0 sau λ1 , respectiv, şi legea conservării energiei se scrie
1 ⎛ h ⎞ 1 ⎛h⎞
⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ + MgH
2M ⎝ λ0 ⎠ 2 M ⎝ λ1 ⎠
ceea ce presupune
λ0 gM 2 λ20 H
= 1− 2
λ1 h2
gM 2 λ20 H
Ştiind că este de ordinul a 10 −7 , aceasta se simplifică:
h2
λ0 gM 2
= 1 − 2 λ20 H
λ1 h
şi obţinem

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

24 Probleme, concursuri, olimpiade

a gM 2 2
∆N opt = λ0 H
λ0 cos θ h 2
sau
gM 2 2
(1.3) ∆N opt = 2 a λ0 tan θ sin φ
h2
Un mod mai compact de a scrie această expresie este:
λ A
(1.4) ∆N opt = 0 sin φ
V
unde
(1.4) V = 0.1597 × 10 −13 m 3 = 0.1597nmcm 2
este valoarea numerică a parametrului de volum V .
Există o interferenţă constructivă (intensitatea înaltă în OUT1) când drumurile optice
ale celor două drumuri diferă cu un număr întreg, ∆N opt = 0,±1,±2,.... , şi avem o interferenţă
destructivă (intensitatea joasă în OUT1) atunci când ele diferă cu un număr întreg plus o
1 3 5
jumătate, ∆N opt = ± ,± ,± ,.... . Variaţia lui φ de la φ − 90 o până la φ = 90 o ne dă:
2 2 2
φ = 90o 2λ A
∆N opt = 0
φ = −90o V
ceea ce ne spune că:
2λ A
(1.5) # cicluri = 0
V
Date experimentale. Pentru a = 3.6cm si θ = 22.1 avem A = 10.53cm 2 , astfel încât:
o

19 × 0.1597
(1.6) λ0 = nm = 0.1441nm
2 × 10.53
şi 30 de cicluri complete pentru λ0 = 0.2nm corespund ariei:
30 × 0.1597 2
(1.7) A= cm = 11.98cm 2
2 × 10.53

PROBLEMA TEORETICĂ 2. BARĂ ÎN MIŞCARE.

Relatii de baza. Poziţia ~
x apare pe imagine dacă lumina a fost emisă de acolo la un moment
care este anterior momentului luării imaginii cu timpul de propagare a luminii T care este dat
de
T = D2 + ~ x2 /c
In timpul T , segmentul respectiv al barei s-a deplasat cu distanţa vT , astfel încât poziţia lui
reală x la momentul luării imaginii este:
(2.1) x=~ x + β D2 + ~ x2
Rezolvând în raport cu ~
x , găsim
(2.2) ~
x = λ2 x − βγ D 2 + (γx) 2
Lungimea aparenta a barei. Datorită contracţiei Lorentz, lungimea reală a barei în mişcare
este L γ , astfel încât poziţiile reale ale celor două capete ale barei sunt:
L capatuld inf ata
x ± = x0 ± pentru ( )albarei
2γ capatuldinspate
Fotografia luată de camera obscură arată imaginile capetelor barei la

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 25
~ L L
x ± = γ (γx 0 ± ) − βγ D 2 + (γx 0 ± ) 2
2 2
~ ~ ~
Lungimea aparentă L ( x 0 ) = x + − x − este deci
~ L L
(2.3) L ( x 0 ) = γL + βγ D 2 + (γx 0 − ) 2 − βγ D 2 + (γx 0 + ) 2
2 2
dx
Deoarece bara se deplasează cu viteza constantă v , avem 0 = v şi deci întrebarea este dacă
dt
~
L ( x0 ) creşte sau descreşte cand x0 creşte. Reprezentăm grafic cele două rădăcini patrate:

~
Diferenţa rădăcinilor patrate cu ``-'' şi ``+'' apară în expresia pentru L ( x0 ) , şi această diferenţă
evident descreşte când x0 creşte.
(2.4) Lungimea aparentă descreşte tot timpul.
Imagine simetrică. Din considerente de simetrie, lungimea aparentă de pe imaginea simetrică
este lungimea reală a barei în mişcare, din cauză că lumina de la cele două capete a fost emisă
simultan pentru a ajunge la diafragma camerei obscure în acelaşi timp, adică:
~ L
(2.5) L=
γ
Pozitiile aparente ale capetelor sunt astfel încât ~
x− = − ~
x + , sau
L L
0=~
x− + ~
x + = 2γ 2 x0 − βγ D 2 + (γx0 + ) 2 − βγ D 2 + (γx0 − ) 2
2 2
Împreună cu
L L L
=~
x+ − ~
x − = γL − βγ D 2 + (γx0 + ) 2 + βγ D 2 + (γx0 − ) 2
γ 2 2
aceasta ne spune că
L 2γ 2 x0 ± (γL − L / γ ) γx0 βL
D 2 + (γx0 ± ) 2 = = ±
2 2 βγ β 2
Aşa cum şi trebuie, atât versiunea cu semnul + , cât şi versiunea cu semnul - ne dau acelaşi
răspuns pentru x0 , şi anume:

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

26 Probleme, concursuri, olimpiade

L 2
(2.6) x0 = β D 2 + ()
2γ
De aceea, imaginea mijlocului barei pe fotografia simetrică este situată în:
~ L βL
x0 = γ 2 x0 − βγ D 2 + (γx 0 ) 2 = βγ (γD ) 2 + ( ) 2 − βγ (γD ) 2 + ( ) 2
2 2
L
care este la distanţa l = ~
x+ − ~x0 = −~
x0 de la imaginea a capătului frontal, deci
2γ
L L βL
(2.7) l= − βγ (γD) 2 + ( ) 2 + βγ (γD) 2 + ( ) 2
2γ 2 2
sau
⎡ βL ⎤
L ⎢ ⎥
(2.7) l= ⎢1 − 2 ⎥
2γ ⎢ L β L ⎥
⎢ (γD) 2 + ( ) 2 + (γD) 2 + ( ) 2 ⎥
⎣ 2 2 ⎦
Imagini foarte timpurii si foarte târzii. La un moment de timp foarte timpuriu, avem o
valoare foarte mare negativă pentru x0 , astfel încât lungimea aparentă pe fotografia foarte
timpurie este:
~ ~ 1+ β
Ltimpuriu = L ( x0 → −∞) = (1 + β )γL = L
1− β
În mod similar, la un moment de timp foarte târziu, avem o valoare foarte mare pozitivă a lui
x0 , astfel încât lungimea aparentă pe fotografia foarte târzie este:
~ ~ 1− β
Ltirziu = L ( x0 → ∞) = (1 − β )γL = L
1+ β
~ ~
Urmează că Ltimpuriu > Ltirziu , deci:
(2.8) Lungimea aparentă este de 3 m pe imaginea timpurie şi de 1 m pe imaginea târzie.

In continuare, avem:
~ ~
Ltimpuriu − Ltirziu
β= ~ ~ ,
Ltimpuriu + Ltirziu
1
astfel încât β = , şi viteza este
2
c
(2.9) v=
2
~ ~
Ltimpuriu + Ltirziu 2
Urmeaza că γ = ~ ~ = = 1.1547 . În combinaţie cu
2 Ltimpuriu Ltirziu 3
~ ~
(2.10) L = Ltimpuriu Ltirziu = 1.73m
aceasta ne dă lungimea pe imaginea simetrica:
~ ~
~ 2 Ltimpuriu Ltirziu
(2.11) L= ~ ~ = 1.50m
Ltimpuriu + Ltirziu

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 27
PROBLEMA TEORETICĂ 3. CAMERA DIGITALĂ
Doi factori limitează rezoluţia unei camere difitale ca instrument fotografic: difractia produsă
de apertură şi dimensiunea unui pixel. Pentru difracţie, rezoluţia unghiulară θ R este raportul
dintre lungimea de undă λ a luminii şi apertura D a camerei,
λ
θ R = 1.22
D
unde factorul standard 1.22 reflectă forma circulară a aperturii. Cand se ia o imagine, obiectul
de obicei este suficient de departe de la fotograf pentru ca imaginea să se formeze în planul
focal al camerei, unde un chip CCD trebuie deci să fie plasat. Criteriul de difracţie Rayleigh
afirmă că două puncte ale imaginii pot fi distinse dacă ele sunt separate cu mai mult de
∆x = fθ R = 1.22λF# ,
(3.1) ceea ce ne dă
∆x = 1.22µm
dacă alegem cea mai mare apertură posibilă (sau ceea mai mică valoare F# = 2 ) şi luăm
λ = 500nm pentru lungimea de undă tipică a luminii de zi.
Rezoluţia digitală este dată de distanţa l între centrele a doi pixeli învecinaţi. Pentru
camera noastra de 5 Mpix această distanţă este aproximativ
L
l= = 15.65µm
NP
În mod ideal, noi ar trebui să egalăm rezoluţia optică şi rezoluţia digitală astfel încât nici un
aspect să nu fie supraspecificat. Punând rezoluţia optică dată în expresia pentru rezoluţia
digitală, obţinem
2
⎛ L ⎞
(3.2) N = ⎜ ⎟ ≈ 823Mpix.
⎝ ∆x ⎠
Acum cautând apertura optimă necunoscută, menţionăm că trebuie să avem l ≥ ∆x ,
adică F# ≤ F0 , cu
L N
F0 = =2 = 14.34
1.22λ N 0 N0
Deoarece această valoare F# nu este disponibilă, alegem cea mai apropiată valoare cu cea mai
mare rezoluţie optică:
(3.3) F0 = 11
Când privim o imagine de la distanţa z de ochi, unghiul (mic) între doua puncte
învecinate este φ = l / z unde, ca şi mai sus, l este distanţa între punctele îvecinate. Deci,
l 2.54 × 10 −2 / 300dpi
(3.4) z= = = 14.55cm ≈ 15cm .
φ 5.82 ×10 − 4 rad
Oul fiert tare. Întregul ou trebuie sa atingă temperatura de coagulare. Aceasta înseamnă că
creşterea temperaturii este
∆T = Tc − T0 = 65 o C − 4 o C = 61o C .
Aşadar, cantitatea minimă de energie pe care trebuie să o transmitem oului astfel încât el să se
coaguleze în întregime este dată de U = µVC∆T , unde V = 4πR 3 / 3 este volumul oului.
Astfel găsim
4πR 3
(3.5) U =µ C (Tc − T0 ) = 16768 J .
3

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

28 Probleme, concursuri, olimpiade

Ecuaţia simplificată a fluxului de căldură ne permite să calculăm câtă energie a fost transmisă
oului prin suprafaţa lui în unitatea de timp. Pentru a obţine o valoare aproximativă, pentru
moment presupunem că centrul oului este la temperatura iniţială T = 4 o C . Scara tipică a
lungimilor este ∆r = R şi diferenţa de temperatură asociată cu ea este ∆T = T1 − T0 , unde
T1 = 100 o C (apa în fierbere). Astfel, obţinem:
(3.6) J = k (T1 − T0 ) / R = 2458Wm −2
Căldura este transferată de la apa în fierbere la ou prin suprafaţa oului. Aceasta ne dă
(3.7) P = 4πR 2 J = 4πkR(T1 − T0 ) ≈ 19.3W
pentru cantitatea de energie transferată oului in unitatea de timp. De aici estimăm timpul τ
necesar pentru ca o cantitate necesară de căldură să pătrundă în ou până la centrul lui:
U µCR 2 Tc − T0 16768
(3.8) τ= = = = 869s ≈ 14.5 min
P 3k T1 − T0 19.3
Fulgere. Sarcina totală Q este tocmai aria suprafeţei de sub curba din figură. Datorita formei
ei triunghiulare, imediat obţinem:
Iτ
(3.9) Q = 0 = 5C
2

Curentul mediu este

I0
(3.10) I = Q /τ = = 50kA
2
doar o jumătate din valoarea maximă.
Deoarece partea de jos a norului este încărcată negativ şi pământul este încărcat
pozitiv, situaţia în esenţă este aceea a unui condensator plan-paralel gigantic. Cantitatea de
energie acumulată imediat inainte de declanşarea fulgerului este QE0 h / 2 unde E 0 h este
diferenţa de potenţial între partea de jos a norului şi sol, şi fulgerul eliberează această energie.
În total, pentru un fulger obţinem astfel energia QE0 h / 2 = 7.5 × 10 8 J . De aici rezultă că am
putea alimenta un bec de 100 W timp de
32 ×106 7.5 × 108 J
(3.11) t= × ≈ 10h
6.5 ×109 100W
Vase capilare. Considerând toate capilarele, avem:
∆p
Rtotal = = 10 7 Pa ⋅ m −3 s.
D
Se presupune că toate capilarele sunt conectate în paralel. Analogia între legile lui Ohm şi
Poiseuille ne dă rezistenţa hidraulică R a unui capilar:
1 N
=
Rtotal R
Astfel obţinem
R
N=
Rtotal
pentru numărul de vase capilare în corpul uman. Acum calculăm R utilizând legea lui
Poiseuille,
8η L
R = ≈ 4 . 5 × 10 16 kg ⋅ m − 4 s − 1 ,
πr 4
şi ajungem la

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 29
4.5 × 1016
(3.12) N≈ 7
= 4.5 × 109
10
Fluxul de volum este D = S total v , unde S total = Nπr 2 este ara totala a secţiunii transversale
asociată cu toate vasele capilare. Atunci obţinem:
D r 2 ∆p
(3.13) v= = = 0.44mm ⋅ s −1 ,
Nπr 2
8ηL
unde expresia a doua este obţinută considerând un singur vas capilar.
Zgârie-nori. Când stratul de aer este la inaltimea z de asupra pământului, aerul din strat are
presiunea p( z ) şi temperatura T ( z ) şi stratul are volumul V ( z ) = Ah( z ) , unde A este aria
sectiunii transversale şi h( z ) este grosimea stratului. La orice înălţime dată z , combinăm
legea gazului ideal
pV = NkT ( N este numărul de molecule în strat)
cu legea adiabatică
pV γ = const sau ( pV ) γ ∝ p γ −1
dp dT
pentru a conchide că p γ −1 ∝ T γ . Prin diferenţiere se obţine (γ − 1) =γ ,
p T
astfel încât
dT dp
(3.14) = (1 − 1 / γ ) .
T p
Deoarece stratul nu este accelerat, greutatea trebuie să fie echilibrată de forţa ce rezultă din
diferenţa de presiune în partea de sus şi de jos a stratului. Considerând forţele ce acţionează în
jos ca pozitive, avem forţa rezultantă
pV V dp
0 = Nmg + A[ p( z + h) − p( z )] = mg + h,
kT h dz
dp mg p
astfel încât =− sau
dz k T
mg p
(3.15) dp = − dz.
k T
Luate împreună, aceste două expresii arată că
mg
dT = −1(1 − 1 / γ ) dz
k
şi de aceea avem
mgH
Tsus = T jos − (1 − 1 / γ )
k
pentru o clădire de înălţimea H , ceea ce ne dă
(3.16) Tsus = 20.6o C
pentru H = 1 km şi T jos = 30 o C .

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

30 Probleme, concursuri, olimpiade

CONCURSUL MEMORIAL “SCHWARTZ” - 2007

Miron POTLOG
Prof. grad didactic superior
LICEUL „NICOLAE IORGA”, CHIŞINĂU

Din 1991, Fundaţia “SCHWARTZ” organizează Concursul Memorial cu acelaşi nume,

un concurs sub chemarea fizicii şi a chimiei, la care anual sunt invitaţi un număr tot mai mare
de elevi şi profesori din ţară şi din ţările învecinate.
În acest an, a fost organizată ediţia a XVII-a a Concursului Memorial “SCHWARTZ” în
ultima sâmbătă a lunii octombrie. Manifestarea a avut loc la Liceul Teoretic “ADI Endre” din
Oradea în data de 27 octombrie 2007.
Concursul este inclus în calendarul competiţional al Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Organizarea este susţinută de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bihor. Elevii din R. Moldova
participă la Concurs începând cu anul 1995, fiind invitaţi de către organizatorul concursului
dr. Istvan Elekes Bartos, prin intermediul inspectorului de fizică al judeţului Bihor, prof.
Valentin Cucer (cu rădăcini în jud. Soroca). Judeţele participante trimit câte 4-12 elevi pe
nivel de clasă, însoţiţi de către 1-2 profesori de fizică.
În primii ani participanţilor- elevi din clasele X-XII şi studenţi - li se propunea câte un
test-grilă cu 30 subiecte de fizică. Cu anii, structura testelor s-a modificat, numărul subiectelor
a fost redus la 10 (fără grilă de răspunsuri). Din ele două probleme sunt de chimie.
Datorită prietenului nostru, profesor Bartos Elekes, R. Moldova a fost reprezentată la 12
ediţii ale concursului.
Trei ani la rând, echipa de la Chişinău s-a clasat pe locul I între echipe.

Rezultatele obţinute de elevii din R. Moldova

în ultimii trei ani:

Anul 2005 (ediţia a XV-a)

Vanovschi Vladimir, clasa a XI-a, Liceul “Nicolae Milescu-Spătaru”, premiul I
Sanduleanu Ştefan, clasa a X-a, Liceul “Mircea Eliade”, premiul II
Lopuşanschi Mariana, clasa a X-a, Liceul “Mircea Eliade”, premiul III

Anul 2006 (ediţia a XVI-a):

Sanduleanu Ştefan, clasa a XI-a, Liceul “Mircea Eliade”, premiul I
Vanovschi Vladimir, clasa a XII-a, Liceul “Nicolae Milescu-Spătaru”, premiul II

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 31
Bogdan Radu, clasa a X-a, Liceul “Nicolae Iorga”, premiul III
Ivanov Sergiu, clasa a XII-a, Liceul “Gaudeamus”, premiul III
Lemesevschi Dumitru, clasa a X-a, Liceul “Gaudeamus”, premiul III

Anul 2007 (ediţia a XVII-a):

Sanduleanu Ştefan, clasa a XII-a, Liceul “Mircea Eliade”, premiul I
Arbuleac Eugeniu, clasa a X-a, Liceul “Gaudeamus”, premiul III
Bodnariuc Ecaterina, clasa a XII-a, Liceul “Nicolae Iorga”, premiul III
Lemesevschi Dumitru, clasa a XII-a, Liceul “Gaudeamus”, premiul III
Lopuşanschi Mariana, clasa XII-a, Liceul “Mircea Eliade”, premiul III

Cea mai importantă modificare a programului tradiţional o constitue introducerea

conferinţei dedicate fizicii experimentale, o ocazie de întâlnire a profesorilor experimentatori,
având motto-ul: “Fizica studiată fără experimente devine o simplă culegere de formule
neinteligibile”. S-a organizat o expoziţie de materiale didactice, realizate de profesorii
experimentatori, urmată de conferinţe pe teme de fizică experimentală.
Este de menţionat meritul deosebit al dlui prof. dr. Bartos Elekes Istvan, care este
iniţiatorul Concursului, dar şi sponsorul echipei de la Chişinău, fapt pentru care îi aducem
sincere mulţumiri.
În continuare, prezentăm cititorilor subiectele propuse la ediţia a XVII-a Concursului
(2007). Pentru fiecare problemă este indicată sursa sau autorul.

CLASA A X-A
1. Dispunem de o lentilă convergentă, având distanţa focală f. Pe axa optică principală a
lentilei, în afara dublei distanţe focale 2f este plasat un obiect real punctiform. Folosind
instrumente de desen adecvate, construiţi imaginea acestui obiect dată de lentilă.

Barto(Bartos Elekes Istvan)

2. Determinaţi înălţimea h de la care un corp cade liber şi timpul T al mişcării, dacă ştiţi
că în ultima secundă a mişcării (τ =1,0 s) corpul parcurge k =0,19 parte din înălţimea totală.
(Manual de fizică, clasa a IX-a, 1990)
3. Un automobil se deplasează cu o mişcare uniform accelerată pe un drum orizontal.
Viteza sa la un moment dat fiind v0=18 km/h, automobilul atinge după un interval oarecare de
timp viteza v=72 km/h, efectuînd pentru aceasta un lucru mecanic L=150 kJ. Puterea medie a
motorului pe intervalul de timp considerat este P =15 kW. Să se determine:
a. greutatea automobilului;
b. spaţiul parcurs în mişcarea uniform accelerată;
c. forţa de tracţiune dezvoltată de motor, presupunând rezistenţele întâmpinate de
automobil nule.
Se va considera g=10 m/s2.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

32 Probleme, concursuri, olimpiade

(Olimpiadă, 1959)

4. Un corp cu masa m =50 kg cade liber în aer. După ce a străbătut un spaţiu h=122 m,
trebuie oprit în timpul t =5s. Ce forţă trebuie aplicată corpului?
(Bacalaureat, Franţa)

5. Trei bărci de câte 90 kg merg una după,alta pe un lac liniştit, cu viteza de l0 m/s
fiecare. Din barca de la mijloc se aruncă din acelaşi moment din mers, în barca din faţă şi în
cea din spate câte un sac de l0 kg, cu viteza de 2 m/s faţă de barca din mijloc. Ce viteză finală
are fiecare barcă?
(Olimpiadă, 1957)

6. Un tren trece cu viteza v=20 m/s paralel cu un zid lung care se află la o distanţă
necunoscută x. Un călător din tren descarcă o armă şi după 3 secunde aude ecoul. Fiind dată
viteza sunetului vs=340 m/s, să se determine distanţa x.
(Şcoala politehnică -Bucureşti, 1945)

7 Doi copii, de înălţimi egale h=l,7m se joacă într-o sală, pe ritmul unei tobe aruncând o
minge mică unul la celălalt, la fiecare bătaie a tobei. Intervalul de timp dintre două bătăi
consecutive este de τ =2 s, iar distanţa dintre copii este d=10,27 m. Determinaţi înălţimea
minimă a sălii (H) astfel încât copiii să poată juca liniştit.
(Bartos Elekes Istvan)

8. Corpul de masă m1 ridică printr-un sistem de scripeţi ca în

figură, un corp de masă m2. Se neglijează frecările şi masa scripeţilor.
a. Să se determine acceleraţia sistemului.
b. Care este raportul maselor celor două corpuri pentru care
sistemul
se află în echilibru?
(Olimpiada, U.R.S.S.)

9. Într-un vas cu secţiune constantă se află o coloană de 10 cm

soluţie 10%. Din vas printr-un robinet picură încontinuu soluţia. În
momentul când se deschide robinetul, dintr-o biuretă începe să se
adauge din această soluţie dar de 12%. Presupunând că soluţia se
omogenizează instantaneu şi densitatea rămâne constantă tot timpul, se
cere:
a. raportul celor doua viteze de picurare dacă la un moment dat presiunea hidrostatică în
vas creşte de 1,5 ori faţă de cea iniţială?
b. care va fi concentraţia procentuală în acest moment?
(Pap Laszlo)

10. Într-un vas se găseşte O2 la presiunea p0. Se produc scântei electrice în interiorul
vasului şi se constată după revenire la condiţiile iniţiale o scădere a presiunii la 90% faţă de
cea iniţială.
a. Stabiliţi formula cu care se poate calcula densitatea amestecului de gaze ce se
formează.
b. Calculaţi densitatea amestecului în condiţii normale.
c. Cu cât la % variază densitatea faţă de cea iniţială?
(Pap Laszlo)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 33
CLASA A XI-A
1. Dispunem de o lentilă divergentă, având distanţa focală f. Pe axa optică principală a
lentilei, în afara dublei distanţe focale 2f este plasat un obiect real punctiform. Folosind
instrumente de desen adecvate, construiţi imaginea acestui obiect dată de lentilă.

(Bartos Elekes Istvan)

2. Prima jumătate a unei distanţe d=150m este parcursă de un corp în timpul t1=10 s, iar
a doua jumătate în t2=5,0s , mişcarea fiind uniform variată. Determinaţi acceleraţia şi viteza
iniţială a corpului.
(Manual de fizică, clasa a IX-a, 1990)

3. Un proiectil explodează în punctul cel mai de sus al traiectoriei sale, la înălţimea

h=300 m, despicându-se în două părţi egale. După un timp τ =4.0 s una dintre ele cade pe
pământ pe verticala locului, unde s-a produs explozia. La ce distanţă D de locul tragerii va
cădea a doua jumătate a proiectilului, dacă prima a căzut la distanţa d=200 m ? Nu se ţine
seama de rezistenţa aerului.
(Manual de fizică, clasa a XII-a, 1979)

4. Două pendule electrice având lungimile de 20 cm sunt suspendate în acelaşi punct.

Masa fiecărui pendul este de 0,l g, iar unghiul dintre firele de suspensie este de 90°. Să se
determine sarcina electrică de pe fiecare pendul, sferele având aceeaşi sarcină.
(Institutul politehnic, 1956)

5. Se montează un circuit ca în figură. Tensiunea

electromotoare a unei baterii este E1=12 V, iar rezistenţa sa
interioară r1=l Ω. Care va trebui să fie t.e.m. a bateriei E2 cu
rezistenţa interioară r2=3 Ω, pentru ca prin rezistorul R să nu
treacă curent electric?
(Olimpiadă, Polonia) E-561

6. In figură este reprezentat un circuit ramificat.

Curentul debitat de sursă în acest circuit are intensitatea I0, în
cazul în care toate rezistoarele au rezistenţa R. Ce devine
intensitatea curentului din circuit dacă două rezistenţe opuse
îşi dublează valoarea?
(Concursul şcolilor medii, 1963)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

34 Probleme, concursuri, olimpiade

7. Un motor termic având ca substanţă de lucru un gaz

ideal funcţionează conform ciclului reversibil din figura
alăturată. Se consideră cunoscute temperaturile T1 şi T1,
coeficientul adiabatic γ=Cp/Cv precum şi raportul de
compresie ε=V4/V1. Să se determine randamentul acestui
motor termic.
(Culegere de probleme de fizică pentru liceu, 1985)
8. 17 picături dintr-o soluţie de trioleină în benzină, cu
concentraţia de 0,1%, ocupă l,0 cm3. Lăsând să cadă o picătură din această soluţie pe
suprafaţa apei dintr-un vas se formează o pată circulară, monomolecular, cu diametrul de
31cm. Cunoscînd densitatea trioleinei ρ=0,90 g/cm3 şi masa molară µ=282 kg/kmol,
determinaţi:
a. grosimea stratului;
b. volumul unei molecule (presupusă de formă cubică);
c. ce se mai poate determina din acest experiment?
(Manual de fizică, clasa a Xl-a, 1978)
9. Să se precizeze locul grupării – NO2 care intră în compoziţia următoarelor derivaţi
aromatici, prin nitrare. Se ştie că As se găseşte în coloana a V-a şi B în coloana a III-a a

Tabelului periodic.
(Pap Laszlo)
10. Care este substanţa organică care prin oxidare energică (KMnO4 acidulat) dă
următoarele substanţe:
a. 1 mol propanonă + 1 mol acid propanoic;
b. 1 mol acid 2-ceto-propanoic + 2 moli de CO2 + 2 mol H2O;
c. 1 mol acid 1,6-hexandioic;
d. 1 mol de acid 5-ceto hexanoic.
(Pap Laszlo)
CLASA A XII-A
1. Avem două lentile convergente, având distanţele focale f. Cele două lentile sunt
dispuse coaxial, distanţa d dintre ele fiind mai mare decât suma distanţelor focale ale lor. Pe
axa optică principală comună, între focar şi dublul distanţei focale 2f a primei lentile (L1),
mai aproape de focarul ei, este plasat un obiect real punctiform. Folosind instrumente de
desen adecvate construiţi imaginea acestui obiect, dată de sistemul de lentile.

(Bartos Elekes Istvan)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 35
2. Un proiectil explodează în punctul cel mai de sus al traiectoriei sale, la înălţimea
h=200 m, despicându se în două părţi egale. După un timp τ =5.0 s una dintre ele cade pe
pământ pe verticala locului, unde s-a produs explozia. La ce distanţă D de locul tragerii va
cădea a doua jumătate a proiectilului, dacă prima a căzut la distanţa d=100 m. Nu se ţine
seamă de rezistenţa aerului.
(Manual de fizică, clasa a XII-a, 1979)

3. Patru condensatoare
alcătuiesc o baterie legându-se
întîi ca în schema din figura a,
apoi ca în figura b. Dacă
capacităţile condensatoarelor
sunt diferite, ce relaţie trebuie să
existe între ele pentru ca, trecând de la schema a la schema b, capacitatea bateriei să nu se
schimbe?
(Olimpiadă, U.R.S.S.)

4. 263 picături dintr-o soluţie de trioleină în benzină, cu concentraţia de 0,3%, ocupă 10

cm. Lăsând să cadă o picătură din această soluţie pe suprafaţa apei dintr-un vas se formează o
pată circulară, monomoleculară, cu diametrul de 43 cm. Cunoscând densitatea trioleinei
ρ=0,90g/cm3 şi masa molară µ=282 kg/kmol, determinaţi:
a) grosimea stratului;
b) volumul unei molecule (presupusă de formă cubică);
c) ce se mai poate determina din acest experiment?
(Manual de fizică, clasa a Xl-a, 1978)

5. Într-un cilindru orizontal de lungime L închis la ambele capete se află un piston mobil,
de secţiune S şi masă m. Pistonul împarte cilindrul în două compartimente egale, unde se află
aer la presiunea p0. Se neglijează grosimea pistonului în raport cu lungimea cilindrului. Cu o
metodă oarecare pistonul este scos din poziţia de echilibru pe o distanţă ∆x neglijabilă faţă de
lungimea cilindrului. Să se determine perioada micilor oscilaţii ale pistonului.
(Bartos Elekes Istvan)

6. Pe un drum de câmpie a trecut un tractor

cu şenile, lăsând urme sub forma unor adâncituri
distanţate una de alta cu l=30 cm. Perpendicular
pe aceste urme s-a deplasat un cărucior cu două
roţi având două arcuri (fiecare arc se comprimă
cu l cm la o încărcare de l kg pe cărucior). Cu ce
viteză s-a deplasat căruciorul perpendicular pe urmele lăsate, dacă în timpul mişcării el este
adus la rezonanţă? Căruciorul cu încărcătură cu tot, avea l0 kg.
(Olimpiadă, Polonia)

7. Un circuit serie este format dintr-o bobină şi un condensator. La rezonanţă puterea

activă a circuitului este P=25 W, valoarea tensiunii la bornele condensatorului Uc0=500 V, iar
valoarea tensiunii la bornele circuitului U=5 V. Să se determine:
a. rezistenţa precum şi reactanţele circuitului la rezonanţă;
b. factorul de putere al circuitului dacă valoarea frecvenţei se dublează, iar tensiunea la
borne se menţine constantă
(G Cone, Probleme de fizică, 1986)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

36 Probleme, concursuri, olimpiade

8. Pentru circuitul reprezentat în figură curentul şi

tensiunea sunt în fază la frecvenţa ν=400 Hz. Dacă se
cunosc L=50 mH, R=25 Ω, C=0,8 µF, să se calculeze:
a. valoarea şi caracterul reactanţei X;
b. tensiunea U care creează prin condensator un
curent de intensitate Ic=0,1 A.
(G Cone, Probleme de fizică, 1986)

9. Se dă derivatul halogenat C4H7Cl.

a. Cîţi izomeri de poziţie cu catenă deschisă fără ramificaţie are derivatul halogenat?
b. Cîţi izomeri optici activi rezultă prin adiţia HBr la derivatul halogenat de mai sus?
(Pap Laszlo)

10. 1149,24 g dintr-un amestec echimolecular de alcool şi acetonă cu acelaşi număr de

carbon se găseşte într-un vas ce nu conţine nici un gaz şi care are volumul în afara volumului
substanţelor şi a catalizatorului de Ni egal cu 10 l. Printr-un robinet vasul se leagă de un al
doilea recipient cu volum de 100 1 prevăzut cu un manometru care indică l0 atm şi conţine
H2. Se deschide robinetul şi se stabilesc condiţii de hidrogenare în primul vas. La terminarea
hidrogenării se închide robinetul şi se constată că presiunea scade cu 0,91 atm după ce a fost
restabilită temperatura iniţială. Să se stabilească formula moleculară a substanţelor aflate în
primul vas.
(Pap Laszlo)

STUDENŢI
1. Avem două lentile, una convergentă (L1), alta divergentă (L2), având distanţele focale
f. Cele două lentile sunt dispuse coaxial, distanţa dintre ele fiind mai mare decât suma
distanţelor focale ale lor. Pe axa optică principală comună, între focar şi dublul distanţei
focale 2f a primei lentile (L1), mai aproape de focarul ei, este plasat un obiect real punctiform.
Folosind instrumente de desen adecvate, construiţi imaginea acestui obiect dată de sistemul de
lentile.

(Bartos Elekes Istvan)

2. Sub ce unghi α faţă de orizontală trebuie aruncată o

bilă de la baza unui plan înclinat cu unghiul β=20°, pentru ca
după ciocnirea perfect elastică cu planul înclinat bila să
revină în punctul de lansare?
(Concursul şcolilor medii - Ungaria, 1960)

3. Forma naturală a schemei echivalente a unei bobine

reale este (RL)S (circuit RL serie), iar a unui condensator

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

 Probleme, concursuri, olimpiade 37
real (RC)P (circuit RC paralel). De multe ori însă în practică avem nevoie de schemele
echivalente ale lor în formă (RL)P respectiv (RC)S.
a. Determinaţi formulele de transformare echivalentă din (RL)S în (RL)P la o anumită
valoare ω. Se cunoaşte expresia factorului de calitate al circuitului serie: QS= ω LS/RS.
b. Cum se modifică formulele în cazul QS>10 („bobine bune")?
c. Determinaţi formulele de transformare echivalentă din (RC)P în (RC)S la o anumită
valoare ω. Utilizaţi expresia tangentei unghiului de pierderi tgδ=tg(π/2- φ).
d. Cum se modifică formulele în cazul tgδ<10-4 („condensatoare bune")?
(Bartos Elekes Istvan)

4. Să se determine ordinul cel mai mare al spectrului de difracţie pe care-1 poate da o

reţea cu 500 trăsături/mm, dacă lungimea de undă a luminii cu care se iluminează reţeaua este
λ=590 nm. Să se studieze două cazuri:
a. lumina cade sub incidenormală
b. lumina cade sub un unghi de incidenţă de 30°.
(Manual de fizică, clasa a Xl-a, 1993)

5. O piesă ca aceea din figură este alcătuită prin articularea unui număr
de bare omogene identice. Sistemul are greutatea P. Să se calculeze tensiunea
ce acţionează în firul OM. Se neglijează frecările.
(Olimpiada, U.R.S.S.)

6. 105 picături dintr-o soluţie de trioleină în benzină, cu concentraţia de

0,2%, ocupă 5 cm3. Lăsând să cadă o picătură din această soluţie pe suprafaţa
apei dintr-un vas se formează o pată circulară, monomoleculară, cu diametrul de 39 cm.
Cunoscând densitatea trioleinei ρ=0,90 g/cm3 şi masa molară µ=282 kg/kmol:
a. Determinaţi grosimea stratului.
b. Determinaţi volumul unei molecule (presupusă de formă cubică).
c. Ce se mai poate determina din acest experiment?
(Manual de fizică, clasa a Xl-a, 1978)

7. Un foton cu lungimea de undă λ=232 nm eliberează un fotoelectron de pe suprafaţa

unui electrod de platină (L=5,29 eV). Calculaţi impulsul transmis electronului, dacă electronul
este expulzat după direcţia de mişcare a fotonului, dar în sens contrar.
(Manual de fizică, clasa a XII-a, 1996)

8. Un motor termic având ca substanţă de lucru un gaz

ideal funcţionează conform ciclului reversibil din figura
alăturată. Se consideră cunoscute temperaturile T1 şi T2,
coeficientul adiabatic γ=Cp/Cv, precum şi raportul de
compresie ε=V4/V1. Să se determine randamentul acestui motor
termic.
(Culegere de probleme de fizică pentru liceu, 1985)

9. Pentru un amestec gazos de CO şi CO2 analiza arată un raport mc/mc= 1/2.

a. Să se calculeze compoziţia în % de masă a amestecului.
b. Să se arate pentru ce valori ale raportului mc/mo se exclude prezenţa simultană a celor
două gaze.
(Olimpiada Internaţională Timişoara)

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007

38 Probleme, concursuri, olimpiade

10. Într-o reacţie: A + B —» P relaţia dintre viteza de

reacţie şi concentraţia substanţelor A şi B este dată de
legea vitezei care se exprimă: v=k[A]a[B]b unde [A] şi [B]
sunt concentraţiile exprimate în mol/l, iar k se numeşte
constanta de viteză, a şi b sunt ordine de reacţie faţă de A
respectiv B. Intr-o reacţie de mai sus a=1 şi valoarea
numerică a lui k este egală cu 10-4. Din cauza unui
accident s-a vărsat cerneală peste tabelul rezultatelor
măsurătorilor, unde t este timpul exprimat în minute şi
arată astfel:

Se cunosc: raportul [B]0/[B]4=5

raportul [B]5/[B]10=6
raportul vitezelor V4/V10=1,6; Să se stabilească:
a. Ordinul de reacţie faţă de B şi să se scrie expresia legii vitezei.
b. Să se stabilească concentraţia lui B la t=0 şi t=5.
c. Să se reproducă tabelul stabilind valorile lipsă neglijând variaţiile de volum.
(Pap Laszlo)

LUDOVIC SCHWARTZ
Ludovic Schwartz s-a născut la 30 ianuarie 1925 la Arad. Când a împlinit 15 ani,
războiul izbucnise în Europa de patru luni. La 19 ani a trăit grozăvia primului bombardament
asupra Aradului şi apoi teama deportării. Acest fapt l-a marcat profund, dar nu a povestit
niciodată, păstrând adânca recunoştinţă patriei care l-a salvat, rămânându-i credincios până la
moarte.
În toamna aceluiaşi an pleacă cu un personal spre Bucureşti pentru examenul de
admitere şi drumul, datorită deselor alarme aeriene, a durat trei zile. Aceasta a fost
adolescenţa profesorului Schwartz Ludovic.
În 1948 absolveşte Facultatea de Fizică şi Chimie a Universităţii din Bucureşti şi
lucrează ca inginer într-o înterprindere orădeană timp de un an, după care, în 1948 îşi începe
activitatea didactică pe care nu o va mai întrerupe până la moartea survenită în 1988, la data
de 22 august.
A fost marcat să fie profesor. În amintirile lor, foştii săi elevi menţionează că orele de
fizică erau ore în care rigoarea se împletea cu larga informaţie culturală, cu bucuria
descoperirii efortului uman îndreptat spre cunoaştere. Orice formulă scrisă pe tablă era
însoţită de citate din Rudyard Kipling (autorul lui preferat) sau consideraţii despre epoca
respectivă: epoca lui Newton, a lui Pascal, a lui Leibniz, Einstein şi Bohr sau Enrico Fermi.

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 5, nr. 3-4, 2007